Sunteți pe pagina 1din 8

ARHITECTURA, CU AJUTORUL MATEMATICII

RADU STEFAN-RAZVAN, clasa VII-a A

Scoala Generala nr. 11 “Ion Heliade Radulescu)

Profesor Coordonator: Monica Petrescu

Orice activitate moderna are la baza principii ale matematicii. In arhitectura, poate chiar
mai mult. Imaginati-va cum ar fi o cladire construita fara ca arhitectul sa foloseasca matematica?
Arhitectul trebuie sa fie, intotdeauna, si un foarte bun matematician.
Admiram si azi, infiorandu-ne, piramidele egiptene care, prin masivitatea lor
indestructibila, infrunta mileniile.

Fig. 1
Infatisarea lor ne duce cu gandul, dintru inceput, spre geometrie, dar nu vom sti niciodata
cum a fost posibila construirea lor, fiindca in nicio scriere ramasa nu se pomeneste nimic despre
modul in care au fost construite piramidele.
Cand a fost inaltata marea piramida a lui Kheops (fig. 1), ea era cel mai inalt monument
de pe Pamant, fiind ulterior considerata ca una dintre cele 7 minuni ale lumii: ea este, practic, un
munte inalt de 150 m, ce poate fi zarit de la o departare de 40 km! Aceasta piramida are ca baza
un patrat, iar fetele sale laterale sunt triunghiuri isoscele.
Din scrierile ramase de la Herodot descoperim ca impresia de armonie si maretie pe care o
imprastie in jurul ei o piramida nu este intamplatoare, ci a fost calculata cu precizie. Astfel, e l scria ca
aflase de la arhitectii egipteni, in acea vreme si preoti, ca piramida lui Kheops fusese construita
in asa fel incat aria triunghiului isoscel, ce forma o fata laterala sa fie egala cu aria patratului care
avea ca latura inaltimea piramidei (fig. 2).

Fig. 2

Celebrele arcuri de triumf prin care romanii ii cinsteau pe generalii ce se intorceau la Roma
incarcati de glorie, contin forme geometrice precise, pline de armonie si eleganta.
Arcul de triumf este format mai intai din suprafata laterala a unei jumatati de cilindru drept
si apoi din volumele paralelipipedice pe care se sprijina suprafata cilindrica, acestea fiind
impodobite cu coloane, de obicei corintice, si cu diferite alte sculpturi. Un exemplu in acest sens,
il reprezinta Arcul lui Constantin (fig. 3), aflat la Roma, Italia.
Fig. 3
De atunci si pana azi, astfel de monumente, care exprima mandria fortei triumfatoare,
impodobesc pietele mai multora dintre capitalele tarilor europene (fig. 4 – Poarta Brandenburg,
Berlin, Germania).

Fig. 4
Un alt exemplu de monument in care regasim o forma geometrica, este Columna lui Traian
(fig. 5), un cilindru inalt de 44 m (la care se adauga alte elemente de arhitectura, menite sa
asigure estetica, dar si stabilitatea coloanei), aflata la Roma, capitala Italiei, columna ce contine,
dupa cum stim, scene din viata si luptele stramosilor nostri daci, cu invadatorii romani.

Fig. 5
Odata cu inceputul secolului XVII, arhitectura a capatat forme noi, datorate noilor conditii de
viata si progresului economic, social, dar, mai ales, tehnologic. Au fost gasite solutii problemei
acoperirii spatiilor vaste cu cladiri monumentale. In secolul XVII, Palatul Regal din Amsterdam
(fig. 6) era, la data construirii sale, cea mai mare cladire din Europa.

Fig. 6
Se pot lesne observa, si aici, formele geometrice care au stat la baza constructiei cladirii,
triunghiuri, cilindri, sfere, arcuri de cerc sau paralelipipede, care, unite regulat, dar armonios,
au generat maiestuosul palat, apartinand casei de Orania.
Unul dintre cei mai mari arhitecti romani, intemeietorul scolii romanesti de arhitectura, si
promotor al stilului arhitectural neo-romanesc, Ion Mincu, observa ca “azi arhitectura se
indreapta catre un frumos rational: ca si in natura, orice organism este cu atit mai frumos cu cit
este mai bine adaptat scopurilor sale. Intr-o opera cu adevarat frumoasa, nimic nu este lasat la
voia intamplarii, totul este justificat, util, totul se indreapta spre rezultatul urmarit. Frumusetea
suprema, capodopera artistica, stralucita manifestare a geniului, este in acelasi timp triumful
ratiunii"[1], spunea celebrul arhitect.
Modele de arhitectura neo-romaneasca, precum cladirea Institutului de Arhitectura (fig. 7),
ce ii poarta numele, sau Scoala Centrala (fig. 8), cu venerabila sa varsta, de 160 ani, imbina in
mod fericit forme geometrice, in asa fel incat – spre lauda lor – o seama de arhitecti romani,
constructori ale acestor asezaminte, au reusit sa ofere contemporanilor lor, dar si generatiilor
viitoare, un stil aparte, particular, recunoscut azi sub numele de neo-romanesc.
Fig. 7

Fig. 8
Un alt arhitect faimos, francezul de origine elvetiana, Le Corbusier, in cartea sa intitulata
"Sfera, o arhitectura", afirma: "Cuburile, conurile, sferele, cilindrii, piramidele sunt marile forme
primare pe care lumina le scoate in evidenta, imaginea lor este precisa, fara neclaritate. De aceea
sint forme frumoase, cele mai frumoase forme [...]. Axele, cercurile, unghiurile drepte sunt
adevarurile geometriei; altfel ar fi hazard, anomalie, arbitrar. Geometria este limbajul omului.
Marile probleme ale constructiei moderne vor fi realizate prin geometrie. Linia dreapta aduce
sanatate sufletului oraselor... Gasim linia dreapta in toata istoria omenirii, in orice act uman.
Dreapta este o reactie, o actiune, miscare, efectul unei autodeterminari." [2]

Fig. 9

Fig. 10
Un exemplu graitor al gandirii acestui mare architect, si a modului in care a inteles sa
foloseasca formele oferite de geometrie, il constituie Villa Savoye (fig. 9, 10), aflata in una
din periferiile orasului luminilor, Paris, cladire ce este considerata de specialisti a fi pus bazele
arhitecturii moderne, si a stilului “international”.
Dincolo de orice dubiu, putem spune ca arhitectura nu poate exista fara matematica, fara
geometrie si trigonometrie. Mai mult, in opinia mea, matematica a facut posibil ca arhitectura sa
apara si sa existe. Armonia intre linie si unghi, intre dreapta si cerc, armonie ce ne incanta ochiul
aproape pe orice strada, oriunde am merge, reprezinta, dupa mine, multumirea pe care, in viata
de zi cu zi, arhitectii au adus-o, intr-un fel, si matematicii.

Note bibliografice:

[1] Colectiv - Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii, Editura Științifică și enciclopedică, București,
1982

[2] http://en.wikipedia.org/wiki/Villa_Savoye

S-ar putea să vă placă și