Îngrijirea pacientului paleativ

Ingrijirea paliativa este ingrijirea activa si totala acordata

pacientilor care sunt confruntati cu problemele asociate unei boli
amenintatoare de viata si care are ca scop imbunatatirea calitatii vietii
bolnavilor si a familiilor acestora,prin prevenirea si inlaturarea
suferinte

Ingrijirea terminala este parte integranta a ingrijirii paliative. Î.P.

sunt îngrijiri care ameliorează QOL a pacienţilor şi a familiilor lor,
care trebuie să facă faţă problemelor pe care le ridică o boală
evolutivă. Această abordare se referă la prevenirea şi alinarea
suferinţelor, graţie unei identificări precoce, unei evaluări riguroase şi
unui tratament eficace al durerii şi al oricărei alte probleme, fizice,
psihosociale şi spirituale.

Îngrijirea Paliativă

 “Studiul şi managementul pacienţilor cu boală activă,

progresivă, foarte avansată, în care prognosticul este limitat şi
focalizarea se face pe calitatea vieţii”.
 specialitate medicală relativ nouă, recunoscută formal în România
 arie distinctă de practică derivată din îngrijirea spitalicească
 Hospice
 –concept originar în Evul Mediu
– conceptul modern (asistenţa pacienţilor cu stare terminală) –
– fundamentat de Dame Cicely Saunders (St Christopher’s Hospice)

 hospice-urile şi îngrijirile paliative s-au dezvoltat împreună, într-o

mişcare mondială cu obiective comune (ex. terapia durerii în cancer).
Beneficiarii

 Pacienti cu boli progresive maligne sau non-maligne care produc

disconfort, limiteaza activitatea zilnica şi au un prognostic
rezervat.
Populatia de pacienti vizata include:

 Copii sau adulti cu boli sau leziuni congenitale care duc la

dependenta de tratamente de sustinere a vietii sau ingrijire de lunga
durata pentru realizarea activitatii cotidiene.
 Copii sau adulti cu boala terminala
 Copii sau adulti cu boli acute severe care ameninta viata
(traumatisme severe, leucemii acute, accidente vasculare) unde
vindecarea este un scop realist, dar boala insasi sau tratamentele
asociate aduc cu sine o suferinta semnificativa.
 Copii sau adulti cu boli cronice progresive (cancer, boala vasculara
periferica, insuficiente renale sau hepatice, boli cardiace sau
pulmonare avansate, boli degenerative neurologice).
 Copii sau adulti cu sechele care limiteaza speranta de viata,
rezultate in urma unor accidente sau traumatisme severe.

Ingrijirea paliativa se realizeaza la doua nivele:

1.Abordarea paliativa prin servicii ne-specializate de ingrijire

paliativa. Ea este acordata de personal medical cu o pregatire minima in
ingrijiri paliative - medici de familie, spital, as.medicale, care au in afara
pregatirii de baza, un curs introductiv de 40 ore in ingrijire paliativa.
2.Servicii specializate de ingrijiri paliative
  Unitati specializate de ingrijire paliativa (Hospice) - imbina
rigorile unei unitati spitalicesti cu paturi cu ambientul familial, apropiat
de cel casnic, si ofera asistenta complexa pacientilor eligibili.
 Sectii cu paturi de ingrijiri paliative
 Ingrijire paliativa la domiciliu
 Centre de zi
 Ambulatorii de ingrijire paliativa
 Echipe mobile specializate de ingrijiri paliative in cadrul spitalului

Echipa interdisciplinara

Ingrijirea paliativa este o munca de echipa, în conformitate cu

standardele nationale de ingrijiri paliative. Componenta minima:

 Medic
 As.medicali
 Asistent social
 Preot/Pastor
 Psiholog
 Kinetoterapeut
 Terapeut prin joc
 Logoped
 Dietetician

Serviciile de ingrijiri paliative

 Este necesara infiintarea si organizarea unei retele nationale de

servicii paliative care se va face sub coordonarea ,monitorizarea si
cu avizul MSP,MMSSF si a organismelor nationale din domeniul
ingrijirilor paliative.
  Pot fi o parte a sistemului public de sanatate, organizatii
neguvernamentale, sau alte unitati private cu obiect de activitate
medical.
 Finantarea serviciilor de ingrijire paliativa:
- Case de Asigurari
- Programul national de ingrijiri paliative
- Autoritati locale
- Donatii, sponsorizari
- Autofinantare in conditiile legii.

Principiile îngrijirii de Hospice

 Promovează viaţa şi se concentrează pe ameliorarea calitatăţii

vietii
 Nu îşi propune să grăbească, dar nici să amâne moartea, ce este
privită ca un proces normal mai curând decât un fenomen biomedical.
 Tratează durerea şi alte simptome.
 Oferă asistenţă şi susţinere pacientului, în manieră constructivă
integreând aspectele psiho-sociale si spirituale in ingrijirea pacientului
 Oferă un sistem de susţinere pentru a ajuta oamenii în suferinţă să
rămână cât mai activi şi creativi posibil, până în momentul morţii.
 Oferă un sistem de susţinere a familiilor şi prietenilor în cursul
suferinţei, şi ulterior, al doliului.
 Utilizeaza o echipa interdisciplinara pentru a satisface nevoile
complexe ale pacientului si familiei
 Se aplică precoce în evoluţia bolii, în conjuncţie cu alte tratamente
care privesc prelungirea vieţii, ca de ex. chimioterapia sau radioterapia,
incluzând explorările necesare pentru a înţelege mai bine şi pentru a
aborda mai adaptat complicaţiile
Obiectivele îngrijirii de Hospice

 Principalul obiectiv este tratamentul simptomatic, combaterea

suferinţei, ameliorarea calităţii vieţii, atât a pacientului cât şi a familiei
sale, aceasta presupunând acţiuni în 4 direcţii: fizic, emoţional, spiritual
şi social.
 Starea terminală poate fi definită după următoarele criterii:
– pierdere ponderală > 8 kg în ultimele 3 luni
– valorile proteinelor totale < 35 g/l
– nivelul LDH > 700 UI/l

 Simptomele frecvente în ultimele 48 de ore de viaţă:

– Durere 51%
– Dispnee 22%
– Respiraţie zgomotoasă 56%
– Greaţă şi vărsături 14%
– Confuzie 9%
– Agitaţie 42%
– Mişcări necontrolate 12%
– Incontinenţă 32%
– Retenţie urinară 21%
– Transpiraţie 14%
 – Anorexie 80%

Direcţii de asistenţă în Hospice

Îngrijirile stării terminale sunt multilaterale, dar se concentrează pe

controlul medical al simptomelor şi semnelor fizice, elementele
principale fiind:
– necesitatea combaterii optime a durerii
– combaterea altor simptome cauzatoare de disconfort şi suferinţă
– aplicarea îngrijirilor de către medici şi personal sanitar antrenat
care manifestă o atitudine pozitivă pentru îngrijirea paliativă
– respectul pentru dorinţele pacientului
– relaţia de încredere şi comunicare deschisă între medic–pacient–
familie, ce permite depăşirea anxietăţii şi pregăteşte familia şi pacientul
pentru deces

Caracteristicile serviciilor de îngrijire paliativă domiciliară

 Oferă cunoştinţe şi expertiză în controlul simptomelor asociate

stadiilor avansate de cancer şi recunoaşterea faptului că acestea (ex.:
durerea) prezintă, pe lângă componenta fizică, şi una socială,
psihologică şi spirituală.
 Recunoaşterea unui rol educaţional şi de cercetare.
 Îngrijirea este centrată pe asistenţa pacientului la domiciliu, dar
include şi servicii de îngrijire de zi sau ambulatorii sau servicii de
asistenţă în caz de doliu/suferinţă.
  Asistenţa este administrată în sistem multidisciplinar, incluzând
medici specializaţi în îngrijiri paliative, asistente ( nurse), asistenţi
sociali, terapeuţi ocupaţionali, asistenţi spirituali şi psihoterapeuţi.

Rolul Asistentei Medicale La Domiciliu

 Cunoaşterea sechelelor şi deficitelor datorate diagnosticului şi

tratamentului
 Potenţialul de leziuni tisulare asociate evoluţiei tumorii şi
tratamentului

– limitarea riscului de infecţii: evitarea traumatismelor, a procedurilor

invazive şi a presiunii excesive / constricţiei la braţul homolateral
– facilitarea circulatiei venoase: exerciţii fizice moderate, ridicarea
braţului când este posibil, utilizarea masajelor terapeutice sau
compresiuni pneumatice conform indicaţiilor medicale
– anunţarea medicului terapeut imediat ce este diagnosticat edemul
– asigurarea că pacienta şi-a însuşit măsurile de precauţie, regulile de
monitorizare şi faptul că trebuie să se prezinte imediat la medic când
survin simptomele (eritem cutanat, tumefacţie, durere la nivelul
braţului).

 Durerea datorată evoluţiei bolii sau tratamentului (chirurgie,

RT)

– eliminarea sau controlul durerii

  Perturbări importante ale imaginii corporale datorate bolii sau
tratamentului
 Stresul psihologic datorat diagnosticului, tratamentului,
posibilităţii de recidivă

– încurajarea pacientei cu privire la rezultatele tratamentului

– se vor iniţia testări psihologice şi măsuri educative
– se va proceda la reinserţia profesională şi familială a pacientei

 Posibilitatea apariţiei unor perturbări ale comportamentului

sexual sau intimităţii, prin modificările psihologice determinate de
boală sau de tratament

– evaluarea funcţiei sexuale prin anamneză şi identificarea obstacolelor

în cale intimităţii şi funcţiei sexuale
– educarea pacientei despre posibilităţile de tratament a perturbărilor
sexuale existente

Asistenţa stării terminale

 Chiar şi la începutul secolului XXI, circa 1/2 din pacienţii

diagnosticaţi cu cancer vor deceda datorită bolii în decurs de câţiva ani.
 Datele statistice nu explică în totalitate aspectele reale ale bolii şi
consecinţele pentru individul care trăieşte cu cancer, familia şi prietenii
săi.
 Când boala malignă atinge stadiul terminal, scopul tratamentului
încetează să mai fie vindecarea sau prelungirea supravieţuirii.
  În această perioadă stresantă şi dificilă, terapeuţii trebuie să-şi
continue eforturile pentru a trata suferinţa pacientului şi a combate
simptomele principale.

Măsuri Paliative în starea terminală

 Tratarea simptomelor trebuie să rămână o prioritate în evoluţia

finală a cancerelor.
 Pe măsură ce starea generală a pacientului devine mai gravă,
cauzele simptomelor finale devin tot mai complexe şi limitează
capacitatea clinicianului de a trata factorii etiologici primari.
 Frecvent, etiopatogenia simptomelor este multifactorială sau
neclară şi/sau cauzele nu pot fi corectate prin tratament.
Concluzii

 Pacientul terminal trebuie asistat cu dragoste şi devotament.

 Nu va fi forţat să mănânce şi nu se vor indica manevre agresive de
restabilire a aportului nutritiv (gavaj, tubaj, nutriţie parenterală pe vene
centrale); se poate recurge la o perfuzie de soluţii izotone pe venă
periferică sau hipodermocliză.
 Decizia terapeutică va ţine cont în primul rând de confortul
pacientului, în condiţiile în care încercările de suplimentare calorică a
pacienţilor cu cancer în fază terminală nu au demonstrat un impact
semnificativ asupra supravieţuirii şi a calităţii vieţii.
 Se va insista predominant asupra ameliorării simptomelor
dominante (dureri, dispnee, somnolenţă, vărsături, hipersecreţii,
respiraţie zgomotoasă, insuficienţă sfincteriană), lăsând aportul
alimentar în plan secundar.
Explicarea situaţiei şi implicarea, pe cât posibil, a pacientului şi familiei
în deciziile terapeutice ameliorează stresul psihologic.