Sergentul (cîntă bucuros):

Ia, căpitanul vine înarmat

Și-l prinde pe Jiianu între hoți întrat!

Căpitanul (apropiindu-se de Jiianu):

Măi voinicule-narmat,

Tu pe-aici cum de-ai întrat,

Și te-ai dus la tîrguială,

Fără chip de chibzuială?

Spune-ndată cine ești,

Căci cu moartea te-ntîlnești!

Jiianu (face un pas înainte și rostește încrezut):

Eu sînt Ianco Jiianu,

Eroul codrilor, spaima domnilor!

Măciuca fanarioților!

Dacă nu te-ncredintez

Întră-n codri si-ai să vezi,

Unde-s tufele mai mari–

Zac în Sînge mulți bărbați,

Unde-s tufele mai mici,

Stau la pîndă-ai mei haiduci.

Ăștea sînt haiducii mei

Și nu vei scăpa de ei.

Un semn dacă le-am dat

Pe loc te vezi înconjurat

Și în lanțuri încleștat!

Căpitanul ( la început se sperie, apoi își revine):

Ho Jiiene, ho Jiiene,

Te cătăm de multă vreme.

La răspunsul ce mi-ai dat

Trebuiești chiar arestat

. . . . . . . . . . . . . . . .
 . . . . . . . . . . . . . . . .

(Face semn Sergentului, ca acesta să-l lege).

Jiianu:

Cum, mă cîne Căpitan,

Te credeam un brav oștean,

De-acum ai așa-ndrăzneală

Să ne pui pe la opreală?

Că-n furia ce mă găsesc

Capu-n patru ți-l zdrobesc!

(Jiianu își scoate sabia, o sărută, se apropie de Căpitan.)

Căpitanul:

Văleu, săi dragă Sergent,

Dă-mi o mînă de ajutor!

C-acest Jiian îngrozitor

Vine iată-l cu omor!

Vezi haiducul îndrăznește,

Mintea de-mi neliniștește

Și îl vezi a îndrăznit

Pe mine m-a omorît!

- în acest dialog cuvintele căpitanului sînt schimonosite și incîlcite.

Sergentul (către Jiian în timp ce haiducii îl înșfacă pe Căpitan și-l suc în beci):

Mă,Jiiene nu-ndrazni,

Mă,Jiiene nu gîndi,

Pe-al nostru Căpitan

De-l omorî!

Căci eu sunt frate cu el

Te împușc ca pe-un purcel!

(Jiianul nu-l ia în seamă, bagă sabia în teacă.)

Dar mai siguri ca să fiți,

Armele din brîu zvîrliți!

Și vei sta sub paza mea

Pîn al nostru Căpitan,

 Nu se va elibera!

Apar poterașii, turcii, îl prind pe Jiianul.

Jiianul (singur și dezarmat):

Dacă-i chestia de așa,

Armele pot lepăda,

Dar să știți , să v-amintiți

Că la prima intilneală

M-ați și pus la propteală!

Apar Căpitanul, Sergentul și cîțiva poterași. Ei cîntă

Plîngeți voi, haiduci legați ,

Plîngeți că n-o să scăpați

Lucru ne-am îndeplinit

Pe Jiian l-am amăgit!

Jiianul (legat cîntă):

Maică scumpă, maica mea,

Vino, maică de-i vedea.

Eu mă duc, codru rămîne,

Plînge frunza după mine,

Nu mai plîngă după mine,

Căci nu i-am făcut eu bine!

Da am făcut numai rău,

Frunzele i-am afumat,

Crengile le-am destrămat

Și pe cioate m-am culcat*

Ieri eram în codru verde

Uite azi cine ma vede,

Ieri– în codru împărat–

Astăzi iaca sînt legat,

Iar iubita Sartolină—

A uitat de-amu de mine!

În casă intră o fată frumoasă în strae naționale.

Sartolina (cîntînd):
 Iată, iată, am sosit,

Gîndul m-a neliniștit–

Am lăsat de cornărit**

Să-l găsesc pe-al meu iubit!

(Către Căpitan)

Unde-i Jiian?

Căpitanul (tremurînd): Aici!

Sartolina (către Jiianul):

Ți-am adus bani mulți,

Hăt mulți–

Ca să mergem iar în munții!***

Jiianul (arată cu ochii):

Dă-le lor banii de-acum,

Să deschidă-al nostru drum.

Haiducul I (către sergent):

Mă, voinicule-narmat,

Cît să-ți dau să fiu scăpat?

Și din lanțuri dezlegat?

Căpianul (zîmbind pe sub musteți):

Auzi ce spune-acest haiduc?

Ca da o pungă mare cu bani,

Ca să fie scăpat

Și din lanțuri dezlegat?!

Sergentul (laș și lacom, bucuros, tremurîndu-i mîinile):

Dacă bani ne vor da...

Noi, da, noi, i-om liberă!

Căpitanul (poruncește Sergentului):

Liber fie acest Jiian

Ca nu-i mare hoțoman!

Toți cîntă :

Viclenie și vînzare

Vezi Jiian ne-a înșelat,

 Pungă nici un galben n-are,

Sare-n loc de bani ne-a dat!

Viclenie și trădare,

Vezi tîlharul ne-a-nșelat...

Danei veseli au scăpat.

Ai, hai, tra, la, la,

Iar ei veseli au scăpat!

Haiducii și Sartolina:

I-ha. Tra-la-la

A scăpat Jiian al nostru!

El doar nu-i un om prostuț,

De va uita de mulți!

Și să umble dezbrăcat

Fără căciulă pe cap!

Să umble fără căciulă

Numai cu luleaua-n gura.

Ai, hai, tra-la, la

C-acest scăpat Jiianul da!

Jiianul (către Căpitan):

Mă, voinicule-narmat,

Bani ai vrut? Șperlă* ți-am dar,

Ș-atunci numai m-ai scăpat!

Spune-acest cine esti

Căci cu moartea te-ntîlnesti

Căpitanul (speriat si înfocat):

Eu sînt Căpitan, Căpitan moldovan.

Ce pe cîmp de bătălie–

Scumpă țărioara mea,

Eu cu drag mi-oi apăra!

Jiianu:

De cine vei apăra, de cine?

Căpitanul:
 De tîlhărie așa că tine!

Haiducul II:

Da, frumos vorbesti, măi frate,

Cine te-a-mpins la păcate?

Doar vorbeai cu-atîta dor

Cînd ne-ntîlneam la izvor!

Cînd în codru ne-ntîlneam,

Vorbe dulci mai auzeam,

Că ești mîndru-tuturor

Și de turc apărător!

Haiducul II către Miner, făcîndu-i semn să spună cine este.

Minerul:

Eu sînt Miner

Și pe cîmp de bătălie

M-am muncit și m-am luptat,

Țara scumpă-am apărat

Și ca să te-ncredintez

Am un cîntec că-ți probez.

Haiducul II :

Probează!

Minerul:

Oi sărmanul biet miner,

Scump al țării-apărător,

<<Deșteptarea>>cînd s-au de

El în tufă se ascunde,

Pune pusca și ochește

Pe dușmani îi prăvălește

Glonțul vîjîe prin vînt

Și-l răstoarnă la pămînt!

(În continuare)

Eu sînt Miner al Rusiei*,

Ce pe cîmp de bătălie
 Cît va dura viața mea,

Țara scumpă-oi apăra!

La ocean, la Stalingrad

Cu credință am luptat.

Zi și noapte am luptat

Țara sfîntă-am apărat!

Ciobanul (apare cîntînd):

Pe dealul cu florile

Păștea ursul oile,

Și ursoaica caprele

Că-i mai dulce laptele.

Anul vechi:

Mulțumesc!

Ciobanul:

Moșule–mustați murdare–

N-ai văzut cumva în cale,

De cînd umbli prin oraș

N-ai văzut vre-un doctoraș?

Anul vechi:

Ptiu! Om nebun și prost,

Zău, că tine n-a mai fost,

Proști așa n-are să fie

În lumea asta toată nici o mie!

Doctor este, de scînteie–

Lasă dracii să te ieie!

Ciobanul:

Urîciu e de moșneag,

Mi-i veni după cheag...

Anul vechi:

Foaie verde de dudău

Cel mai bun doctor îs eu,

Care pare îi bolnavă,

 O bag repede în oală,

Și-nc-o dată ad-o-ncoace

Ca să facem și cojoace!

Ciobanul:

Da așa-i. Eu sînt doctorul cel bun.

Si-mi caut de-al nostru drum.

Și-n orașe eu oi face–

Zău că, zău, ce mie-mi place.

Spune-mi, Moșule spurcat,

Cît prin lume ai umblat,

N-ai văzut trecînd pe-aici

Ciata scumpilor haiduci?

Anul vechi (auzind de haiduci, tremură și cu incetul se face nevăzut):

Dacă-ți trebue, caută-i.

Ciobanul pune buciumul la gură, se uită în jurul lui, își îndreaptă pălăria de paie cu borurile mari și-și strînge
harapnicul. În casă apare Jiianul.

Ciobanul:

Măi Jiiene, scumpul meu ,

Știi ce te-aș ruga eu?

Să mă primești în ceata ta,

Să mă pot eu răzbuna,

La acea liftă păgînă,

Care mi-a răpit o turmă.

Pe acea liftă spurcată

Care mi-a răpit-o toată.

Jiianul:

Hai, de vrei, în ceata mea,

<<Haiducesca>> ți-oi cînta,

Ți-oi cînta cu bucurie,

Veșnic mîndru ca să fie ,

Tu să-mi joci joc ciobănesc

Inima sa-mi răcoresc,

 Munții să mi-i amintesc.

Haiducii cîntă, Ciobanul joacă. Apoi toți cîntă:

Ciobănaș la oi m-aș duce,

Ciobănașule,

Dar nu-mi place brînza dulce,

Ciobănașule,

Îmi place cașul sărat,

Ciobănașule,

Să mă duc sara prin sat,

Ciobănașule,

Draji îmi sînt oițele,

Ciobănașule,

Cînd le cresc cornițele,

Ciobănașule,

Dar mai draji fetițele,

Ciobănașule,

Cînd le cresc cosițele,

Ciobănașule.

Anul nou:

Hai băieți cu toți la horă,

Hora s-o-nvîrtim,

Contra liftelor păgîne

Hai să ne unim, unim, unim!

Iar acuma ne-nfratim

Hai <<Ruseasca>> să-nvîrtim!

Muzica începe <<Ruseasca>>, toți o joacă cu fetele. Apoi, luîndu-și rămas bun, părăsesc cîte unul casa.

SFÎRȘIT!!!