Rolul asistentei medicale în educarea şi promovarea sănătăţii

pacientului cu tulburări psihice

Un asistent medical în secţia de psihiatrie trebuie sa aibă trei valente si tipuri de

competente:

1. sa cunoască în primul rând tehnicile de îngrijire a bolnavului si

administrare a medicamentelor, conform competentelor asistentului
medical generalist; 
2. sa se implice in asigurarea si furnizarea unor servicii de spitalizare
potrivite pentru pacienţi si mai ales, 
3. sa adopte o atitudine cu specific psihoterapeutic dobândită în urma
absolvirii cursurilor de specializare si specifice acestor secţii. 

Pentru a deveni familiari cu terminologia si aspectele specifice din secţiile de

psihiatrie, am citat mai jos câteva atribuţii importante care se vor regăsi in orice
Fisa a Postului pentru un asistent medical de psihiatrie: 

Atribuţiile unui asistent medical generalist in secţia de psihiatrie

 Preia pacientul nou internat si însoţitorul acestuia (în funcţie de situaţie),

verifica toaleta personala, ţinuta de spital si îl repartizează la salon;
 Informeaza pacientul cu privire la structura sectiei si asupra obligativitatii
respectarii   Regulamentului intern;
 Acorda primul ajutor in caz de urgenta si anunta medicul;
 Participa la asigurarea unui climat optim si de siguranta in salon;
 Identifica problemele de ingrijire ale pacientilor, stabileste prioritatile,
elaboreaza si   implementeaza planul de ingrijire si evalueaza rezultatele
obtinute, pe tot parcursul internarii;
 Prezinta medicului de salon pacientul pentru examinare si il informeaza
asupra starii acestuia de la internare si pe tot parcursul internarii;
 Observa simptomele si starea pacientului, le inregistreaza in dosarul de
ingrijiri si informeaza medicul;

1
 Pregateste pacientul prin tehnici specifice, pentru investigatii speciale sau
investigatii chirurgicale, organizeaza transportul pacientului si la nevoie
supravegheaza starea acestuia pe timpul transportului;
 Recolteaza produse biologice pentru examenele de laborator, conform
prescriptiei medicului;
 Raspunde de ingrijirea pacientilor din salon si supravegheaza efectuarea
de catre infirmier a  toaletei, schimbarii lenjeriei de corp si de pat, crearii
conditiilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, schimbarii pozitiei
pacientului;
 Observa apetitul pacientilor, supravegheaza si distribuie hrana acestora
conform dietei consemnate in foaia de observatie;
 Administreaza personal medicatia, efectueaza tratamentele, imunizarile,
testarile biologice, etc., conform prescriptiei medicale;
 Asigura monitorizarea specifica a pacientului conform prescriptiei
medicale;
 Semnaleaza medicului orice modificari depistate ( auz, vedere, echilibru,
etc);
 Verifica intotdeauna numele si codurile de identificare ale pacientilor; 
 Respecta normele de securitate, manipulare si descarcare  a
stupefiantelor, precum si a medicamentelor cu regim special;
 Participa si desfasoara programe de educatie pentru sanatate, activitati de
consiliere, lectii educative si demonstratii practice, pentru pacienti,
apartinatori si diferite categorii profesionale aflate in formare;
 Participa la acordarea ingrijirilor paleative si instruieste familia si
apartinatorii pentru acordarea acestora;
 Participa la organizarea si realizarea activitatilor psiho-terapeutice de
reducere a stresului si depasire a momentelor/situatiilor de criza;
 Supravegheaza modul de desfasurare a vizitelor apartinatorilor conform
Regulamentului intern;
 Efectueaza verbal si in scris preluarea si predarea fiecarui pacient si a
serviciului in cadrul raportului de tura;

2
  Mentine o rezerva asigurata si adecvata de materiale pentru salonul de
care raspunde, de medicamente si alte materiale necesare ingrijirii
pacientului;
 Identifica infectiile nosocomiale;
 Investigheaza tipul de infectie si agentul patogen impreuna cu medicul
curant;
 Participa la pregatirea personalului;
 Participa la investigarea epidemiilor;
 Asigura comunicarea cu institutiile de sanatate publica si cu alte 
autoritati, unde este cazul;

De asemenea, ca pentru orice alt post de asistent medical generalist, acesta:

– pastreaza secretul profesional al actului medical si respecta Codului de etica

si  deontologie al asistentului medical generalist, al moasei si al asistentului
medical din Romania, adoptat de OAMGMAMR; 

– respecta normele referitoare la calitate, mediu, securitate si sanatate in munca

precum si la apararea impotriva incendiilor in vederea implementarii Sistemului
Integrat de Management (S.I.M.)  si demonstreaza calitati inalte umane, de
empatie si de responsabilitate. 

Aceste atributii sunt valabile si in alte sectii medicale si se potrivesc de

asemenea si pentru posturilor celor care isi exercita profesia in domeniul
asistentei medicale acordate varstinicilor si invalizilor in centre medicale
specializate, precum camine de batrani, centre de ingrijire varstnici, etc. 

Boala psihica si tulburarile psihiatrice si psihologice reprezinta unele dintre cele

mai vulnerabilizatoare si incapacintante stari ale unei persoane si tocmai de
ceea, personalul medical abilitat de a lucra cu acesti pacienti (care pot avea
concomitent si alte tipuri de patologii clinice) trebuie sa dea masura intregii lor
competente si responsabilitati in aceasta profesie. 

3
1) Relația trebuie să se desfăşoare într-un cadru noncompetitiv. Pacientul cu
tulburări psihice are întotdeauna o problemă de competitivitate, plasându-se pe
sine în inferioritate. De multe ori oferă drept justificări o serie de probleme de
viață (munca, neajunsuri financiare). Redefinirea problemelor este obligatorie,
cu generarea de alternative la problemele menționate de pacient. Se impune
evitarea schematei cognitive de „competitivitate”.

2) În momentul actual, nu este important „ce faci”, ci „a fi împreună”. „Eu te

ajut, te sprijin, indiferent de cine eşti şi ce faci”.

3) Este foarte importantă focalizarea pe testarea realității. Frecvent, pacientul

face afirmații ca: „nu ştiu, nu pot să fac nimic, nu sunt bun de nimic, nimeni nu
are nevoie de mine”. Acestea sunt gânduri automate disfuncționale ce au la bază
schemate disfuncționale. La aceste gânduri expuse de pacient, se vine cu
argumente (date de pacient) şi contraargumente (elaborate de terapeut şi
pacient). Din bilanțul argumente/contraargumente se elaborează alternative, noi
soluții care să deschidă perspective noi pentru pacient.

4) Structurarea unei relații „contractuale”, care trebuie să focalizeze: 

angajarea activă a pacientului în terapie  principiul sincerității  contractul
„fără suicid” – adică „dacă sunteți aici, înseamnă că doriți să fiți ajutat”. Trebuie
punctat faptul că:  problemele pot fi rezolvate  sentimentele pe care le aveți,
deşi le considerați copleşitoare, nu trebuie să vă determine să fugiți de ele (de
situație, de viață) – „negociați cu ele”. Îngrijirea unui bolnav depresiv impune:
17  o foarte bună evaluare a stării pacientului (prin anamneză şi instrumente
standardizate)  crearea unui climat de siguranță, de protecție  la început,
terapeutul se raportează la „ritmul pacientului”, pentru ca apoi, în discuție, să
încerce modificarea acestui ritm (mesaje scurte, de ex. „mă căutați pentru orice
problemă sau dorință; reveniți la mine peste o oră”);  terapeutul trebuie să
detecteze deficitele pacientului şi apoi să intervină țintit prin consiliere şi
psihoterapie.