Fără atmosferă, viaţa n-ar fi existat pe planeta noastră, deoarece acest strat gazos

subţire stabilizează temperatura terestră şi opreşte majoritatea particulelor nocive ce

sosesc din spaţiul cosmic. Având masa totală de 5 130 milioane de tone (aproximativ
o milionime din masa totală a Terrei), atmosfera formează un amestec complex în
care predomină azotul (78%) şi oxigenul (21%), dar care conţine de asemenea gaze
rare, a căror cantitate este constantă, şi gaze a căror proporţie variază în funcţie de loc
şi de moment, în principal vapori de apă şi bioxid de carbon. Atmosfera conţine apă
în stare lichidă (picături) şi solidă (cristale de gheaţă), şi o cantitate foarte mare de
particule solide (pulbere, cenuşă, fum, săruri etc.), pentru a nu mai aminti de
moleculele emise de activităţile oamenilor.
Atmosfera este limitată în partea sa inferioară de suprafaţa terestră, dar nu are
practic o limită superioară, deoarece densitatea i se reduce treptat, ajungând egală cu
a spaţiului cosmic (1 atom/cm3). Cu toate acestea, se consideră în general că grosimea
ei este de aproximativ 800 km (faţă de raza de 6 367 km a Terrei). Partea inferioară
este considerabil mai densă; majoritatea masei fiind situată în primii 5,5 kilometri,
pentru ca mai sus de 30 km să nu se găsească decât 1%.
Atmosfera este divizată în cinci straturi suprapuse, cu proprietăţi termice
diferite. Cel mai aproape de sol se află troposfera (de la grecescul tropos, care
înseamnă „a se roti“, referitor la mişcările ei dezordonate atât pe verticală, cât şi pe
orizontală). Acest strat este definit prin reducerea constantă a temperaturii (cu 6,5° C
la fiecare 1 000 m), până la o limită numită tropopauză, situată la 8 km de sol în
regiunile polare şi la 18 km în regiunile ecuatoriale, unde temperatura este cuprinsă
între –55 şi –60° C. Troposfera conţine practic toată apa atmosferică. Ea joacă un rol
termic fundamental, deoarece vaporii de apă evită pierderile de căldură spre spaţiul
cosmic, prin absorbirea radiaţiilor infraroşii ale Terrei şi Soarelui. Vaporii de apă îi
conferă de asemenea un rol major pentru meteorologie: aici se nasc precipitaţiile, dar
şi perturbaţiile violente de felul cicloanelor.
Stratul următor se numeşte stratosferă şi se defineşte prin creşterea temperaturii odată
cu altitudinea, până la stratopauză, situată la aproximativ 50 km de sol, unde
temperatura ajunge la aproximativ 0° C. Stratosfera transparentă şi aridă (umiditatea
este egală cu cea din Sahara) este traversată de vânturi rapide, numite curenţi „jet“,
dar această circulaţie este mult mai regulată decât cea din troposfera turbulentă. Aici
se găseşte stratul de ozon, între 15 şi 40 km, cu un maximum spre 25 km. Ozonul este
răspunzător pentru creşterea temperaturilor observată în stratosferă, deoarece
absoarbe radiaţiile ultraviolete prezente în lumina solară. Această proprietate îi
conferă în acelaşi timp un rol protector pentru organismele vii, deoarece ultravioletele
sunt distrugătoare şi cancerigene.