Specificul învătării la nivelul prescolar

Felicia Vlădoi

Printre mijloacele folosite în activitatea cu copilul, jucăria ocupă un loc

important, ea fiind necesară pentru a face acţiunile copiilor reale: „şoferul”
are nevoie de un „automobil”,  ,,aviatorul” – de un „ avion” . Toate acestea
sunt legate de o particularitate psihologică interesantă şi anume aceea ca
trăirile celor antrenaţi în joc sunt întotdeauna adevărate, sincere, acţiunile
lor sunt reale.

Menirea fundamentală a jucăriei este aceea de a oferi copilului posibilitatea

să acţioneze, exprimându-si ideile şi sentimentele. Jucăriile reuşite îl
stimulează pe copil să gândească, ridică în faţa lui diferite probleme şi
acest fapt contribuie la dezvoltarea proceselor cognitive. Copiii folosindu-se
de cunoştinţele anterioare, tind în acelaşi timp să obţină informaţii
suplimentare, aşa se nasc nenumăratele întrebări, ale căror răspunsuri
copiii le rezolvăprin explorare (care se realizează prin încercare şi eroare şi
implicarea tuturor simţurilor).

Explorarea presupune încercările şi tentativele copilului de a cunoaşte şi de

a descoperi lucruri noi. Este una din acţiunile fundamentale ale dezvoltării
copilului. Ea permite cucerirea lumii înconjurătoare şi stimulează motivaţia
de a cunoaşte, oferind bazele dezvoltării potenţialului psihofizic şi
aptitudinal al copilului. De pildă, o jucărie mecanică, demontată, spre
disperarea părinţilor, oferă un anumit răspuns în legătură cu mecanismul
unei maşini, cu modul ei de funcţionare. De aceea, trebuie acordată o
atenţie deosebită folosirii unei mari varietăţi de jucării care au o
însemnătate imensă în dezvoltarea cognitivă a copilului, căruia îi
stimulează gândirea, îi face cunoscute calităţile şi însuşirile diferitelor
materiale, cunoscând-o prin simţurile sale. Deşi jucăriile sunt necesare
copiilor chiar şi la vârsta şcolară mică, caracterul acestora trebuie să
rămână specific fiecărei vârste.

În cazul copiilor mici, este important să acţioneze ei înşişi, adică să se

transforme în automobil sau locomotivă, să alerge, să fluiere. Ei au nevoie
de o maşină pe care să o tragă cu o sfoară, să o încarce, să o descarce.
Pentru cei mai mari prezintă interes mai ales jucăriile care conţin
mecanisme.

Rolul educativ general al jucăriilor nu numai ca antrenează mişcările,

exersează organele de simţ, dar ele au şi altă valoare, dezvoltă gândirea,
operaţiile prematematice (grupare, seriere, clasificare etc.), relaţiile cauzale
şi spaţiale dintre obiecte şi multe alte cunoştinţe, deprinderi şi capacităţi.

Jucăriile se pot împărţi în mai multe categorii: jucării distractive, jucării

muzicale, jucării tehnice, jucării teatrale ş.a. La copiii de 3-4 ani importante
sunt jucăriile, păpuşile, accesoriile de menaj, jucăriile mobile, containerele,
diversele obiecte care înlocuiesc în mod avantajos jucăriile (cutii, sticluţe de
plastic, dopuri, etc.). Toate acestea permit copilului să stabilească anumite

exemplu, se pot formula probleme de tipul: „Nu ştiu ce sămă fac, pentru că
am plecat la piaţă şi fără să-mi dau seama am cheltuit toţi banii, dar nu am
cumpărat mâncare pentru pisicuţa mea. Dacă mă duc acasă şi mă întorc,
se închide magazinul. Ce mă sfătuiţi să fac?”

Pentru studierea intensităţii se va juca un joc prin care se cere copiilor să

vorbească cu glas tare, să cânte dând drumul glasului, să lovească cu
putere în masă, să sune un clopoţel – cât mai tare cu putinţă, să vorbească
cu glas scăzut, să cânte în surdină, să sune un clopoţel cât se poate de
încet, să umble cu paşi uşori, să vorbească în şoaptă.