4.

FUNCŢIILE MATEMATICE ALE VENITULUI

Analiza venitului mediu, marginal şi total se poate face în diverse situaţii
astfel [1]:
4.1. Când curba cererii este orizontală (figura 4.1)
În condiţiile competiţiei perfecte când firma practică preţul pieţei (price-
taking) venitul total este întotdeauna egal cu preţul pieţei înmulţit cu cantitatea
vândută şi de aceea panta acestei curbe va fi întotdeauna crescătoare.
Preţul
Lei
D, AR, MR
a) P=a

0 Q
TR
Lei
b) TR = P Q = a Q

0 Q

Figura nr. 4.1. Venitul total, mediu şi marginal

pentru cerere de formă orizontală
Se spune că o firmă este în situaţia de a lua preţul pieţei când nu are altă
posibilitate decât să vândă la preţul stabilit pe piaţă pe baza cererii şi a ofertei şi
în acest caz curba cererii - AR este orizontală la distanţa pe verticală egală cu
preţul stabilit pe piaţă. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în cazul monopolurilor
întâlnite în economia românească (Regiile de stat: gaz, petrol, telefonie etc.).
Cererea are forma unei drepte orizontale ceea ce înseamnă că indiferent ce
cantitate este achiziţionată, consumatorul plăteşte aceeaşi valoare a preţului, P =
a.
Venitul total (TR) în cazul unei firme care vinde la “price-taking” se
obţine astfel [1]:
TR = AR x Q = P x Q (3.49)
Venitul marginal se referă la schimbările în venitul total asociate cu schimbarea
în cantitatea vândută:
dTR
MR = . (3.50)
dQ
Aceasta nu este altceva decât derivata funcţiei venitului total, deci panta funcţiei
TR.
În cazul acestor firme veniturile totale cresc direct proporţional cu cantitatea
vândută. În cazul pieţelor concurenţiale, cantitatea vândută este limitată de
concurenţă prin preţuri mai mici la aceeaşi calitate. În cazul monopolurilor,
veniturile totale pot creşte nelimitat dacă nu apare intervenţia statului.

78
 4.2. Curba cererii este liniară şi cu pantă descrescătoare
Ecuaţia generală pentru o funcţie cerere - AR poate fi scrisă astfel [1]:
AR = P = a – bQ (3.51)
Graficul unei funcţii liniare cu panta descrescătoare cerere - AR este
prezentată în figura 3.22.
Venitul total (TR) se obţine şi în acest caz ca produs între P şi cantitatea
cerută:
TR = P x Q (sau AR x Q)
TR= (a - bQ)Q (3.52)
2
TR= aQ - bQ .
Venitul total este reprezentat de parabola cu ramurile în jos şi valoarea
maximă pentru Q1 unde MR = 0. La fel ca în cazul precedent, venitul marginal
se obţine prin derivarea venitului total în raport cu cantitatea Q [1]:
dTR
MR = = a − 2bQ. (3.53)
dQ
Aceste analize ale cererii permit stabilirea unor măsuri de către
managementul firmei în sensul îmbunătăţirii performantelor sub aspect
financiar, al profitului. Pentru valori ale preţului cuprinse între P1 şi P, respectiv
cantităţi cuprinse între 0 şi Q1, figura
Preţul
Lei
P
P=a – bQ (panta = -b)
P1 ε=1
a) D, AR

Q1 MRQ
TR
Lei TR = maxim

b) TR = aQ – bQ2

Q1 Q
Figura nr. 4.2. Venitul total, mediu şi marginal
în cazul unei cereri liniare cu pantă negativă

4.2 a, elasticitatea cererii în raport cu preţul este mai mare decât 1. Pe această
porţiune veniturile totale ale firmei (TR), figura 4.2 b sunt crescătoare. Prin
urmare dacă firma acţionează pe o piaţă unde se pot tranzacţiona preţuri la
valori cuprinse între P1 şi P, se pot practica reduceri de preţuri în condiţiile în
care veniturile totale cresc. Pentru valorile preţului egale cu P1 şi cantitatea
egală cu Q1, elasticitatea este egală cu 1 (ε=1), figura 4.2 a. Pe porţiunea cererii
cu elasticitate subunitară, când preţul are valori cuprinse între 0 şi P1, respectiv
cantităţi mai mari decât Q1, numai creşterea preţului poate duce la creşterea

79
încasărilor, veniturilor firmei. Reducerea preţului duce la scăderea veniturilor.
Firmele care urmăresc performanţa financiară monitorizează în permanenţă
elasticitatea cererii în funcţie de evoluţia preţurilor şi aceasta permite luarea
rapidă şi în cunoştinţă de cauză a deciziilor cu privire la reducerile de preţ
coroborate cu creşterea veniturilor totale. Concluzia imediată este că firma în
discuţie “câştigă de două ori”. În primul rând pentru că cresc veniturile totale
iar, în al doilea rând creşterea veniturilor totale prin reducerea de preţ permite
întărirea poziţiei pe piaţă a firmei respective.

4.3. Venitul mediu, total şi marginal când

curba cererii este curbilinie (c-pozitiv)
Curba cererii pentru un produs poate căpăta diverse forme. Să
presupunem cazul în care curba cererii pentru un produs al unei firme este dată
de expresia:
P = a - bQ + cQ2 (3.54)
unde a, b, şi c sunt constante. Funcţia venitului mediu (AR) se calculează cu
relaţia:
AR = a - bQ + cQ2 (3.55)
iar funcţia venitului total (TR) se obţine înmulţind ecuaţia cererii (sau ecuaţia
venitului mediu AR) cu cantitatea vândută astfel:
TR = P x Q = AR x Q
= (a - bQ + cQ2)Q (3.56)
2 3
= aQ - bQ + cQ .
Funcţia venitului marginal (MR) se obţine prin derivarea funcţiei
venitului total şi se obţine:
dTR
MR = = a − 2bQ + 3cQ 2 . (3.57)
dQ
Forma grafică a acestor funcţii este prezentată în figura 4.3 [1].

80
 [Lei]

a)

P1 D, AR
Qe
Q1 MR
TR
[Lei]

b)

TR

Q1 Qe

Figura nr. 4.3. Veniturile totale, medii şi marginale

Pentru cererea parabolică (c-pozitiv)

4.4. Venitul mediu, total şi marginal când

curba cererii este curbilinie (c-negativ)
O altă formă a ecuaţiei care reprezintă funcţia cerere concavă - venitul mediu,
total şi marginal este dată de expresia:
P = a + bQ - cQ2. (3.58)
cu evoluţia grafică aşa cum este prezentată în figura 4.4.

81
 [Lei]

a)

P1
D, AR
Qe
Q1 MR
TR
[Lei]

b)

TR

Q1 Qe

Figura nr. 4.4. Veniturile totale, medii şi marginale

pentru cererea parabolică (c-negativ)
Ca şi în cazul precedent, venitul mediu (AR) va fi exprimat printr-o ecuaţie
asemănătoare:
AR = a + bQ - cQ2. (3.59)
Funcţia venitului total (TR) se obţine prin înmulţirea funcţiei cererii sau a
venitului mediu cu Q:
TR = P x Q = AR x Q
= (a + bQ - cQ2)Q (3.60)
= aQ + bQ2 - cQ3.
Prin derivarea funcţiei venitului total (TR) se obţine venitul marginal (MR) :
dTR
MR = = a − 2bQ + 3cQ 2 . (3.61)
dQ
În practică se procedează astfel: Se analizează vânzările firmei pe ultima
perioadă de timp din punct de vedere al relaţiei preţuri-cantităţi. Cu ajutorul
calculatorului şi a programelor de regresie polinomială se obţine legea cererii,
expresia matematică ce arată legătura între preţuri şi cantităţi pe o perioadă de
timp, lege care apoi ne permite analiza elasticităţii, calculul veniturilor totale,
marginale şi medii. Calculatoarele performante şi programele aferente permit
analiza, practic, ON-LINE, (în timp real) şi ca urmare luarea deciziei de preţ în
timpul cel mai scurt, cu evitarea erorilor pe care mulţi manageri le comit astăzi
datorită necunoaşterii acestor posibilităţi.

82