Romanul dupa al Doilea Razboi Mondial

(roman obiectiv, realist, postbelic)

Moromeţii
de Marin Preda

Romanul este specia genului epic, în proză, de mare

întindere, cu acţiune complexă care se poate desfăşura pe mai
multe planuri, cu personaje numeroase, bine individualizate .
Romanul „Moromeţii” de M. Preda se încadrează în perioada
postbelică a literaturii române fiind publicat în 1955 (I volum) şi
1967 (al doilea volum).
Tema literară oglindeşte lumea satului românesc din
Câmpia Dunării, înfăţişat în două perioade distincte: anul 1937,
când viaţa se scurgea aici fără conflicte mari” (I volum) şi
perioada de după 1955, când colectivizarea duce la dispariţia
clasei ţăranilor proprietari de pământ.
Romanul are o geneza complexa, fiind bazat pe propria
existenta a scriitorului.Mai intai, satul Silistea Gumesti este
locul in care s-a nascut scriitorul si despre care marturisea ca
este singurul loc in care a fost pe deplin fericit. In al doilea
rand , scriitorul insusi il reprezinta pe Niculae Moromete,
mezinul familiei a carui copilarie a fost chinuita de toanele oii
Bisisica. Nila , este chiar fratele scriitorului mort in al II-lea
Razboi Modial, iar Tita si Ilinca sunt Mita si tot Ilinca din
realitate, surori ale scriitorului.
Titlul face trimitere la povestea destrămării unei familii de
ţărani din satul Siliştea-Gumeşti, familie numeroasă ce se
confruntă cu multe greutăţi.
Perspectiva naratorului obiectiv se completează prin aceea
a personajelor (Ilie Moromete în vol I şi Niculae Moromete în
vol II) .
Acţiunea romanului începe cu câţiva ani înaintea celui de-al
doilea război mondial, când timpul era foarte răbdător cu
oamenii, viaţa scurgându-se fără conflicte mari.
Cel dintâi moment care adună familia este cina, descrisă ca
un ritual străvechi, neschimbat de sute de ani. Tatăl, Ilie
Moromete, se căsătorise pentru a doua oară cu Catrina, care era
cu zece ani mai tânără decât el. Acesta adusese din prima
căsătorie trei feciori (Paraschiv, Nilă şi Achim), iar Catrina
venise cu o fată, Tita. La aceştia se adaugă Niculae şi Ilinca, din
căsătoria lui Ilie cu Catrina.
Cina dezvăluie şi relaţiile din sânul familiei: neînţelegerile
dintre fraţi, lipsa de respect a celor trei feciori faţă de mama lor
vitregă, poziţia autoritară a tatălui, nemulţumirea mezinului care
este trimis în fiecare zi să pască oile, deşi el ar vrea să meargă la
şcoală.

Având datorii la bancă şi impozite de plătit, Ilie acceptă să-i

vândă vecinului său, Tudor Bălosu, salcâmul din fundul grădinii.
Tăierea salcâmului, săvârşită duminica în zori, când femeile îşi
boceau morţii în cimitir, reprezintă primul semn al declinului
familiei.
Cum nici banii luaţi pe salcâm nu acoperă datoriile la bancă,
feciorii lui din prima căsătorie (sfătuiţi de Maria, sora lui Ilie,
poreclită Guica), îi propun tatălui un plan : Achim să plece la
Bucureşti cu oile, iar din vânzarea laptelui şi a brânzei, să
câştige banii necesari.
În cele din urmă, Moromete acceptă fără să bănuiască
adevăratele intenţii ale celor trei. Acestea vor ieşi la iveală abia
după seceriş, când Paraschiv şi Nilă fură caii, o parte din zestrea
fetelor şi banii din ladă, luând şi ei drumul spre capitală.
După fuga feciorilor, Moromete rămâne mai sugrumat de
datorii decât înainte, fiind nevoit să vândă două loturi de pământ
şi o parte de grădină. Celelalte planuri de acţiune sunt
reprezentate de destinele altor familii.
Viaţa satului Siliştea-Gumeşti este sugestiv redată prin scene
memorabile: citirea ziarului în Poiana lui Iocan, pregătirea
premilitară, încasarea impozitului, serbarea de sfârşit de an,
chemarea fetelor la
Ilie Moromete decade, autoritatea lui scade atât în familie, cât
şi în sat, rupe relaţiile cu vechii prieteni, Catrina îl părăseşte. Din
când în când îl vizitează Niculae, devenit activist de partid, dar
opiniile lor diferite îi îndepărtează şi mai mult.
Ultimele capitole ilustrează moartea bătrânului Moromete
(având aproape 80 de ani), fără zbucium, fără dramatism, venită
ca un firesc al vieţii. Căzut la pat, îşi exprimă crezul său de
viaţă, spunându-i doctorului : „Domnule, eu întotdeauna am dus
o viaţă independentă!
Romanul se incheie zece ani mai tarziu. Niculae a devenit
inginer horticol si este casatorit cu o fata din sat, Marioara, fiica
lui Adam Fantana, care ajunge si ea asistenta medicala. La
inmormantarea tatalui, Niculae afla de la Ilinca, sora lui, ca tatal
se stinge incet fara a suferi vreo boala. In final, tatal si fiul se
impaca in visele baiatului.
In concluzie , opera literara “Morometii” de Marin Preda
este un roman realist social obiectiv, oferind o imagine ampla
asupra conceptiei scriitorului despre lumea rurala inainte si dupa
cel de-al doilea Razboi Mondial.