Romanul este specia genului epic, în proză, de mare
întindere, cu acţiune complexă care se poate desfăşura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, bine individualizate . Romanul „Moromeţii” de M. Preda se încadrează în perioada postbelică a literaturii române fiind publicat în 1955 (I volum) şi 1967 (al doilea volum). Tema literară oglindeşte lumea satului românesc din Câmpia Dunării, înfăţişat în două perioade distincte: anul 1937, când viaţa se scurgea aici fără conflicte mari” (I volum) şi perioada de după 1955, când colectivizarea duce la dispariţia clasei ţăranilor proprietari de pământ. Romanul are o geneza complexa, fiind bazat pe propria existenta a scriitorului.Mai intai, satul Silistea Gumesti este locul in care s-a nascut scriitorul si despre care marturisea ca este singurul loc in care a fost pe deplin fericit. In al doilea rand , scriitorul insusi il reprezinta pe Niculae Moromete, mezinul familiei a carui copilarie a fost chinuita de toanele oii Bisisica. Nila , este chiar fratele scriitorului mort in al II-lea Razboi Modial, iar Tita si Ilinca sunt Mita si tot Ilinca din realitate, surori ale scriitorului. Titlul face trimitere la povestea destrămării unei familii de ţărani din satul Siliştea-Gumeşti, familie numeroasă ce se confruntă cu multe greutăţi. Perspectiva naratorului obiectiv se completează prin aceea a personajelor (Ilie Moromete în vol I şi Niculae Moromete în vol II) . Acţiunea romanului începe cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, când timpul era foarte răbdător cu oamenii, viaţa scurgându-se fără conflicte mari. Cel dintâi moment care adună familia este cina, descrisă ca un ritual străvechi, neschimbat de sute de ani. Tatăl, Ilie Moromete, se căsătorise pentru a doua oară cu Catrina, care era cu zece ani mai tânără decât el. Acesta adusese din prima căsătorie trei feciori (Paraschiv, Nilă şi Achim), iar Catrina venise cu o fată, Tita. La aceştia se adaugă Niculae şi Ilinca, din căsătoria lui Ilie cu Catrina. Cina dezvăluie şi relaţiile din sânul familiei: neînţelegerile dintre fraţi, lipsa de respect a celor trei feciori faţă de mama lor vitregă, poziţia autoritară a tatălui, nemulţumirea mezinului care este trimis în fiecare zi să pască oile, deşi el ar vrea să meargă la şcoală.
Având datorii la bancă şi impozite de plătit, Ilie acceptă să-i
vândă vecinului său, Tudor Bălosu, salcâmul din fundul grădinii. Tăierea salcâmului, săvârşită duminica în zori, când femeile îşi boceau morţii în cimitir, reprezintă primul semn al declinului familiei. Cum nici banii luaţi pe salcâm nu acoperă datoriile la bancă, feciorii lui din prima căsătorie (sfătuiţi de Maria, sora lui Ilie, poreclită Guica), îi propun tatălui un plan : Achim să plece la Bucureşti cu oile, iar din vânzarea laptelui şi a brânzei, să câştige banii necesari. În cele din urmă, Moromete acceptă fără să bănuiască adevăratele intenţii ale celor trei. Acestea vor ieşi la iveală abia după seceriş, când Paraschiv şi Nilă fură caii, o parte din zestrea fetelor şi banii din ladă, luând şi ei drumul spre capitală. După fuga feciorilor, Moromete rămâne mai sugrumat de datorii decât înainte, fiind nevoit să vândă două loturi de pământ şi o parte de grădină. Celelalte planuri de acţiune sunt reprezentate de destinele altor familii. Viaţa satului Siliştea-Gumeşti este sugestiv redată prin scene memorabile: citirea ziarului în Poiana lui Iocan, pregătirea premilitară, încasarea impozitului, serbarea de sfârşit de an, chemarea fetelor la Ilie Moromete decade, autoritatea lui scade atât în familie, cât şi în sat, rupe relaţiile cu vechii prieteni, Catrina îl părăseşte. Din când în când îl vizitează Niculae, devenit activist de partid, dar opiniile lor diferite îi îndepărtează şi mai mult. Ultimele capitole ilustrează moartea bătrânului Moromete (având aproape 80 de ani), fără zbucium, fără dramatism, venită ca un firesc al vieţii. Căzut la pat, îşi exprimă crezul său de viaţă, spunându-i doctorului : „Domnule, eu întotdeauna am dus o viaţă independentă! Romanul se incheie zece ani mai tarziu. Niculae a devenit inginer horticol si este casatorit cu o fata din sat, Marioara, fiica lui Adam Fantana, care ajunge si ea asistenta medicala. La inmormantarea tatalui, Niculae afla de la Ilinca, sora lui, ca tatal se stinge incet fara a suferi vreo boala. In final, tatal si fiul se impaca in visele baiatului. In concluzie , opera literara “Morometii” de Marin Preda este un roman realist social obiectiv, oferind o imagine ampla asupra conceptiei scriitorului despre lumea rurala inainte si dupa cel de-al doilea Razboi Mondial.