UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

PROGRAMUL DE STUDIU – MEDICINĂ DENTARĂ
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT – ZI

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

ȘEF LUCRĂRI DR. IGNAT-ROMANUL IOANA

ABSOLVENT:
BUȚERCHI CODRUȚ-CIPRIAN

ORADEA
2021
 UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
PROGRAMUL DE STUDIU – MEDICINĂ DENTARĂ
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT – ZI

REACȚIILE ADAPTATIVE INDIVIDUALE ALE

PACIENȚILOR LA NOILE LUCRĂRI PROTETICE
INSERATE ÎN CAVITATEA ORALĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

ȘEF LUCRĂRI DR. IGNAT-ROMANUL IOANA

ABSOLVENT:
BUȚERCHI CODRUȚ-CIPRIAN

ORADEA
2021
CUPRINS

Introducere .......................................................................................................... 1

Partea generală ................................................................................................... 2

Capitolul I Edentația parțială și totală ................................................................ 3

I.1 Definiție ........................................................................................... 3
I.2 Etiologie ........................................................................................... 3
I.3 Clasificare ........................................................................................ 5
I.4 Simptomatologie .............................................................................. 6
I.5 Complicații ....................................................................................... 9
I.6 Evoluție și prognostic ..................................................................... 12
I.7 Notiuni de profilaxie ....................................................................... 13

Capitolul II Tratamentul edenției parțiale și totale ............................................. 15

II.1 Definiție ........................................................................................ 15
II.2 Clasificare ..................................................................................... 15
II.3 Principii de bază în realizarea protezelor dentare ......................... 15

Capitolul III Psihologia pacientului edentat ....................................................... 23

III.1 Generalități ................................................................................... 23
III.2 Atitudinea pacientului edentat față de tratamentul protetic și
factorii care o influențează ........................................................... 23
III.3 Mecanismul de reacție adaptativă după aplicarea lucrărilor protetice
.......................................................................................................... 25

Partea specială ................................................................................................... 27

Capitolul IV Studiu statistic, contribuție personală ........................................... 28

IV.1 Obiective ...................................................................................... 28
IV.2 Material și metodă ........................................................................ 29
IV.3 Criterii de excludere/includere ..................................................... 30
IV.4 Rezultate și discuții ....................................................................... 30
Concluzii ............................................................................................................. 59

Anexa 1 ................................................................................................................ 60

Bibliografie .......................................................................................................... 66
 INTRODUCERE

Sănătatea oro-dentară este o parte integrată a sănătății generale, prin urmare asigurarea
unui nivel ridicat al calității vieții, necesită implementarea atât a măsurilor de profilaxie, încă din
perioada intrauterină și pe tot parcursul vieții, cât și a măsurilor de tratament conservator de la
primele apariții a modificărilor patologice. [1]
Nerespectarea normelor minime ale igienei oro-dentare are consecințe nefaste asupra
aparatului dento-maxilar, cu apariția proceselor carioase ce în evoluție pot da complicații pulpare
și periapicale, ducând până la pierderea unităților dentare, cu repercursiuni, îndeosebi asupra
aparatului digestiv, și uneori chiar asupra comportamentului neuropsihic al pacientului.
Edentația parțială produce în timp tulburări de ocluzie, iar lipsa unui tratament corect și
complet determină apariția tulburărilor funcției masticatorii, estetice și de autoîntreținere,
mergând până la instalarea edentației totale. Din aceste motive, prin apariția dezechilibrului la
nivelul aparatului dento-maxilar produs de edentație, îi aduce practicianului obligația de a căuta
cele mai optime soluții, simple și neinvazive, pentru restabilirea integrității sale morfologice și
funcționale. [2]
Reabilitarea în condițiile cele mai optime a funcțiilor aparatului dento-maxilar constituie
un criteriu obiectiv de apreciere din partea pacientului a lucrării protetice, creând astfel premisele
unei rapide adaptări biologice si psihice.
Lucrarea de față este structurată din două părți: o parte generală, împărțită în trei capitole
care abordează noțiuni teoretice asupra edentației parțiale și totale, cu referire la etiologie,
simptomatologie, evoluție, complicații și prognostic, cât și tratamentul acestora, iar ultima parte
descrie noțiuni despre psihologia pacientului edentat, parțial sau total; și o parte specială ce
aduce în discuție date referitoare la capacitatea de adaptare a pacientului la noile lucrări
protetice inserate în cavitatea orală, precum și gradul de satisfacție al acestuia la soluția protetică
aplicată.

1
PARTEA GENERALĂ

2
 Capitolul I

Edentația parțială și edentația totală

I.1 Definiție

Edentația parțială – reprezintă o stare patologică a aparatului dento-maxilar, caracterizată

prin absența uneia sau mai multor unități dento-parodontale de la nivelul arcadelor dentare,
survenită în după erupția dinților respectivi.

Edentația totală – reprezintă o entitate clinică complexă, caracterizată prin modificări

morfo-funcționale extinse, atât la nivelul cavității orale, cât și a întregului organism, date de
dispariția în totalitate sau cvasi-totalitate a unităților dento-parodontale. [3]

I.2 Etiologie

Cauzele care duc la pierderea dinților sau care fac necesară extracția sunt numeroase.
În etiologia edentației parțiale sunt implicați atât factori direcți cât și factori favorizanți
individuali.
Factori etiologici direcți
- cariile și complicațiile acestora: complicațiile pulpare date de procese carioase și mai
ales de extinderea proceselor inflamatorii în regiunea periapicală
- afecțiunile parodontale agravate: indiferent de forma pe care o iau (inflamatorie,
distrofică sau combinată), parodontopatia cronică evoluează cu afectarea tuturor
elementelor de susținere, urmată în cele din urmă, în cursul evoluției, de creșterea
gradului de mobilitate a dinților și în final, pierderea lor.
- abrazia accentuată
- infecții și necroze ale oaselor maxilare
- tumori benigne/maligne
- traumatisme acute și cronice (accidente/traume ocluzale, proteze adaptate
necorespunzător etc.)

3
 - extracții de necesitate (în scop ortodontic, protetic, în boala de focar, radioterapie etc.)
Factori etiologici favorizanți individuali
- rezistența mecanică individuală a țesuturilor dentare, moștenită genetic
- rezistența țesuturilor dentare la atacurile microbiene
- volumul și compoziția salivei
- factori neuro-endocrini
- factori nutriționali
- statusul igienei orale
- factori psihosociali și culturali
- vârsta – deoarece cu înaintarea în vârstă scade rezistența țesuturilor dentare, și crește
gradul de uzură și mobilitatea dinților
- sensibilitatea la stresul mecano-funcțional și psiho-emoțional – ce favorizează apariția
parodontopatiilor prin mecanisme incomplet elucidate până în prezent. [4]

În etiologia edentației totale principalele cauze sunt reprezentate de:

- caria dentară, parodontopatiile și complicațiile acestora
- procese infecțioase ale oaselor maxilare și a părților moi
- tumori care necesită rezecții osoase extinse cu pierderea în masă a dinților
- tratamente de tip roentgen, cobaltoterapie
- traumatisme severe ce implică extracții multiple
- proteze parțiale ale căror croșete, prin aplicarea incorectă, duc la mobilizarea dinților
- factori generali precum: diabetul zaharat ce favorizează edentația prin scăderea rezistenței
la infecții, alterarea rapida a ligamentelor, acidoză locală și generală, tulburări ale
metabolismului glicoproteic și calcic
- osteoporoza senilă
- rahitismul, osteomalacia
- iatrogeniile stomatologice
- consumul de alcool, tutun
- unele profesii – cofetari, patiseri, brutari, vopsitori, tipografi, mineri, la care incidența
bolilor dento-parodontale accelerează pierderile dentare [2]

4
 I.3 Clasificare

În practica curentă există o mare diversitate a formelor clinice de edentație parțială, ceea ce
impune aplicarea unor reguli de ordonare a lor. Obiectivele majore ale clasificărilor edentației
parțiale urmăresc simplificarea stabilirii diagnosticului și orientarea rapidă asupra planului
terapeutic. Din multitudinea de clasificări, voi descrie doar două.

Clasificarea după KENNEDY

- Este o clasificare după criteriul topografic, și cuprinde:
Clasa I – edentație biterminală (bilateral terminală), caracterizată prin prezența a două breșe
terminale, câte una pe fiecare hemiarcadă, mărginită doar mezial de dinți.
Clasa II – edentație uniterminală (unilateral terminală), unde breșa este situată distal pe o
hemiarcadă, mărginită doar mezial de dinți.
Clasa III – edentație intercalată lateral, unde breșa este situată în zona premolar-molară, fiind
mărginită atât mezial cât și distal de dinți
Clasa IV – edentație intercalată frontal, unde breșa este situată în zona frontală, fiind deasemenea
mărginită atât mezial cât și distal de dinți.
Pentru că edentațiile sunt foarte variate și apar situații în practică în care avem breșe
suplimentare față de cea care da numărul clasei, Kennedy a adus completări, introducând
subclasele, sau modificările. Pentru stabilirea clasei se va lua în considerare breșa situată cel mai
distal pe arcadă, iar numărul tuturor breșelor suplimentare (exceptând cea după care s-a stabilit
clasa edentației) va determina numărul subclasei. Absența molarului 3 nu este considerată
edentație, însă dacă acesta este prezent, iar molarul 2 lipsește, se conisderă o edentație clasa aIIIa
influențând planul terapeutic. [4]

Clasificarea după COSTA

Introdusă în 1974, clasificarea profesorului Eugen Costa este una tot după criteriul topografic,
simplificând însă denumirile spațiilor edentate utilizând simboluri topografice: A (anterior), L
(lateral), T (terminal).
Enunțarea formei clinice începe întotdeauna la maxilar, din partea dreaptă și se termină la

5
mandibulă în partea stângă, existând:
Edentație frontală – prin lipsa unora dintre dinții incisivi sau canini
Edentație laterală – prin lipsa unora dintre dinții din regiunea premolară și molară, breșa fiinde
delimitată mezial și distal de dinți
Edentație terminală – spațiul edentat este delimitat doar mezial de dinți, lipsind dinții din
regiunea premolară și molară
Edentație mixtă – când pe arcada co-există două sau mai multe dintre formele de mai sus. [5]

I.4 Simptomatologie

Simptomele edentației parțiale sunt în strânsă legătură cu disfuncțiile aparatului dento-maxilar

datorate pierderii dinților. În funcție de amploarea breșelor edentate și de topografia lor,
tulburările funcționale pot fi:
- estetice
- fonetice
- masticatorii
- de autoîntreținere [6] [7]

I.4.1 Afectarea fizionomiei

Tulburarile estetice sunt grave în edentațiile din zona frontală, fiind vizibile în vorbire, surâs
și au un impact negativ în activitatea socio-profesională a pacientului edentat. Aceasta situație
clinică, în care edentația este localizată în zona frontală sau comisurală, constituie adesea punctul
de plecare în apariția unui sentiment de inferioritate, prin crearea unei tensiuni în sfera psihică,
focalizată pe regiunea deficitară, iar în cazul cavității orale, pe o regiune permanent vizibilă, cu
semnificație expresivă și socială. [1]

I.4.2 Afectarea fonației

Edentația parțială are consecințe diverse asupra funcției fonetice, în funcție de sediul,
extinderea și particularitățile anatomice individuale ale cavității orale, în special la nivelul
palatului dur, eventual asocierea cu alte tulburări funcționale.
În cazul unei breșe situate în regiunea frontală, lipsa incisivilor maxilari este urmată de

6
pronunțarea defectuoasă a consoanelor labio-dentale F, L, N, V, iar lipsa incisivilor mandibulari
va afecta pronunțarea consoanelor antero-linguale D și T, și a celor dento-dentare S, I, Z, care se
pronunță șuierat. În cazul vocalelor, pronunțarea acestora suferă din punct de vedere calitativ, în
ceea ce privește timbrul. Edentațiile din zona laterală modifică de asemenea fonația, direct prin
modificarea rezonatorului bucal, prin scăparea aerului în vestibulul bucal, și indirect, ca urmare a
creșterii condițiilor de apariție a glospodiniilor, prin factori iritativi dentari, sau a unui
dezechilibru ocluzo-articular cu implicații disfuncționale în musculatura linguală și laringiană.
[1]

I.4.3 Afectarea masticației

Tulburarile masticatorii sunt cu atât mai grave cu cât sunt situate mai lateral, deoarece astfel
se pierd unitățile masticatorii, formate din intercuspidarea dinților laterali cu antagoniștii lor,
acestea asigurând sfărâmarea și triturarea alimentelor. O edentație laterală extinsă reduce
eficiența masticatorie cu 3/4 din valoarea din perioada dentată.
Edentațiile din zona frontală afectează incizia și priza alimentelor. [7]

I.4.4 Afectarea autoîntreținerii

Componentele autoîntreținerii sunt reprezentate de autoprotecție și autocurățire.
Autoprotecția – reprezinta capacitatea unui aparat/sistem integru de a se proteja împotriva
agenților externi cu potențial patogen. La nivelul aparatului dento-maxilar, este asigurată de:
 morfologia coronară – convexitatea pereților axiali orientează alunecarea alimentelor
triturate înafara perimetrului dentar, protejând astfel gingia marginală de impactul direct
al alimentelor
- existența punctelor de contact interdentare asigură dispersarea forțelor ocluzale
către toți dinții prezenți pe arcadă
 protecția funcțională reciprocă a dinților frontali și laterali - protecția grupului lateral de
forțele transmise predominant para-axial, se realizează prin dezangrenarea lor în
efectuarea mișcării de propulsie, în timpul inciziei alimentelor, funcție asigurată exclusiv
de dinții frontali
- protecția grupului frontal față de solicitările mecanice din cursul mișcărilor de
triturare, realizate la nivelul dinților laterali. [5]

7
Autocurățirea – este asigurată de mobilizarea formațiunilor peridentare: buze, obraji, limbă, și
este facilitată de consumul alimentelor de consistență crescută (ex. fructe, legume crude).

Simptomele edentației totale sunt legate de disfuncțiile aparatului dento-maxilar datorate

pierderii unităților dento-parodontale și includ următoarele:

I.4.5 Tulburări masticatorii

Imposibilitatea triturării alimentelor obligă pacienții edentați total, neprotezați să consume
alimente de consistență moale, ce duce la scăderea efectului nutrițional al acestora. În consecință,
apar frecvent îmbolnăviri ale sistemului gastro-intestinal, cu slăbirea întregului organism.
Tulburări ale masticației apar și la pacienții edentați total, protezați, datorită menținerii și
stabilității deficitare a protezelor și a morfologiei șterse, necorespunzătoare, a dinților artificiali.

I.4.6 Tulburări fizionomice

Edentația totală produce grave modificări fizionomice cu impact asupra părților moi ale feței,
prin adâncirea șanțurilor periorale și dispariția roșului buzelor. De asemenea, fizionomia poate fii
afectată și in cazul pacienților protezați necorespunzător. [6] [7]

I.4.7 Tulburări fonetice

Unitățile dento-parodontale constituie zona de sprijin pentru emiterea fonemelor articulate,
linguale și labiale. Starea de edentat total va provoca modificări în poziția buzelor, a limbii și va
duce la lărgirea spațiului liber de vorbire. În consecință, vor avea de suferit pronunția
consoanelor labio-dentale F, V, care se aud de cele mai multe ori ca B, consoanele T, D, Z vor fii
alterate, iar pronunțarea consoanei S devine șuierătoare. Vorbirea devine siflantă, șuierătoare și
neclară. Lipsa dinților din zona laterală vor altera pronunția prin pronunțarea șoptită a cuvintelor.

I.4.8 Tulburări psihice

Masticația ineficientă, fizionomia alterată și fonația perturbată contribuie la distanțarea
edentatului total din societate, la care se adaugă dereglări în comportamentul normal ce se pot
manifesta prin semne minore, dar uneori pot duce la adevărate tulburări psihice, cu impact
negativ in evoluția procesului terapeutic în cazul edentației totale. [7] [8]

8
I.5 Complicații

Complicațiile edentațiilor parțiale au manifestări clinice foarte variate, de la cele mai simple
până la forme de complexitate crescută, toate datorită lipsei tratamentului prin protezare a breșei,
iar gradul de complexitate este depinde de mărimea breșelor, localizarea lor, și timpul scurs de la
apariția edentației

I.5.1 Complicațiile locale ale edentațiilor parțiale

• Migrările dentare – sunt modifcări ale poziției dinților restanți pe arcadă, ce apar
consecutiv edentației parțiale, ca urmare a ruperii echilibrului forțelor ce mențin
dinți în relație normală. Arcadele dentare au capacitatea de a disipa forțele ce tind să
deplaseze dinții cu ajutorul unui parodonțiu sănătos și integru, a unui grad ridicat de
mineralizare al oaselor maxilare, al stabilității ocluzale și integrității arcadelor.
- aceaste se împart în: migrări orizontale și migrări verticale.
o Migrările orizontale – se pot produce prin:
- basculare – reprezintă migrarea în plan orizontal a dintelui prin înclinarea
axului longitudinal spre spațiul edentat
- translație - reprezintă deplasarea corporală a dintelui spre spațiul edentat, în
poziție paralelă cu cea inițială, cu menținerea axului longitudinal corono-
radicular.
o Migrările verticale – apar la nivelul dinților antagoniști breșei edentate, ce în
evoluție vor complica tratamentul prin reducerea înalțimii protetice necesare
protezării. Acestea se pot caracteriza prin două manifestări diferite:
- extruzie – migrarea în plan vertical a dintelui antagonist, acesta părăsind
alveola, astfel modificându-se raportul coroană-rădăcină clinică în defavoare
implantării osoase a dintelui
- egresiune – migrarea în plan vertical a dintelui antagonist, împreună cu
procesul alveolar, cu menținerea raportului coroană-rădăcină clinică. [4] [5]
• Afectarea parodonțiului dinților restanți. Pe lângă rolul de a menține dintele în
alveolă, parodonțiul are și rolul de a recepționa și amortiza forțele axiale și para-
axiale transmise în timpul actului masticator. În urma apariției edentației, prin

9
 modificarea axului dentar și pierderea punctelor de contact, forțele ocluzale se
transmit în principal para-axial, decompensând statusul parodontal al dinților
restanți, și poate da naștere unor manifestări precum:
- necroză pulpară la dinții indemni
- mobilitate dentară patologică
- fenomene inflamatorii parodontale prin acumularea de placă bacteriană în zonele
retentive formate prin versiune
- rezorbția osului alveolar și formarea pungilor parodontale profunde [4] [9]
• Atrofia crestelor edentate. În cele mai multe cazuri, gradul de atrofie al crestelor
edentate depinde de vechimea edentației și mai ales de cauza pierderii dinților.
Rezorbția osoasă la pacienții neprotezați apare ca o consecință a lipsei stimulării la
nivel osos [6]
• Uzura dentară patologică. Apare în urma suprasolicitării mecanice din cursul
ciclului masticator și se manifestă prin abrazie și atriție, putând fii simetrică sau
asimetrică, cu diferite grade de intensitate. [4]

I.5.2 Complicațiile loco-regionale ale edentațiilor parțiale

• Tulburări ale cinematicii mandibulare – contactele premature și interferențele duc la
instalarea unei ocluzii habituale, menite sa evite obstacolul creat, ce în timp se vor
automatiza și permanentiza. Din cauza dizarmoniei ocluzale, pot de asemenea apărea
spasme musculare ce pot determina devieri ale mandibulei.
• Tulburări musculare – dezechilibrul ocluzal va produce o contracție inegală și
asimetrică a mușchilor ridicători și propulsori ai mandibulei, iar datorită capacității
adaptative a aparatului dento-maxilar, se va instala ocluzia habituală, ce poate ridica
probleme în cursul tratamentului prin necesitatea unei noi readaptări a musculaturii.
• Parafuncții – pot sa intervină în urma unor modificări de natură morfologică la nivelul
componentelor ADM
• Tulburări la nivelul articulației temporo-mandibulare – apar manifestări precum
cracmente, crepitații, datorate fenomenelor de uzură a tuberculului articular și condilului
mandibular, și degenerscența componentelor articulare, cu uzarea sau chiar perforarea
meniscului articular. [4] [8]

10
I.5.3 Complicații generale ale edentației parțiale
• Tulburări digestive – se datorează desființării funcției masticatorii, consecutiv se
produce tulburarea secvențelor reflexelor digestive cu apariția bolilor aparatului digestiv,
precum: gastrite cronice hiperplazice, enterocolite, ulcer gastric sau hipotonii gastrice
• Tulburări psihice – se manifestă prin izolare, nervozitate sau chiar depresie. Apar de
cele mai multe ori la pacienții cu edentații în zona frontală, asociate cu tulburări estetice
și fonetice grave. La vârstnici, aceste tulburări se manifestă prin refuzul tratamentului și
colaborarea dificilă din cursul tratamentului protetic [5] [10]

I.5.4 Complicațiile locale ale edentației totale

Exobucale – apariția ragadelor comisurale și a cheilitelor angulare, ce pot aparea și în cazul
pacienților protezați necorespunzător
Endobucale – apar la pacienții purtători de proteză totală, manifestate prin diverse forme de
stomatopatii protetice, ce au ca factori iritații de natură mecanică, infecțioasă, chimico-toxică sau
alergică. De asemenea, la pacienții purtători de proteză totală cu o igienă orală precară dezvoltă
sub acestea inițial zone eritematoase extinse a mucoasei, provocate și întreținute de microbii,
levurile și impuritățile ce se impregnează pe suprafața mucozală a protezei, ducând până la
apariția micozelor orale. [2] [6]

I.5.5 Complicații regionale ale edentației totale

Cele mai întalnite sunt complicațiile la nivelul articulațiilor temporo-mandibulare, interesând
toate componentele acestora, cu manifestări de gravitate diferită, de la modificări de tip regresiv,
până la sindromul de disfuncție temporo-mandibulară.

I.5.6 Complicații generale ale edentației totale

Complicații digestive – pe lângă aspectele menționate în cadrul complicațiilor edentației
parțiale, adesea la edentații totali, datorită insuficientei insalivații și prelucrare a bolului
alimentar, fragmentele alimentare mari constituie un factor iritativ asupra mucoasei gastrice.
Complicații psihice – din cauza tulburărilor fizionomice, fonetice și masticatorii, asociate cu
dureri de natură articulară și periarticulară, pot duce la la izolare, nervozitate sau depresie, cu
lipsa totală de integrare în activitățile sociale. [11] [12]

11
I.6 Evoluție și prognostic

Consecutiv apariției stării de edentat parțial apar modificări morfologice și funcționale ale
aparatului dento-maxilar care afecteaza în principal componenta osoasă, mucoasa fixă,
musculatura și articulația temporo-mandibulară. Gravitatea manifestărilor clinice cât și o evoluție
favorabilă cu prognostic bun, sau dimpotrivă, o evoluție nefavorabilă cu prognostic rezervat,
diferă de la caz la caz, astfel:
O evoluție favorabilă va avea loc în condițiile în care:
- pierderea dinților s-a produs ca urmare a complicației cariei dentare
- edentația parțială e urmată de un protezare corespunzătoare
- pacientul este tânăr, sănătos, cu o stare generală bună
O evoluție nefavorabilă poate fii considerată atunci când:
- pierderea dinților s-a produs în urma unei parodontopatii
- pacientul refuză protezarea
- pacientul este vârstnic, cu stare generală alterată și un sistem nervos dezechilibrat [13]

Evoluția și prognosticul în cazul pacienților edentați total sunt influențate de gradul de

rezorbție, care depinde în mare masure de cauza pierderii dinților, ordinea cronologică a
extracțiilor, modul în care s-a efectuat intervenția chirurgicală și calitatea tratamentului protetic
aplicat. Rezorbția se poate produce fie simetric, când pierderea dinților s-a produs cel mult la un
interval scurt de timp, fie asimetrică. Atrofia osului maxilar este de obicei centripetă, pe când la
mandibulă are loc în sens centrifug, iar maxilarul superior se va atrofia mai lent decât mandibula.
Mucoasa care acoperă procesele alveolare, maxilare și mandibulare este și ea supusă
procesului de atrofie, iar în evoluție aceasta fie nu urmează în același ritm rezorbția osoasă și ca
urmare va ramâne un strat de mucoasă ce poate fi mobilizat, balantă, fie mucoasa acoperitoare se
îngroașă, cu reziliență crescută. Alteori, mucoasa poate deveni subțire, extrem de sensibilă, fapt
ce va ridica greutăți în procesul de protezare.
Condițiile pentru un scenariu favorabil protezării toatale trebuie să îndeplinească
urmatoarele: gradul de rezorbție ale proceselor alveolare să fie redus (edentație recentă),
mucoasa să fie aderentă de os, crestele alveolare restante să aibă o lungime și grosime
corespunzătoare, și un tonus crescut al musculaturii periorale. [4] [1]

12
I.7 Noțiuni de profilaxie

Profilaxia dentară este cea mai simplă și ieftină metodă de tratament. Principalul obiectiv al
profilaxiei este prevenirea apariției cariei dentare și a bolii parodontale, precum și influențarea
evoluției acestora odată ce s-au instalat. [9]
Există însă factori ce pot influența apariți cariei și a bolii parodontale, printre care:
- factorul infecțios – este cel mai dominant factor, reprezentat de microbii și bacteriile
situate în placa dentară
- factorul alimentar – se referă în special la alimentele bogate în zaharuri și carbohidrați,
care împreună cu bacteriile vor elibera acizi ce determină distrugerea treptată a smalțului
și dentinei, cauzând apariția cariilor dentare
- ”terenul” – se referă la calitatea țesuturilor dento-parodontale, în special smațul și
dentina, cu cât este mai crescută rezistența acestora cu atât scade riscul de apariție a cariei

Există deasemenea diferite tipuri de prevenție, precum:

1. Prevenția primară – este un sistem de măsuri care vizează prevenirea bolilor prin
eliminarea cauzelor și condițiilor apariției acestora, precum și creșterea rezistenței
organismului la factorii de mediu nocivi
2. Prevenția secundară – urmărește tratamentul precoce al afecțiunilor buco-dentare și
scăderea ratei de îmbolnăvire. Astfel, sunt tratate afecțiunile deja instalate dar aflate în
stadii incipiente, fiind împiedicate evoluția și extinderea lor
3. Prevenția terțiară – are ca scop limitarea complicațiilor afecțiunilor deja instalate și
tratamentul complex al bolilor cavității bucale prin prisma prevenției [14]

Principalele metode de profilaxie includ:

• Igiena orală – este cea mai importantă metodă de profilaxie. Placa dentară se
acumulează pe suprafața dinților după fiecare masă, iar dacă nu este îndepărtată prin
periaj activ, se va calcifica dând naștere tartrului dentar.
- o igienă orală corespunzătoare presupune un periaj dentar regulat și corect, de minim 2
ori pe zi, folosirea aței dentare și a apelor de gură

13
• Controale periodice regulate – sunt foarte importante în menținerea sănătății orale,
deoarece multe afecțiuni evoulează fără durere, mai ales în fazele inițiale, pacienții
nerealizând apariția lor până în momentul în care au progresat deja semnificativ
- în timpul controlul periodic, practicianul poate depista carii incipiente, de care pacientul
nu este încă alertat, sau poate descoperi semne incipiente ale unei parodontopatii
- controalele periodice sunt recomandate de cel puțin 2 ori pe an

• Detartrajul – este procesul de îndepărtare a tartrului și plăcii bacteriene, folosind fie

intrumentar de mână, fie aparate speciale pentru detartraj, sonice sau ultrasonice
- placa dentară este principalul factor în apariția gingivitei și cariei dentare, iar tartrul este
placă dentară calcificată, cu potențial nociv mai ridicat
- în cursul detartrajului este important să se îndepărteze atât tartrul supragingival, cât și
cel subgingival, iar cea mai eficientă modalitate de a îndeplini cu succes aceste obiective
este folosirea aparatelor ultrasonice

• Periajul profesional – are ca scop îndepărtarea eventualei plăci bacteriene de pe

suprafața dinților rămasă în urma detartrajului, precum și a diferitelor pete sau colorații
de pe suprafața acestora. Este indicat să se efectueze un periaj profesional de cel puțin
două ori pe an, preferabil în timpul controalelor periodice

• Sigilarea șanțurilor și fosetelor – este o metodă ce preîntâmpină stagnarea microbilor și

a plăcii dentare în șanțurile și fosetele dinților din zona laterală, prevenind astfel apariția
proceselor carioase.
- sigilarea se execută pe dinții definitivi ai copiilor imediat după aceștia au erupt și constă
în aplicarea unor materiale compozite fluide la nivelul zonelor interesate, iar în urma
reacției de priză, acestea devin dure, sigilind astfel spațiul de mediul bucal

• Fluorul și fluorizarea – ajută la întărirea smalțului facându-l mai rezistent la atacul

microbian. Întărirea smalțului se poate face pe două căi: locală, prin aplicarea unor
globule de fluorură de calciu pe suprafața acestuia, sau sistemică, prin ingerarea de
produse bogate în fluor (tablete), apă sau lapte fluorizate. [6] [15] [14]

14
 Capitolul II
Tratamentul edentațiilor parțiale și totale

II.1 Definiție

Prin proteză dentară ne referim la o piesă mecanică ce se inseră în cavitatea orală,

integrându-se total în ansamblul aparatului dento-maxilar. Integrarea este condiționată de gradul
de stabilitatea statică și dinamică a protezei, cu ajutorul căreia se poate asigura în cele mai bune
condiții restabilirea funcțiilor și în același timp, un metabolism tisular optim, prin refacerea
homeostaziei aparatului dento-maxilar [4]

II.2 Clasificare

Protetica dentară cuprinde două mari categorii:

Protetica conjunctă (fixă) – are ca obiectiv reconstituirea sau înlocuirea dinților naturali, prin
proteze dentare ce nu se detasează, fiind fixate prin cimentare. În această categorie intră
portezele fixe unidentare și protezele parțiale fixe.
Protetica adjunctă (mobilă și mobilizabilă) – are ca obiectiv înlocuirea dinților și a țesuturilor
buco-dentare în stările de edentație totală sau parțială prin proteze dentare detașabile. În această
categorie intră protezele totale și protezele parțiale (acrilică sau scheletată) [11]

II.3 Principii de bază în realizarea protezelor dentare

II.3.1 Proteza parțială fixă (PPF)

Proteza parțială fixă este un tip de proteză pluridentară, fixată prin cimentare pe dinții
naturali (șlefuiți sub formă de bonturi), rădăcini dentare și/sau stâlpii implantelor. PPF-urile sunt
formate din elemente de agregare ce se fixează pe dinții stâlpi, intermediarii (corpul de punte),
care înlocuiesc breșele edentate, și conectorii care reprezintă zona de legătură dintre intermediari
și retentorii protezei parțiale fixe. [4]

15
 • Funcțiile protezelor parțiale fixe includ:
- transmiterea fiziologică a forțelor masticatorii din punctul de vedere al intensității și
direcției asupra țesuturilor demodontale
- adaptarea reliefului ocluzal în concordanță cu suprafețele ocluzale ale dinților antagoniști
- să nu producă contacte premature și interferențe în dinamica mandibulară
- să participe la realizarea stopurilor ocluzale multiple, simultane și simetrice, împreună cu
restul dinților naturali
- prin conformația și calitatea suprafețelor lor să protejeze parodonțiul marginal și să
favorizeze autocurățirea
- să contribuie la menținerea dimensiunii verticale de ocluzie
- să refacă aspectul fizionomic
- să refacă funcția masticatorie [16] [10]

O proteză parțială fixă va fi formată din:

- elemente de agregare – reprezintă proteze unitare prin care puntea se fixează pe dinții stâlpi.
Acestea trebuie să îndeplinească condiții de rezistență și retenție crescute deoarece vor fii supuse
forțelor suplimentare preluate de către corpurile de punte
- corpul de punte – reprezintă componenta ce va înlocui efectiv breșa edentată, refăcând
morfologia și funcția dinților absenți [4]
În vederea obținerii unor proteze adecvate din punct de vedere funcțional, biomecanic și
profilactic, se cere respectarea urmatoarelor principii:

a. Principiul funcțional
Va urmări în urma protezării printr-o proteză parțială fixă refacerea funcțiilor aparatului dento-
maxilar, deci a masticației, fonației, fizionomiei și autoîntreținerii.
Masticația – pentru a obține un randament masticator eficient, fețele ocluzale ale elementelor de
agregare și ale corpurilor de punte trebuie modelate individualizat, în conformitate cu morfologia
ocluzală a dinților antagoniști.
Fonația – este de obicei funcția ce se restabilește cel mai devreme, chiar și în edentațiile frontale
ce nu au beneficiat de tratament imediat. În efectuarea protezelor parțiale fixe se va ț ine cont de
spațiul necesar limbii în timpul vorbirii, asigurat prin realizarea corectă a morfologiei fețelor

16
orale ale elementelor componente, redarea curburii vestibulare (în cazul protezelor frontale), a
cărei față orală va asigura zona de sprijin a limbii în pronunția fonemelor dentale.
Fizionomia – prezintă interes în cazul protezelor parțiale frontale, fronto-laterale, uneori chiar și
în cazul celor laterale. Forma fețelor vestibulare, volumul, dimensiunea și poziția intermediarilor
care refac breșa edentată trebuie modelate în conformitate cu forma feței, tipul somatic etc. [4]
[16]

b. Principiul biomecanic
Acest principu vizează totalitatea condițiilor care trebuie îndeplinite pentru ca proteza să fie
rezistentă mecanic, rigidă, stabilă pe câmpul protetic, să permită inserția și dezinserția în timpul
probelor, și ulterior în timpul cimentării.
Rezistența mecanică este asigurată atât de corpul de punte, unde se exercită forțe
semnificative în timpul actului masticator, cât și de elementele de agregare, care vor prelua toate
aceste forțe și le va transmite dinților stâlpi și parodonțiului acestora.
Stabilitatea și echilibrul sunt influențate de fricțiunea elementelor de agregare la dinții stâlpi,
respectiv de poziția corpurilor de punte față de acestea din urmă.
Inserția depinde de realizarea unui paralelism al bonturilor în urma șlefuirii. [4]

c. Principiul bioprofilactic
Consecutiv aplicării protezei parțiale fixe aceasta nu trebuie să modifice troficitatea
țesuturilor cu care vine în contact, respectiv a parodonțiului marginal al dinților stâlpi, al
antagoniștilor sau a crestelor alveolare. Un aspect profilactic este acela al raportului elementelor
de agregare cu parodonțiul marginal, urmărindu-se protejarea papilelor interdentare ce mărginesc
edentația prin respectarea formelor nișei parodontale. Protejarea gingiei marginale de impactul
alimentar este asigurată prin modelarea corespunzătoare a convexităților orale și vestibulare.
Unghiurile de unire a corpurilor de punte cu elementele de agregare trebuie modelate rotunjit,
cât mai largi pentru a nu favoriza retenția alimentară.
Morfologia ocluzală corespunzătoare și realizarea unei ocluzii funcționale vor preveni
apariția fenomenelor patologice asupra parodonțiului dinților stâlpi și combate de asemenea
apariția leziunilor la nivelul articulației temporo mandibulare. [4] [16]

17
II.3.2 Proteza parțială mobilizabilă scheletată (PPMS)

Proteza scheletată este soluția mobilizabilă în cadrul tratamentelor edentațiilor parțiale ce

îndeplinește cel mai înalt grad al cerințelor de ordin mecanic, funcțional și profilactic.
Datorită componentei metalice din alcătuirea sa, proteza scheletată permite reducerea
substanțială a volumului acesteia, crescând astfel confortul pacientului, asigurând în același timp
condiții optime de restabilire a funcțiilor aparatului dento-maxilar. Calitățile bioprofilactice
ridicate ale protezei scheletate, conferite de transmiterea fiziologică a presiunilor masticatorii
asupra substratului osos, precum și de posibilitatea repartizării judicioase a acestor forțe asupra
elementelor aparatului dento-maxilar, constituie caracteristica principală a acestui ansamblu
protetic. [12] [17]

Elementele structurale ale protezei scheletate, includ:

1. Șeile protezei, cu arcadele artificiale
2. Conectorul principal, ca element de conexiune între șei
3. Conectori secundari
4. Mijloace suplimentare de menținere, sprijin și stabilitate [12]

1. Șeile protezei – sunt elementele ce acoperă mucoasa crestelor edentate, asigurând

suportul dinților artificiali. Împreună cu conectorul principal, formează baza protezei.
Rolurile șeilor protetice sunt de a:
- transmite presiunile masticatorii asupra suportului muco-osos al crestelor edentate
- contribuie la stabilizarea în plan orizontal a protezei prin exploatarea maximă a
retentivităților anatomice
- participă la menținerea protezei prin adeziune.
Pentru a asigura îndeplinirea rolurilor, șeile protezelor trebuie la rândul lor să îndeplinească o
serie de condiții, precum:
- să se adapteze perfect la țesuturile pe care se sprijină sau cu care vin în contact
- să aibă rezistență mecanică corespunzătoare
- să aibă greutate redusă
- să aibă suprafețe bine lustruite, care să nu favorizeze retenția alimentară

18
 Structural, șeile protetice sunt alcătuite dintr-o componentă metalică și una acrilică.
Componenta metalică – leagă segmentul dentar de conectorul principal, iar pentru a
răspunde principiilor mecanice și funcționale, prezintă următoarele caracteristici:
- volum minim, pentru a permite montarea dinților artificiali
- unirea la nivelul conectorului principal se face pe o suprafață mare, pentru a rezista forțelor
supuse la acest nivel
- rigiditate pentru a rezista forțelor distorsionante
Componenta acrilică – acoperă componenta metalică pe toate suprafețele, împreună
formând șaua protezei scheletate finite.
Componenta acrilică are o extindere maximă, în limitele fiziologice ale câmpului protetic,
fără a le depăși, orice depășire interacționând negativ cu jocul formațiunilor mobile de la
periferia câmpului protetic, dând naștere leziunilor de decubit sau chiar mobilizarea protezei.
Suprafața mucozală reproduce cu exactitate forma fibromucoasei, diminuând astfel efectul
de pârghie asupra dinților stâlpi în timpul masticației, și crește confortul pacientului. În
edentațiile frontale cu lipsă de substanță osoasă majoră, versantul vestibular al componentei
acrilice poate fii modelat mai gros pentru a compensa lipsa, oferind suport buzei superioare.
Arcadele artificiale – reprezintă elemente morfologice și funcționale esențiale în
restabilirea funcțiilor aparatului dento-maxilar. În privința îndeplinirii principiului estetic, atât în
montarea dinților frontali cât și a celor laterali, există elemente comune tuturor tratamentelor
protetice, precum și specifice protezei scheletate [17]

2. Conectorul principal – unește componentele protezei de pe o parte a arcadei, cu cele de

pe parte opusă, astfel toate componenetele protezei scheletate sunt atașate, direct sau
indirect, la conectorul principal.

3. Mijloace de menținere, sprijin și stabilitate

Sunt elemente componente ale protezei scheletate care se opun deplasărilor protezei în timpul
efectuării diferitelor funcții ale aparatului dento-maxilar. Acestea se împart în două mari grupe:
elemente principale (directe – croșete, atașamente; indirecte) și elemente auxiliare.

19
 a. Elemente principale de menținere, sprijin și stabilitate
a1. Directe – extracoronare – croșete și atașamente
– intracoroare – sisteme speciale

Croșetele turnate – se realizează concomitent cu scheletul metalic al protezei scheletate,

care deși sunt des folosite ca mijloace de menținere, prezintă însă și dezavantaje, precum:
- au contact în suprafață cu dintele stâlp, favorizând retenția alimentară
- elasticitatea lor este dependentă de lungimea și grosimea brațului retentiv
- activarea brațelor retentive se poate face doar în sens vestibulo-oral

Toate mijloacele principale de menținere, sprijin și stabilizare necuprinse în grupa croșetelor,

sunt denumite atașamente sau sisteme speciale ce asigură legătura dintre proteza scheletată și
dinții restanți, în condiții superioare croșetelor.
Ținând cont de deziderentele mecanice, topografice, funcționale sau procedeul de utilizare,
acestea se pot clasifica astfel:
a) după forma și modul de acțiune
- culise – intra/extracoronare, axiale sau periferice
- capse
- bară cu călăreț
- telescoape
b) după topografie
- coronoare – extra și intra-coronare
- axiale – supra și intra-radiculare
c) după criteriul funcțional
- atașamente rigide – permit doar mișcări verticale, în axul de inserție
- atașamente ruptori de forțe – permit mișcări mai variate
d) după modul de retenție
- prin fricțiune
- prin utilizarea unei retentivități
- prin câmpuri magnetice

20
a2. Indirecte – sunt elemente ce au rol de a împiedica deplasarea prin desprinderea șeii terminale,
și includ pintenii auxiliari ocluzali, supracingulari sau incizali, plasați de cealaltă parte a axei de
rotație a protezei.

b. Elemente auxiliare de menținere, sprijin și stabilitate – sunt reprezentate de:

- retentivitățile anatomice
- tonicitatea musculară
- fricțiunea dintre dinții restanți și componentele protezei scheletate
- gradul de finisare ale protezei scheletate
- contactele ocluzale dintre dinții artificiali și dinții antagoniști [12]

II.3.3 Proteza totală (PT)

Protezele sunt lucrări executate în laboratoare specializate și care au ca principal scop să

înlocuiască structuri anatomice total sau parțial absente, pierdute în urma unui proces patologic,
confecționate astfel încât să imite structurile absente și să recupereze funcțiile pierdute sau
alterate, specifice segmentului interesat, în cât mai mare măsură. [6]
Proteza totală este obținută în urma unor etape clinico-tehnice, cu scopul de a restaura
morfo-funcțional arcadele dentare. Integrarea este condiționată, în mare măsură, de stabilitatea
statică și dinamică a protezei [11]

Menținerea, sprijinul și stabilitatea protezelor totale

Menținerea – reprezintă toate mijloacele de împiedicare a desprinderii protezei totale de pe

câmpul proteic, realizabile prin intermediul unor mijloace fizice precum:
Adeziunea – reprezintă un fenomen fizic complex, caracterizat prin atracția creată între
moleculele a două suprafețe, cu spațiu minim de contact. Astfel eficiența adeziunii este
determinată de precizia amprentării suprafeței de sprijin, respectiv asigurarea unui contact intim
între baza protezei și mucoasa fixă, și de extinderea maximă a suprafețelor orizontale cu care
vine în contact.

21
 Succiunea – este cel mai eficient mijloc de menținere al protezei totale pe câmpul protetic.
Pentru ca aceste deziderat să fie îndeplinit marginile protezei trebuie să realizeze o așa numită
închidere marginală de ventil, ceea ce înseamnă că acestea trebuie aduse până la limita maximă a
câmpului protetic și să permită jocul formațiunilor mobile de la periferia câmpului, favorizând
astfel aplicarea părților moi pe zona exterioară marginală a protezei.
Presiunea atmosferică – acționează atât asupra protezei totale mandibulare, cât și asupra celei
maxilare. Are ca efect aplicarea constantă a unei presiuni asupra protezelor, creând condiții
favorabile de apariție a succiunii și adeziunii.
Toniciatea musculaturii periferice – acționează eficient atunci când proteza cu marginile și
baza ei, dar și cu arcadele artificiale, este plasată în zona de echilibru între musculatura limbii și
musculatura periorală. Contribuie atât la menținerea protezei cât și la stabilitatea acesteia, și se
realizează în egală măsură prin calitatea tonicității musculare și prin conformarea fețelor lustruite
ale protezelor.
Deglutiția – datorită faptului că în timpul deglutiției asupra protezelor se exercită o presiune
asemănătoare cu cea din timpul masticației, cu efectuarea acesteia corect în relație centrică, apar
condiții de realizare a adeziunii și succiunii protezei pe câmpul protetic.

Stabilitatea – reprezintă rezistența la deplasări în plan orizontal, realizându-se prin:

Folosirea tuturor retentivităților anatomice ale câmpului protetic care prin conturul lor se opun
alunecării bazei protezei. În absența acestor obstacole, tendința de deplasare a bazei protezei
crește, fiind necesar aportul musculaturii periprotetice să limiteze aceste deplasări. Ținând cont
de faptul că deplasările orizontale se produc cel mai adesea în timpul contactelor dento-dentare,
montarea dințior artificiali astfel încât să se creeze o coincidență între relația centrică și
intercuspidarea maximă, și eliminând orice contact prematur, vor participa la creșterea stabilității
protezei totale.

Sprijinul – se realizează prin acoperirea maximă de către proteză a întregii suprafețe a

câmpului protetic, ceea ce va determina distribuirea forțelor din timpul masticației/deglutiției pe
o zonă cât mai întinsă. Astfel nu doar se micșorează valoarea presiunii pe unitatea de suprafață,
ci se realizează și o atenuare a suprasolicitătii țesuturilor de sprijin. [2] [7] [8]

22
 Capitolul III
Psihologia pacientului edentat

III.1 Generalități

Fața și cavitatea orală sunt punctele de interes maxim a unui număr important de conflicte
emoționale, care își au originea mult mai departe de preocupările stomatologiei (Cinotti 1972,
Duda 1982, Schilder 1988, Mayer 1992). Edentația este considerată ca un element care
stimulează o motivație psihică conștientă pe plan estetic, și una inconștientă, în inconștientul
colectiv individual.
Resentimentul și anxietatea față de tratamentul stomatologic, stresul determinat de
intervențiile terapeutice, implicațiile ale edentației și ale integrării psihice ale protezării, sunt
aspecte deosebit de importante. Succesul reabilitării orale, a unui tratament ortodontic sau
protetic, influențează favorabil evoluția psihologică a pacientului edentat, favorizând o adaptare
psihică mai bună, prevenind astfel tulburări emoționale grave. [18]
Niciun protocol de examinare nu debutează cu factorul psihologic, acesta este însă prezent
și resimțit, încă din primul moment, cel al prezentării pacientului la consultație, și influențează
într-o proporție mare rezultatul final al tratamentului, uneori chiar mai mult decât aspectele
clinice și tehnice ale unui tratament reușit.

III.2 Factorii care influențează reacția pacientului față de tratamentul protetic

Componenta psihologică depinde de patru factori care influențează comportamentul și

atitudinea pacientului față de tratamentul protetic: personalitatea, anturajul, cauza edentației și
relația medic-pacient.

Personalitatea pacientului
Medicul stomatolog trebuie să înțeleagă felul de a fi al pacienților, să le descifreze
personalitatea, pentru a anticipa cu succes reacția acestora în diverse situații, pe parcursul și la
finalul tratamentului.

23
 Putem deosebi astfel următoarele categorii de pacienți:
- pacienți motivați, echilibrați, cooperanți, receptivi la recomandările practicianului
- pacienți receptivi, dar necooperanți
- pacienți indiferenți
- pacienți ostili care refuză tratamentele propuse
- pacienți sceptici, neîncrezători în rezeltatele tratamentelor propuse
- pacienți isterici [5]

Anturajul pacientului
Prezența chiar și unei singure persoane, apropiată pacientului, pe care îl influențează, joacă
un rol important în deciziile pe care acesta le ia pe parcursul tratamentului, reducând mult din
puterea decizională a medicului, acesta putându-se vedea în situația în care va trebui să discute
posibilitățile și limitele tratamentului mai mult cu însoțitorul, decât cu pacientul.

Cauzele edentației
Aceste nu corespund adesea cu cauzele reale ale pierderii dinților, nereferindu-se la
etiologia edentației ci la cauzele presupuse din punctul de vedere al pacientului. Ca exemplu, unii
pacienți pot afirma sau corela cauza mobilității dentare cu un detartraj sau alte tratamente ce, în
mod evident, nu sunt responsabile de aceasta.

Relația medic-pacient
Ținând cont de cei trei factori analizați mai sus, medicul trebuie să conștientizeze atitudinea
pacientului față de tratament și să găsească o modalitate eficientă de colaborare. Întâi de toate,
spre deosebire de celelalte tipuri de edentație, în cazul edentațiilor frontale sau totale, pacientului
este extrem de afectat psihic de starea sa, privind-o ca o infirmitate, o atingere adusă integrității
și personalității sale. De aceea trebuie luat în considerare faptul că succesul planului terapeutic
depinde foarte mult de încrederea pe care medicul o câștigă din partea pacientului, prin
profesionalism și disponibilitate în vederea tratării cazului său.
Medicul trebuie întotdeauna să informeze sincer pacientul despre prognosticul protezării,
mai ales în situațiile nefavorabile. În egală măsură, medicul trebuie să înțeleagă care sunt
problemele prioritare ale pacientului, la care acesta așteaptă cu precădere rezolvarea. [2] [4]

24
III.3 Mecanismul de reacție adaptativă după aplicarea lucrărilor protetice

Reacțiile adaptative individuale ale paciențior edentați care apar după aplicarea lucrărilor
protetice se dezvoltă și se manifestă în funcție de specificul morfologic și funcțional individual al
aparatului dento-maxilar. Modalitatea de adaptare la noua stare se poate observa atât la nivelul
elementelor aparatului dento-maxilar, cât și la modul cum acceptă pacientul noile modificări.
Răspunsul adaptativ cuprinde parcurgerea următoarelor etape:
- învățarea (deprinderea)
- abilitatea (calitatea mișcărilor musculare)
- motivația

Învățarea – cuprinde însușirea noilor condiții sau modificarea condiției existente

Abilitatea – reprezintă capacitatea de coordonare a mișcărilor sistemului muscular în raport
cu noile modificări, în vederea realizării principalelor funcții: masticația și fonația iar acceptarea
acestor modificări trece printr-un proces de acomodare, care se manifestă prin diminuarea
progresivă a răspunsurilor față de unii stimuli coninui sau repetați.
Acomodarea în cazul protezelor unidentare sau parțiale fixe se produce mai repede decât
în cazul protezelor mobile. Înlocuirea stimulilor de la nivelul dinților extrași și al parodonțiului
de susținere al acestora, în asociere cu gradul crescut de stabilitate al protezelor fixe, fac ca
acestea să fie acomodate aproape imediat. Altfel, stimulii tactili produși de lucrările fixe în zona
laterală, în contact cu mucoasa orală, sunt resimțiți tot mai puțin și într-o perioadă scurtă de timp.
Datorită faptului că fiecare fază de reducere a răspunsurilor adaptative este legată de
engrama formată în urma acțiunii stimulilor anteriori, stocarea informațiilor din trecutul imediat
face parte integrantă din procesul de obișnuință. La pacienții în vârstă procesul de adaptare cu
noile lucrări protetice este mai anevoios din cauza dificultăților de stocare a informațiilor de
acest tip. [19]
În vederea realizării unei acomodări corespunzătoare la noua protezare, stimulii trebuie să
fie specifici și identici cu cei anteriori. Astfel se traduce dificultatea transferului de acomodare cu
lucrările vechi ale pacienților vârstnici, de cele mai multe ori incorect realizare și
necorespunzătoare funcțional, la lucrări noi, corect realizate și funcționale, dar generatoare de
stimuli noi. Această dificultate este mai puțin evidentă în cazul pacienților edentați, dar

25
neprotezați, care au suportat asimptomatic, starea de edentație parțială. Aceștia au capacitatea de
de a sesiza mult mai repede micșorarea spațiului pentru limbă, situație ce îi obligă la
reorganizarea activității musculare intrinseci, în condițiile unui spațiu mai redus, în urma
aplicării noilor lucrări protetice.
Capacitatea de adaptare trebuie apreciată în funcție de statusul elementelor aparatului
dento-maxilar, a vârstei, a stării generale de sănătate și a celei psiho-emoționale. Vârsta este un
factor important în cadrul proceselor adaptative, acestea scăzând în intensitate datorită atrofiei
progresive a elementelor de coordonare cerebrală la pacienții vârstnici. [20] [21]
Motivația – sau atitudinea pacientului stă la baza și totodată acelerează procesul de adaptare
cu noile lucrări protetice. Echilibrul și armonia funcțională a elementelor aparatului dento-
maxilar la pacienții protezați cuprind factori ce pot dezorienta: ereditari, constituționali,
structurali, dinamici sau psiho-somatici. Astfel se poate vorbi despre o acțiune echilibrată sau nu
între elementele aparatului dento-maxilar: dinți, articulație temporo-mandibulară, mușchi,
ligamente, parodonțiu.
Ne confruntăm adesea, în practică, cu pacienți a căror vârstă funcțională ocluzală nu
corespunde întotdeauna cu vârsta cronologică: pacienți tineri care prezintă patologie ocluzală,
mobilitate dentară sau procese patologice parodontale care corespund unei vârste cronologice
înaintate. În același fel se poate observa și fenomenul invers, cu discrepanță între vârstă-
funcțiune-uzură.
Motivația pacientului influențează într-o foarte mare măsură viteza procesului de adaptare.
De aceea medicul trebuie să stimuleze și să cultive în mod pozitiv motivația pacientului față de
tratamentul ce urmează a fii aplicat. Deoarece nu există niciun criteriu obiectiv de apreciere a
potențialului de adaptare, motivația pacientului față de tratamentul protetic constituie o metodă
simplă de influențare a răspunsurilor adaptative. [21] [22]

26
PARTEA SPECIALĂ

27
 Capitolul IV
Contribuție personală. Studiu statistic

VI.1 Obiective

În lucrarea de față am urmărit obținerea unor informații referitoare la capacitatea de

adaptare a pacienților la noile lucrări protetice inserate în cavitatea orală, precum și gradul
de satisfacție al pacienților după aplicarea lor. Principalele obiective ale acestui studiu pot fi
formulate astfel:

1. Evaluarea capacității de adaptare a pacienților la lucrările protetice fixe.

2. Evaluarea capacității de adaptare a pacienților la lucrările protetice mobilizabile.
3. Determinarea celei mai facile funcții a aparatului stomatognat adaptabilă la lucrările protetice
fixe.
4. Determinarea celei mai facile funcții a aparatului stomatognat adaptabilă la lucrările protetice
mobilizabile.
5. Evaluarea așteptărilor pacienților cu privire la adaptarea lucrărilor fixe.
6. Evaluarea așteptărilor pacienților cu privire la adaptarea lucrărilor mobilizabile.
7. Evaluarea timpului necesar de adaptare cu lucrările fixe.
8. Evaluarea timpului necesar de adaptare cu lucrările mobilizabile.
9. Determinarea necesității intervenției medicului stomatolog sau a tehnicianului dentar
pentru realizarea adaptării protezelor fixe.
10. Determinarea necesității intervenției medicului sau a tehnicianului dentar pentru realizarea
adaptării protezelor mobilizabile.
11. Evaluarea gradului de satisfacție al pacienților după aplicarea lucrărilor protetice fixe.
12. Evaluarea gradului de satisfacție al pacienților după aplicarea lucrărilor protetice
mobilizabile.

28
 VI.2 Material și metodă

În cadrul cercetărilor proprii pentru realizarea scopului propus, am utilizat o

metodologie de lucru simplă, adaptată grupului populațional investigat.
În acest sens, pentru investigarea capacității de adaptare a pacienților la noile lucrări
protetice inserate în cavitatea orală, am ales pentru studiul de față metoda anchetei statistice în
colectivități, folosind ca metodă de lucru un chestionar cu întrebări referitoare la capacitatea
de adaptare și gradul de satisfacție al pacienților cu privire la lucrările protetice. Ancheta a
cuprins diferite colectivități de persoane, de la adulți tineri cu vârsta de 28 ani, până la vârstnici
cu vârsta de 94 de ani. A fost, astfel, investigat un lot de 50 de persoane cu diferite tipuri de
lucrări protetice: fixe, mobilizabile și mobile.
Fiecare chestionar a fost înmânat și completat individual de către pacient, explicându-i-se
modul de completare, iar în caz de neclarități, fiecare pacient a primit indicații și explicații
corespunzătoare. Timpul alocat completării chestionarului a fost nelimitat, în funcție de
capacitatea fiecărui pacient de a răspunde. Pacienții au fost informați că nu există
răspunsuri corecte sau greșite. Au existat pacienți cărora chestionarul le-a fost citit, fără a li se
sugera răspunsul.
Chestionarul este unul nou și nu este validat, ci l-am realizat pe baza literaturii de
specialitate, consultând chestionarele autorilor listați în bibliografie [21] [22] [19] [23].
Chestionarul se regăsește în Anexa 1.
Pe baza rezultatelor obținute, am realizat o statistică de tip descriptiv. Rezultatele
obținute au fost prelucrate statistic în programul Excel. Pentru a cuantifica rezultatele obținute,
s-au calculat mediile aritmetice, iar pentru vizualizarea mai exactă a acestor rezultate s-au
folosit figuri pentru a exemplifica rezultatele obținute.

29
 VI.3 Criterii de includere și excludere

Au fost incluși în studiul de față pacienți cu vârste cuprinse între 28 și 94 de ani,

purtători de proteze parțiale fixe, mobilizabile sau mobile. Pacienții sunt purtători ale lucrărilor
protetice de o perioadă de mai puțin de 1 an până la o perioadă de mai mult de 6 ani. Unii
pacienți incluși în studiu au prezentat boli generale, dar aceștia au fost cooperanți și capabili să
răspundă singuri la întrebări.
Au fost excluși din studiu copiii, pacienții cu afecțiuni psihice, precum și pacienții fără
edentație, cu restaurări fixe unidentare.

VI.4 Rezultate și discuții

Repartizarea subiecților în funcție de vârstă și gen

Chestionarele au fost aplicate unui lot total de 50 de persoane, cu vârsta cuprinsă între 20
și 90 de ani.
Lotul total a fost împărțit în 4 categorii de vârstă, astfel că primul lot (20-39 ani) a
reprezentat 36% din totalul subiecților investigați, al doilea lot (40-59 de ani) a reprezentat 36%
din total, al treilea lot (60-79 ani) a reprezentat 22% din total, iar ultimul lot, al patrulea (80-90
ani), a reprezentat 6% din totalul subiecților investigați.
Se observă că primul și al doilea lot, format din pacienți cu vârsta între 20-39 de ani și
40-59 de ani, au fost egal reprezentați, într-un procent de 36%.
A se vedea Fig. nr. 1a.
Din lotul total de pacienți luat în studiu, 60% au fost de gen feminin și 40% de gen
masculin.
Se remarcă, astfel, o proporție mai mare, de aproximativ 2/3, a pacienților de gen
feminin care au participat la studiu.
A se vedea Fig. nr. 1b.

30
Repartizarea pacienților în funcție de vârstă

6%

22%
36% 20-39 ani
40-59 ani
60-79 ani
80-90 ani

36%

Fig. Nr. 1a Repartizarea pacienților în funcție de vârstă

Repartizarea pacienților în funcție de gen

40%
Masculin (M)
Feminin (F)
60%

Fig. Nr. 1b Repartizarea pacienților în funcție de gen

31
 Repartizarea subiecților în funcție de tipul de lucrare protetică

Pacienții investigați au fost împărțiți în 3 categorii, și anume: pacienți purtători de proteze

parțiale fixe (PPF), care au fost reprezentați de 61% din întregul lot, pacienții purtători de proteze
totale (PT), reprezentați de 34% din întregul lot și pacienți purtători de proteze parțiale
mobilizabile scheletate (PPMS), care au fost reprezentați de doar 5% din întregul lot.
Se constată, astfel, că cea mai bine reprezentată categorie, a fost cea a pacienților
purtători de proteze parțiale fixe. A se vedea Fig. nr. 2.

Repartizarea pacienților în funcție de tipul de

lucrare protetică

5%

Proteză parțială fixă (PPF)

34%
Proteză totală (PT)
61%
Proteză parțială mobilizabilă
scheletată (PPMS)

Fig. Nr. 2 Repartizarea pacienților în funcție de tipul de lucrare protetică

32
 Repartizarea subiecților în funcție de frecvența controalelor stomatologice

Atitudinea față de importanța acordată sănătății orale a subiecților s-a apreciat prin
investigarea frecvenței controalelor stomatologice.
La investigarea lotului de gen feminin, se observă un procent crescut de 37% dintre
paciente care au declarat că merg la control stomatologic doar atunci când apar dureri. În
proporție de 20% dintre paciente au declarat că frecventează cabinetul stomatologic în situația în
care le este afectată estetica, în proporție de 27% merg la controale stomatologice o dată la 6
luni, iar 16% dintre paciente merg la controale stomatologice o dată pe an.
Se remarcă, în acest fel, un interes relativ scăzut față de sănătatea orală în rândul
subiecților de gen feminin, care se prezintă la cabinetul stomatologic în proporție mai mare doar
atunci când apar dureri și nu se prezintă în mod regulat la control, fiind astfel imposibilă
depistarea precoce a afecțiunile oro-dentare și tratamentul lor în stadii incipiente.
La investigarea lotului de gen masculin, într-un procent și mai crescut decât la subiecții
de gen feminin, se prezintă la controale stomatologice doar atunci când apar dureri, mai exact în
procent de 45%. La o diferență mare, se găsesc pacienții care se prezintă la control stomatologic
când le este afectată estetica, aceștia fiind în proporție de doar 10%. 25% din pacienții de gen
masculin se prezintă la cabinetul stomatologic pentru control o dată la 6 luni față de 20% din
aceștia care se prezintă la un control stomatologic anual.
La fel ca și în rândul subiecților de gen feminin se observă un interes scăzut față de
sănătatea orală și analizând comparativ subiecții de gen feminin față de cei de gen masculin se
remarcă totuși un interes mai crescut al femeilor decât al bărbaților referitor la sănătatea orală.
A se vedea Fig. nr. 3.

33
 Repartizarea pacienților în funcție de frecvența
controalelor stomatologice
Când apar dureri Când îmi afectează estetica La fiecare 6 luni O dată pe an

M 45% 10% 25% 20%

F 37% 20% 27% 16%

Fig. Nr. 3 Repartizarea pacienților în funcție de frecvența controalelor stomatologice

34
 Repartizarea subiecților în funcție de protezarea în antecedente

Am investigat dacă pacienții au avut protezări succesive înainte de aplicarea

chestionarului. Astfel, dintre subiecții de gen masculin, 83% au mai avut cel puțin o lucrare
protetică în antecedente față de momentul aplicării chestionarului, iar 17% nu au mai avut
niciuna înainte de lucrarea protetică actuală. Dintre subiecții de gen feminin investigați, 77%
au prezentat în antecedente cel puțin o lucrare protetică, iar 23% nu au prezentat nicio lucrare
protetică până la momentul aplicării chestionarului..
Se observă astfel că în studiu au fost incluși mai mulți subiecți de gen masculin (83%)
care au prezentat cel puțin o lucrare protetică în antecedente, comparativ cu subiecții de gen
feminin (77%) protezați în antecedente.
A se vedea Fig. nr. 4.

Repartizarea pacienților în funcție de protezarea

în antecedente
100%
90%
80% NU, 40% NU, 43%
70%
60%
50% NU
40% DA
30% DA, 60% DA, 57%
20%
10%
0%
M F

Fig. Nr. 4 Repartizarea pacienților în funcție de protezarea în antecedente

35
 Repartizarea subiecților în funcție de timpul scurs de la debutul edentației până la
protezare

În contextul interesului pacienților cu privire la tratamentul tulburărilor dento -

maxilare apărute în urma edentației, parțială sau totală, s-a investigat timpul scurs de la
debutul edentației până la realizarea lucrării protetice.
În acest sens, din lotul cu subiecți de gen feminin, 14% au fost reabilitați protetic
imediat, 63% la mai multe luni de la debutul edentației, 6% după 1 an, 9% după o perioadă
cuprinsă între 1 și 3 ani, și tot în proporție de 9% se găsesc subiecții de gen feminin reabilitați
protetic după o perioadă de mai mult de 3 ani.
Din lotul subiecților de gen masculin, 6% au fost reabilitați protetic imediat, 78% la mai
multe luni, 6% după mai mult de 1 an, 6% după 1-3 ani și tot 6% după mai mult de 3 ani.
Se observă, deci, că atât subiecții de gen feminin, cât și cei de gen masculin, au optat pentru
reabilitarea protetică la mai multe luni de la debutul edentației. De asemenea, se constată un
procent mai ridicat de subiecți de gen masculin (78%) care au dorit să fie reabilitați protetic
la mai multe luni, comparativ cu subiecții de gen feminin (63%).
Din totalul lotului investigat, un procent mai mare de subiecți de gen feminin (9%) au fost
reabilitați protetic după mai mult de 3 ani, comparativ cu subiecții de gen masculin (6%).

A se vedea Fig. nr. 5.

36
 Repartizarea pacienților în funcție de timpul scurs de la debutul
edentației până la protezare

6%
6%
M 6%
78%
6%

9%
9%
F 6%
63%
14%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Mai mult de 3 ani Între 1-3 ani 1 an Câteva luni Imediat

Fig. Nr. 5 Repartizarea pacienților în funcție de timpul scurs de la debutul edentației

până la momentul protezării

37
 Repartizarea subiecților în funcție de durata protezării raportată la momentul evaluării

Pacienții au fost împărțiți în 4 categorii în funcție de răspunsul oferit cu privire la durata

protezării raportată la momentul evaluării. Astfel, dintre pacienții de gen feminin, 15% au
fost protezați de mai puțin de 1 an, comparativ cu 11% dintre pacienții de gen masculin.
Pacienții protezați de o perioadă cuprinsă între 1 și 3 ani, au fost reprezentați de 9% de
subiecții de gen feminin și de 22% de subiecții de gen masculin.
Pacienții protezați de o perioadă cuprinsă între 4 și 6 ani, au fost reprezentați de 3%
dintre subiecții de gen feminin și 11% dintre cei de gen masculin, iar pacienții protezați de mai
mult de 6 ani au fost reprezentați de 74% de subiecți de gen feminin și 56% de gen masculin.
Se observă, deci, că în studiu au fost incluși cei mai mulți subiecți care au fost protezați de
mai mult de 6 ani. Din totalul acestor subiecți, cei de gen feminin (74%) sunt într-un procent mai
mare decât cei de gen masculin (56%). Având în vedere că cei mai mulți pacienți au fost
protezați de o perioadă mai mare de 6 ani, există posibilitatea ca răspunsurile acordate să fie
distorsionate datorită trecerii timpului.
A se vedea Fig. nr. 6.

74%
Peste 6 ani
56%

3%
Între 4-6 ani
11%

9%
Între 1-3 ani
22%

15%
Mai puțin de 1 an
11%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

F M

Fig. Nr. 6 Repartizarea pacienților în funcție de durata protezării la momentul

evaluării

38
 Repartizarea subiecților în funcție de senzația percepută după aplicarea lucrării protetice
fixe, mobile sau mobilizabile

Pentru evaluarea confortului dat de lucrarea protetică, am investigat senzația pe care

subiecții au perceput-o imediat după aplicarea lucrării.
Rezultatele au fost interpretate în funcție de tipul de lucrare protetică. După aplicarea
lucrărilor protetice fixe, 37% dintre subiecți au perceput lucrarea protetică ca având un volum
mare, urmați de subiecții care au simțit-o înaltă, în procent de 30%. În proporție de 5% au
prezentat hipersalivație, iar 28% nu au avut nicio percepție diferită după aplicarea
protezei parțiale fixe.
După aplicarea lucrărilor mobile sau mobilizabile, la fel ca în cazul lucrărilor protetice
fixe, primele 2 senzații cele mai frecvent percepute au fost volumul mare al protezei, în procent
de 32%, urmată de senzația de înălțare, resimțită la 22% dintre pacienți. În proporții mai mici,
pacienții au prezentat usturime sau arsură (21%), hipersalivație (10%), hiposalivație (2%) sau
alte senzații de tipul greață și scăderea capacității gustative (3%). Doar 10% dintre pacienți nu au
prezentat nicio senzație dintre cele expuse.
Se deduce, astfel, că atât lucrările protetice fixe, cât și lucrările protetice mobile sau
mobilizabile produc modificări de percepție imediat după aplicarea lor, în special senzația de
volum mare și de înălțare a protezei într- un procent destul de ridicat în rândul pacienților. În
același timp, diferitele senzații apărute după aplicarea lucrărilor protetice sunt mai
numeroase în cazul lucrărilor protetice mobile sau mobilizabile.
A se vedea Fig. nr. 7a și Fig. nr. 7b.

39
 Repartizarea pacienților în funcție de senzația percepută
după aplicarea lucrării protetice fixe

Volum mare
28%
37% Înalțare

Hipersalivație
5%

Niciuna de mai sus

30%

Fig. Nr. 7a Repartizarea pacienților în funcție de senzația percepută după aplicarea

lucrărilor protetice fixe

Repartizarea pacienților în funcție de senzația percepută

după aplicarea lucrării protetice mobile sau mobilizabile

3% 10%
2%
Volum mare
32%
Arsură/Usturime
10%
Înălțare

Hipersalivație

Hiposalivație
22%
Altele
21%
Niciuna de mai sus

Fig. Nr. 7b Repartizarea pacienților în funcție de senzația percepută după aplicarea

lucrărilor protetice mobile sau mobilizabile

40
 Repartizarea subiecților în funcție de apariția complicațiilor după aplicarea lucrărilor
protetice fixe, mobile sau mobilizabile

Pentru evaluarea corectitudinii realizării lucrărilor protetice fixe și mobile sau

mobilizabile, am investigat apariția complicațiile în urma aplicării lucrărilor protetice.
După aplicarea lucrărilor protetice fixe, 87% din pacienți nu au suferit nicio complicație,
5% au prezentat abces la nivelul unui dinte stâlp la scurt timp după aplicarea protezei parțiale
fixe, 4% au prezentat durere după cimentarea protezei și 4% au prezentat retenție alimentară
interdentar.
După aplicarea lucrărilor protetice mobile sau mobilizabile, 69% din pacienți au declarat
că nu a apărut nicio complicație, 8% au simțit jenă dată de lucrarea protetică mobilă, 4% au
prezentat greață, 5% durere la masticație, 5% iritații și inflamații ale mucoaselor.
Se remarcă, deci, un număr mai scăzut de complicații apărute după aplicarea lucrărilor
protetice fixe comparativ cu cele mobile sau mobilizabile, precum și un procent mai crescut de
pacienți (87%) care nu au prezentat nicio complicație după cimentarea protezelor fixe,
comparativ cu pacienții purtători de proteze mobile sau mobilizabile (69%).
Conform literaturii de specialitate, pacienții edentați total se așteaptă ca protezele
totale să se adapteze și să funcționeze la fel sau chiar mai bine decât dinții naturali, în ciuda
modificărilor apărute după pierderea dinților. Senzația de corp străin, greața, tulburări fonetice
și masticatorii sunt cele mai comune complicații de care se plâng pacienții imediat după aplicarea
protezelor mobilizabile. Dacă protezele mobile nu se adaptează conform așteptărilor pacienților,
aceștia, de multe ori, refuză să le mai poarte.
A se vedea Fig. nr. 8a și Fig. nr. 8b.

41
 Repartizarea pacienților în funcție de apariția
complicațiilor după aplicarea lucrărilor protetice fixe

4%
4%
5%
Fără complicații

Complicații parodontale

Durere
87%
Persistența retenției alimentare

Fig. Nr. 8a Repartizarea pacienților în funcție de apariția complicațiilor după aplicarea

lucrărilor protetice fixe

Repartizarea pacienților în funcție de apariția

complicațiilor după aplicarea lucrărilor protetice mobile
sau mobilizabile

4%
5% Fără complicații
8%
Durere la masticație

5%
Greață
4%
Iritații și inflamații ale mucoaselor
5%
69% Jenă

Mușcarea obrajilor

Nu puteam să o suport

Fig. Nr. 8b Repartizarea pacienților în funcție de apariția complicațiilor după aplicarea

lucrărilor protetice mobile sau mobilizabile

42
 Repartizarea pacienților în funcție de necesitatea intervenției medicului stomatolog sau a
tehnicianului dentar pentru realizarea adaptării lucrărilor protetice fixe, mobile sau
mobilizabile

În cazul pacienților cu lucrări protetice fixe, 82% din ei nu au avut nevoie de intervenția
medicului stomatolog sau a tehnicianului dentar după cimentarea protezelor fixe. Doar 18% au
avut nevoie de intervenția medicului stomatolog și a tehnicianului dentar pentru realizarea
punctului de contact cu protejarea papilei interdentare.
La pacienții cu lucrări protetice mobile sau mobilizabile, 55% nu au avut nevoie de
intervenția medicului stomatolog sau a tehnicianului dentar pentru realizarea adaptării, iar
45% au avut nevoie de intervenție. S-au realizat, astfel, rotunjirea marginilor ascuțite sau a
zonelor protezelor mobile care jenau mucoasele, scurtarea marginii distale a protezei mobile care
determinau senzația de greață.
Se observă că la nivelul protezelor parțiale fixe sunt nevoie de mai puține intervenții
asupra lucrării protetice decât în cazul lucrărilor protetice mobile sau mobilizabile.
A se vedea Fig. nr. 9.

Repartizarea pacienților în funcție de necesitatea intervenției

medicului stomatolog sau a tehnicianului dentar pentru realizarea
adaptării lucrărilor protetice fixe, mobile sau mobilizabile
100%
90% DA, 18%
80% DA; 45%
70%
60%
50%
40%
30% NU, 82%
NU; 55%
20%
10%
0%
PPF PT/PPMS

Fig. Nr. 9

43
 Repartiția subiecților în funcție de motivul de opțiune în alegerea lucrării protetice

Pentru a evalua importanța cărei funcții a aparatului dento-maxilar este cea mai
importantă pentru fiecare pacient în parte, am investigat motivul pentru care pacienții au ales să
li se realizeze lucrări protetice fixe, mobile sau mobilizabile.
Din totalul de subiecți de gen masculin investigați, 50% au dorit reabilitarea
protetică din cauză că le-a fost afectată masticația, 18% din cauză că au avut dureri, 13% din
cauză că le-a fost afectată estetica și relațiile cu cei din jur și doar 6% s-au perceput cu un aspect
îmbătrânit al feței.
Din lotul de subiecți de gen feminin, 37% au ales reabilitarea protetică din cauză că le-a
fost afectată masticația, 25% din cauză că le-a fost afectată estetica, 16% au avut dureri, la 13%
le-a afectat relațiile cu cei din jur, și 9% un aspect îmbătrânit al feței.
Se remarcă, în acest sens, că femeile prezintă un interes mai crescut pentru aspectul
estetic decât bărbații, dar că atât femeile cât și bărbații prezintă cea mai mare preocupare pentru
masticație.
Având în vedere că nu s-a investigat topografia edentației, nu putem ști cu certitudine câți
din pacienții investigați care au avut ca motiv principal pentru reabilitarea protetică masticația,
au fost edentați în zona frontală și câți în zona laterală. Este cunoscut faptul că pacienții care
prezintă edentații în zona frontală, optează pentru realizarea tratamentului protetic în vederea
restabilirii funcției fizionomice, mai mult decât a celei masticatorii.
A se vedea Fig. nr. 10.

44
 Repartizarea pacienților în funcție de motivul alegerii
lucrării protetice
100%

Mi-a fost afectată masticația

90%

Mi-a fost afectată estetica

80%

70% Am avut dureri

60%
Lipsa dinților mi-a afectat relațiile cu cei
din jur
50%
50%
Am avut un aspect îmbătrânit al
feței
40% 37%

30%
25%

20% 18%
16%
13% 13% 13%
9%
10% 6%

0%
M F

Fig. Nr. 10 Repartizarea pacienților în funcție de motivul de opțiune în alegerea lucrării

protetice

45
 Rezultate privind funcția cu care pacienții s-au obișnuit cel mai ușor

Subiecții investigați au fost împărțiți în 3 categorii în funcție de răspunsul dat legat

de funcția aparatului dento-maxilar restabilită cu cea mai mare ușurință. Rezultatele au fost
împărțite pe fiecare tip de proteză.
Pacienții purtători de lucrări protetice fixe s-au obișnuit cel mai ușor cu masticația, în
procent de 54%, urmată de fizionomie, în procent de 28% și cu funcția fonetică, în procent de
18%.
Pacienții purtători de lucrări protetice mobile sau mobilizabile s-au obișnuit cu
masticația, în procent de 56%, cu fizionomia în procent de 28% și cu funcția fonetică în procent
de 16%.
Atât în cazul lucrărilor protetice fixe, cât și a celor mobile sau mobilizabile, funcția cea
mai ușor restabilită este cea masticatorie.
A se vedea Fig. nr. 11.

16%

PT/PPMS 56%

28%

18%

PPF 54%

28%

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Fonetica Masticația Fizionomia

Fig. Nr. 11 Rezultate privind funcția cu care pacienții s-au obișnuit cel mai ușor

46
 Repartizarea subiecților în funcție de modificările apărute asupra masticației după
aplicarea lucrărilor protetice fixe, mobile sau mobilizabile

Pacienții purtători de lucrări protetice fixe, mobile sau mobilizabile au fost investigați cu
privire la modificările apărute în timpul funcției masticatorii pentru evaluarea confortului dat de
lucrarea protetică în timpul exercitării acestei funcții.
La pacienții cu proteze parțiale fixe, dificultăți la masticație apar la 26% din pacienții
investigați și 74% nu relatează acest lucru. Leziuni ale mucoaselor, de tipul sângerări ale
gingiilor, apar la 20%, iar la 80% nu apar. Alimentele se lipesc ușor de lucrarea protetică fixă la
32% din pacienți, iar 68% nu relatează acest lucru. În proporție de 20% din pacienți își mușcă
limba sau obrajii în timpul masticației, iar 80% nu relatează acest lucru. Masticația alimentelor o
realizează alternativ, de pe o parte pe alta, 66% din pacienți, iar 34% doar pe o parte.
La pacienții cu proteze mobile sau mobilizabile, dificultăți la masticație apar la
62% din pacienții investigați și 38% nu relatează acest lucru. Leziuni ale mucoaselor, apar la
36%, iar la 64% nu apar. Alimentele se lipesc ușor de lucrarea protetică fixă la 54% din pacienți,
iar 46% nu relatează acest lucru. În proporție de 29% din pacienți își mușcă limba sau obrajii în
timpul masticației, iar 71% nu relatează acest lucru. Masticația alimentelor o realizează
alternativ, de pe o parte pe alta, 71% din pacienți, iar 29% doar pe o parte.
Se observă la pacienții purtători de proteze parțiale fixe că dificultățile care apar în
timpul masticației sunt în proporție redusă, comparativ cu pacienții purtători de proteze
mobile sau mobilizabile, unde acestea au o proporție mult mai crescută.
A se vedea Fig. nr. 12a și Fig. nr. 12b.

47
 Modificările apărute asupra masticației după aplicarea
lucrărilor protetice fixe
100%
90% 20% 20%
26% 32%
80%
70%
66%
60%
50%
40% 80% 80%
74% 68%
30%
20%
34%
10%
0%
Dificultăți la Leziuni ale Alimentele se lipesc Mușcarea limbii sau Masticația
masticație mucoaselor ușor de lucrare obrajilor în timpul alimentelor
masticației alternativ

NU DA

Fig. Nr.12a Repartizarea pacienților în funcție de modificările apărute după aplicarea

lucrărilor protetice fixe

Modificările apărute asupra masticației după aplicarea

lucrărilor protetice mobile sau mobilizabile
100%
90%
29%
80% 36%
70% 54%
62%
71%
60%
50%
40%
71%
30% 64%
20% 46%
38%
29%
10%
0%
Dificultăți la Leziuni ale Alimentele se lipesc Mușcarea limbii sau Masticația
masticație mucoaselor ușor de lucrare obrajilor în timpul alimentelor
masticației alternativ

NU DA

Fig. Nr. 12b Repartizarea pacienților în funcție de modificările apărute după aplicarea
lucrărilor protetice mobile sau mobilizabile

48
 Repartizarea subiecților în funcție de tipul de disconfort la masticație apărut după
aplicarea lucrărilor protetice fixe, mobile sau mobilizabile

Pentru evaluarea confortului lucrării protetice fixe, mobile sau mobilizabile în timpul
masticației, s-au investigat diferite manifestări de disconfort apărute în timpul exercitării
acestei funcții.
Astfel, dintre pacienții purtători de proteze parțiale fixe, 40% au simțit durere în timpul
masticației, 20% au simțit presiune, 20% jenă, 13% sângerarea gingiilor și 7% au avut
retenție alimentară interdentar.
Dintre pacienții purtători de proteze totale sau proteze parțiale mobilizabile
scheletate, 41% pacienți au simțit durere în timpul masticației, 23% au simțit presiune, 18%
au simțit jenă, 5% au avut sângerări ale mucoaselor, 9% au prezentat leziuni ale mucoaselor
și 5% simt balansarea protezei în timpul masticației.
Se observă că cel mai frecvent disconfort apărut în timpul masticației este reprezentat de
durere, atât la protezele fixe, cât și la cele mobile sau mobilizabile. Protezele mobile sau
mobilizabile determină mai mult disconfort decât cele fixe și se manifestă și prin leziuni ale
mucoaselor sau balansarea lucrării protetice pe câmp, pe lângă durere, presiune, retenție
alimentară, prezente și în cazul protezelor fixe.
A se vedea Fig. nr. 13.

49
 Repartizarea pacienților în funcție de tipul de disconfort la
masticație apărut după aplicarea lucrărilor protetice fixe,
mobile sau mobilizabile

Retenție alimentară

Balansare

Sângerare

PPF
Leziuni
PT/PPMS

Jenă

Presiune

Durere

0% 10% 20% 30% 40% 50%

Fig. Nr. 13 Repatizarea pacienților în funcție de tipul de disconfort la masticație apărut

după aplicarea lucrărilor protetice fixe, mobile sau mobilizabile

50
 Repartizarea subiecților în funcție de modificările apărute asupra fizionomiei după
aplicarea lucrărilor protetice fixe, mobile sau mobilizabile

După aplicarea lucrărilor protetice fixe, 79% din pacienți au declarat că li s-a îmbunătățit
aspectul fizionomic, iar 21% au declarat că nu au văzut vreo îmbunătățire. Toți pacienții
(100%) purtători de proteze fixe se simt relaxați în timpul unei conversații. În proporție de 52%
au observat că prezintă un aspect mai întinerit al feței, iar 48% nu relatează acest lucru. Zâmbesc
cu mai multă încredere 83% din pacienții purtători de proteze fixe, iar 17% nu relatează.
În cazul lucrărilor mobile sau mobilizabile, la 88% din pacienți li s-a îmbunătățit aspectul
fizionomic, iar 13% nu au observat acest lucru. În procent de 96% din pacienți se simt relaxați în
timpul unei conversații, iar 4% nu relatează acest lucru. Un procent ridicat, de 87% din pacienții
cu proteze mobile sau mobilizabile au un aspect mai întinerit al feței, iar 13% nu au observat
acest lucru. Zâmbesc cu mai multă încredere 79% din pacienții purtători de proteze mobile sau
mobilizabile, iar 21% nu relatează acest lucru.
Atât în cazul protezelor fixe, cât și al celor mobile sau mobilizabile, se observă
îmbunătățiri semnificative ale funcției fizionomice, în proporții asemănătoare. Diferențele care
apar asupra fizionomiei, sunt legate de percepția unui aspect mai întinerit al feței, cu o proporție
mai crescută în cazul lucrărilor protetice mobile sau mobilizabile.
Aspectul fizionomic îmbunătățit în urma aplicării lucrărilor protetice este interpretabil și
depinde de motivația pacienților în alegerea tratamentului protetic, cât și de așteptările lor cu
privire la restabilirea fizionomiei.
A se vedea Fig. nr. 14a și Fig. nr 14b.

51
 Repartizarea pacienților în funcție de modificările apărute asupra
fizionomiei după aplicarea lucrărilor protetice fixe
100%
90%
80%
52%
70%
60% 79% 83%
50% 100%
40%
30%
48%
20%
10% 21% 17%
0%
S-a îmbunătățit Mă simt relaxat în Am un aspect mai Zâmbesc cu mai multă
aspectul fizionomic timpul unei conversații întinerit al feței încredere

NU DA

Fig. Nr. 14a Repartizarea pacienților în funcție de modificările apărute asupra fizionomiei
după aplicarea lucrărilor protetice fixe

Repartizarea pacienților în funcție de modificările apărute asupra

fizionomiei după aplicarea lucrărilor protetice mobile sau
mobilizabile
100%
90%
80%
70%
60%
87% 87% 2,8
50% 96%
40%
30%
20%
10%
13% 13% 21%
0% 4%
S-a îmbunătățit Mă simt relaxat în Am un aspect mai Zâmbesc cu mai multă
aspectul fizionomic timpul unei conversații întinerit al feței încredere

NU DA

Fig. Nr. 14b Repartizarea pacienților în funcție de modificările apărute asupra fizionomiei
după aplicarea lucrărilor protetice mobile sau mobilizabile

52
 Repartizarea subiecților în funcție de modificările apărute asupra fonației după aplicarea
lucrărilor protetice fixe, mobile sau mobilizabile

Modificările asupra fonației au fost împărțite pe tipurile de lucrări, astfel că după

aplicarea lucrărilor protetice fixe apar dificultăți de pronunție la 22% din pacienți, iar la 78% nu
apar dificultăți. Un procent de 25% din pacienți percep unele sunete diferite, iar 75% nu le
percep diferit.
În cazul lucrărilor protetice mobile sau mobilizabile, 36% din pacienți întâmpină
dificultăți de pronunție, iar 64% nu relatează acest lucru. Pentru 53% din pacienți, unele sunete
par diferite, iar pentru 47% nu par diferite.
Se observă, astfel, că modificări importante asupra fonației apar după aplicarea protezelor
mobile sau mobilizabile, în special asupra unor sunete care par diferite.
A se vedea Fig. nr. 15

Repartizarea pacienților în funcție de modificările apărute

asupra fonației după aplicarea lucrărilor protetice fixe,
mobile sau mobilizabile
100%
90% 22% 25%
80% 36%
53%
70%
60%
50%
40% 78% 75%
30% 64%
47%
20%
10%
0%
Dificultăți de pronunție Unele sunte par diferite Dificultăți de pronunție Unele sunte par diferite
cu PPF cu PPF cu PT sau PPMS cu PT sau PPMS

NU DA

Fig. Nr. 15 Repartizarea pacienților în funcție de modificările apărute asupra fonației după
aplicarea lucrărilor protetice fixe, mobile sau mobilizabile

53
 Repartizarea subiecților în funcție de perioada necesară până la adaptarea completă la
lucrările protetice fixe, mobile sau mobilizabile

Dintre pacienții purtători de lucrări protetice fixe, 12% s-au adaptat imediat la proteza
parțială fixă, 24% după câteva zile, 29% după câteva săptămâni, 28% după câteva luni, iar
5% după o perioadă mai lungă de un an. În cazul pacienților purtători de proteze mobile sau
mobilizabile, 4% s-au adaptat imediat, 17% după câteva zile, 17% după câteva săptămâni, 38%
după câteva luni, 11% după mai mult de un an, iar 13% încă nu s-au adaptat și nu poartă lucrarea
protetică.
Se remarcă astfel că perioada necesară pentru adaptare la lucrarea protetică este mai
lungă în cazul protezelor mobile sau mobilizabile, comparativ cu cele fixe. Perioada medie de
adaptare la lucrările protetice fixe este de câteva săptămâni, comparativ cu perioada necesară
adaptării lucrărilor mobile sau mobiliabilă, care este de câteva luni. În cazul pacienților cu lucrări
protetice mobile sau mobilizabile, adaptarea poate să nici nu apară, fapt care îl va determina pe
pacient să renunțe la purtarea ei.
A se vedea Fig. nr. 16.

50%
45%
40% 38%

35%
29% 28%
30%
24%
25%
20% 17% 17%
15% 12% 13%
11%
10%
4% 5%
5%
0%
Imediat Câteva zile Câteva Câteva luni Mai mult de un Nu prea port
săptămâni an lucrarea

PPF PT/PPMS

Fig. Nr. 16 Repartizarea pacienților în funcție de perioada necesară până la adaptarea

completă la lucrările protetice fixe, mobile sau mobilizabile
54
 Repartizarea subiecților în funcție de așteptări cu privire la perioada de adaptare după
aplicarea lucrărilor protetice fixe, mobile sau mobilizabile

Pacienții au fost interogați cu privire la așteptările pe care le-au avut de la perioada de

adaptare. Dintre pacienții purtători de lucrări protetice fixe, 33% am crezut că perioada va fi mai
lungă, 12% că va fi mai scurtă, 18% se așteptau să întâmpine dificultăți în procesul de adaptare,
iar 37% nu se așteptau să întâmpine vreo dificultate de adaptare.
Dintre pacienții purtători de lucrări protetice mobile sau mobilizabile, 19% credeau că
perioada va fi mai lungă, 28% că va fi mai scurtă, 27% se așteptau să întâmpine dificultăți de
adaptare, iar 26% nu se așteptau să întâmpine dificultăți de adaptare.
Putem observa că în cazul protezelor parțiale fixe, pacienții credeau că se vor adapta mai
greu, deși s-au adaptat mai ușor și că nu se așteptau să întâmpine dificultăți, comparativ cu
pacienții purtători de proteze mobile sau mobilizabile care deși se așteptau să întâmpine
dificultăți, credeau că perioada de adaptare va fi totuși mai scurtă.
A se vedea Fig. nr. 17.

50%
45%
40% 37%
35% 33%

30% 28% 27% 26%

25%
19% 18%
20%
15% 12%
10%
5%
0%
Credeam că perioada Credeam că perioada Mă așteptam să Nu mă așteptam să
de adaptare va fi mai de adaptare va fi mai întâmpin dificultăți de întâmpin dificultăți de
lungă scurtă adaptare adaptare

PPF PT/PPMS

Fig. Nr. 17 Repartizarea pacienților în funcție de așteptările cu privire la perioada de

adaptare după aplicarea lucrărilor protetice fixe, mobile sau mobilizabile

55
 Repartizarea subiecților în funcție de gradul de satisfacție după aplicarea lucrărilor
protetice fixe, mobile sau mobilizabile

Pacienții cu proteze parțiale fixe, nu sunt deplin satisfăcuți de tratamentul protetic,

în proporție de 6%, iar în proporție de 30% sunt satisfăcuți pe deplin. Un procent de 32%
din pacienți ar accepta din nou același tip de tratament, și doar 4% nu. Un procent de 26% din
pacienți ar recomanda acest tip de tratament și altora, iar 2% nu.
Pacienții cu proteze mobile sau mobilizabile, nu sunt deplin satisfăcuți de tratamentul
protetic, în proporție de 17%, iar în proporție de 28% sunt satisfăcuți pe deplin. Un procent
de 25% din pacienți ar accepta din nou același tip de tratament, și doar 5% nu. Un procent de
22% din pacienți ar recomanda acest tip de tratament și altora, iar 3% nu.
Se poate observa un grad mai mare de satisfacție la pacienții cu lucrări protetice fixe,
comparativ cu pacienții cu lucrări protetice mobile sau mobilizabile. Tot pacienții cu lucrări
protetice fixe sunt mai dispuși să urmeze același timp de tratament dacă ar fi nevoie, comparativ
cu cei cu lucrări protetice mobile sau mobilizabile.
Recomandările date pentru urmarea aceluiași tip de tratament și altora este în proporție
mai mare la pacienții cu lucrări protetice fixe decât la cei cu lucrări protetice mobile sau
mobilizabile.
A se vedea Fig. nr. 18.

56
 Repartizarea pacienților în funcție de gradul de
satisfacție după aplicarea lucrărilor protetice fixe,
mobile sau mobilizabile

PPF PT/PPMS

32%

30%

28%

26%
25%

22%

17%

6%
5%
4%
3%
2%

Nu sunt Sunt satisfăcut Aș accepta același Nu aș accepta Aș recomanda Nu aș recomanda

satisfăcut pe pe deplin tip de tratament același tip de acest tip de acest tip de
deplin când va fi nevoie tratament când tratament și tratament și
va fi nevoie altora altora

Fig. Nr. 18 Repartizarea pacienților în funcție de gradul de satisfacție după aplicarea

lucrărilor protetice fixe, mobile sau mobilizabile

57
 Repartizarea subiecților în funcție de nota acordată lucrării protetice fixe, mobile sau
mobilizabile

Pacienții au fost rugați să acorde o notă lucrării protetice fixe sau mobilizabile,
astfel că cel mai frecvent, în cazul lucrărilor protetice fixe, a fost acordată nota 9, în procent de
30%, urmată de nota 8, în procent de 29%, apoi nota 10, în procent de 26%, nota 7, în procent de
9%, iar nota 6, în procent de 4%
Pacienții purtători de lucrări protetice mobile sau mobilizabile, au acordat cel mai
frecvent nota 10, în procent de 24%, urmată de nota 9 în procent de 22%, apoi nota 8 în 20% din
cazuri, urmată de nota 6 în procent de 17%, nota 7 în procent de 10%, iar notele 5, respectiv 4 în
procent de 4%, respectiv 3%
Se poate observa că notele cele mai mici au fost acordate de pacienții purtători de proteze
mobile sau mobilizabile, iar cele mai mari și în procentajul cel mai crescut, de pacienții cu lucrări
protetice fixe.
A se vedea Fig. nr. 19.

30%
29%
30%
26%
24%
25% 22%
20%
20% 17%

15%
10%
9%
10%
6%
4%
5% 3%
0% 0%
0%
4 5 6 7 8 9 10

PPF PT/PPMS

Fig. Nr. 19 Repartizarea pacienților în funcție de nota acordată lucrării protetice fixe,
mobile sau mobilizabile

58
 Concluzii

În urma analizei și interpretării rezultatelor obținute prin prelucrarea chestionarelor,

se impun următoarele concluzii:
1. Atât pacienții de gen feminin, cât și cei de gen masculin, se prezintă la controale
stomatologice atunci când apar dureri, într-un moment în care afecțiunile oro-dentare se
află într-un stadiu de evoluție care necesită uneori tratamente radicale, cum ar fi extracția,
favorizând astfel creșterea frecvenței edentației.
2. Motivul principal pentru care pacienții au optat pentru reabilitarea protetică a fost
afectarea masticației, atât în rândul femeilor, cât și al bărbaților.
3. După aplicarea lucrărilor protetice, necesitatea intervenției medicului
stomatolog sau a tehnicianului dentar a fost mai mare la pacienții cu lucrări protetice
mobile sau mobilizabile.
4. Funcția cu care s-au obișnuit cel mai ușor după aplicarea lucrărilor protetice, atât fixe, cât
și mobile sau mobilizabile, a fost funcția masticatorie.
5. Lucrările protetice mobile sau mobilizabile au determinat apariția mai multor
complicații comparativ cu lucrările protetice fixe.
6. Modificările asupra fonației după aplicarea lucrărilor protetice au fost mai importante
la pacienții cu lucrări protetice mobile sau mobilizabile.
7. Perioada de timp necesară adaptării la lucrările protetice fixe este semnificativ mai scurtă
decât la lucrările protetice mobile sau mobilizabile, la care, în cazul unor pacienți, nu a
apărut deloc.
8. Pacienții purtători de lucrări protetice fixe, credeau că perioada de adaptare va fi mai
lungă și nu se așteptau să întâmpine dificultăți de adaptare, comparativ cu pacienții
purtători de lucrări protetice mobile sau mobilizabile care deși se așteptau să întâmpine
dificultăți de adaptare, credeau că perioada de adaptare va fi mai lungă.
9. Gradul de satisfacție, per ansamblu, este mai mare la pacienții purtători de lucrări
protetice fixe, comparativ cu pacienții purtători de lucrări protetice mobile sau
mobilizabile.
10. Pacienții cu proteze parțiale fixe au acordat note mai mari tipului de tratament protetic
realizat decât cei cu proteze mobile și mobilizabile.

59
 Anexa 1

CHESTIONAR – Studiu statistic

1. Vârsta:
2. Sex:
3. Domiciliu:
4. Ocupaţie:
5. Telefon:

6. Stare civilă:
□ singur(ă)
□ căsătorit(ă)
□ necăsătorit(ă)
□ divorţat(ă)
□ văduv(ă)

7. Care este ultima formă de învăţământ absolvită?

□ şcoala generală
□ şcoala profesională
□ liceul
□ facultatea

8. Care este venitul dvs. lunar?

□ sub 1000 lei/lună
□ 1000 – 3000 lei/lună
□ 3000 – 6000 lei/lună
□ peste 6000 lei/lună

60
9. Cât de frecvent mergeţi la controale stomatologice?
□ la fiecare 3 luni
□ la fiecare 6 luni
□ o dată/an
□ când apar dureri
□ când îmi afectează estetica

10. Suferiţi de vreo boală generală?

□ afecţiuni cardiace
□ afecţiuni renale
□ afecţiuni hepatice
□ afecţiuni articulare
□ afecţiuni neurologice
□ afecțiuni endocrine
□ diabet
□ boli infecţioase
□ alte boli

11. Suferiţi de boli ale cavităţii orale?

□ gingivită/parodontită/papilită
□ carii
□ leziuni ale mucoaselor limbii/a obrajilor/a buzelor
□ nu sufăr de nicio boală

12. Aţi mai avut vreodată lucrarea protetică?

□ DA (precizați ce tip)
□ NU

61
13. Câţi dinţi lipsă aveţi?
□ între 1 si 3
□ între 4 si 6
□ mai mult de 6
□ toți

14. Cât timp a trecut până la momentul protezării?

□ câteva luni
□ 1 an
□ între 1 și 3 ani
□ mai mult de 3 ani

15. De cât timp sunteţi protezat?

□ mai puţin de 1 an
□ între 1 si 3 ani
□ între 4 si 6 ani
□ mai mult de 6 ani

16. Ce senzaţie aţi avut după aplicarea lucrării protetice?

□ înălţare
□ volum mare
□ arsură
□ usturime
□ hipersalivaţie (salivă multă)
□ hiposalivaţie (salivă putină)
□ niciuna de mai sus
□ altele

62
17. Au apărut complicaţii după protezare?
□ DA (precizaţi în ce fel)
□ NU

18. Cât timp a durat adaptarea?

□ câteva zile
□ o săptămână
□ mai multe săptămâni (precizaţi câte)
□ mai multe luni (precizaţi câte)

19. A fost nevoie de intervenţia medicului sau a tehnicianului pentru realizarea adaptării?
□ DA (precizaţi în ce fel)
□ NU

20. Care a fost motivul pentru care aţi optat pentru lucrarea protetică?
□ mi-a afectat estetica
□ mi-a afectat masticaţia
□ lipsa dinţilor mi-a afectat relaţiile cu cei din jur
□ am avut dureri (musculare/articulare/dentare)
□ am avut un aspect îmbătrânit al feţei

21. Care a fost funcţia cu care v-aţi obişnuit cel mai uşor după protezare?
□ masticaţia
□ pronunţia cuvintelor
□ fizionomia

63
22. Cum s-au schimbat următoarele aspecte după aplicarea lucrării protetice?

 Masticația
o dificultăţi la masticarea alimentelor dure □ DA □ NU
*daca DA, după cât timp a dispărut dificultatea?
o disconfort la masticare □ DA □ NU
*daca DA, ce tip de disconfort? (ex: presiune, durere) în cât timp a dispărut
disconfortul?
o probleme ale gingiilor □ DA □ NU
* daca DA, ce tip de probleme? (ex: jenă, durere, sângerare)
o alimentele lipicioase se lipesc uşor de lucrare □ DA □ NU
o îmi mușc limba sau obrajii în timpul masticaţiei □ DA □ NU
o mestec alimentele alternativ, de pe o parte pe alta □ DA □ NU

 Fizionomia
o s-a îmbunătăţit aspectul fizionomic □ DA □ NU
o mă simt relaxat în timpul unei conversaţii □ DA □ NU
o am un aspect mai întinerit al feţei □ DA □ NU
o zâmbesc cu mai multă încredere □ DA □ NU

 Fonaţia
o dificultăţi de pronunţie □ DA □ NU
o unele sunete par diferite □ DA □ NU
o cât timp a durat până când aţi pronunţat cuvintele fără dificultate?

 Confortul
o lucrarea protetică a fost confortabilă de la început □ DA □ NU
o cât timp a trecut până v-aţi simţit confortabil cu lucrarea protetică?

64
23. Care au fost așteptările dvs. cu privire la perioada de adaptare?
□ nu mă aşteptam să întâmpin dificultăţi de adaptare
□ mă aşteptam să întâmpin dificultăţi de adaptare
□ credeam că perioada de adaptare va fi mai scurtă
□ credeam că perioada de adaptare va fi mai lungă

24. Cum vi s-a părut costul lucrării protetice?

□ foarte ieftin
□ ieftin
□ rezonabil
□ scump
□ foarte scump

25. De ce tip de lucrare protetică ați beneficiat?

□ proteză parțială fixă
□ proteză totală
□ proteză parțială mobilizabilă scheletată

26. Care este gradul de satisfacţie în ansamblu al tratamentului?

□ sunt satisfăcut pe deplin
□ nu sunt satisfăcut pe deplin
□ aş accepta acelaşi tip de tratament când va fi nevoie
□ nu aş mai accepta acelaşi tip de tratament
□ aş recomanda acest tip de tratament şi altora
□ nu aş recomanda acest tip de tratament şi altora

27. Pe o scară de la 1 la 10, cât vă mulţumeşte tratamentul care vi s-a aplicat?

□1 □2 □3 □4 □5 □6 □7 □8 □9 □ 10

65
 Bibliografie

[1] N. Forna, Protetică dentară, Vol 1, București: Editura Enciclopedică, 2011.

[2] M. Constantiniuc, Edentația totală - Noțiuni clinice, Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară
”Iuliu Hațieganu”, 2015.

[3] Ț. I. C. G. Porumb Anca, Tehnologia realizării punților dentare, Oradea : Editura Oradea, 2014.

[4] S. B. D. D. D. Borzea, Proteza parțială fixă, Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară ”Iuliu
Hațieganu”, 2002.

[5] A. M. Picoș, Tratamentul edentațiilor parțiale prin proteze parțiale fixe, Cluj-Napoca: Editura
Medicală Universitară ”Iuliu Hațieganu”, 2015.
[6] S. R. M. A. Peligrad, Tratamentul edentației totale bimaxilare, București: Editura Meteor Press,
2009.

[7] E. Hutu, Edentația totală, București: Editura Național, 2005.

[8] L. I. D. Bratu, Bazele clinice și tehnice ale protezării edentației totale, Timișoara: Editura Medicalis,
2005.

[9] A. Roman, Practica parodontologiei clinice, Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară ”Iuliu
Hațieganu”, 2010.
[10] I. Rindașu, Proteze dentare, Volumul I, București: Editura Medicală, 1987.

[11] N. Forna, Protetică dentara, Vol. 2, București: Editura Enciclopedică, 2011.

[12] L. M. Lascu, Proteza parțială mobilizabilă scheletată, Vol I, Cluj-Napoca: Editura Medicală
Universitară ”Iuliu Hațieganu”, 2006.

[13] D. C. Kamel Earar, Protetică dentară. Protetică fixă. Principii de evaluare și tratament, Iași: Editura
Gr. T. Popa, 2017.

[14] D. Hîțu, Introducere în prevenția oro-dentară, Chișinău: Editura Medicală Universitară ”Nicolae
Testemițanu”, 2018.
[15] C. S. M.-P. V. Vasile Burlui, Clinica și terapia edentației parțiale intercalate reduse, Iași: Editura
Apollonia, 2012.
[16] L. S. Ion Rândașu, Restaurări protetice dentare fixe, București: Editura Meteor Press, 2006.

66
[17] L. M. Lascu, Proteza parțială mobilizabilă scheletată, vol II, Cluj-Napoca: Editura Medicală
Universitară ”Iuliu Hațieganu”, 2006.
[18] C. P. P. Neumann, Puntea dentară la tineri, Iași: Editura Junimea, 1997.

[19] P. K. T. A. T. R. T. S. Singh, „Effect of sociodemographic variables on complete denture

satisfaction,” 2012. [Interactiv]. Available: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22439100.
[Accesat 17 11 2020].

[20] A. M. Mysore AR, „Undesrtanding the psychology of geriatric edentulous patients. Gerodontology,”
2012. [Interactiv]. Available: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21707742. [Accesat 25 11
2020].

[21] S. M. A.-Q. A. H. O. L. C. L. Al-Omiri MK, „Relationship between impacts of removable

prosthodontic rehabilitation on daily living, satisfaction and personality profiles,” 2014. [Interactiv].
Available: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24384462. [Accesat 5 11 2020].
[22] N. R. Baran I, „Self-reported problems before and after prosthodontic treatments according to newly
created Turkish version of oral health impact profile. Archives of Gerontology and Geriatrics,” 2011.
[Interactiv]. Available: http://dx.doi.org/10.1016/j.archger.2010.07.002. [Accesat 29 10 2020].

[23] Z. D. Zou Y, „Evaluation of psychological guidance impact on complete denture wearer’s

satisfaction. Journal of Oral Rehabilitation,” 2014. [Interactiv]. Available:
http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/joor.12202/full. [Accesat 4 12 2020].
[24] J. C. D. J. M. T. R. M. Basker, Prostetic treatment of the edentulous patient, Fifth edition, West
Sussex: Wiley-Blackwell Publication, 2011.

[25] J. W. Margaret J. Fehrenbach, Saunders Review of Dental Hygiene, Second Edition, St. Louis,
Missouri: Saunders Elsevier, 2009.
[26] L. M. Lascu, Proteze fixe unidentară. Curs pentru studenții anului III Stomatologie, Cluj-Napoca :
Editura Medicală Universitară ”Iuliu Hațieganu”, 2002.
[27] R. S. Câmpian, Proteze și aparate chirurgicale oro-maxilo-faciale, Cluj-Napoca: Editura Medicală
Universitară ”Iuliu Hațieganu”, 2007.

[28] M. Suciu, Aspecte clinico-tehnice de terapie a edentației parțiale. Proteza scheletată, Târgu-Mureș:
Editura University Press, 2015.

67
 DECLARAŢIE DE AUTENTICITATE
A LUCRĂRII DE LICENŢĂ

Titlul lucrării: Reacțiile adaptative individuale ale pacienților la noile lucrări

protetice inserate în cavitatea orală
__________________________________________________________________

Autorul lucrării: Buțerchi Codruț-Ciprian

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susţinerii examenului de

LICENŢĂ, organizat de către Facultatea de MEDICINĂ şi FARMACIE din cadrul
Universităţii din Oradea, sesiunea SEPTEMBRIE / FEBRUARIE a anului
universitar 2020/2021.

Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP)_________________________

____________________Buțerchi Codruț-Ciprian __________________________
_______________________1890630070065______________________________,
declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un
ajutor neautorizat şi că nici o parte a lucrării nu conţine aplicaţii sau studii de caz
publicate de alţi autori.

Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărţi sau alte surse
folosite fără respectarea legii române şi a convenţiilor internaţionale privind
drepturile de autor.

Oradea,
Data:_____01.06.2021______ Semnătura,