Dosar nr(...

)(3538/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I
SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.5083/R

Şedinţa publică din data de 09 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREŞEDINTE – (...) (...)
JUDECĂTOR - (...) (...) (...)
JUDECĂTOR - (...) D. (...)
GREFIER - G. E.

Pe rol soluţionarea cererilor de recurs formulate de recurenţii

reclamanţi J. E. M., J. E. B. şi recurenta pârâtă REGIA AUTONOMĂ
ADMINISTRAŢIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE U. B. S., împotriva
sentinţei civile nr. 2583 din 25 martie 2009, pronunţată de T r i b u n a l
u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări
Sociale, în dosarul nr. 49225/3/LM/2008, având ca obiect - drepturi
băneşti.
Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din data de
02.07.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată,
ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de
timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării soluţiei la data de
09.07.2009, când a decis următoarele:

CURTEA,

Prin sentinţa civilă nr.2583 pronunţată la data de 25.03.2009 în

dosarul nr(...) al T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a
Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale s-a admis în parte cererea
formulată de reclamanţii J. E. M. şi J. E. B. în contradictoriu cu pârâta
REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE U.
B. S..
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că
reclamanţii au fost salariaţii pârâtei, în calitate de meteorologi
aeronautici, deţinând certificate în acest sens emise în anul 1981.
Ulterior, prin deciziile emise s-a stabilit dreptul de pensie în favoarea
reclamanţilor, iar ca urmare a emiterii acestor decizii au fost încetate
contractele de muncă ale reclamanţilor prin deciziile nr.648/22.08.2008

1
în privinţa reclamantului J. E. M. şi nr.530/10.,07.2008 în ceea ce
priveşte pe reclamanta J. E. B..
S-a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor Legii nr.95/2008,
potrivit cărora la pensionarea pentru limită de vârstă în condiţiile
prezentei legi, personalul tehnic beneficiază de 18 salarii compensatorii,
eşalonate lunar, suportate de angajator în cuantum egal cu salariul brut
realizat în ultima lună de activitate anterioară pensionării. De asemenea,
s-a statuat potrivit aceloraşi norme legale că personalul tehnic va
beneficia pe lângă drepturile prevăzute la art.16, de un salariu
compensatoriu brut, suportat de angajator, pentru fiecare an ce
depăşeşte 25 de ani de vechime în activităţile prevăzute la art.3. S-a
constatat astfel că reclamanţii îndeplinesc condiţiile prevăzute de aceste
texte, din punct de vedere al naturii activităţii, al vârstei şi al vechimii în
activitate.
Astfel, reclamanţii fac parte din categoria personalului aeronautic
tehnic nenavigant din aviaţia civilă, încadrându-se în prevederile art.3
lit.c din legea sus-menţionată şi anume personal operativ de
meteorologie aeronautică, având ca atribuţii asigurarea serviciilor de
informare şi protecţie meteorologică aeronautică a traficului aerian
naţional. Îndeplinirea condiţiilor de vârstă şi de vechime în meserie
rezultă astfel din actele depuse la dosar, pârâta necontestând acest
aspect, sens în care beneficiază de drepturile prevăzute de art.16 alin.1
şi 17 din Legea nr.95/2008.
A considerat totodată Tribunalul că menţionarea în conţinutul
deciziilor de pensionare a dispoziţiilor Legii nr.19/2000 nu este decât o
condiţie de formă, şi nu una de natură a înlătura beneficiul Legii
nr.95/2008, cu atât mai mult cu cât încetarea activităţii reclamanţilor a
avut loc după intrarea în vigoare a acestei legi, sens în care sunt
beneficiarii drepturilor stabilite de actul normativ în discuţie.
De altfel, a conchis prima instanţă că înţelesul textului legii se
referă la salariul brut realizat în ultima lună de activitate anterioară
pensionării, ori reclamanţii şi-au încetat activitatea în iulie, respectiv
septembrie 2008, aşadar după intrarea în vigoare a Legii nr.95/2008.
Raportat la conţinutul în date al înscrisurilor anexate cauzei şi la
recunoaşterea reclamanţilor că au încasat deja 6 salarii compensatorii
conform actelor adiţionale, cererea a fost apreciată ca fiind întemeiată
numai în privinţa celor 12 salarii compensatorii.
Pentru aceste considerente, s-a admis în parte acţiunea, fiind
obligată pârâta la plata a 12 salarii compensatorii şi a drepturilor
prevăzute de art.17 din legea sus menţionată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal
ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate, pentru considerente diferite.

2
 Invocând dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, recurenţii
reclamanţi susţin în esenţă nelegala soluţionare a capătului de cerere
privind plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care s-a solicitat prin
acţiunea introductivă obligarea la plata cheltuielilor de judecată, anexând
şi factura emisă de avocat.
În mod eronat, pretinde recurenta, în considerentele serntinţei
atacate se reţine că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, fără a
individualiza însă partea din proces ce a formulat o astfel de cerere,
pentru că ulterior în dispozitivul aceleiaşi hotărâri să nu se mai realizeze
nici o menţiune pe acest aspect.
Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod
procedură civilă, recurenta-pârâtă susţine în esenţă pronunşţarea
sentinţei atacate cu aplicarea greşită a legii.
Se arată astfel în dezvoltarea recursului formulat că eronat
apreciază instanţa de fond că specificaţia temeiului juridic în decizia de
pensionare este doar o condiţie de formă şi nu de fond. Decizia de
pensionare a reclamanţilor este emisă în baza Legii nr.19/2000 şi nu în
baza Legii nr.95/2008, sens în care nu pot beneficia de drepturile
acordate de acest din urmă act normativ, putând uza eventual de
procedura contestării deciziei însă în baza Legii nr.19/2000 şi emiterea
unei decizii în baza Legii nr.95/2008, procedură pe care nu au iniţiat-o
însă.
Ca atare, arată recurenta că deşi art.15 din Legea nr.95/2008
statuează că drepturile de pensie se stabilesc prin decizia de pensionare
emisă de casa teritorială de pensii competentă, decizia în acest caz
trebuie să aibă ca temei Legea nr.95/2008. Nu trebuie neglijat sub acest
aspect că Legea nr.95/2008 instituie o derogare de la Legea nr.19/2000,
sens în care o persoană ce se pensionează pe o lege generală,
beneficiază de drepturile prevăzute de legea specială.
Se pretinde totodată că în motivarea hotărârii atacate se face
referire la calitatea de meteorologi aeronautici a reclamanţilor atestată de
certificatele emise în acest sens în anul 1981, înscrisuri ce nu au fost
comunicate recurentei încălcându-se astfel dreptul său la apărare,
principiul contradictorialităţii ce guvernează procesul civil.
Raportat la conţinutul în date al deciziilor de pensionare a
reclamanţilor se impune a se constata că la momentul încetării
contractelor de muncă acestora, li se acordaseră deja la data de
1.03.2008, în conformitate cu prevederile art.179 lit.e din contractul
colectiv de muncă 2008/2009 – 6 salarii compensatorii, prin acte
adiţionale la contractele individuale de muncă nr.494/6.05.1996 şi
nr.163/1.05.1991.
Se impunea a se constata că Legea nr.95/2008 instituie o derogare
de la prevederile Legii nr.19/2000 fiind aplicabile conform art.3 şi
personalului aeronautic nenavigant din aviaţia civilă, din categoria cărora

3
fac parte şi titularii acţiunii, sens în care în condiţiile emiterii deciziilor lor
de pensionare în baza Legii nr.19/2000, evident că nu pot beneficia de
prevederile legii speciale, singura instituţie competentă să decidă
pensionarea în baza acestei legi, fiind Casa de Pensii conform art.15
alin.2 şi nu recurenta.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentinţa civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a
actelor şi lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în
cauză, Curtea apreciază nefondat recursul declarat de pârâtă şi fondat
recursul declarat de reclamanţi pentru considerentele ce se vor înfăţişa
în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanţă a nesocotit dispoziţiile art.274 Cod procedură civilă
potrivit cărora „partea care cade în pretenţiuni va fi obligată la cerere, să
plătească cheltuielile de judecată”. Cum pârâta a căzut în pretenţii şi cum
la dosarul cauzei există cerere de acordare a cheltuielilor de judecată –
al doilea capăt de cerere al acţiunii introductive de instanţă (fila 1 dosar
fond), cât şi documente justificative – chitanţa nr.39 din 15.12.2008 (fila 4
dosar fond), evident că recurenţii reclamanţi erau îndreptăţiţi la plata
cheltuielilor de judecată, nelegală fiind soluţia primei instanţe pe acest
aspect, consemnând că nu a existat o astfel de solicitare.
Criticile formulate de recurenta pârâtă sunt însă neîntemeiate,
prima instanţă pronunţând sentinţa atacată cu interpretarea corectă a
probatoriilor administrate în cauză, cât şi a normelor de drept material
incidente în cauză.
Dispoziţiile Legii nr.95/2008 – consacră o normă cu caracter
special, în sensul că stabilesc condiţii ce trebuie îndeplinite de personalul
aeronautic nenavigant, din categoria cărora fac parte şi recurenţii
reclamanţi pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă.
Este adevărat, că potrivit art.41 din Legea nr.19/2000, pensia
pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc cumulativ
la data pensionării vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de
cotizare, conform prevederilor legii.
Dar, derogând de la aceste dispoziţii cu caracter general,
prevederile sus-menţionate consacră o normă cu caracter special, în
sensul că stabilesc condiţiile ce trebuie îndeplinite de personalul
aeronautic nenavigant pentru a beneficia de pensie pentru limită de
vârstă, categoria pensie de serviciu.
În această situaţie, evident că decizia de pensie a recurenţilor
reclamanţi face parte din categoria pensiei pentru muncă depusă şi limită
de vârstă conform prevederilor art.41, 43 şi 44 din Legea nr.19/2000, dar
evident prin raportare la dispoziţiile legii speciale, Legea nr.95/2008, ce
instituie condiţii favorabile titularilor acţiunii pentru a putea beneficia de
pensie pentru limită de vârstă.

4
 Fără intervenţia acestei norme speciale, recurenţii reclamanţi nu
puteau practic beneficia de această categorie de pensie.
În acest context, evident că nu pot fi primite apărările recurentei
pârâte, în sensul că decizia de pensionare trebuia emisă în baza actului
normativ special pentru a putea beneficia de dispoziţiile acesteia.
Cum, dreptul comun în materia asigurărilor sociale este Legea
nr.19/2000, evident că deciziile de pensionare ale asiguraţilor persoane
fizice, sunt emise în baza acestui act normativ, însă prin completare cu
dispoziţiile legilor speciale, în condiţiile emiterii unor astfel de acte
normative, situaţie incidenţă de altfel şi în speţa de faţă.
Drept urmare, în funcţie de felul pensiei stabilite prin decizia de
pensionare – limită de vârstă, recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit
obligaţiile asumate prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate,
care are putere de lege între părţile contractante, executarea sa
presupunând aducerea la îndeplinire a tuturor clauzelor contractuale,
respectarea drepturilor şi obligaţiilor asumate de către părţi.
În aceste condiţii, legal a statuat Tribunalul că reclamanţii fiind
beneficiarii unei pensii pentru limită de vârstă, le sunt aplicabile
dispoziţiile Legii nr.95/2008, potrivit cărora aceştia beneficiază de 18
salarii compensatorii (art.16). Cum, 6 salarii compensatorii le-au fost deja
acordate, conform actelor adiţionale la contractele individuale de muncă
individualizate în recursul pârâtei şi propriilor recunoaşteri ale
reclamanţilor, corect s-a dispus obligarea pârâtei doar la plata a 12
salarii compensatorii, legală fiind soluţia primei instanţe şi pe acest
aspect.
Nu pot fi primite apărările recurentei pârâte, în sensul că nu i-ar fi
fost comunicate certificatele ce atestă calitatea de meteorologi
aeronautici a reclamanţilor, înscrisuri pe care de altfel prima instanţă şi-a
motivat soluţia admiterii în parte a cererii.
Dimpotrivă, astfel cum rezultă din rezoluţia judecătorului de serviciu
fila 1 dosar fond, i-au fost comunicate pârâtei copie de pe acţiune şi
actele anexate acesteia, printre care se regăsesc şi certificatele sus-
precizate (filele 11-16; 23-28), neîntemeiate fiind susţinerile recurentei-
pârâte că i-ar fi fost încălcat principiul dreptului la apărare cât şi principiul
contradictorialităţii ce guvernează personalul civil.
Faţă de aspectele de fapt şi de drept mai sus redate, Curtea în
baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat
recursul declarat de recurenta pârâtă, va admite recursul reclamanţilor,
va modifica în parte sentinţa atacată, va obliga pârâta să plătească
reclamanţilor suma de 4760 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în
fond. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

5
 PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta REGIA

AUTONOMĂ ADMINISTRAŢIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE U. B. S..
Admite recursul formulat de reclamanţii J. E. M., J. E. B. împotriva
sentinţei civile nr. 2583 din 25 martie 2009, pronunţată de T r i b u n a l
u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări
Sociale, în dosarul nr. 49225/3/LM/2008.
Modifică în parte sentinţa atacată.
Obligă pârâta să plătească reclamanţilor suma de 4760 RON, cu
titlu de cheltuieli de judecată în fond.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09.07.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

E. B. F. M. V. M. D. E.

GREFIER,
G. E.
TEHNORED/L.E.U./2 ex./17.07.2009.
Jud.fond: F. D.,D. L.