Bolile splinei: infecții, boli de sâ nge, ruptură de splină

Cele mai frecvente afecțiuni ale splinei includ infecțiile, bolile de sânge și ruptura de splină.

Splina este un organ localizat în cutia toracică, în zona abdominală stânga sus. Multe afecțiuni,
inclusiv infecțiile, bolile hepatice și anumite forme de cancer pot duce la mărirea splinei,
cunoscută și sub numele de splenomegalie.

O splină mărită, de obicei, nu provoacă niciun fel de simptome, fiind adeseori descoperită în
timpul unui examen fizic de rutină. Medicul, în general, nu poate să simtă splina de dimensiuni
normale la adulți, însă poate simți o splină mărită. Pentru a depista cauza, medicul va recomanda
cel mai probabil teste de sânge și unele metode de imagistică medicală.

O splina mărită poate duce la:niciun fel de simptome, în unele cazuri;

 durere sau senzația de preaplin în partea superioară stângă a abdomenului, care poate să
radieze spre umărul stâng;

 senzația de preaplin, fără să mănânci sau după ce ai mâncat doar o cantitate mică de
mâncare, care vine de la splina mărită care apasă pe stomac;

 anemie;

 oboseală;

 infecții frecvente

 sângerare ușoară.

Când să mergi la medic? Mergi imediat la medic dacă ai durere în partea stângă (cavitatea
abdominală superioară), în special dacă este severă sau dacă durerea se înrăutățește atunci când
respiri adânc.
Un număr mare de infecții și boli pot determina o splină mărită. Această mărire a splinei poate fi
temporară, în funcție de tratament. Factorii care contribuie la mărirea splinei sunt:

 infecțiile virale, cum este mononucleoza;

 infecțiile bacteriene, cum ar fi sifilisul sau o infecție a membranei interioare a inimii

(numită endocardită);

 infecțiile parazitare, cum este malaria;

 ciroza și alte boli care afectează ficatul;

 diferite tipuri de anemie hemolitică - o afecțiune caracterizată de distrugerea globulelor

roșii din sânge;

 forme de cancer al sângelui, cum ar fi leucemia și neoplasme mieloproliferative și

limfomul Hodgkin (cunoscut și sub numele de boala Hodgkin);

 boli metabolice, cum sunt boala Gaucher și boala Niemann-Pick;

 presiune asupra venelor din splină sau a celor din ficat sau existența unui cheag de sânge
în aceste vene.

Care sunt bolile splinei?

Bolile splinei includ splenomegalia, caz în care splina este mărită din diverse motive. Pe de altă
parte, o lipsă a funcției normale a splinei este numită asplenie (sau lipsa splinei). Dacă o splină
mărită cauzează complicații grave sau cauza măririi splinei nu poate fi identificată sau tratată,
îndepărtarea pe cale chirurgicală a splinei poate fi o opțiune pentru pacient. În cazurile cronice
sau critice, intervenția chirurgicală poate oferi cea mai bună speranță pentru recuperarea
pacientului.
Cele mai comune boli ale splinei:

1. Infecțiile

Prin prisma rolului pe care îl joacă acest organ în sistemul imunitar, infecțiile pot afecta splina,
ducând la apariția splenomegaliei. Și bolile virale pot cauza mărirea splinei. Cea mai cunoscută
este mononucleoza, provocată de virusul Epstein-Barr, care poate determina o fragilitate sporită
a splinei și chiar mărirea acesteia. Alte infecții care pot afecta splina sunt: hepatita, malaria și
bruceloza (o infecție bacteriană rară, cauzată de ingerarea cărnii nesterilizate sau a laptelui
nesterilizat).

2. Bolile sângelui

Una dintre funcțiile splinei este să curețe fluxul de sânge de resturile celulare, în special dacă
există o descompunere a globulelor roșii din sânge. Prin urmare, bolile care duc la
descompunerea globulelor roșii pot afecta splina, cauzând splenomegalia. Una dintre acestea este
siclemia sau anemia cu celule în seceră, în care globulele roșii din sânge sunt atât de fragile,
încât se „rup” cu ușurință. Alte afecțiuni și boli ale sângelui includ sferocitoza ereditară și
eliptocitoza ereditară.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

3. Ruptura de splină

Advertisement

Splina este un organ foarte vascularizat care poate ajunge la un moment dat să fie umflat cu
sânge, astfel încât ruptura splinei are potențialul de a fi periculoasă și pune viața pacientului în
pericol. Ruptura splinei rezultă, de obicei, de pe urma unui traumatism, în special ca urmare a
accidentelor de mașină. Dacă splina se rupe, sângele se va infiltra în cavitatea abdominală,
provocând durere. Pacienții cu ruptură de splină pot deveni rapid anemici, astfel că vor avea
nevoie de transfuzii de sânge.

Dacă splina nu funcționează corect sau este deteriorată, bolnavă sau mărită, poate fi nevoie de o
operație de îndepărtare a acestui organ, cunoscută sub numele de splenectomie. Uneori, doar o
parte din splină poate fi îndepărtată, ceea ce se numește splenectomie parțială. Îndepărtarea
splinei se face după o cântărire atentă, deoarece slăbește sistemul imunitar și crește
susceptibilitatea persoanei la infecții. Splenectomia poate avea loc, de obicei, prin:

Laparoscopie

Majoritatea operațiilor de îndepărtare a splinei se efectuează folosind laparoscopia - chirurgul

pătrunde în abdomen fără a fi nevoie să facă tăieturi mari. Acest lucru înseamnă că vor exista
mai puține cicatrici și persoana se va putea recupera mai repede după operație.

Procedura presupune mai multe tăieturi mici în burtă, ghidarea unui laparoscop în corp printr-una
dintre tăieturi, trecerea instrumentelor subțiri prin celelalte tăieturi pentru a se îndepărta splina.
La final, tăieturile sunt cusute sau lipite între ele. Este posibil ca pacientul să meargă acasă în
aceeași zi sau poate fi necesar să rămână o noapte la spital.

Operație deschisă

În caz de operație deschisă, se face o tăietură mare. Acest tip de intervenție poate fi necesar dacă
splina este prea mare sau prea deteriorată pentru a fi îndepărtată folosind altfel de procedură.
Adesea, în situații de urgență, aceasta este metoda preferată. Poate fi necesar ca pacientul să
rămână în spital câteva zile pentru a se recupera.
Recuperarea după splenectomie

Ca orice operație, și îndepărtarea splinei prezintă un mic risc de complicații, inclusiv sângerări și
infecții, pe care medicul le va discuta înainte de intervenție.

Pentru a reduce riscul unui cheag de sânge sau al unei infecții, se vor recomanda anumite
exerciții pentru acasă. Un alt risc este infectarea locului operației. Dacă pacientul observă orice
semne de infecție, trebuie să contacteze imediat medicul de familie sau spitalul, deoarece este
posibil să fie nevoie de antibiotice.

Recuperarea durează de obicei câteva săptămâni. Medicul sau asistenta vor sfătui pacientul legat
de când se va putea întoarce la activitățile obișnuite. În ceea ce privește alimentația, pacientul
poate să mănânce și să bea normal la scurt timp după operație.