Sunteți pe pagina 1din 12

CAPITOLUL 2. TURISMUL DURABIL

CAPITOLUL 2. TURISMUL DURABIL Obiective Dup ă ce ve ţ i studia acest capitol ve ţ

Obiective

După ce veţi studia acest capitol veţi cunoaşte:

ce însemnă «turism durabil»; care este impactul turismului asupra mediului; câteva forme şi exemple de turism durabil.

Câteva clarificări conceptuale şi terminologice

Turism durabil = dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială şi economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale şi culturale şi pentru generaţiile viitoare. Impactul turismului asupra mediului = presupune analiza relaţiei turist - rezervă turistică - produs turistic.

Dezvoltarea durabilă aşa cum a dovedit, sperăm, capitolul anterior, nu este doar o modă, ci o necessitate impusă , pe de o parte, de nivelul înalt de dezvoltare la care au ajuns unele state, iar pe de altă parte, de rămânerea în urmă a economiei multor altor state. De la apariţia sa, în 1987, conceptual dezvoltării durabile a pătruns în toate domeniile vieţii economice şi sociale: de la agricultură durabilă până la transport durabil şi turism durabil.

Prin activitatea conjugată dintre UICN – Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii, WWF – Federaţia Mondială pentru Ocrotirea Naturii, PNABE – Federaţia Europeană a Parcurilor Naţionale şi Naturale, încă din 1991, s-a definit conceptual de turism durabil: ” dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială şi economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale şi culturale şi pentru generaţiile viitoare19 . Din această definiţie rezultă că orice formă de turism trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile, plecând de la ecoturism, turism verde şi turism rural, până la turismul de afaceri sau cel automobilistic.

2.1. Turismul şi mediul

Un număr tot mai mare dintre cei implicaţi, sub o formă sau alta, în activităţile de turism sunt conştienţi de efectele provocate de dezvotarea turistică, de impactul acestor activităţi asupra populaţiei şi ambiantului. În ultimii ani, deceniile nouă şi zece ale secolului XX, s-a urmărit ca expansiunea turismului să se realizeze echilibrat, în conformitate cu standardele care garantează păstrarea echilibrului ecologic şi evită suprasolicitarea resurselor, poluarea şi orice alte impacte negative asupra mediului. Noţiunea de impact presupune analiza relaţiei turist - resursa turistică - produs turistic, care se desfăşoară de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, pana la asigurarea pachetului de servicii şi acţiuni turistice, menite să pună în valoare obiectivul respectiv. Impactul asupra unei zonei turistice este dat de:

cadrul natural şi varietatea potenţialului turistic;

19 Istrate, I.; Bran, Florica; Roşu, Anca Gabriela – Economia turismului şi mediul înconjurător, Ed. Economică, Bucureşti, 1996, p. 258.

existenţa unei infrastructuri generale, care asigura circulaţia, accesul şi informarea;

prezenţa unor structuri turistice de cazare, alimentaţie publică, agrement. Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de impact, care pot îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare.

Impactul politic

Este determinat de poziţia în politica turistică a guvernului privitoare la industria ospitalităţii, care pentru cazul României considerăm că ar trebui să aibă următoarele direcţii:

turismul fiind un sector prioritar al economiei ar trebui să se dezvolte în viitor cu sprijinul statului;

folosirea în mod optim a resursele naturale, culturale, ale teritoriului naţional, cu asigurarea protecţiei acestora;

ridicarea calităţii amenajărilor turistice şi a serviciilor turistice şi prin îmbunătăţirea politicii de

resurse umane;

modernizarea infrastructurii generale şi extinderea ei în folosul dezvoltării turismului;

rolul şi dimensiunea sectorului privat în turism trebuie să fie mărite considerabil. În cele ce urmează vom face o analiză a tipurilor de impact. Existenţa şi evoluţia omului, a societăţii în ansamblul său sunt determinate de calitatea mediului. În acest sens mediul, definit prin totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi prin activităţile umane aflaţi în strânsă interacţiune, influenţează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă, de muncă şi perspectivele dezvoltării societăţii Desfăşurarea eficientă a activităţilor turistice presupune existenţa unui mediu înconjurător adecvat, având calităţi superioare atât în privinţa condiţiilor naturale, cât şi a celor create de om. Printre motivaţiile turistice un loc tot mai însemnat revine nevoii de destindere, de recreere, de odihna activă într-un mediu agreabil, cu o natură nealterată: aer curat, apă, soare, zăpadă, linişte, peisaje reconfortante. Altfel spus, mediul şi calitatea acestuia reprezintă condiţia fundamentală a desfăşurării activităţilor turistice. Amenajarea şi valorificarea prin turism a naturii şi a valorilor culturale, fără discernământ şi la întâmplare, pot produce în timp şi spaţiu efecte defavorabile asupra tuturor componentelor de mediu.

Impactul social

Se manifestă prin influenţa pe care o are turismul asupra modului de viaţă tradiţional al locuitorilor unei zone, asupra lărgirii orizontului lor spiritual şi profesional. În condiţiile în care modul de viaţă socio-economic are tot mai acute tendinţe de generalizare şi uniformizare, păstrarea unor elemente cu specific tradiţional, vor ocupa un loc important în viitorul aşezărilor incluse în activităţi turistice.

Acestea reprezintă căile de păstrare a unei identităţi socio-culturale, de dobândire a unei personalităţi distincte în cadrul turistic local, naţional şi chiar mondial. Această valorificarea prin turism a patrimoniului natural şi cultural al unei zonei turistice prezintă ,în plan social, atât un impact pozitiv, cât şi unul negativ.

Impactul pozitiv se exemplifica prin:

creşterea şansei sociale şi profesionale prin realizarea de noi locuri de munca, în servicii turistice

şi infrastructură generala;

crearea de noi locuri de muncă sezoniere, cu precădere pentru tineri (elevi, studenţi, etc.) şi femei;

asigurarea şi dezvoltarea progresului social, de creştere a curăţeniei şi igienei publice, a

confortului general în localităţile turistice;

scăderea diferenţelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedere al veniturilor

realizate;

dezvoltarea sentimentelor de înţelegere şi toleranţă deoarece schimburile interculturale între turişti

şi populaţia gazdă facilitează dispariţia barierelor lingvistice, sociale, rasiale, religioase, culturale.

Impactul negativ se poate materializa prin:

perturbarea şi distrugerea treptată a modului de viaţă tradiţional, în cadrul structurilor sociale;

acceptarea de către populaţia locală a unor influenţe negative în plan social. Pentru populaţia din zonele rurale bunăoară, dezvoltarea în timp şi spaţiu a activităţilor turistice poate conduce la renunţarea la modul de viaţă şi la ocupaţiile tradiţionale (pastorale, silvicultură, artizanat şi mică industrie, etc.) în favoarea unor activităţi şi servicii turistice care aduc venituri mai rapide şi mai importante.

Aceasta reprezintă o situaţie strălucită din Caraibe ce pune în valoare implicarea comunităţii locale. Hotelul este situat în cea mai săracă parte din Antigua, în apropierea a două plaje frumoase. Din cauza iniţiativelor proprietarilor şi a managerilor hotelului, ce au asigurat comunitatea locală de beneficiile turismului, nu este nevoie de chei la camerele turiştilor. Clienţii hotelului Curtin Bluff sunt liberi şi în siguranţă într-un mediu ce este în plus şi prietenos din cauza comunităţii sale locale. Conform spuselor managerului Rob Sherman “noi avem grijă de sat şi ei au grijă de noi”. Hotelul are un grad de ocupare de 85% anual şi este unul din cele mai de succes din Caraibe. Curtin Bluff finanţează studiile în străinătate a 5 copii băştinaşi din fondurile alocate satului (la un cost de 100.000$). În fiecare an, trimite 15 dintre angajaţii în funcţii superioare peste hotare pentru cursuri de perfecţionare. Angajaţii sunt bine plătiţi şi, în mod excepţional, beneficiază de un fond de pensionare. Schimbarea conducerii se face rar (mulţi sunt acolo de 30 de ani) şi 75% din afaceri se repetă. Curtin Bluff încurajează şi comunitatea locală să preia activităţi pentru salvarea şi înfrumuseţarea mediului. Tinerii sunt încurajaţi şi răsplătiţi pentru fiecare copac pe care îl plantează. Hotelul foloseşte fonduri pentru a le oferi tinerilor din sat şansa de a se antrena pentru tenis de câmp - mulţi au devenit antrenori la hotel şi astfel comunitatea furnizează principalele “talente” ale insulei în acest domeniu. Acest exemplu din Caraibe aduce o altă lumină în înţelegerea dezvoltării de durată. Aici nu este vorba doar de responsabilitatea guvernului sau a noilor turişti, de parcuri naţionale sau de parcuri de animale. Este vorba şi despre populaţia locală şi legăturile dintre aceasta şi sectorul privat.

Impactul economic

Materializat prin dezvoltarea locală şi regională a localităţilor mai puţin favorizate sub aspectul resurselor economice, impactul economic total se concretizează în volumul determinat de cheltuielile turistice. Din acest punct de vedere măsurarea impactului economic poate ţine seama de trei elemente:

impactul direct care evidenţiază efectele primei runde de circuit monetar provenit de la turist;

impactul indirect măsoară efectele derivate ale rundelor adiţionale cauzate de recircularea unităţii monetare iniţiale a turistului;

impactul indus (stimulat) comensurează efectele derivate cauzate de angajaţii unei firme

turistice care cheltuiesc o parte din salariile lor în alte sectoare de afaceri. În această situaţie impactul economic total este egal cu efectele impactului indirect plus impactul indus al cheltuielilor turistului. În mod logic efectul multiplicator al turismului (K) este exprimat prin însumarea celor trei impacturi, raportate la impactul direct:

K =

impactul

_

direct

+

impactul

_

indirect

+

impactul

_

indus

 

impactul

direct

_

Rezultă că orice cheltuială iniţială a unui turist trece prin numeroase runde; asemănător cu impactul provocat de o piatră aruncată într-o oglindă liniştită de apă, suma iniţială a cheltuielilor

turistului reverberând, răspândind cercuri concentrice tot mai largi, dar şi din ce în ce mai puţin sesizabile, în economia unui areal turistic. Privind din acest unghi, se pune problema dezvoltării unui sector turistic durabil. Conceptul de turism durabil este de dată mai recentă, fiind determinat de procesul de creştere a populaţiei, de dorinţa de ridicare a nivelului trai ca şi de cunoaşterea capacităţii de suport a mediului. Dezvoltarea durabilă se bazează pe următoarele principii esenţiale:

stabilirea limitelor ecologice, a standardelor şi normelor de consum, cu reducerea consumurilor nejustificate;

redistribuirea activităţii economice şi realocarea resurselor, satisfacerea nevoilor esenţiale ale vieţii, şi în acelaşi timp creştere economică;

menţinerea unui optim de populaţie, creşterea demografica fiind în concordanţă cu potenţialul ecosistemelor exploatabile;

conservarea resurselor de bază şi păstrarea arealelor naturale care susţin patrimoniul genetic al florei şi faunei;

acces legal la resurse, creşterea efortului tehnologic şi folosirea raţională a acestora;

stabilirea unei rate minime de exploatare şi de consumare a resurselor aşa zise “inepuizabile”;

controlul comunitar, rolul comunităţii locale asupra luării deciziilor de - dezvoltare locală;

asigurarea unui management al tuturor resurselor care să pună accent pe calitate. Pornind de la punctele cheie ale dezvoltării durabile, impactul activităţilor turistice presupune următoarele:

creşterea viabilităţii unor localităţi cu resurse naturale reduse;

utilizarea terenurilor slab productive agricol, prin realizarea unor dotări turistice corespunzătoare;

creşterea veniturilor băneşti ale locuitorilor în condiţiile reducerii păşunatului şi a exploatărilor silvice;

creşterea puterii economice a localităţilor, prin obţinere de locale;

încurajarea activităţilor tradiţionale, mai ales a acelora cu caracter artizanal şi de mică industrie tradiţională ;

dezvoltarea unui comerţ specific bazat pe produsele economice locale şi meşteşugăreşti;

veniturile obţinute din turism şi comerţul specific acestui cadru, pot contribui la susţinerea

acţiunilor de modernizare a obiectivelor culturale, de refacere ecologica a peisajelor valoroase;

aportul de profit şi devize - ca urmare a activităţilor de primire, găzduire, transport şi alimentaţie

publică – vor reprezenta o contribuţie importantă în planul dezvoltării locale. Dar dezvoltarea economică are şi repercusiuni negative, mai ales când se depăşesc anumite limite, urmarea fiind afectarea mediului ambiant. Prezenţa reliefului variat, cu suprafeţe împădurite sau vegetaţie apreciabilă reprezintă modalitatea cea mai simplă de reducere şi răspândire a factorilor poluanţi. Important este ca exploatarea resurselor naturale (lemn, piatră, cărbune, petrol, sare, etc.) dintr-o zonă să se facă raţional, pentru a păstra şi permanentiza un potenţial natural atractiv şi valoros, ca şi pentru: reducerea efectelor de poluare naturală şi antropică, prevenirea fenomenelor de deşertificare ori de degradare a apelor, solului şi vegetaţiei, menţinerea unui climat plăcut şi stabil, în scopul menţinerii şi păstrării atractivităţii peisajului.

noi venituri din noi taxe şi impozite

Pădurea are şi ea un rol deosebit în bilanţul căldurii, în acumularea, curăţarea, reglarea distribuţiei resurselor de apă, reducerea acţiunii vânturilor puternice, în formarea solurilor şi permanentizarea unor nişe ecologice de floră şi faună. Impactul negativ al activităţilor economice este exprimat de:

presiunea asupra exploatării resurselor;

distrugerea treptată a mediului înconjurător;

utilizarea tehnologiilor neperformante care conduc la produse slabe calitativ, la consum mare de materii prime şi energie, precum şi la creşterea poluării prin produse secundare.

Impactul cultural

Este dominat de relaţia dintre turişti şi populaţia locală, care nu este întotdeauna benefică în plan local. Aspectele pozitive sunt date de:

dezvoltarea şi revigorarea tradiţiilor culturale şi religioase;

diversificarea formelor de artizanat;

favorizarea creşterii interesului populaţiei locale pentru păstrarea şi conservarea obiectivelor de interes turistic, naturale şi culturale, care astfel pot fi valorificate;

iniţierea unor noi acţiuni culturale în plan religios, de pelerinaj la mănăstiri, cu scopul satisfacerii sentimentului de sacralitate creştină, de respect faţă de valorile morale. Aspectele negative sunt mai numeroase, iar apariţia lor se face simţită după un interval relativ mai lung de timp:

apariţia de schimbări a mentalităţilor, a valorilor morale sub influenţa turiştilor, păstrarea unor obiceiuri, datini doar pentru că sunt pe gustul turiştilor, apariţia kisch-ului;

adaptarea şi copierea de către rezidenţi a unor atitudini şi comportamente noi, atribuite turiştilor;

apariţia unor potenţiale conflicte şi antagonisme, atunci când turismul devine fenomen de masă, suprasaturat, şi conduce la dispariţia sentimentului de mândrie faţă de propria cultură;

creşterea costului vieţii, dezvoltare ultrarapidă a modelului societăţii de consum, distrugerea treptată a spontaneităţii sociale, pe plan local.

Impactul turistic

Turismul este o industrie care permite încasări în moneda naţională precum şi în valută, şi care contribuie la dezvoltarea comunităţilor locale creând noi locuri de munca. El diferă de alte industrii prin aceea că clientul se deplasează în ţara sau zona turistică dorită, pentru un anume produs turistic.

Derularea activităţilor turistice necontrolat, aleator, fără luarea în calcul a standardelor de

amenajare şi exploatare poate conduce la degradarea mediului şi a resurselor turistice. Aceste aspecte sunt influenţate de două mari grupe de factori 20 :

factori care sunt o urmare directă a dezvoltării economice(industria, agricultura, transporturile

şi alte domenii de activitate); factori care sunt rezultatul utilizării mediului pentru turism şi agrement.

Chiar dacă activităţile turistice nu agresează mediul, precum unităţile industriale, nu se poate ascunde faptul că şi turismul are influenţe negative asupra mediului ambiant. Impactul pozitiv este reprezentat de:

creşterea numărului de unităţi de cazare, îndeosebi în aşezările urbane şi rurale defavorizate;

sporirea numărului de unităţi de alimentaţie publică, prin sprijinirea iniţiativelor locale pentru

valorificarea bucătăriei tradiţionale şi utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi, produse de carne, legume şi fructe, etc.);

crearea condiţiilor de agrement-divertisment adecvat şi diversificat, care de asemenea poate pune

în valoare resursele locale (cai, caleşti, sănii, bărci, instalaţii tradiţionale de agrement, tarafuri, orchestre şi fanfare, etc.);

dezvoltarea

diapozitive, CD-uri, etc.;

modernizarea principalelor căi de comunicaţie şi de acces spre punctele de interes turistic;

activităţile turistice pot interveni în asigurarea unor servicii care să se integreze ambiental şi

situate la preţuri rezonabile;

ghiduri,

unui

comerţ

specific

cu

produse

de

artizanat,

albume,

pliante,

hărţi,

oferă şansa creşterii pregătirii profesionale, prin specializarea personalului din turism, îndeosebi a ghizilor, cu ridicat nivel cultural, buni cunoscători de limbi străine;

20 Istrate I., Bran Florina, Roşu Anca Gabriela – Economia turismului şi mediul înconjurător, Ed. Economică, Bucureşti, 1996, p.244.

turism, acestea să se poată practica pe tot

parcursul anului, cu evitarea aglomeraţiei din sezonul turistic;

creşterea veniturilor locale şi generale, prin încurajarea de noi investiţii în turism.

Impactul negativ este determinat în primul rând de acţiunea distructivă a turiştilor asupra resurselor turistice. Acţiunile distructive – în multe cazuri inconştiente, datorată în special lipsei de educaţie turistică şi ecologică - pot fi numeroase, mai ales în zonele sau la obiectivele la care se conturează o evidentă concentrare turistică şi în condiţiile în care dotările şi amenajările turistice nu corespund cerinţelor de protecţie a mediului. Ele sunt provocate de:

- circulaţia turistică necontrolată mai ales în afara traseelor marcate, prin distrugeri asupra solului, vegetaţiei, perturbării faunei. Alte prejudicii sunt aduse prin declanşarea de incendii, împiedicarea refacerii ecologice, practicarea braconajului, ducând până la dispariţia unor specii. Circulaţia turistică necontrolată, în grupuri mari, are influenţe negative şi asupra obiectivelor culturale;

- lipsa unor amenajări specifice, destinate popasurilor, instalării corturilor, în zonele şi traseele de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a peisajului, prin acumulări de deşeuri, gunoaie, etc.;

- distrugeri cauzate de turismul automobilistic prin parcarea şi circulaţia în locuri interzise, cu

abatere de la drumurile principale, cu oprirea în poieni, pe malul apelor, prin producerea de: gaze de eşapament, zgomot, distrugerea de specii floristice. O intensă circulaţie turistică, aglomerarea parcărilor conduce la alterarea aerului în zonele turistice;

- exploatarea intensivă a resurselor naturale cu valenţe turistice (ape minerale, nămoluri, gaze

de mofetă, plaje, apa lacurilor sărate ş.a.). Se impune limitarea exploatării acestor resurse în raport cu

valoarea rezervelor omologate, cu asigurarea unei exploatări raţionale. Un rol important îl are respectarea perimetrelor hidrogeologice şi a normelor sanitare de protecţie a hidrozăcămintelor cu valoare balneară;

- structurile turistice de primire, alimentaţie publică nu prezintă dotări de folosire a energiei

alternative, a reciclării şi epurării apelor utilizate, a depozitării şi compostării gunoaielor. În condiţiile dezvoltării activităţilor turistice într-un ritm rapid, fenomenul de impact negativ

poate fi exprimat şi prin:

- tendinţa de extindere a structurilor şi serviciilor turistice, în loc de utilizare complexă a dotărilor existente;

- creşterea gradului de urbanizare a localităţilor; - afluxul extins de turişti conduce la suprasaturarea infrastructurilor turistice existente şi diversificarea formelor de poluare.

În acest context, în special în zonele turistice care au statut de rezervaţii şi parcuri naţionale, se pune problema dezvoltării unui turism controlat şi dirijat (ecoturism).

Activităţile turistice într-o arie naturală protejată trebuie să fie în concordanţă cu capacitatea de încărcare ecologică şi cu particularităţile ecosistemelor existente. Amenajarea şi valorificarea turistică adecvată şi prudentă, ca şi gestionarea eficace trebuie să devină punctul forte pentru păstrarea integrităţii ecologice a unor astfel de resurse. Principiul director al dezvoltării turismului într-o astfel de zonă protejată trebuie să fie acela de exploatare echilibrată a tuturor resurselor naturale, umane şi culturale, într-un mod care să asigure satisfacţii deosebite turiştilor şi posibilităţi de dezvoltare echilibrată şi durabilă a aşezărilor turistice aferente. Deşi la prima vedere activităţile turistice sunt poate cel mai puţin poluante, totuşi în timp ele conduc treptat şi la poluarea mediului înconjurător.

Pe primul loc se situează dezvoltarea excesivă pe orizontală sub influenţa directă a creşterii populaţiei şi a creşterii mediului urban, cu dispariţia terenurilor naturale şi a pădurilor, şi nu în ultimul rând a terenurilor agricole prin extinderea infrastructurii. În al doilea rând, circulaţia turistică intensă, cu vehicule particulare, în exces de viteză, generează mai multe forme de poluare (a aerului, sonoră, tasarea solului, ş.a.). Evaluarea impactului turismului asupra cadrului natural se traduce prin

crearea condiţiilor ca, prin multitudinea formelor de

prezentarea principalelor efecte nedorite care se pot produce şi care influenţează echilibrul ecologic, al ecosistemelor componente.

De asemenea, nu trebuie uitat că turismul este legat în dezvoltarea sa – în virtutea efectului multiplicator al activităţilor turistice - de industrie şi agricultură, care practicate în/sau apropierea ariilor protejate conduce la modificări ireversibile asupra mediului înconjurător.

Încercările de reducere a impactului negativ, respectarea cerinţelor de protecţie a mediului, acordarea unui sprijin real unor astfel de activităţi, realizarea unor colaborări multidisciplinare pot deschide calea dezvoltării durabile a oricărei forme de turism 21 .

21 Subcapitol preluat din Nistoreanu, P. – Ecoturism şi turism rural, Ed. A.S.E., Bucureşti, 1999.

Ce se întâmplă cu marea la Praia do Forte? Studiu de caz

În urmă cu 15 ani, 1500 de oameni, ce locuiau în orăşelul de pe coasta Braziliei numit Praia do Forte, nu aveau electricitate, iar accesul spre interiorul continentului se realiza cu ajutorul unui mic drum de lemn. Între timp, la o depărtare de 6000 de mile de-a lungul coastei braziliene, câştiga teren din ce în ce mai mult dezvoltarea litoralului. Datorită instalării electricităţii, construirii unui pod şi a unei autostrăzi, sosirea turismului în Praia do Forte a fost de neevitat. Din fericire, legislaţia şi regulile au ajutat la ghidarea dezvoltării ca să nu se distrugă mediul înconjurător. Praia do Forte ilustrează o dezvoltare de succes şi protejare a unei coaste de litoral ecologice în sânul comunităţii locale. În 1996, Praia do Forte a câştigat Premiul pentru Turism cu protejarea Mediului oferit de SENAC, o organizaţie non-profit de educaţie din Brazilia, deoarece a folosit ecoturismul ca o unealtă în conservarea ecologică a zonei.

Adăpostit între palmieri, în partea de nord a plajei braziliene, se află hotelul staţiunii Praia do Forte. Două aspecte fac deosebit acest hotel: în primul rând este un suporter al conservării naturii reflectat în ajutorul oferit la înfiinţarea Departamentului de Mediu ai căror angajaţi sunt biologi; în al doilea rând, participă la un proiect de protejare a cinci specii de broaşte ţestoase marine. Din 1979 nu a mai existat nici un efort de proteja populaţiile de broaşte ţestoase a căror număr s-a micşorat datorită vânatului broaştelor ţestoase femele care îşi depuneau ouăle, datorită consumului de ouă de broaşte ţestoase, precum şi a folosirii iraţionale a plajei şi degradării mediului înconjurător. Institutul Federal Brazilian pentru Mediu a început o cercetare în 1983 şi a construit o staţie în zonă. În zilele noaste, staţia este birou central, conducând eforturile a 200 de angajaţi din 22 de staţii răspândite de-a lungul coastei braziliene, majoritatea lucrătorilor fiind pescari localnici. Campanile de educare au fost organizate pentru comunităţile locale ca să promoveze grija şi suportul pentru protejarea mediului. Lucrând ca păzitor de broaşte, fiecare pescar localizează şi monitorizează cuiburile de-a lungul unei zone de 3 mile de plajă. Unele ouă sunt transferate în incubatoarele staţiilor locale, însă ouăle găsite de-a lungul celor 13 mile de plajă din Praia do Forte nu se transferă. Protejată şi monitorizată, această plajă deţine cea mai mare concentrare de cuiburi. La sediul central, turiştii şi localnicii pot observa broaştele testoase foarte colorate conform celor 4 stadii diferite de viaţă. Această experientă creşte dorinţa de a acorda ajutor conservării habitatului acestor animale. Proiectul de protejare a cuiburilor ajută la îndeplinirea scopului unui alt proiect de cercetare ce se ocupă cu eliberarea miilor de pui de broşte testoase în mare.turiştii generează fonduri pentru aceste proicte prin cumpărarea de produse inscripţionate cu numele programului (TAMAR) ca de exemplu tricouri, pixuri, brelocuri realizate de populaţia locală. Azi, protejarea frumuseţii şi diversităţii zoneis-a aliat cu dezvoltarea turismului o potentială reţea de durată. Populaţia locală este capabilă să-şi menţină conservate tradiţiile şi obiceiurile: localnicii încă pescuiesc, copiii încă vânează ouă de broaşte ţestoase, însă acum le aduc la laboratoarele staţiilor locale. Micile afaceri se bazează pe dolarii turiştilor. Aceştia sunt plimbaţi într-un mediu nepoluat. Eliberat de predatori umani şi nepoluat, mediul ajuta la supravieţuirea broaştelor testoase marine. La rândul lor, acestea generează ajutor pentru protejarea zonei atâta timp cât rămân frumoase ceea ce constituie principala atracţie turistică a regiunii.

2.2. Forme ale turismului durabil

Dezvoltarea turistică durabilă nu este doar un concept dezbătut, completat sau reformulat în cadrul conferinţelor purtate pe aceasta temă. Necesitatea protejării bogăţiilor naturale, sociale şi culturale care constituie patrimoniul comun al umanităţii şi a satisfacerii nevoilor turiştilor şi populaţiei locale a generat apariţia în practică a unor forme de turism durabil. Obiectivele, principiile, cerinţele dezvoltării turistice durabile se regăsesc în forme ale turismului cum ar fi : ecoturism, turism

rural sau turism cultural. Aceste forme sunt expresia dorinţei ca turismul să reprezinte nu numai în prezent un factor pozitiv şi dinamic de dezvoltare şi o soluţie practică de păstrare nealterată a mediului. Din definiţia dată însă la începutul acestui capitol turismului durabil rezultă că toate formele

de turism (nu numai cele enunţate anterior) ar trebui să respecte principiile dezvoltării durabile şi deci, implicit, principiile turismului durabil:

activitatea turistică trebuie iniţiată cu mijloace proprii ale comunităţii locale, iar aceasta

trebuie să-şi menţînă controlul asupra dezvoltării turistice;

turismul trebuie să ofere rezidenţilor locuri de muncă care să ducă la îmbunătăţirea

calităţii vieţii comunităţilor locale şi trebuie realizat un echilibru între activităţile

economice deja existente în zonă şi activitatea turistică;

trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: naţional, regional şi

local, bazat pe standarde internaţionale deja acceptate. Pot fi stabilite, de asemenea, liniile

directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor activităţi

turistice, cât şi limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;

trebuie realizate programe educaţionale şi training pentru îmbunătăţirea managementului

în domeniul protecţiei resurselor naturale şi culturale 22 .

Dezvoltarea turistică durabilă, prin formele sale practice, conciliază interese şi obiective

antagoniste, favorizează parteneriatul şi cooperarea între decidenţi, operatori şi consumatori şi

promovează interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular, imediat.

Formele de acum "clasice" ale turismului durabil, cu care acesta este încă confundat sunt

prezentate pe larg în capitolele ce vor urma. Ceea ce trebuie reţinut însă este faptul că, plecând de la

oricare din criteriile de clasificare, definirea tuturor formelor de turism trebuie să conţînă ideea de

durabilitate. Ecoturismul, turismul rural, turismul ştiinţific, turismul cultural sunt doar "avangarda" formelor de turism durabil. Deşi industria turistică acordă mai mare importanţă problemelor legate de mediu şi tot mai multă atenţie turismului durabil, diferenţele dintre bunele intenţii exprimate de oameni atunci când sunt supuşi cercetărilor şi ceea ce ei vor face efectiv în vacanţe, nu ar trebui subestimate. Nu există nici un dubiu că turismul, dacă este bine planificat şi condus, poate ajuta la generarea veniturilor pentru populaţia locală şi poate accelera dezvoltarea regiunii. A devenit o sursă majoră pentru multe arii şi numeroase ţări din lume. Patrimoniul mondial, cultural şi natural de exemplu atrage acum vizitatori din toată lumea şi poate deveni motorul dezvoltării locale. Dar mai multă atenţie trebuie acordată impactului fizic şi cultural al turismului de masă inclusiv pierderile indirecte ce apar acolo unde se manifestă supraaglomerarea. Un exemplu în acest sens îl reprezintă studiul de caz prezentat mai jos.

22 Jamieson, W; Noble,A – A manual for sustainable tourism destination management, CUC – UEM, Project, AIT, 2000, preluat din www.gdrc.org/ucm/eco-tour/whatis-sustour.html.

Program de turism cu impact scăzut în comunitatea Q’eqchi’es din Alta Verapaz, Guatemala

Încă din 1990, Proiectul Eco-Quetzal (PEQ) a contribuit la protejarea habitatului pădurilor umede Quetzal din Munţii Alta Verapaz, una din cele mai sărace zone din Guatemala.

au dus la

transformarea pădurilor în culturi de porumb. PEQ acoperă o zonă de 200 km 2 cu 80 de proprietari. Pădurea este locuită de maimuţe, salamandre, orhidee şi o varietate de plante medicinale. Cele 37 de sate ce înconjoară pădurea sunt foarte sărace, au o mare nevoie de servicii medicale şi se confruntă cu o înaltă rată de natalitate. La o altitudine de 2500 de metri, zona nu este electrificată, nu are apă potabilă, comunicarea sau accesul vehiculelor sunt aproape imposibile. Ca şi alte grupuri de oameni din Guatemala, locuitorii au fost mutaţi din zonele joase cu pământ mai fertil în zonele înalte ale munţilor. Fiind în mod tradiţional fermieri, familiile se bazau pe recoltele sezoniere de porumb, fasole sau malanga. Datorită creşterii ratei natalităţii, acest sistem cultural nu mai este valabil şi pune o problemă spinoasă pădurii, principala resursă a munţilor. Luând în considerare acuta nevoie pentru surse suplimentare de venit, dar şi marea cerere pentru destinaţii turistice speciale şi interesante, PEQ a decis implementarea unui program numit “Aventuri în pădurea cu nori”. Este primul program din Verapaz ce a fost dezvoltat în familiile locale. Acestea au participat la cursuri ce au vizat gătitul, igiena, întâlniri cu ghizii ce vor conduce turiştii în pădurea tropicală. S-a constituit un Comitet implicat în luarea deciziilor pentru program, incluzând tipurile de servicii şi preţurile aferente. Publicitatea a fost făcută prin intermediul tour- operatorilor, agenţiilor de turism, şcolilor spaniole şi al restaurantelor (fluturaşi, calendare, postere). Astfel, numărul vizitatorilor a crescut de la an la an, iar profilul acestora este schimbător (de la turistul de 25 de ani interesat de cultura Maya şi natură la turistul de 32 de ani, profesionist interesat de Panorama Quetzal). Această schimbare indică faptul că programul a câştigat o audienţă din ce în ce mai mare şi o imagine ce atrage mai mulţi turişti în materie de servicii. Privirea pădurii este cea mai reuşită în sezonul umed, între februarie şi iunie. În timpul celorlalte luni, se organizează cursuri de prelucrare a obiectelor autohtone (artizanat) de către femeile din comunitate. Din cauza faptului că din 80 de familii numai 20 au putut primi turişti fiindcă aveau în proprietate pădure virgină, au apărut conflicte între familii, diverse gelozii şi opinii nu prea bune despre turişti. S-a hotărât crearea unui fond constituit din contribuţia fiecărui turist (20 Quetzales) ce va fi dat în folosul comunităţii (pentru construirea de şcoli ş.a.). Problemele dintre localnici şi vizitatori în ceea ce priveşte aspectele culturale şi sociale sunt rezolvate cu ajutorul teatrului popular. În mici piese de teatru jucate de persoane PEQ sau voluntar, sunt abordate diverse teme despre mâncare, idei de igienă, sănătate şi confort. Teatrul motivează familiile să îşi exprime opiniile şi ajută PEQ să înţeleagă dinamica socială a comunităţii. PEQ a început să investească în turismul cu impact scăzut în 1997. Familiile din două comunităţi au primit turişti în casele lor, unde aceştia au trăit experienţa vieţii zilnice a populaţiei Maya. PEQ lucrează cu comunitatea Q’eqchi’es în satele lor pentru a promova folosirea de durată a resurselor naturale prin identificarea unor surse alternative de venit ca de exemplu agricultura de durată şi arta meşteşugărescă, precum şi creşterea grijii pentru valoarea pădurii prin educaţia privind mediul înconjurător şi programe de cercetare şi monitorizare. Pe viitor, familiile au decis să nu mai taie pădurea ce o deţin pentru a câştiga beneficii de la vizitatorii străini. În 1999, numărul familiilor participante a crescut, iar, în prezent, PEQ încearcă să se extindă şi în alte comunităţi. Un produs al programului pentru turişti este crearea unui circuit prin întreaga regiune. Prin promovarea întregii regiuni se speră să se atragă mai mulţi turişti în zona împădurită.

Sărăcia, lipsa alternativelor de venit şi creşterea populaţiei

Relaţia dintre industria turismului şi patrimoniul mondial este de aceea delicată pentru că

turismul este totodată un argument puternic pentru stabilirea bunurilor patrimoniului mondial. Dacă lumea nu mai poate suporta consecinţele sociale şi ecologice ale numărului de vizitatori aduşi în zone ce intră în patrimoniul mondial, atunci mult mai multă atenţie va trebui acordată aducerii patrimoniului mondial, cultural şi natural la oameni.

O primă alternativă sugerată de UNESCO (pentru turismul de masă) este dezvoltarea

parcurilor tematice. Acestea se bucură deja de succes, notabil fiind cel al Corporaţiei Walt Disney. Deşi datele despre provenienţa şi profilul vizitatorilor parcurilor Disney sunt considerate aproape secrete comerciale, se pare că aceste parcuri au ţinut milioane de oameni departe de alte destinaţii unde probabil ar fi provocat mult mai multe pagube. Expansiunea acestor centre de la originalul Disneyland din Los Angeles, California (1955) în Florida şi alte colţuri ale SUA (1971), la Tokyo (1983) şi recent la Paris (1992) garantează deturnarea unor fluxuri turistice.

În ciuda criticilor aduse parcurilor tematice pentru caracterul lor total artificial, nu există nici

un dubiu că ele furnizează un tip de turism pe care milioane de oameni îl practică. Aceste parcuri sunt

foarte atent proiectate şi datorită izolării lor de comunităţile din împrejurimi, asemenea parcuri contribuie foarte puţin la contaminarea culturală a populaţiei locale care adesea se plânge că singurul dezavantaj îl reprezintă slujbele slab plătite din sectorul terţiar.

A doua alternativă la turismul de masă sugerată de specialiştii UNESCO nu este chiar

complet diferită de prima şi se bazează pe continua dezvoltare a tehnologiei computerelor care va face posibilă “vizitarea virtuală” a zonelor cuprinse în patrimoniul mondial. Aceasta înseamnă că tehnicile remarcabile folosite până acum doar de piloţii militari şi astronauţi vor deveni accesibile pentru milioane de căutători de aventuri. Ei vor putea să “zboare” în jurul lumii prin simpla vizitare a site- ului “Reality Park”, purtarea unui coif şi a unor mănuşi cu sofisticate fibre optice, stimulatori audio şi olfactivi. Sistemele realităţii virtuale fac astăzi din filmele tridimensionale un mare hit în parcurile tematice. Viitorul dezvoltării durabile depinde de restructurarea economiei globale şi necesită schimbări majore în comportamentul uman, în sistemul de valori şi stilul de viaţă. “Nu mai putem pretinde că turismul este unul dintre cele mai bune moduri de a realiza dezvoltarea durabilă locală, când el este mai degrabă antidotul dulce-amar al dezvoltării durabile de oriunde”. 23 Patrimoniul mondial, cultural şi natural trebuie folosit cât mai bine pentru a sensibiliza oamenii în ceea ce priveşte importanţa construirii de legături între natură şi cultură, între culturi diferite.

între natur ă ş i cultur ă , între culturi diferite. De re ţ inut la

De reţinut la final

Conceptul dezvoltării durabile a pătruns în toate domeniile vieţii economice şi sociale, inclusiv în domeniul turismului. Orice formă de turism trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile:

de la ecoturism, turism rural, turism cultural până la turism de afaceri şi congrese sau turismul automobilistic. Impactul activităţilor turistice asupra unei zone este dat de cadrul natural şi varietatea potenţialului turistic, de existenţa unei infrastructuri generale, de prezenţa unor structuri turistice de cazare, de alimentaţie, agrement. Aceste elemente definitorii ale turismului determină mai multe tipuri de impact (politic, social, economic, cultural, ş.a.), care pot îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare. Obiectivele, principiile, cerinţele dezvoltării turistice durabile se regăsesc în ecoturism, turismul rural, turismul cultural, ş. a., aceste forme fiind expresia dorinţei ca turismul să reprezinte un factor pozitiv şi dinamic de dezvoltare economică şi o soluţie practică de păstrare nealterată a mediului.

23 Bernd von Droste – “Tourism, World Heritage and sustainable development”, în cadrul 2 nd Pan-European Colocvy on Tourism Environment, Bucureşti, 1992.

Întreb ă ri de autoevaluare 1. Defini ţ i turismul durabil. 2. Care sunt tipurile

Întrebări de autoevaluare

1. Definiţi turismul durabil.

2. Care sunt tipurile de impact ale activităţii turistice asupra mediului?

3. Enumeraţi efectele negative ale turismului asupra mediului.

4. Enumeraţi efectele pozitive ale activităţii turistice asupra mediului.

Comunitatea din Pădurea Maya (Belize) ce se bazează pe ecoturism Studiu de caz

Asociaţia de Ecoturism din Toledo (TEA) are propria sa filosofie. TEA a fost fondată în 1990 de un grup din districtele Toledo, Garifunas şi Creoles. Rezidenţii doreau să implice în turism satele lor şi să găsească o cale de a creşte veniturile lor prin acest tip de activitate. Ei au contactat un om de afaceri din Punta Gorda care era implicat în turism cu propira sa casă. De la această întâlnire a venit ideea constituirii unui sistem de case de oaspeţi în satele localnicilor, programul numindu-se “case de oaspeţi ţărăneşti şi eco- poteci”. Acesta s-a dezvoltat şi a dat rezidenţilor oportunitatea de a participa la planificarea, managementul, beneficiile şi controlul ecoturismului în satele lor. Odată cu dezvoltarea turismului în zonă, o prioritate importantă a asociaţiei cinstituite a fost de a controla turismul în comunităţi pentru a nu avea efecte negative asupra vieţii şi culturii satului. Astfel, filosofia TEA este ca fiecare comunitate să aibă o capacitate de primire a unui număr de turişti pe care îl poate susţine. Pentru a nu fi suprapopulate, a trebuit dezvoltat un sistem în care fiecare sat să muncească prin rotaţie aşa încât turiştii ce vizitează zona să fie împărţiţi între sate. Când turiştii sosesc la Oficiul TEA din Punta Gorda, fiecărui sat îi vine rândul la primirea turiştilor. Odată ce un sat a primit un grup, îşi aşteaptă rândul până când toate celelalte sate au primit vizitatori. În acest fel veniturile din turism sunt împărţite şi aşa se întâmplă şi cu impactul. În fiecare oraş, diferite familii participă la programul caselor pentru oaspeţi, preparând mâncarea pentru aceştia, aşteptându-I, servind ca ghizi şi în unele cazuri fiind povestitori, dansatori sau muzicieni. O dată ce o familie şi-a îndeplinit serviciul la bucătărie, ea reia acelaşi serviciu numai după ce toate celelalte familii l-au îndeplinit. Un alt scop este ca această rotaţie să minimizeze conflictele între comunităţi şi între rezidenţi, astfel încât să nu se întâmple ca o familie să monopolizeze casa de oaspeţi. În acest fel, fiecare familie nu munceşte în plus, nu este supraexpusă la activitatea turistică şi nu îşi sacrifică pentru turism celelalte activităţi. Casele de oaspeţi sunt construite din lemn local, iar turiştii consumă mâncăruri tradiţionale şi au oportunitatea să participe la activităţile satului. O potenţială consecinţă negativă rezultată din experientele oferite turiştilor ce vizitează comunitatea este că orice manifestare culturală incluzând dansuri, poveşti, muzică, meşteşuguri are un preţ. Această valoare monetară se adaugă astfel tradiţiilor culturale care pot să-şi piardă din semnificaţia spirituală şi culturală, ele putând uşor deveni simple produse ce se pot vinde. În concluzie, cel mai important aspect al programului iniţiat de TEA este că încearcă să distribuie cât mai corect şi uniform veniturile provenite din turism. TEA crede că turismul poate să suplimenteze veniturile populaţiei, dar această activitate trebuie să fie complementară activitătilor tradiţionale ce se desfăşoară în sate. În acest context turismul reprezintă o diversificare a activităţilor comunităţii în loc de a înlocui o activitate cu o alta.