Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SOCIOLOGIA CULTURII
Ediţia a V-a
316.7(075.8)
AURELIAN BONDREA
SOCIOLOGIA CULTURII
Ediţia a V-a
10
AUTORUL
Aprilie, 2003
12
__________________
2
Anthony Giddens, Sociologie, Editura All, Bucureşti, 2001, p. 21.
14
__________________
7
Anthony Giddens, Sociologie, Editura All, Bucureşti, 2001. A se
vedea, mai pe larg, capitolul 2 al acestei lucrări: Cultura, societatea şi
individul.
8
E. Sapir, Anthropologie, Ed. du Minuit, Paris, 1967.
17
__________________
9
Robert Campeau, Michèle Sirois, Elisabeth Rheault, Norman Dufort,
op.cit., p. 106.
18
__________________
10
Thomas de Koninck, Noua ignoranţă şi problema culturii,
Editura Amarcord, Timişoara, 2001, p. 35.
19
__________________
11
Cf. Gilles Feréol, Jean-Pierre Norek, Introduction à la sociologie,
Armand Colin, Paris, 2000 (în special, capitolele Educaţie şi inegalităţi,
Cultura şi stilul de viaţă); Dictionnaire de Sociologie (André Akoun, Pierre
Ansart), Le Robert-Seuil, Paris, 1999.
22
26
33
__________________
16
E. Durkheim, De la division du travail social, Felix Alcan, Paris,
1908, p. 28-46.
38
44
I. MULTITUDINE DE SISTEME
subordonate sau
întrepătrunse
agregate unul
reciproc (subsisteme coordonate reciproc
pentru celălalt
ale unor sisteme mai
largi)
44
47
__________________
36
Ionel Jianu, Constantin Brâncuşi. Viaţa şi opera. Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, p.105-106.
118
152
154
158
199
Legendă
circuitul praxisului cultural
publicurile istorice sau circuitul consumului
214
Organul
Nr.
Evoluţia publicului „Opiniei Ceremonialul succesului
crt.
publice”
1. Public participativ Colectivitatea Participare cutumiară
După cum reiese din tabel, fiecare tip de public este legat
de o formă culturală colectivă particulară. Una din concluziile
care se impun este aceea a necesităţii analizei comparativ-isto-
rice a categoriilor sociologice de cultură şi a suportului lor social.
În cazul mass-media, mecanismul social al acestor procese
culturale este profesionalizarea culturii şi, ca atare, toate conse-
cinţele sale sunt legate de neajunsurile unui asemenea proces, cu
valoare de universalitate în lumea contemporană.
O altă direcţie în cercetarea publicului cultural este cea
dată de analiza funcţională a comunicaţiilor de masă, context în
care publicul este o variabilă activă în sistemul mass-media.
Elementul central urmărit în atare cercetări este acela al eficien-
ţei comunicaţiilor de masă în direcţia formării de comporta-
mente publice dorite. Această cercetare se încadrează unei tra-
diţii economico-pragmatice în cercetarea comunicaţiilor de
masă, tradiţie care urmărea influenţarea comportamentelor într-o
direcţie de rentabilizare a investiţiilor mass-media.
215
__________________
33
Anthony Giddens, Sociologie, Editura All, Bucureşti, 2001, p. 415-418.
229
S1 R1
S2 Trăsătură R2
S3 (variabilă intermediară) R3
Situaţii – – Răspunsuri
– –
– –
S12 R11
A. Stabilirea chestionarului
După M. Grawitz, stabilirea chestionarului parcurge mai
multe etape:
I. Definirea conţinutului chestionarului, adică precizarea
informaţiei pe care trebuie s-o furnizeze răspunsul la întrebare.
Cu acest prilej trebuie făcută distincţia între: a) întrebările
factuale, care se referă la starea civilă, loc de naştere, vârstă,
instrucţie, ocupaţie, apartenenţă etnică, religioasă etc.; b) între-
bările de opinie, care „trimit” nu la ceea ce ştiu oamenii, ci la
„ceea ce cred” ei că ştiu; c) întrebările „de ce”?, care indică
motivaţii prea superficiale şi variate: este de evitat un astfel de
tip de întrebare.
II. Alegerea tipurilor adecvate de întrebări. Ca atare, sunt
necesare o bună cunoaştere a regulilor de formulare a întrebă-
rilor şi, totodată, cunoaşterea structurii unui chestionar (tipurile
de întrebări). Cu acest prilej se impune precizarea principalelor
__________________
1
Madeleine Grawitz, Méthodes des sciences sociales, Dalloz, Paris,
1990, p. 779-811.
237
B. Clasificarea chestionarelor
Chestionarele se clasifică după mai multe criterii: a) după
conţinutul întrebărilor; se disting chestionare de date factuale şi
chestionare de opinie; b) după cantitatea informaţiei obţinute; se
disting chestionarele simple (se referă la o singură temă) şi cele
complexe sau omnibus (se referă la o temă în relaţie cu alte
teme; de exemplu: navetismul în relaţiile cu structura şi funcţiile
familiei navetistului etc.); c) după forma întrebărilor; există
chestionare cu întrebări închise, cu întrebări deschise sau mixte;
d) după modul aplicării; există chestionare aplicate de opera-
torul de anchetă sau autoadministrate (expediate prin poştă, prin
mijlocirea ziarelor şi revistelor, sub formă de extemporal).
Tehnica interviului. În vreme ce chestionarul furnizează
date cantitative despre colectivităţi mari, interviul permite un
studiu aprofundat, intensiv al fenomenului cercetat. Chestionarul
are la bază „inducţia enumerativă”, pe când „interviul” se
întemeiază, ca procedeu logic, pe „inducţia analitică”.
Interviul permite o mai mare libertate a răspunsurilor şi o
tehnică nondirectivă de întreţinere verbală între intervievat şi
intervievator. În sensul acesta, M. Grawitz ordonează tipurile de
interviu pe un continuum pe care la un pol se află interviul
clinic: este nondirectiv, indirect şi intensiv, se foloseşte în
psihanaliză, de unde a fost preluat în alte domenii ale cercetării
umane. La celălalt pol este interviul cu întrebări închise, care
deci se poate asimila cu chestionarul, implicând un procedeu de
intervievare, caracterizat extensiv. Folosind criteriul tehnicilor
de intervievare implicat de fiecare tip de interviu se pot distinge
următoarele tipuri (tabelul 5):
239
241
VI. 4. VALORI ŞI FUNCŢII ALE MONOGRAFIEI SOCIOLOGICE
Tabelul 6
Principalele metode folosite în cercetarea sociologică
Metode de
Avantaje Limitări
cercetare
Acumulează informaţii Informaţiile pot fi folosite doar
mai bogate şi mai deta- pentru studierea unor grupuri sau
liate decât alte metode. comunităţi relativ mici.
Munca de
teren Oferă cercetătorului fle- Descoperirile se pot aplica doar gru-
xibilitatea de a modifica purilor sau comunităţilor studiate:
strategii şi de a urma noi nu se poate generaliza pe baza unui
indicii. singur studiu de muncă în teren.
Face posibilă culegerea Materialul strâns poate fi superficial:
eficientă de date despre acolo unde un chestionar este stan-
mulţimi mari de indivizi. dardizat, pot fi făcute observaţii pe
baza deosebirilor importante dintre
Ancheta
opiniile celor care răspund. Răspun-
surile pot reflecta ceea ce oamenii
susţin că ar crede, nu ceea ce cred ei
cu adevărat.
248
__________________
16
R. Davel, op.cit., p. 492.
252
266
__________________
34
Ibidem, p. 45.
297
298
__________________
1
Operele lui Spiru C. Haret, Cartea Românească, Bucureşti, 1887-
1904; vol.II şi vol.VII, p.419, 186.
2
Dimitrie Gusti, Universitatea socială, în volumul Câmpul universi-
tar şi actorii săi, Editura Polirom, Iaşi, 1997, p. 151.
302
304
307
310
312
314
317
319