TUDOR CRISTIAN CLASA XII A

AMORTIZAREA

DEFINITIA AMORTIZARII

Amortizarea este un proces financiar de recuperare treptata a

valorii activelor imobilizate consumate in procesul economic sau numai
ca urmare a detinerii lor in patrimoniu si de constituire , prin
acumularea acestor valori , a unui fond de amortizare destinat inlocuirii
activelor imobilizate atunci cand exprima durata de viata economica a
acestora , sau cand ating limite de uzura fizica si morala .

CONDITIILE AMORTIZARII

Amortizarea se desfasoara in timp , in principiu pe intreaga perioada de

la intrarea in patrimoniu a activelor imobilizate si pana la casarea acestora .
In cazul activelor materiale imobilizate amortizarea are drept fundament
deprecierea acestora in procesul functionarii sau nefunctionarii lor .
Cand durata de utilizare este mai mica decat durata de viata economica se
tine seama si de valoarea reziduala , care poate avea valori insemnate si care
majoreaza sursele de finantare pentru inlocuire . In cazul imprumuturilor are
loc un proces de amortizare financiara , care reprezinta rambursarea treptata
a creditelor conform angajamentelor asumate .
Procesul de amortizare conduce la reducerea valorii unor posturi din
activul sau pasivul bilantului ; in cazul imobilizarilor materiale este vorba de
reducerea valorii unor conturi de activ , in timp ce in cazul imprumuturilor ,
amortizarea acestora are drept efect micsorarea valorii conturilor de pasiv
care reflecta datorii ale intreprinderii . Sistemul de amortizare se bazeaza pe
faptul ca orice activ material imobilizat are o durata de viata maxima la
capatul careia valoarea de exploatare este egala cu zero . Pot fi amortizate
activele care se consuma progresiv , in mai multe exercitii financiare , cum
este cazul cladirilor , constructiilor , utilajelor , mijloacelor de transport etc.
 Amortizarea anuala trebuie sa acopere deprecierea suferita , fara a
subevalua sau supraevalua marimea acesteia . Toate intreprinderile au
libertatea de a-si alege metoda de amortizare care corespunde cel mai bine
specificului activelor materiale si modului de utilizare .
Uzura fizica privata sub aspect tehnic nu poate fi un criteriu suficient
pentru determinarea duratei de functionare a activelor materiale imobilizate
si a momentului scoaterii lor definitive din functiune ; pentru aceasta este
necesar sa avem in vedere si factorul economic , stiut fiind ca mentinerea in
functiune a unui activ pe o perioada de timp prea indelungata in raport cu
caracteristicile sale , presupune totdeauna cheltuieli suplimentare cu
intretinerea si reparatiile care la un moment dat , il pot face nerentabil .
Alaturi de uzarea fizica activele materiale imobilizate sunt supuse de
regula unui puternic proces de uzura morala care influenteaza atat asupra
valorii cat si asupra duratei de functionare a activelor respective . Fondul de
amortizare ce se constituie trebuie sa exprime in convarsitoarea lui
majoritate valoarea transferata , ca urmare a uzarii fizice , iar pierderile
generale de uzura morala trebuie reduse la maximum .

BAZA TEORETICA SI CARACTERUL STIINTIFIC AL

AMORTIZARII

Uzarea in ambele forme reprezinta procesul de pierdere treptata a

valorii de intrebuintare si respectiv a valorii activelor uzate prin crearea
treptata a unei fond de amortizare pe seama cotelor de amortizare incluse in
pretul de cost al productiei si recuperate odata cu vanzarea produselor . In
procesul folosirii activelor imobilizate materiale partea din valoarea acestora
care se recupereaza prin intermediul vanzarii productiei creste continuu ,
constituindu-se in fondul de amortizare iar partea care ramane fixata “ scade
mereu pana in momentul scoaterii lor “ din functiune .
Caracterul stiintific al amortizarii
Rolul pe care-l are amortizarea in procesul reproductiei poate fi
indeplinite numai respectand unele conditii printre care :
- evaluarea corecta , realista a mijloacelor de munca
- normele de amortizare sa tina seama atat de uzura fizica cat si de cea
morala
- volumul fondului de amortizare sa permita recuperarea tuturor
cheltuielilor pentru inlocuirea activelor imobilizate .
Evaluarea realista a activelor imobilizate constituie o conditie esentiala
pentru stabilirea corecta a amortizarii .

2
 Supraevaluarea sau subevaluarea acestora conduce la constituirea
nejustificata a unui fond de amortizare mai mare sau mai mic fata de nevoile
de inlocuire a mijloacelor de munca , ceea ce se rasfrange asupra
cheltuielilor si a profitului si denaturand marimea lor reala . Pentru ca fondul
de amortizare sa corespunda realmente necesitatilor de inlocuire a activelor
imobilizate trebuie acordata atentia cuvenita valorii la care se calculeaza
amortizarea .

CORELATIA DINTRE POLITICA DE INVESTITII SI

POLITICA DE AMORTIZARE

Amortizarea ca element al costurilor de productie , reduce baza

impozabila si deci micsoreaza impozitul pe profit datorat statului ,
concomitent cu crearea surselor necesare inlocuirii activelor materiale
imobilizate . Din acest punct de vedere toate intreprinderiile sunt profund
interesate sa-si amortizeze activele imobilizate .
Politica de amortizare , modul de calcul si metoda de amortizare utilizata
pot avea o influenta hotaratoare pentru politica de investitii a intreprinderii .
Intreprinderile aleg metode de amortizare in functie de politica financiara
pe care o promoveaza , de volumul resurselor pe care doreste sa le constituie
pentru investitii intr-un an sau altul . Metoda de amortizare utilizata la un
moment dat nu este ireversibila ; se poate trece la alt sistem de amortizare ,
se poate intrerupe sau inceta amortizarea . In cazul incetarii amortizarii cresc
fluxurile negative reprezentand plati in contul impozitului pe profit , scazand
corespunzator fluxurile pozitive pentru investitii . O astfel de politica de
amortizare se poate aplica atunci cand intreprinderea nu are prevazute
obiective de investitii de finantat sau cand doreste sa prezinte in fata
actionarilor o rentabilitate mai mare a activelor sale .
Daca amortizarea este subevaluata scad costurile ,creste beneficiul si
rata rentabilitatii estopand eventualele pierderi , se fac distribuiri de
dividende , necuvenite , valoarea activelor imobilizate apare supraevaluata ,
dar fondul de amortizare devine suficient pentru inlocuire .
Daca amortizarea este supraevaluata cresc costurile , scade beneficiul si
rata rentabilitatii in mod ireal , este afectata repartitia dividendelor si
volumul impozitelor catre stat , in schimb se formeaza un fond de amortizare
care daca nu este corelat cu necesitati de investitii poate sta neutilizat .
Prin urmare politica de amortizare promovata de intreprindere trebuie
conceputa ca o linie strategica menita sa serveasca scopurile immediate sau
mai indepartate de crestere econamica .

3
METODE DE AMORTIZARE

Pentru atingerea dezideratului determinarii stiintifice realiste a

amortizarii , in practica ecomamica se aplica diverse metode de amortizare a
activelor materiale imobilizate , metoda imobilizarii amortizarii constante
sau proportionale , metoda regresiva , metoda progresiva , metoda
economica , etc .Fiecare metoda abordeaza acelasi proces de amortizare dar
in ritmuri diferite ; scopul este acelasi obtinerea fondului de amortizare ,
procesul fiind insotit insa pe parcurs de influente si consecinte economico –
financiare diferite de la o metoda la alta .
In practica economica din tara noastra se aplica , in cea mai mare parte
metoda amortizarii constante sau proportionale . Aceasta metoda
presupune calcularea amortizarii in mod uniform – cu aceeasi norma de
amortizare – pe intreaga perioada de functionare a activelor imobilizate .
Amortizarea constanta numita si liniara are la baza procesul economic
obiectiv de uzare la care sunt supuse activele si care trebuie reflectata in
valoarea produselor pe masura producerii ei . Amortizarea accelerata dar
proportionala a mijloacelor fixe prezinta chiar avantaje economice sensibile
cand se bazeaza pe o folosire intensiva a mijloacelor fixe , pe o uzura fizica
reala a acestora , permitand recuperarea valorii lor intr-un timp mai scurt si
deci , evitarea uzurii morale .
Practicarea unui regim de amortizare accelerata fara a avea la baza un
proces de uzare mai intens decat media nu poate prezenta vreun avantaj
economic ci dimpotriva duce la denaturarea marimii pretului de cost
transformand o parte din profit in fond de amortizare . In cazul amortizarii
constante cheltuielile de amortizare sunt repartizate egal pe intreaga perioada
de viata teoretica (normala) . Intrarile eventuale in cursul anului se
amortizeaza tot proportional in functie de durata efectiva de functionare
pana la sfarsitul anului .
Metoda de amortizare regresiva numita si amortizare degresiva
se caracterizeaza prin scaderea continua a normelor de amortizare pe masura
cresterii gradului de uzura a activelor materile imobilizate . Justificarea unei
asemenea metode rezida in aceea ca activele , pierzand din valoarea lor in
procesul folosirii transforma tot mai putina valoare asupra noilor produse
;pierderile de valoare suferite de activele imobilizate ca urmare a uzurii
fizice si morale urmeaza sa fie reflectata in micsorarea sumei amortizarii in
pretul de cost . Metoda de amortizare degresiva asigura concordanta

4
normelor de amortizare descrescand cu starea tehnica mai buna si
randamentul mai mare al activelor imobilizate la inceputul perioadei de
functionare , preocuparea mai rapida a resurselor pentru inlocuirea activelor
respectiva , micsorarea riscului de pierderi provocate de uzura morala .
Amortizarea se calculeaza fie prin aplicarea unei norme de amortizare
descrescatoare fie prin aplicarea aceleiasi norme de amortizare nemodificata
pentru intraga perioada asupra valorii ramase din fiecare an .