SISTEME DISPERSE II

– FENOMENE FIZICE –
 CUPRINS

I. FENOMENE ELECTRICE
II. FENOMENE OPTICE
III. FENOMENE FIZICE DE LA NIVELUL
INTERFEŢELOR
 SALIVA = SISTEM DISPERS
 Soluţie de electrolit cu compoziţie chimică
complexă, heterogenă.
 Asigură mediul de desfăşurare a tuturor
proceselor fizico-chimice de la nivelul
cavităţii bucale
 Influenţează rezultatele metodelor de
tratament stomatologic
 ENERGIA LIBERĂ
SOLUŢIA DE ELECTROLIT

H  Wch  Wel

n
H   i   i  z i FE 
i 1

Număr
de moli
   0  RT ln aelectrolit
 Potenţialul de electrod
 Soluţie + electrod  potenţial de electrod
M  M+z + z·e- H  0
Wch   Wel
RT ln a   zFE

RT
E    ln a
zF

RT
E  E0   ln a
zF
a  f [M  z ]
 Electrodul de Hidrogen
½ H 2  H + + e-

E H  E0 
RT
 ln
H 
zF pH 2

E H  E0 
RT
F
 
 ln H 

EH 
RT
F
 
 ln H 

RT
E  E0c  2,3 log[ H  ]  E0c  0,0581 pH
F
Dimoftache şi Herman, 2003
 Pila electrică
G = Wch + Wel  = 0
a2
RT  ln   z  F  E
a1

E = E2 - E1
RT RT
E1  E10   ln a1 E 2  E 20   ln a2
z1 F z2 F

Dacă cei doi electrozi sunt constituiţi din

acelaşi metal, E10 = E20, atunci:
RT a2 RT c2
E  ln  ln
zF a1 zF c1

M | MA1 || MA2 | M
 Potenţialul redox
 permite măsurarea capacităţii unui sistem de a dona sau primi
electroni, consideraţi ca “material de schimb” pentru diferite reacţii
chimice.
 Un sistem are potenţial redox atunci când conţine simultan două
tipuri de grupări distincte care nu interacţionează chimic între ele:
gruparea oxidantă (Ox) care cedează electroni şi gruparea
reducătoare (Rd) care primeşte electroni.
 oxidarea înseamnă pierdere de electroni, iar reducerea înseamnă
câştig de electroni.
Ox + z·e-  Rd

 Eredox = - Gredox  o reacţie spontană (G < 0) poate produce un

transfer de electroni liberi de la un sistem cu Ered mai mic spre un
sistem cu Ered mai mare = lanţul respirtor (sinteza de ATP)

RT [ Rd ]
Eredox  E0  ln
zF [Ox]
 Coroziunea metalelor
Coroziunea = procesul de degradare în suprafaţă a
metalelor prin angajare în reacţii chimice, electro-
chimice sau biologice
 Coroziune metalelor depinde de pH-ul soluţiei:
 domeniul de coroziune
 domeniul de imunitate
 domeniul de pasivitate
 Principalele forme de coroziune:
 Uniformă (A)
 Punctiformă (B)
 Fisurantă (C)
Galvanismul bucal

Eremia, 1990
 Circuite electrice bucale
 Pag. 222 – Eremia, 1990 Fenomene de bimetalism bucal:
sursa de curenţi electrici care pot
accelera fenomenele de coroziune a
pieselor metalice
 Fenomene optice
 Refracţia – devierea direcţiei de propagare a razei de
lumină la nivelul interfeţei (dioptru plan). Legea Snellius-
Descartes corelează unghiul de incidenţa (i) şi unghiul
de refracţie (r) cu indicele de refracţie:
n1  sin i  n2  sin r
 Activitatea optică – proprietatea de a roti planului de
vibraţie al luminii polarizate:
  [ ]25  l  c
D

 Absorbţia – proprietatea de a capta energia radiaţiei

incidente prin interacţia cu atomii sau moleculele
constituente. Legea Bouguer-Lambert-Beer:
I  I 0 10  abc
 Factorii care influenţează
ABSORBŢIA LUMINII
 temperatura – prin agitaţie termică se reduce numărul
dimerilor din soluţie
 lungimea de undă a radiaţiei – fiecare specie moleculară
(atomică) are un maxim de absorbţie caracteristic.
 pH-ul – poate modifica forma de existenţa a unei
molecule dizolvate, monomer sau dimer, cu schimbarea
spectrului de absorbţie.
 interacţiile electrostatice dintre moleculele de solvent şi
cele de solvit
 concentraţia soluţiei – cresc interacţiile între moleculele
de solvit ce favorizează formarea de dimeri (efect invers
creşterii temperaturii).
 Fenomene de suprafaţă
 Tensiunea superficială: realizarea unei creşteri de
suprafaţă necesită un aport energetic proporţional cu
variaţia acestei suprafeţe:
dW = ·dS
 = coeficient de tensiune superficială
SI = N/m = J/m2

•Scade cu creşterea temperaturii ( = 0 la temperatura de fierbere)

•Depinde de natura lichidului şi de natura fazei cu care se interfaţează
 Fenomene de capilaritate
 Udarea – procesul fizic de interacţie superficială
lichid-solid.
 unghiul de racord ( 
 legea Young-Dupré: 

 sv   sl  
cos   
 sl sv

 dacă sv ‑sl > 0,  = (0; 90º)  lichidul udă solidul.

 dacă sv ‑sl  0,  = [90º; 180º] lichidul nu udă.
 dacă sv ‑sl > , cos imposibil  picătura nu
rămâne în echilibru şi lichidul se întinde într-un strat
subţire, monomolecular pe solid = udare perfectă.
 Legea Laplace
Legea Laplace stabileşte legătura dintre tensiunea dezvoltată
într-o membrană sau peliculă şi presiunea exercitată asupra
ei.
In cazul general al unei
interfeţe (pelicule) de
curbură variabilă, atunci
presiunea exercitată în 2
unitatea de suprafaţă în p
acea zonă este: R

1 1 
p     
 R1 R2 
 Legea Laplace
In cazul unei bule de aer de rază R aflată într-un lichid se exercită
asupra stratului superficial o diferenţa de presiune:
p = pin – pext
Energia necesară menţinerii bulei de aer este:
dW  p  dV  p  4R 2  dR

unde ţinem seama că volumul V = 4R3/3, iar prin derivare: dV = 4R2dR

Energia de menţinere este egalată de energia de suprafaţă:
dW =  · dS =  · 8R · dR
pext
unde S = 4R2, iar prin derivare: dS = 8R · dR
pin R Egalând cele două expresii obţinem:
p · 4R2 · dR =  · 8R · dR
deci: 2
p
R
 Surfactantul alveolar
 Colapsul alveolelor este împiedicat prin
modificarea tensiunii superficiale a
surfactantului
73 (mN/m)
apa

surfactant


detergent

suprafaţa alveolară ponderată 100%

Surfactantul alveolar
Forma celulelor
Rolul tensiunii superficiale în
retenţia plăcii dentare
 Tensiunea superficială a soluţiilor
  - substanţa dizolvată nu modifică
tensiunea superficială a solventului (ex. zahăr în
apă);
  - substanţa dizolvată măreşte tensiunea
superficială a solventului (ex. soluţii apoase de
electroliţi);
  - substanţa dizolvată micşorează
tensiunea superficială a solventului (ex. soluţii
apoase de substanţe organice polare, amfifile).
Aceste substanţe se numesc tensioactive.
 Agenţi tensioactivi
 Organismul uman dispune de două categorii
mari de agenţi tensioactivi:
 substanţe care acţionează în mod secundar ca agenţi
tensioactivi (cataboliţi acizi), scad tensiunea
superficială a mediilor în care se află şi favorizând
procesele de permeabilitate membranară.
 substanţe care deţin un rol dedicat în scăderea
tensiunii superficiale (acizii biliari, săruri biliare
solubile în apă) determină scăderea tensiunii
superficiale a chimului gastric şi emulsionarea
grăsimilor, sunt astfel mai uşor atacate de către
lipaza pancreatică
 Sorbţia
 ABSORBŢIA = sorbţie de volum
 ADSORBŢIA = sorbţie de suprafaţă
•Fenomenele de adsorbţie depind de starea de agregare a
celor două faze aflate în contact la limita cărora se modifică
concentraţia componentului cu particule mobile.

•Adsorbţia pe adsorbanţii solizi a substanţelor dintr-o soluţie

se face diferenţiat, în funcţie de tăria interacţiei electrostatice
dintre particule de substanţă şi moleculele constituente ale
adsorbantului.
•Metoda de separare selectivă a componentelor unui amestec
prin adsorbţie pe substrat adsorbant solid se numeşte
cromatografie (Mikhali Tswett, 1906)
Cromatografia pe hârtie