Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cand si-a terminat munca, a stins lumina de la biroul sau, apoi a pasit
prin intuneric spre iesire, cand, deodata, a vazut un fenomen uluitor:
vasele in care se afla drojdia de bere iradiau o lumina fluorescenta.
A fost ca un semn: din momentul acela, inginerul german a inceput sa
studieze fara incetare ceea ce era considerat un simplu reziduu -
drojdia.
Surprizele nu au intarziat sa apara.
La scurta vreme, Schulze a descoperit ca substanta aceea pastoasa si
maronie avea o multime de insusiri legate de sanatate: aplicata pe
piele, drojdia de bere vindeca foarte rapid ranile, iar administrata intern
scurta convalescenta dupa diferite boli.
Chiar si animalele slabite se inzdraveneau ca prin farmec atunci cand
erau tratate cu ea.
Incurajat de aceste rezultate, inginerul si-a tratat cu drojdie si sotia
bolnava de cancer si - minune! - boala nu a mai progresat.
Din nefericire, la vremea aceea era probabil mult prea devreme pentru
asemenea descoperiri, asa ca observatiile si cercetarile lui Schulze au
fost trecute sub tacere de catre comunitatea medicala, pentru ca apoi
sa cada in uitare.
Abia pe la mijlocul secolului al XX-lea, cercetarile inginerului german
aveau sa fie luate in serios de catre medici si biochimisti, un demers
care a revolutionat stiinta in general si medicina in special.
Drojdia uscata
Tabletele de drojdie