Educaţia permanenta înseamnă un proces integrator al tuturor influenţelor educaţionale,

într-un sistem coerent şi convergent, exercitate asupra individului - în modalităţi variate şi

specifice - pe toată durata vieţii sale.
Într-o astfel de perspectivă, responsabilităţile de formare iniţială ce-i revin şcolii nu
asigură o cunoaştere încheiată definitivă, suficientă individului pentru tot restul vieţii. Prin
urmare, în afara mediului şcolar, educogen prin excelenţă, influenţe educative de necontestat are
mediul social extraşcolar, un adevărat câmp formativ constituit de instituţiile sociale.
Pentru a se putea autoeduca pe tot parcursul vieţii, omul trebuie să se folosească cu
iscusinţă de mijloacele de socializare şi culturalizare pe care societatea i le pune la dispoziţie.
Dintre acestea, mijloacele de comunicare de masă se disting ca importanţă, pentru că oferă
posibilităţi incontestabile de realizare a educaţiei permanente. Mass-media pot reprezenta
instrumente utile pentru individ în realizarea educaţiei permanente, deoarece au capacitatea de a
sprijini, cu rezultate semnificative, îmbogăţirea orizontului de cunoaştere, contactul cu valorile
culturii, adaptarea la tendinţele manifeste în societate1.
În legătură cu acest subiect, Ioan Cerghit opina ca : „...mass-media formează al patrulea
mediu constant de viaţă al copilului, alături de cel familial, de cel şcolar şi de anturajul obişnuit
de relaţii”. Mass-media nu se substituie şcolii, iar influenţa sa este complexă, reprezentând un
element fundamental în relaţia dintre om şi mediul înconjurător2.

1.1. Mass-media şi scoala

Cum comunicarea de masă face parte din multiplele dimensiuni ale contextului socio-
cultural în care cresc şi formează copii, timpul afectat consumului de mesaje mediatice,
îndeosebi audio-vizuale, este mare, cu numeroase implicaţii imediate sau latente, directe sau
indirecte, previzibile sau imprevizibile asupra dezvoltării personalităţii lor aflate în plin proces
de formare. Ca urmare, modificări substanţiale se produc la nivelul personalităţii lor, prin
generarea de opinii, atitudini şi comportamente noi.
Creşterea influenţei mass-media în viaţa socială a provocat importante transformări în
ansamblul condiţiilor în care se desfăşoară acţiunea educativă. O educaţie modernă, adaptată
realităţii sociale nu poate face abstracţie de noile caracteristici ale vieţii socio-culturale.
Curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere a copilului nu mai sunt satifacute doar în cadrul
restrâns al clasei sau al experienţelor cotidiene extraşcolare. Mai mult decât un mijloc de
divertisment, mass-media sunt o fereastră larg deschisă spre lume, adesea fiind denumite „ochiul
lumii”3.
Sunt oferite, pe acesta cale, posibilităţi de informare şi de instruire extrem de ample.
Transmiterea unei mari cantităţi de infoirmatie, printr-o prezentare accesibilă, plăcută,
captivantă, atrage tineretul, atâta intelectual cât şi afectiv. Exercitându-şi influenţă, alături de
factorii tradiţionali, acestea au adăugat noi dimensiuni fenomenului educaţional.
Prin asumarea frunctiei educative, mass-media nu se substituie şcolii, cum s-a aclamat
adeseori, ci se alătura acesteia în efortul de educare a tinerei generaţii.Acţionând convergent
1
Crăciun, Cătălina, Mass-media ca factor educativ, www.c-cultural.ro
2
Cerghit,Ioan, Mass-media şi educaţia tineretului şcolar , Ed. Didactică Pedagogică, 1972
3
Mumford, Lewis, Cultura oraşelor, 1953
şcoală şi mass-media se constituie într-un sistem de educaţie cuprinzător şi eficace, apt să
satisfacă înaltele formative pe care societatea contemporană le impune membrilor săi.
Dacă este folosită cum trebuie şi în suficientă măsură, comunicarea de masă poate
conduce la rezultate educaţionale semnificative. În urma studiilor de caz realizate în numeroase
ţări, Wilbur Shramm (1979) a ajuns la concluzia că mass-media pot face faţă cu succes unei mari
trebuinţe educaţionale, în cadrul şcolii şi în afara ei, contribuind la îmbunătăţirea cantităţii şi
calităţii învăţământului.Astfel acestea pot servi ca suporturi tehnice în predare şi învăţare sau ca
simple mijoace de informare pentru pregătirea şi specializarea cadreor didactice, alfabetizare şi
educaţie elementare, educarea adulţilor, lărgirea sferei de acţiune a şcolii, promovarea acţiunilor
de dezvoltare acomunitatilor în rândul tinerilor.

1.2. Mass-media şi modelarea comportamentelor

Cultura mass-media are conţinuturile şi valorile sale, limbajele, structurile şi efectele ei
specifice. Ca fenomen cultural integral ea este constituită deopotrivă dintr-o cultură produsă
(conţinuturi, structuri de programe, limbaj etc.) cât şi din una trăită.
Aportul educativ al mass-media se realizează prin transmiterea neîntreruptă a unui volum
mare de informaţii, impunerea de valori, atitudini, modele comportamentale, având, astfel, un
rol deosebit în constituirea codului socio-cultural al individului. Însă, spre deosebire de
instruirea care se realizează riguros şi planificat în sistemul clasic de învăţământ pe baza unor
programe şcolare şi sub îndrumarea unui personal calificat, mijloacele de comunicare în masă
oferă informaţii în mod spontan şi difuz, transformându-se într-o formă de educaţie de
completare realizată în mod neinstituţionalizat, în timpul liber.