Deşertul Shara aparţine

următoarelor state africane:Algeria

,Tunisia,Libia,Egipt,Mauritania,Mali,Niger,Ciad,Sudan,Senegal.Burkina Faso

• Sahara cuprinde o treime din continentul

• african şi se întinde de la Oceanul Atlantic
• în Vest, până la Marea Roşie în Est; în Nord
• este limitată de Munţii Atlas şi Marea Medi-
• terană, iar în Sud se extinde până în regiunea Sudan.
• Unii specialişti consideră că se întinde în Est doar până la Valea Nilului, regiunea
deşertică dintre Nil şi Marea Roşie, fiind considerată Deşertul Arabiei.
• Are o suprafaţă de 9 000 000 km. pătraţi
• fiind cel mai mare deşert al planetei.
• Are o lungime de 5630 km şi o lăţime de
• 1930 km, ocupând partea nordică a
• continenetului (respectiv, partea central
nordică după alţi autori).

Repere etimologice şi geologie

 Denumirea sa provine din cuvântul arab sahara care înseamnă deşert de nisip sau
din cuvintele sahraa sau es-sah-ra care desemnează sensul de sterp, steril.
 Alte accepţiuni:
 Din latinul desertus adică nelocuit, abandonat;
 Din egipteanul deşret adică cel roşu, sterp, fără viaţă.
GEOLOGIE
 Soclu precambrian cristalin, cutat şi nivelat, alcătuit din gnaise, calcare
cristaline, micaşisturi şi intruziuni granitice;
 Peste soclu, se află un complex sedimentar format din gresii, calcare,
marne şi argile gipsoase;
Formaţiunile eruptive sunt reprezentate prin bazalte care apar sub forma unei
cuverturi.

FORMAREA SAHAREI
• Sahara este un deşert subtropical, caracterizat prin temperaturi ridicate tot
timpul anului, de aceea este considerat şi un deşert fierbinte.
• cei mai importanţi factori care contribuie la formarea deşertului sunt de
natură climatică.
• Sahara s-a format datorită proceselor geomorfologice de eroziune eoliană şi
dezagregare sub influenţa temperaturilor ridicate, procese care s-au desfăşurat pe
perioade îndelungate. Rocile se crapă datorită tensiunilor şi stresului generat de
variaţiile mari de temperatură, de expansiunea şi de contracţia termică.
• Furtunile cu caracter subit joacă şi ele un rol important atât în contextul
eroziunii, cât şi în cel de extindere a deşerturilor;
Lipsa vegetaţiei face ca suprafaţa rocilor să intre în contact direct cu agenţii externi
care acţionează asupra lor în mod violent.

TIPURI GENETICE DE RELIEF

STRUCTURAL: ŞESURI, PLATOURI, MUNŢI INSULARI, CUESTE;

RELIEF DE EROZIUNE: ALBII SECATE ŞI MARTORI DE EROZIUNE;
RELIEF HIDROACUMULATIV: DEPRESIUNI LACUSTRE, ŞESURI ALUVIONARE;
RELIEF EOLIAN ACUMULATIV; ERGURI.
RELIEFUL GENERAT DE ERELE PLUVIALE:
 UEDURI PE VĂILE FLUVIALE CUATERNARE
 TERASE
 CÂMPII DE ACUMULARE
LATERITE FOSILE

MORFOLOGIA SAHAREI
 Se disting trei unităţi morfologice distincte:
Sahara Occidentală cuprinsă între Masivul Hoggar şi Oceanul Atlantic:
 Are o înclinare uşoară spre vest;
 Relieful e uşor ondulat şi depăşeşte pe alocuri 500 m;
 Erguri: IGUIDI, OUARAN, CHECH;
Sahara Centrală: se remarcă prin:
 Prezenţa masivelor muntoase şi a podişurilor înalte (M. Tibesti 3415
m, M. Hoggar, M. Air, M. Adrar D Iforhas;
 Apar podişuri de tip tassili sub forma unor cueste modelate în gresii
paleozoice şi calcare mezozoice
Sahara Orientală este un podiş înclinat uşor spre Marea Mediterană,
având altitudini de 500-1000 m.
 Este un ţinut al munţilor şi depresiunilorlargi şi adânci;
Pe platourile structurale sunt prezente ergurile şi regurile orientate pe direcţie Nord-
Sud

FORMELE DE RELIEF REPREZENTATIVE

• Ergurile – sunt întinderi de nisip de dimensiuni considerabile.
• Dunele de nisip – sunt acumulări mari de nisip sub forma unor dealuri sau
creste
• Tipuri de dune (cf. Strahler, N., 1973, p. 506):
• Dune liniare, seif sau duna în formă de sabie (Strahler, 1973) – este o
enormă creastă de nisip ascuţită la un capăt, a cărei culme prezintă
proeminenţe şi scobituri alternative şi care au versanţi de alunecare în formă
de semilună; au înălţimi de câteva sute de metri şi lungimi de zeci de
kilometri.
• Dune cu aspect de stea şi cu forme neregulate; duna stelată sau
piramidală – star dune – este o mare de nisip care la bază seamănă cu o stea;
din centrul său pornesc creste radiale care se termină în vârfuri ascuţite
înalte de 150 m. Ele rămân fixe sute de ani fapt pentru care constituie repere
optime pentru călători.
• Barcanele – dune curbate cu două braţe pe direcţia vântului formate în
zonele
marginale ale mărilor de nisip.

UNITĂŢI MAJORE DE RELIEF:

• ERGURI: MARELE ERG ORIENTAL; MARELE ERG

• OCCIDENTAL

• REGURI: REGUL ALGERIAN, REGUL NIGERIAN, REGUL

• LIBIAN

• MUNŢI VULCANICI: HOGAR (2918), TIBESTI (3415)

MASIVE MONTANE: TASILLI, ADRAR D IFORHAS

HIDROGRAFIA
 Apele de suprafaţă lipsesc, cu excepţia Nilului.
 Apele subterane sunt foarte abundente în special în Nordul Saharei care alimentează
oaze cum sunt: El Golea, Draa, Djerid, Tuat

CLIMA
 Ariditatea excesivă se explică prin lipsa unei circulaţii consistente a maselor
de aer dinspre Oceanul Atlantic, prin rolul de barieră orografică a M. Atlas şi
prin Curentul Canarelor care determină o diferenţă termică majoră între Sahara
şi O. Atlantic.
 Aerul de deasupra Saharei este supraîncălzit depăşind limita superioară de
formare a norilor generatori de precipitaţii.
 Temperatura maximă: 58 grade la El Azizia şi 56 gr. La Salah.
 Minima absolută: -4 gr. La Salah şi -18 gr în M. Tibesti.
 Temperatura medie a verii peste 35 grade.
 Temperatura medie a iernii 11-12 gr. în nord şi 20 gr. în sud.
Vânturile sunt foarte puternice şi sălbatice datorită furtunilor de praf violente; ele
sunt simţite de animale în primul rând. Pentru om efectele vânturilor cunoscute sub
numele de suflarea otrăvită se resimt la nivel fiziologic: dureri de cap, dificultăţi în
respiraţie etc.

VEGETAŢIA Şi FAUNA SAHAREI

• Este xerofilă şi e reprezentată prin aproximativ 1000 de specii de plante, cele mai
numeroase se întâlnesc în oaze;

• Specii de plante: Curmal; Tufe psamofite; Graminee (aristida); Arbuşti; Accacii;

Plante halofile.

Specii de animale:

• Gazela dorcas; Antilopa arabă; Râsul de pustiu; Şacal; Hienă; Daman; Vultur
de stâncă; Cobra egipteană; Peşte de nisip; Miriapode; Scorpion; Lăcuste

POPULAŢIA
 Sahara este foarte puţin populată;
 Vastul său teritoriu cuprinde cca. 1,5 milioane locuitori;
 Ei sunt tuaregii, berberii, beduinii, maurii şi arabii;
 Populaţia este stabilită cu precădere în oaze sau este nomadă neavând un loc stabil;
 Prezenţa omului e semnalată în Sahara încă din neolitic, mai ales în zonele verzi ale
deşertului;
Nu se acceptă ideea conform căreia locuitorii actuali ar fi o populaţie relictă din neoliticul
pluvial ci mai degrabă se consideră că populaţia actuală are provenienţa în bazinul
Mediteranei şi în Asia de SV, aceştia aducând cu ei în deşert (sub aspect cultural) grâul,
orezul, curmalul, cămila şi islamul.

TIPURI DE POPOARE SAHARIENE

TUAREGII
Populaţie berberă, care
Însumează 2,5 mil. loc.
cu origine
din Maroc şi Libia. Sunt
nomazi, trăiesc în triburi în
nordul Saharei.

MAURII
3 mil. loc., organizaţi în
triburi familiale, sunt nomazi
şi se întâlnesc din Mali până
în Sahara Occidentală.

BEDUINII
Sunt într-un număr care poate fi cu greu estimat,
Vin din regiunea Arabiei, sunt păstori nomazi şi se
Organizează în triburi

Alte popoare: neamul tubu, berberi şi arabi.

ECONOMIA SAHAREI

 Se remarcă
remarcă două tipuri de economie: una sedentară a oazelor şi una de tip nomad.
Cele două tipuri se intercondiţionează reciproc pentru că sedentarii depind de
schimbul de mărfuri şi de legăturile cu alte ţinuturi, facilitate de nomazi. Aceştia din
urmă au nevoie de produsele oferite de oaze.
 În deşert se cresc: oi, capre, cai, cămile şi măgari.
 Elementele culturii şi civilizaţiei moderne sunt introduse în deşert prin intermediul
camioanelor şi jeepurilor care au luat locul caravanierilor numărul lor fiind din ce în ce
mai mic.
 Agricultura nu este posibilă decât prin irigare datorită procesului de evaporaţie foarte
intens. Oazele se alimentează din ueduri şi din apele subterane exploatarea lor
făcându-se prin puţuri. Oaze reprezentative sunt: Mzab, Fezan şi El Ued în cea din
urmă s-au creat mici depresiuni antropice pentru a se ajunge mai uşor la pânza
freatică.
 Schimburi comerciale se fac la poalele M. Atlas, pe Valea Nigerului şi poalele
masivului Adrar D Iforhas care atrage nomazii mauri.
 Viaţa în oaze e dură, locuitorii luptându-se zilnic cu extinderea dunelor.

SAHARA VIITOARE OAZĂ VERDE?

Experţii susţin că cel mai întins deşert din lume ar putea
redeveni un rai verde datorită creşterii cantităţii de precipitaţii
Descoperirile ştiinţifice şi cercetările au
demonstrat că deşertul Sahara nu a fost dintotdeauna o
întindere infinită de nisip, ci un ţinut înfloritor,
cu vegetaţie abundentă. În ciuda previziunilor sumbre
referitoare
la extinderea lui, ca urmare a fenomenului de încălzire a planetei,
există savanţi care susţin că acest ocean de
nisip se va transforma într-un Eden..