În materie de vânzare, titularul dreptului de preempţiune care a respins o

ofertă de vânzare nu îşi mai poate exercita acest drept cu privire la contractul ce
i-a fost propus. Oferta se consideră respinsă dacă nu a fost acceptată în termen
de cel mult 10 zile, în cazul vânzării de bunuri mobile, sau de cel mult 30 de
zile, în cazul vânzării de bunuri imobile. În ambele cazuri, termenul curge de la
comunicarea ofertei către preemptor (art.1730 alin.3).
De asemenea, vânzarea bunului cu privire la care există un drept legal sau
convenţional de preempţiune se poate face către un terţ numai sub condiţia
suspensivă a neexercitării dreptului de preempţiune de către preemptor (art.
1731).
28. Caracterele juridice. Potrivit art. 1739, dreptul de preempţiune este
indivizibil şi nu se poate ceda.
Prin urmare, dacă sunt mai mulţi titulari ai dreptului de preempţiune,
acesta nu se divide între ei.
Dreptul de preempţiune nu poate fi cedat în sensul că nu poate fi transmis
prin acte juridice între vii sau prin moştenire.
29. Exercitarea dreptului de preempţiune. În vederea exercitării
dreptului de preempţiune, vânzătorul este obligat să notifice de îndată
preemptorului cuprinsul contractului încheiat cu un terţ. Notificarea poate fi
făcută şi de către terţul contractant.
Notificarea trimisă preemptorului trebuie să cuprindă numele şi
prenumele vânzătorului, descrierea bunului, sarcinile care îl grevează, termenii
şi condiţiile vânzării, precum şi locul unde este situat bunul (art.1732 alin.2).
Preemptorul îşi poate exercita dreptul prin comunicarea către vânzător a
acordului său de a încheia contractul de vânzare, însoţită de consemnarea
preţului la dispoziţia vânzătorului (art. 1732 alin.3).
În cazul vânzării de bunuri mobile, dreptul de preempţiune se exercită în
termen de cel mult 10 zile, iar în cazul vânzării de bunuri imobile, în termen de
cel mult 30 de zile. În ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea către
preemptor a notificării (art.1732 alin.4).
30. Efectele exercitării preemţiunii. În conformitate cu dispoziţiile art.
1733 alin.1: "Prin exercitarea preempţiunii, contractul de vânzare se consideră
încheiat între preemptor şi vânzător în condiţiile cuprinse în contractul încheiat
cu terţul, iar acest din urmă contract se desfiinţează retroactiv. Cu toate
acestea, vânzătorul răspunde faţă de terţul de bună-credinţă pentru evicţiunea
ce rezultă din exercitarea preempţiunii".

Jurisprudence, Paris, 1979, p.436 şi următ.; St.Valory, La potestativité dans les relations
contractuelles, Presses Universitaires d, Aix Marseille, 1999, p.40-52); În dreptul nostru, alţi
autori consideră că dreptul de preempţiune nu este nici drept real (deoarece nu conferă
prerogative directe asupra unui bun) nici drept de creanţă (deoarece nu conferă prerogative
contra altuia), ci un drept potestativ (a se vedea D.Chirică, op.cit. vol.1, 2005, p.107; I.Negru,
D.Corneanu, op.cit. p.32).

31
 Dacă în contractul cu terţul au fost stipulate clauze având drept scop îm-
piedicarea exercitării dreptului de preempţiune, acestea nu produc efecte faţă de
preemptor (art.1733 alin.2).
31. Concursul dintre preemptori. În cazul în care mai mulţi
preemptori şi-au exercitat preempţiunea asupra aceluiaşi bun, art.1734 alin.1 88
prevede că contractul de vânzare se consideră încheiat:
- cu titularul dreptului legal de preempţiune, atunci când se află în
concurs cu titulari ai unor drepturi convenţionale de preempţiune;
- cu titularul dreptului legal de preempţiune ales de vânzător, când se află
în concurs cu alţi titulari ai unor drepturi legale de preempţiune;
- dacă bunul este imobil, cu titularul dreptului convenţional de
preempţiune care a fost mai întâi înscris în cartea funciară, atunci când acesta se
află în concurs cu alţi titulari ai unor drepturi convenţionale de preempţiune;
- dacă bunul este mobil, cu titularul dreptului convenţional de preemp-
ţiune având data certă cea mai veche, atunci când acesta se află în concurs cu alţi
titulari ai unor drepturi convenţionale de preempţiune.
Orice clauză care contravine prevederilor de mai sus, este considerată
nescrisă (art.1734 alin.2).
Atunci când preempţiunea se exercită în privinţa unui bun cumpărat de
terţ împreună cu alte bunuri pentru un singur preţ, vânzătorul poate pretinde de
la preemptor numai o parte proporţională din acest preţ (art.1735 alin.1).
În cazul în care s-au vândut şi alte bunuri decât acela supus preempţiunii,
dar care nu puteau fi despărţite de acesta fără să îl fi păgubit pe vânzător,
exercitarea dreptului de preempţiune nu se poate face decât dacă preemptorul
consemnează preţul stabilit pentru toate bunurile vândute (art.1735 alin.2).
Mai trebuie reţinut că atunci când vânzătorul a acordat terţului contrac-
tant termene de plată a preţului, preemptorul nu se poate prevala de aceste
termene (art.1736).
32. Notarea dreptului de preempţiune asupra unui imobil. Conform
art.1737 alin.1, dreptul convenţional de preempţiune în legătură cu un imobil se
notează în cartea funciară.
Dacă s-a făcut notarea dreptului de preempţiune, potrivit art. 1737 alin.2,
acordul preemptorului nu este necesar pentru ca terţul să-şi poată înscrie dreptul
în cartea funciară. Înscrierea dreptului terţului se face sub condiţia suspensivă
ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea încheierii prin care s-a dispus
înscrierea, preemptorul să nu notifice biroului de carte funciară dovada consem-
nării preţului la dispoziţia vânzătorului.
Notificarea făcută în termen biroului de carte funciară înlocuieşte
comunicarea prevăzută la art.1732 alin 3 şi are aceleaşi efecte. În temeiul acestei

88
Dacă legea nu prevede altfel, dispoziţiile art.1734 din noul Cod civil se aplică şi drepturilor
de preempţiune izvorâte din contracte încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil
(art.125 din Legea nr.71/2011).

32
notificări, preemptorul poate cere radierea din cartea funciară a dreptului terţului
şi înscrierea dreptului său (art. 1737 alin. 3).
Dacă preemptorul nu a făcut notificarea în termen, dreptul de preempţiune
se stinge şi se radiază din oficiu din cartea funciară (art.1737 alin.4).
33. Stingerea dreptului convenţional de preempţiune. Dreptul
convenţional de preempţiune se stinge prin moartea preemptorului, cu excepţia
situaţiei în care a fost constituit pe un anume termen. În acest din urmă caz,
termenul se reduce la 5 ani de la data constituirii, dacă a fost stipulat un termen
mai lung (art.1740).
34. Unele drepturi de preempţiune reglementate de lege.
Dintre drepturile de preempţiune reglementate de lege amintim câteva:
a) Dreptul prioritar la dobândirea imobilului expropriat. Potrivit art. 37
din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică: „În
cazul în care lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat, iar
expropriatorul doreşte înstrăinarea imobilului, expropriatul – fost proprietar –
are un drept prioritar la dobândire, la un preţ ce nu poate fi mai mare decât
despăgubirea actualizată. În acest scop, expropriatorul se va adresa în scris
fostului proprietar, iar dacă acesta nu optează pentru cumpărare sau dacă nu
răspunde expropriatorului în termen de 60 de zile de la primirea notificării,
acesta din urmă poate dispune de imobil" 89.
Expropriatul se bucură de acest drept în toate cazurile în care
expropriatorul intenţionează să înstrăineze imobilul, iar nu numai în caz de
vânzare.
De asemenea, fostul proprietar beneficiază de acest drept prioritar la
dobândire nu la un preţ egal (oferit de alţi cumpărători), ci la un preţ ce nu poate
depăşi despăgubirea actualizată, motiv pentru care s-a evitat a fi calificat „drept
de preempţiune” 90.
În caz de încălcare a dreptului prioritar la dobândire sancţiunea care
intervine este, în lipsa unui text de lege expres, nulitatea relativă.
b) Dreptul de preempţiune prevăzut de art.17din Legea nr.10/2001privind
regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22
decembrie1989.

89
Pentru amănunte şi discuţii pe marginea Legii nr.33/1994 a se vedea L.Giurgiu,
Consideraţii în legătură cu Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate
publică, în „Dreptul” nr.2/1995, p.17-23; F.Baias, B.Dumitrache, Discuţii pe marginea Legii
nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în „Dreptul” nr.4/1995,
p.18-27; Th.Mrejeru, Competenţa materială a instanţelor judecătoreşti în aplicarea Legii
nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în „Dreptul” nr.5/1999,
p.74 şi următ.
A se vedea şi dreptul de preempţiune acordat foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora
în cazul vânzării terenurilor care au fost expropriate pentru activităţi miniere, stabilit prin
art.10 din Legea nr.85/2003 a minelor.
90
A se vedea F.Deak, op.cit., p.38.

33