Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Etiologie:
Virus ADN, cu tropism hepatic, care îşi integrează
materialul genetic în celula-gazdă şi poate persista
aici inclusiv după aparenta remisiune a infecţiei.
Epidemiologie:
Calea de transmitere:
- pe cale parenterală
- administrare de droguri iv sau intranazal,
piercing, tatuaje
- utilizarea în comun de obiecte tăietoare
- transmitere verticală
- pe cale sexuală (este mai rară).
Sursa de infecţie: pacienţii cu infecţie VHC, motiv pentru care aceştia trebuie
informaţi cu privire la modalitatea de transmitere a infecţiei.
Receptivitatea: generală. În momentul de faţă nu există un vaccin anti-VHC
Manifestări clinice:
Incubaţia variază intre 14-120 zile (în medie 50 zile). Evoluează
frecvent asimptomatic sau cu simptome nespecifice: astenie,
greţuri, anorexie.
Un număr mai mic de 15-25% din persoanele cu infecţie acută
VHC sunt simptomatice.
Din punct de vedere clinic nu se poate face distincţia între VHC
şi hepatitele acute de altă etiologie.
Formele icterice sunt rare.
Unii pacienţi dezvoltă rash, urticarie şi artralgii care dispar odată
cu apariţia icterului.
Hepatita fulminantă - proporţie mică din cazuri
Explorari paraclinice:
În evaluarea pacienţilor cu hepatită acută virală, se urmăreşte
identificarea etiologiei şi determinarea funcţiei hepatice :
diagnostic etiologic :
• AcVHC
• încărcătură virală (ARN VHC)
evaluarea fibrozei se poate efectua prin :
• puncţie biopsie hepatică
• teste non-invaziveI FibroMax, FibroScan, etc.
transaminazele (ALT, AST) sunt în general crescute
concentraţia de protrombină sub 25 % formă fulminantă
hiperbilirubinemie, etc.
Istoria naturală a bolii.
Din totalul pacienţilor infectaţi cu virusul hepatitei C - 85%
dezvoltă hepatită cronică.
La aproximativ 30% din cei cu hepatită cronică, ciroza
survine într-un interval de 20 de ani (aceasta asociind la
rândul său riscul de decompensare şi de aparitie a
carcinomului hepatocelular).
Tratament
În cazul în care în primele 12 săptămâni nu se
înregistrează clearence spontan, poate fi încercată o
monoterapie cu interferon pegylat, în faza acută.
In forma cronica - asociere de antivirale cu apatritia
vindecarii in peste 95% din cazuri
Infectia HIV (virusul
imunodeficientei umane)
Etiologie:
Familia retrovirus
– datorita replicarii sale prin activitatea unei enzime RT care
transcrie ARN-ul viral in ADNdc
- produce o infectie cronica persistenta, efectul patogenic se
dezvolta lent
• implicate in patologia umana sunt virusurile: HIV-1, HIV-2
(HIV-1 este prezent in toata lumea, HIV-2 predomina in
Africa de Vest)
Structura virusului HIV:
1. Anvelopa
2. Membrana interna (matrix)
3. Miez viral
Epidemiologie:
Cai de transmitere a infectiei HIV:
• Calea sexuala – homosexuala, heterosexuala
cofactori: ulcere genitale, BTS (boli cu transmitere
sexuala)
• Calea parenterala – sange, produse de sange, droguri iv
• Calea materno-fetala: sarcina, in timpul travaliului,
postpartum – alaptare
• Transmitere ocupationala
Importanta este cantitatea de virus (ARN-HIV) in
momentul expunerii
Sursa de infectie: persoane infectate, mai ales in faza
latenta a bolii cand persoanele sunt aparent sanatoase
Susceptibilitatea este generala
Nu exista vaccin eficient.
Patogenie:
• După pătrunderea virusului HIV în celule se produce migrarea acestora
către ganglionii limfatici regionali urmată de diseminarea hematogenă
în diferite ţesuturi limfoide, cu aparitia imunodepresiei.
• Efectele nocive în infecţia HIV sunt cauzate, pe langa deficitul imun şi de
unele fenomene de activare imuna ce favorizeaza inflamaţia cronica.
Tabloul clinic - prezinta o variabilitate foarte mare:
perioade lungi asimptomatice, cu progresie lenta a bolii,
pana la evolutii fulminante cu asociere de infectii
oportuniste (din cauza imunodepresiei):
1. Infectia acuta (prima luna de la contactul infectant):
simptome nespecifice: febra, rash ce se remit spontan
2. Etapa asimptomatica (latenta clinica): durata medie de
8-10 ani
3. Etapa simptomatica : limfadenopatie generalizata,
cu aparitia simptomatolor patologiilor asociate HIV
a. manifestări nespecifice sugestive:
– febră persistentă (peste 3-4 săptămâni) fără o altă cauză
aparentă;
– scădere ponderală peste 10 %;
– diaree persistentă de peste 1 lună.
– se pot adauga: astenie,transpiraţii
nocturne,splenomegalie, cefalee;
b. infecţii oportuniste sugestive, apărute ca urmare a
scăderii rezistenţei organismului:
– afectarea aparatului respirator: pneumonii recidivante;
– afectări ale mucoasei bucale: candidoza, leucoplazia
păroasă a limbii, infecţii gingivale etc.;
– afectări ale pielii: herpes simplex şi herpes-zoster
recidivant, molusculum contagiosum, veruci vulgare,
condiloma acuminatum perigenitale, acnee, micoze.
4. Etapa SIDA (sindromul
imunodeficientei umane):
definita de scaderea
limfocitelor CD4 sub 200/mm3
sau aparitia unei patologii
definitorii:
sindromul caşectic;
Prin slabirea sistemului
imunitar apar infecţiile
oportuniste la nivelul tuturor
aparatelor si sistemelor
Frecvent intalnite: Sarcom
Kaposi, encefalopatie HIV,
tuberculoza, toxoplasmoza
cerebrala
Manifestari cutanate in infectia cu Cryptococcus neoformans
Leziuni de toxoplasmoza cerebrala la o adolescent de 15 ani
Diagnosticul de laborator
Teste orientative: teste hematologice, ce indică
leucopenie şi limfopenie, uneori însoţite de anemie şi
trombocitopenie;
Teste specifice: detectarea anticorpilor specifici anti
HIV prin ELISA şi Western- blot
Incarcatura virala
Valoare CD4
Radiografie pulmonara
Alte explorari pentru diagnosticarea infectiilor asociate
Tratament:
Tratament antiretroviral: asociere de antiretrovirale pe
tot parcursul vietii (schema individualizata)
Tratamentul infectiilor oportuniste
Consiliere psihologica