Sindromul de ADHD la adulți

afectează viața de cuplu și cea

socială. Cum se poate remedia
Scris de:  Psiholog Meri Pitigoi    

ADHD la adulți necesită sprijinul unui psiholog pentru corectarea și ameliorarea simptomelor
Foto: Shutterstock

CE EST ADHD LA ADULȚISUBTIPURI ALE ADHDCAUZELE ADHD

DEPISTAREA ADHD LA ADULȚISIMPTOME ALE ADHD LA ADULȚI
COMPORTAMENTE ALE ADULȚILOR CU ADHD
CONDIȚII MEDICALE ASOCIATE CU ADHD LA ADULȚIEFECTE NEGATIVE ALE ADHD
TRATAMENTUL ADHD LA ADULȚI
PUNCTELE FORTE ALE PERSONALITĂȚII ADULȚILOR CU ADHD
Pentru că sindromul de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este o
tulburare de dezvoltare, se consideră că nu se poate dezvolta la adulți fără să își
fi făcut debutul în copilărie, iar simptomele să persiste așadar în viața de adult. Se
manifestă printr-o combinaţie între hiperactivitate, comportament dezordonat şi
lipsă de concentrare a atenţiei. Iată ce avem de făcut când ne confruntăm cu
ADHD la adulți.

Ce este sindromul de ADHD la aduți

Simptomele ADHD la adulți sunt mai greu de stabilit, în mare parte pentru că este un
subiect încă în cercetare. Este o problemă  de sănătate publică datorită riscurilor
atașate acestui sindrom – risc crescut de eșec familial și profesional, probleme de
adaptare socială, delicvență, criminalitate, abuz de substanțe.

Până la vârsta de 25 de ani, se estimează că 15% dintre persoanele

diagnosticate cu ADHD în copilărie au încă o gamă completă de simptome,
iar 65% prezintă încă unele simptome care le afectează viața de zi cu zi.

Unii specialiști spun însă că modul în care lipsa de atenție, hiperactivitatea și

impulsivitatea afectează adulții, poate fi foarte diferit de modul în care îi afectează pe
copii. De exemplu, hiperactivitatea tinde să scadă la adulți, în timp ce deficitul de
atenție tinde să se înrăutățească odată cu creșterea presiunilor vieții adulte.

Sindromul ADHD reprezintă un deficit neurobiologic, cu determinism genetic,

care poate fi influenţat educaţional. Acest deficit afectează funcțiile executive
precum: planifiare, organizare, memoria de lucru, atenția selectivă,
flexibilitatea în gândire.

ADHD este caracterizat printr-un debut precoce, înainte de vârsta de 7 ani şi printr-o
combinaţie între hiperactivitate, comportament dezordonat şi lipsă de concentrare a
atenţiei,  incapacitate de utilizare corectă a deprinderilor, nelinişte, impulsivitate şi un
grad crescut de distractibilitate. Aceste particularităţi sunt persistente în timp.

Subtipuri ale ADHD

ADHD se împarte în trei subtipuri:

predominant neatent (ADHD-PI sau ADHD-I)

predominant hiperactiv-impulsiv (ADHD-PH sau ADHD-HI)
tipul combinat (ADHD-C).

Cauzele ADHD

În stabilirea cauzelor ADHD cercetările sugerează că genetica și ereditatea joacă un rol

important în determinarea persoanelor care suferă de ADHD. Cu toate acestea, oamenii
de știință încă investighează dacă anumite gene, în special cele legate
de neurotransmițătorul dopamină, joacă un rol important în dezvoltarea ADHD.

Studiile de imagistică a creierului și alte cercetări arată multe diferențe

fiziologice în creierul persoanelor cu ADHD, comparativ cu cel al persoanelor
fără acest sindrom.

De asemenea sunt luați în considerare și câțiva factori de mediu care pot crește riscul
apariției ADHD, precum fumatul în timpul sarcinii, probleme la naștere (greutate mică,
complicații care lezează creierul), neglijență severă în copilărie, traumă.

De ce este important să știm dacă avem sau nu ADHD ca

adulți

În primul rând pentru că un părinte cu ADHD are 50% risc să aibă un copil cu ADHD.

În al doilea rând pentru că un părinte cu ADHD dezvoltă un stil de parenting cu modele

negative pentru propriul copil.

În al treilea rând pentru că un adult cu ADHD poate apela la psiholog în vederea

abilitării cu mijloace educative adecvate faţă de proprii lor copii, dar și pentru a  „învăța”
cum să-și gestioneze propriul comportament și autocontrol.

„Verișorul meu, A. M., care acum are 42 de ani, a avut un ADHD netratat din
copilărie. Din păcate, pentru părinții lui, să recunoască o problemă a copilului
reprezenta o pată la adresa familiei, și au ignorat problema care, în timp, s-a
 menținut. ADHD-ul lui a persistat și s-a asociat cu o tulburare obsesiv-
compulsivă. Îi este extrem de dificil să mențină un job sau o relație de cuplu,
iar conversațiile cu el sunt precum un roller-coaster în care trebuie să fii
pregătit să nu spui mai nimic, să fii întrerupt când încerci, să sară de la o idee
la alta și să se ambaleze emoțional extrem. Pentru mine este dureros să îl
văd astfel și consider că era responsabilitatea părinților să îl ajute în
copilărie. Să se ocupe de această problemă. Momentan, împreună cu sora
lui, am reușit să îl convingem să facă psihoterapie și sperăm să îl ajute să
amelioreze aceste comportamente,” povestește Florentina.

Ce simptome sunt specifice în ADHD la adulți

În primul rând poate fi observată neglijența și lipsa de atenție la detalii, începerea de

sarcini noi înainte de a le termina pe cele vechi și abilități organizatorice slabe.

Totodată, există o incapacitate de concentrare sau prioritizare, pierderea continuă a

lucrurilor, numeroase episoade de uitare, neliniște și lipsă de vlagă.

ADHD la adulți înseamnă și dificultăți în a păstra tăcerea, răspunsuri

nepotrivite, ieșite din context și constanta întrerupere a discuțiilor celorlalți,
schimbări de dispoziție, iritabilitate și temperament energic.

Există atât incapacitatea de a face față stresului, cât și control redus al furiei, nerăbdare
extremă, asumarea de riscuri în activități, adesea cu puțin sau deloc respect pentru
siguranța personală sau a celorlalți – de exemplu, comportament periculos la volan.

Toate aceste simptome trebuie să fie persistente cel puţin în ultimele 6 luni pentru a se
putea stabili acest diagnostic. Multe persoane atribuie propriile manifestări luptei lor
cu stresul cotidian, cu ritmul rapid al vieţii în care trăiesc, însă acestea pot fi simptome
ale sindromului ADHD nediagnosticat.

Cum se manifestă ADHD la adulți

Între cele mai frecvente și notabile manifestări putem include, în cazul ADHD la
adulți,  labilitatea afectivă (izbucniri scurte, intense care variază de la euforie la mânie şi
disperare), tulburări privind activitatea şi organizarea (dificultăţile resimţite de persoană
în a-şi organiza zilnic sarcinile, a le prioritiza și a le îndeplini). Există, așa cum se
menționează în denumirea sindromului, o problemă de atenţie, respectiv distragerea
sau visarea cu ochii deschişi.

Energia şi efortul sunt afectate, existând stare de somnolenţă. Motivaţia este

scăzută, apare iritabilitatea și toleranţa scăzută la frustrare.

Memoria de lucru şi capacitatea de reactualizare a informaţiilor se manifestă prin

performanţe scăzute la muncă și nu numai. Toate venind pe fondul unei stime de sine
scăzute.

Instabilitatea psihomotorie caracteristică sindromului ADHD poate face parte dintr-o

reacţie la o situaţie traumatizantă. Copilul mic reacționează în mod natural, la o situație
stresantă/traumatizantă prin reacții corporale, de agitație psihomotorie. Acest tip de
reacție poate fi „păstrată” în comportamentul adultului.

Condiții medicale care pot însoți ADHD la adulți

ADHD la adulți se poate combina cu o multitudine de alte probleme de sănătate

mintală, depresia fiind una dintre cele mai frecvente condiții medicale. Anxietatea este și
ea prezentă și manifestă prin îngrijorări permanente și neliniște constantă.

Pot exista și tulburări de personalitate, condiții în care un individ diferă

semnificativ de persoana obișnuită în ceea ce privește modul în care
gândește, percepe, simte sau se raportează la ceilalți.

Poate fi întâlnită și tulburarea bipolară, afecțiune care afectează starea de spirit,

persoana trecând cu ușurință de la o extremă la alta.

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este și ea întâlnită împreună cu ADHD la adulți,

aceasta fiind o afecțiune care provoacă gânduri obsesive și comportament compulsiv.
Ce efecte negative poate avea tulburarea ADHD la adulți

Problemele de comportament asociate cu ADHD pot provoca probleme precum

dificultăți în relații și interacțiune socială.

Probleme de integrare în muncă și menținere a slujbei; de asemenea munca în echipă

devine dificilă datorită gradului redus de toleranță la frustrare și gestionare a furiei.

Probleme și conflicte conjugale datorate lipsei de atenție și ascultare din partea

persoanei cu ADHD.

Probleme de comportament de tipul: adicții, comportament sexual riscant, tulburări

alimentare, stimă de sine scăzută.

Tratamentul ADHD la adulți

În vederea stabilirii unui tratament eficient este necesară o examinare medicală

completă, în urma căreia medicul psihiatru stabilește medicația.

Intervenția psihoterapeutică contribuie lucrând pe autocontrol –

amânarea/inhibiția răspunsului motor ințial față de un anumit eveniment sau
situație, dar și pe controlul emoțiilor, sau păstrarea motivației și creșterea
asertivității în relații de muncă sau conjugale.

Efectele terapiei medicamentoase observate în cazul ADHD la adulți pot fi pe

următoarele direcții: reducerea gradului de agitație motrică, îmbunătățirea capacității de
concentrare, stabilitatea psihică, creșterea toleranței la frustrare, reducerea momentelor
de „plictiseală”, îmbunătățirea capacității de organizare și de gestionare a problemelor
de viață, îmbunătățirea abilităților de comunicare și ascultare.

Punctele forte ale personalității adulților cu ADHD

Adulții cu ADHD au uneori nevoie de cineva care să îi ajute să își valorifice trăsăturile
lor de personalitate, să  le transforme în puncte forte. Nu toate persoanele cu ADHD au
aceleași trăsături de personalitate, însă este important să știm că există unele trăsături
ale lor care pot fi folosite ca puncte forte, avantaje în viața de zi cu zi.

De exemplu spontaneitatea, adică unele persoane pot

transforma impulsivitatea în spontaneitate. Ar putea fi „sufletul petrecerilor”
sau foarte deschiși să încerce lucruri noi, situații noi și să se elibereze din
status quo.

Sunt persoane energice și în condiții bune își pot canaliza această energie către
atingerea succesului la locul de muncă, de exemplu. Creativitatea și inventivitatea poate
ajuta astfel de persoane să găsească soluții, să abordeze situații sau probleme în mod
original, creativ, poate chiar artistic.

Pot deveni hiperfocalizați, atenți să se concentreze, astfel că ajung să nu observe ceea

ce este în jurul lor, fiind un mare avantaj că pot termina o sarcină fără întreruperi și cu
concentrare maximă.