Spania 

(în spaniolă España; pronunție spaniolă: /esˈpaɲa/), în mod
oficial Regatul Spaniei[7] (în spaniolă Reino de España), este o țară din sud-
vestul Europei, cu câteva mici teritorii peste Strâmtoarea Gibraltar și în Oceanul
Atlantic. Teritoriul său continental european este situat în Peninsula Iberică.
Teritoriul include și două arhipelaguri: Insulele Canare de pe coasta Africii de
Nord și Insulele Baleare în Marea
Mediterană. Exclavele(d) africane Ceuta, Melilla și Peñón de Vélez de la
Gomera[8] fac din Spania singura țară europeană care are o frontieră fizică cu o
țară africană (Maroc). Mai multe insule mici din Marea Alboran fac parte și ele din
teritoriul spaniol. Zona continentală a țării(d) este mărginită la sud și est de Marea
Mediterană; la nord și nord-est de Franța, Andorra și Golful Biscaya; iar la vest și
nord-vest de Portugalia și, respectiv, Oceanul Atlantic.
Cu o suprafață de 505.900 km², Spania este cea mai mare țară din Europa de
Sud, a doua cea mai mare țară din Europa de Vest și Uniunea Europeană și a
patra cea mai întinsă țară de pe continentul european. Cu o populație care
depășește 47,3 milioane, Spania este a șasea țară din Europa ca populație și a
patra din Uniunea Europeană țară din Uniunea Europeană. Capitala Spaniei și
cel mai mare oraș este Madrid; printre alte zone urbane(d) majore se
numără Barcelona, Valencia, Sevilla, Zaragoza, Málaga, Murcia, Palma, Las
Palmas de Gran Canaria și Bilbao.
Prin migrație și colonizare, s-au dezvoltat în regiune diverse culturi alături
de fenicieni, greci, celți și cartaginezi(d). Romanii au cucerit regiunea în preajma
anului 200 î.e.n., numind-o Hispania, după numele fenician
anterior, Sp(a)n sau Spania.[9] Spania a rămas sub stăpânirea romană până
la prăbușirea Imperiului Roman de Apus în secolul al IV-lea, perioadă care a
declanșat pătrunderea confederațiilor tribale germanice din Europa
Centrală. Vizigoții au apărut ca facțiune dominantă până în secolul al V-
lea, regatul lor(d) întinzându-se pe o mare parte a peninsulei.
La începutul secolului al VIII-lea, Regatul Vizigot a fost cucerit de Califatul
Umayyad, ceea ce a adus peste 700 de ani de dominație musulmană. Spania
Islamică a devenit un important centru economic și intelectual, orașul Cordoba
fiind unul dintre cele mai mari și mai bogate din Europa. Câteva regate creștine
au apărut la periferia nordică a Peninsulei Iberice, printre
care León, Castilia, Aragon, Portugalia și Navarra. În următoarele șapte secole, o
expansiune intermitentă spre sud a acestor regate — încadrată metaistoric ca o
„recucerire” sau Reconquista — a culminat cu cucerirea creștină a ultimei entități
statale musulmane, Regatul Nasrid al Granadei, în 1492. În același an, Cristofor
Columb sosea în Lumea Nouă în numele monarhilor catolici, a căror unire
dinastică a Castiliei și Aragonului este uneori considerată apariția Spaniei ca țară
unificată. Din secolul al XVI-lea până la începutul secolului al XIX-lea, Spania a
dominat unul dintre cele mai mari imperii din istorie, care a fost printre
primele imperii globale; imensa sa moștenire culturală și lingvistică include peste
570 de milioane de hispanofoni(d),[10] spaniola fiind astfel a doua limbă din lume ca
număr de vorbitori nativi, după chineza mandarină. În Spania