MATRICE

Fie K un corp şi m, n  N* = N \ {0}.

Definiţie
Tabloul dreptunghiular
𝑎11 ⋯ 𝑎1𝑛
𝐴=( ⋮ ⋱ ⋮ )
𝑎𝑚1 ⋯ 𝑎𝑚𝑛
unde 𝑎𝑖𝑗  K, i = 1...m, j = 1... n, se numeşte matrice de tip (m, n) cu elemente din corpul K.
Mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane cu elemente din K se notează cu
𝑀𝑚𝑛 (K) = {A = (𝑎𝑖𝑗 )𝑖 = 1…𝑚 | 𝑎𝑖𝑗  K, i = 1...m, j = 1...n }
𝑗 = 1...𝑛

Observaţii
 În cazul particular m = n matricele se numesc pătratice şi mulţimea lor se notează 𝑀𝑛 (K).

 Elementele mulţimii 𝑀𝑚1 (K) se numesc matrice (vectori) coloană, iar elementele mulţimii 𝑀1𝑛 (K)
se numesc matrice (vectori) linie. Mulţimea 𝑀11 (K) se identifică cu K.

 Două matrice A = (𝑎𝑖𝑗 )𝑖 = 1…𝑚 , B =(𝑏𝑖𝑗 )  𝑀𝑚𝑛 (K) sunt egale dacă 𝑎𝑖𝑗 = 𝑏𝑖𝑗 , ∀i = 1...m, j = 1...n
𝑗 = 1...𝑛
 O matrice A  𝑀𝑛 (K) se numeşte diagonală dacă 𝑎𝑖𝑗 = 0, i ≠ j, i = 1...n, j = 1...n:
𝑎11 ⋯ 0
𝐴=( ⋮ ⋱ ⋮ )
0 ⋯ 𝑎𝑛𝑛
A = diag (𝑎11 , 𝑎22 , ... , 𝑎𝑛𝑛 ). Elementele 𝑎11 , 𝑎22 , ... , 𝑎𝑛𝑛 formează diagonala principală.

 O matrice pătratică ce are toate elementele de sub diagonala principală egale cu zero, se numeşte
matrice superior triunghiulară, iar dacă toate elementele de deasupra diagonalei principale sunt
nule atunci spunem că matricea este inferior triunghiulară.

 Matricea nulă 𝑂𝑚𝑛 , matrice cu m linii şi n coloane care are toate elementele 0;

1 ⋯ 0
 Matricea identitate (unitate) 𝐼𝑛 = ( ⋮ ⋱ ⋮)
0 ⋯ 1
 Operaţii cu matrice

Operaţia internă de adunare "+": 𝑀𝑚𝑛 (K)× 𝑀𝑚𝑛 (K)→ 𝑀𝑚𝑛 (K) definită prin C = A + B, unde 𝑐𝑖𝑗 = 𝑎𝑖𝑗 +
𝑏𝑖𝑗 , i = 1...m, j = 1...n , determină pe 𝑀𝑚𝑛 (K) o structură de grup comutativ. Elementul neutru este matricea
nulă 𝑂𝑚𝑛 ; elementul simetric al matricei A =(𝑎𝑖𝑗 )  𝑀𝑚𝑛 (K) este -A =(−𝑎𝑖𝑗 )  𝑀𝑚𝑛 (K)

Operaţia externă de înmulţire cu scalar ".": K×𝑀𝑚𝑛 (K)→ 𝑀𝑚𝑛 (K) definită prin C = αA, unde C = (𝑐𝑖𝑗 ), 𝑐𝑖𝑗
= α𝑎𝑖𝑗 , i = 1...m, j = 1...n , are următoarele proprietăţi:
 α(βA) = (αβ)A,
 α(A + B) = αA + αB,
 (α + β)A = αA + βA,
 1.A = A,
pentru ∀ A, B  𝑀𝑚𝑛 (𝐾), ∀ α, β  K, unde 1 este elementul unitate din K.

Operaţia de înmulţire a matricelor "  ": 𝑀𝑚𝑛 (K)× 𝑀𝑛𝑝 (K)→ 𝑀𝑚𝑝 (K),
definită prin D = AB, unde D = (𝑑𝑖𝑗 ), 𝑑𝑖𝑗 = ∑𝑛𝑘=1 𝑎𝑖𝑘 𝑏𝑘𝑗 , i = 1...m, j = 1...p, are următoarele proprietăţi:
 A(BC) = (AB)C, ∀A ∈ 𝑀𝑚𝑛 (K), B ∈ 𝑀𝑛𝑝 (K), C ∈ 𝑀𝑝𝑞 (K)
 A(B + C) = AB + AC, ∀A ∈ 𝑀𝑚𝑛 (K), B, C ∈ 𝑀𝑛𝑝 (K)
 (A + B)C = AC + BC, ∀A, B ∈ 𝑀𝑚𝑛 (K), ∀C ∈ 𝑀𝑛𝑝 (K),
Observaţii:
 În general, dacă este definit produsul A·B, nu este neapărat definit şi produsul B·A. Chiar dacă sunt
definite ambele produse, ele nu au neapărat aceleaşi dimensiuni (de exemplu, dacă A ∈ Mmn(K), B
∈Mnm(K)). Chiar dacă A·B şi B·A au aceleaşi dimensiuni (în acest caz A şi B sunt obligatoriu pătratice,
de aceeaşi dimensiune), nu este obligatoriu ca produsele să fie egale, aşadar, înmulţirea matricelor este
necomutativă.
 Operaţia de înmulţire a matricelor este operaţie internă pe mulţimea 𝑀𝑛 (K). Tripletul (𝑀𝑛 (K), +,  )
are o structură de inel necomutativ cu unitate. Elementul unitate din 𝑀𝑛 (K) este matricea unitate.

Operaţia "(.)T ": 𝑀𝑚𝑛 (K) → 𝑀𝑛𝑚 (K) definită prin AT =(𝑎𝑗𝑖 ), pentru A =(𝑎𝑖𝑗 ), i = 1...m, j = 1...n, se numeşte
operaţia de transpunere şi are următoarele proprietăţi:
 (AT)T = A;
 (A + B)T = AT + BT;
 (αA)T = αAT;
 (AB)T = BTAT .

Definiţie
Se numeşte urma matricei A = (𝑎𝑖𝑗 ) ∈ 𝑀𝑛 (K) suma elementelor de pe diagonala principală şi se notează trA
Pentru ∀ A, B  𝑀𝑛 (K), ∀ α, β  K au loc relaţiile:
 trA = trAT;
 tr(αA + βB) = αtrA + βtrB;
 tr(AB) = tr(BA).

Definiţie
O matrice A = (𝑎𝑖𝑗 ) ∈ 𝑀𝑛 (K) este simetricǎ dacǎ 𝐴𝑇 = 𝐴 sau 𝑎𝑖𝑗 = 𝑎𝑗𝑖 , 𝑖, 𝑗 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛

Definiţie
Se numeşte determinantul matricei A =(𝑎𝑖𝑗 )∈ 𝑀𝑛 (K) elementul det A  K definit prin
𝑎11 ⋯ 𝑎1𝑛
𝑑𝑒𝑡𝐴 = | ⋮ ⋱ ⋮ | = ∑ ε(s) 𝑎1𝑠(1) … 𝑎𝑛𝑠(𝑛)
𝑎𝑛1 ⋯ 𝑎𝑛𝑛 𝑠∈𝑆𝑛
unde suma se calculează după toate cele n! permutari ale mulţimii{1, 2, ... , n}, iar ε(s) este signatura
permutarii s.
Definiţii
Se numeşte minor de ordinul k al matricei A  𝑀𝑛 (K), determinantul asociat matricei de ordinul k formată
cu elementele care se află la intersecţia a k linii şi a k coloane fixate din A. Dacă liniile şi coloanele fixate sunt
𝑖1 < 𝑖2 < ⋯ < 𝑖𝑘 şi 𝑗1 < 𝑗2 < ⋯ < 𝑗𝑘 , atunci minorul de ordinul k este
𝑎𝑖1 𝑗1 ⋯ 𝑎𝑖1 𝑗𝑘
𝑀𝑘 = | ⋮ ⋱ ⋮ |.
𝑎𝑖𝑘𝑗1 ⋯ 𝑎𝑖𝑘𝑗𝑘

Se numeşte minor complementar lui 𝑀𝑘 minorul de ordin n - k, care se obţine din A prin suprimarea liniilor
şi coloanelor corespunzătoare lui 𝑀𝑘 .
Complementul algebric al elementului 𝑎𝑖𝑗 se notează 𝐴𝑖𝑗 şi este 𝐴𝑖𝑗 = (−1)𝑖+𝑗 𝑀𝑖𝑗 , unde 𝑀𝑖𝑗 este minorul
complementar lui 𝑎𝑖𝑗 .

Dacă A ∈ 𝑀𝑛 (K) atunci:

n
- det A   aik Aik formulă ce reprezintă dezvoltarea determinantului după elementele liniei i sau
k 1
n
- det A   akj Akj formulă ce reprezintă dezvoltarea determinantului după elementele coloanei j.
k 1
Proprietăţile determinanţilor:
 Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse.
 Dacă toate elementele unei linii (coloane) ale unei matrice sunt nule, atunci determinantul matricei
este nul.
 Dacă într-o matrice schimbăm două linii (coloane) între ele atunci determinantul
matricei astfel obţinute este egal cu opusul determinantului matricei iniţiale
 Dacă o matrice are două linii (coloane) identice atunci determinantul matricei este nul.
 Dacă elementele unei linii (coloane) ale unei matrice se înmulţesc cu un scalar λ, atunci
determinantul matricei astfel obţinute este egal cu λ înmulţit cu determinantul
matricei iniţiale.
 Dacă două linii (coloane) ale unei matrice au elementele proporţionale atunci determinantul matricei
este nul.
 Dacă o linie (coloană) a unei matrice este combinaţie liniară a celorlalte linii (coloane) atunci
determinantul matricei este nul.
 Dacă la o linie (coloană) a unei matrice adunăm elementele altei linii (coloane), înmulţite, eventual,
cu un acelaşi scalar nenul, atunci matricea obţinută are acelaşi determinant cu matricea iniţială.

Propozitie: Determinantul produsului a două matrice A şi B este egal cu produsul determinanţilor celor două
matrice, adică det(AB) = det(A) det(B), pentru ∀ A, B  𝑀𝑛 (K).

Definiţie
Numărul r  N se numeşte rangul matricei A  𝑀𝑚𝑛 (K) (r = rang A) dacă sunt îndeplinite condiţiile:
- există un minor nenul de ordinul r,
- toţi minorii de ordin mai mare decât r sunt egali cu zero (ceea ce este echivalent cu faptul că toţi
minorii de ordin r + 1 sunt egali cu 0).
Din definiţie rezultă că
0 ≤ rang A ≤ min{m, n}, pentru ∀ A  𝑀𝑚𝑛 (K) (rang 𝑂𝑚𝑛 = 0).
Definiţie
Se numesc transformări elementare ale liniilor (coloanelor) unei matrice A  𝑀𝑚𝑛 (𝐾) următoarele
operaţii:
1. Schimbarea a două linii (coloane) între ele: 𝐿𝑖 ↔ 𝐿𝑗
2. Înmulţirea unei linii (coloane) cu un scalar nenul: 𝐿𝑖 ← 𝜆𝐿𝑖 cu 𝜆 ≠ 0
3. Adunarea elementelor unei linii (col) la elementele altei linii (col) înmulţite cu un scalar: 𝐿𝑖 ← 𝐿𝑖 + 𝜆𝐿𝑗
Definiţie
Două matrice A, B  𝑀𝑚𝑛 (K) se numesc echivalente dacă au acelaşi rang si se notează cu A ~ B. Relaţia
"~" este o relaţie de echivalenţă algebrică.

Rangul unei matrice se poate determina aplicȃnd transformǎri elementare. Prin transformǎri elementare
reducem matricea  la o matrice eşalon care are urmǎtoarele proprietǎţi:
1. pivoţii sunt primele elemente diferite de zero de pe fiecare linie,
2. sub fiecare pivot este o coloanǎ de zerouri obţinutǎ prin eliminare,
3. fiecare pivot se gǎseşte la dreapta pivotului situat pe o linie mai sus.
In general, se obţine o matrice de forma:

Elementele notate • sunt pivoţi, elemente diferite de zero, iar elementele notate ∗ sunt, în general, elemente
diferite de zero. Numǎrul pivoţilor (care coincide şi cu numǎrul liniilor nenule din matricea eşalon) reprezintǎ
rangul matricei.

Definiţie
Se numeşte inversa unei matrice A  𝑀𝑛 (K), matricea notată A-1, care satisface relaţiile
AA-1 = A-1A = In.

O matrice A  𝑀𝑛 (K) este inversabilă dacă şi numai dacă ea este nesingulară, adică det A ≠ 0. În acest caz
inversa se calculează cu formula
1
𝐴−1 = 𝐴∗
𝑑𝑒𝑡𝐴
unde A* este matricea adjunctă.
Se poate determina inversa unei matrice A folosind transformări elementare:

 Se bordează A cu matricea unitate In, obţinându-se matricea (A | In), care prin transformări elementare
numai asupra liniilor se aduce la forma (In |A-1).
 La pasul 1 se urmăreşte ca 𝑎11 = 1 (prin schimbări de linii, combinaţii liniare de linii, împărţirea prin
𝑎11 ). În continuare, prin transformări elementare asupra liniei 1, se obţin elementele 𝑎𝑗1 = 0, j = 2 ... n
 La pasul 2 se obţine 𝑎22 = 1 şi prin transformări elementare asupra liniei 2 se obţin elementele 𝑎𝑗2 =
0, j = 3... n .
 La pasul i se obţine 𝑎𝑖𝑖 = 1 şi prin transformări elementare asupra liniei i se obţin elementele 𝑎𝑗𝑖 = 0,
j =1, 2, ..., i - 1, i + 1,..., n.

Sisteme liniare de m ecuaţii cu n necunoscute

Considerăm sistemul liniar de m ecuaţii cu n necunoscute

 a11x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1
 a x  a x  ...  a x  b
 (S ) : A  X  B
( S ) :  21 1 22 2 2n n 2
sau scris matriceal
 ..........
..........
..........
..........
.......

am1x1  am 2 x2  ...  amn xn  bm
Numim
  a11 a12 ... a1n 
 
  a21 a22 ... a2n 
A  matricea coeficienţilor sistemului
...
 
a 
 m1 m 2a ... amn 
 x1 
 
 x 
X  2 coloana necunoscutelor sistemului
...
 
x 
 n
 b1 
 
 b 
B 2 coloana termenilor liberi
...
 
b 
 m
 𝑟 = rang A  rang S rangul sistemului
 a11 ... a1n b1 
 
 A  ( A B)   ...  matricea extinsă a sistemului
a bm 
 m1 ... amn

Natura sistemului
Sistemul (S ) este numit
 compatibil când are cel puţin o soluţie
- compatibil determinat când are soluţie unică
- compatibil nedeterminat când are cel puţin două soluţii
 incompatibil când nu are soluţii
Rezolvarea sistemului
 x1  x2
 Dacă m  n  r soluţia (unică) a sistemului este dată de Teorema lui Cramer: x1  , x2  ,
 
 xn
..., xn  , unde  x este determinantul care se obţine din  , înlocuind coloana coeficienţilor lui
 k

xk cu coloana termenilor liberi, k  1..n .

 Soluţia se poate scrie şi matriceal X  A1  B
  Dacă m  n
Etapa 1. Se calculează 𝑟 = rang A
Etapa 2. Se alege un minor principal al sistemului  pr (un minor nenul de ordinul r = rang()
al matricei  se numeşte minor principal). Ecuaţiile şi necunoscutele ale cǎror coeficienţi intrǎ în formarea
acestui minor se numesc ecuaţii principale. Minorii de ordinul 𝑟 + 1 obţinuţi prin bordarea minorului principal
cu elementele corespunzǎtoare ale coloanei termenilor liberi, precum şi cu cele ale uneia dintre liniile
corespunzǎtoare unei ecuaţii secundare se numesc minori caracteristici. Pentru un sistem de m ecuaţii, cu
rangul matricei sistemului egal cu r, existǎ minori caracteristici numai dacǎ 𝑚 > 𝑟, iar numǎrul lor este 𝑚 − 𝑟
Etapa 3. Natura sistemului este dată de una din teoremele:
Teorema Kronecker-Capelli: (S ) este compatibil  rang A = rang A .
Teorema lui Rouché: (S ) este compatibil  toţii minorii caracteristici sunt nuli.
Etapa 4. Rezolvarea sistemului: sistemul (S ) are aceleaşi soluţii cu sistemul asociat ( S1) ,
obţinut din (S ) reţinând doar ecuaţiile principale în care au fost trecute în membrul drept eventualele
necunoscute secundare. Sistemul (𝑆1 ) are ca determinant chiar 𝛥𝑝𝑟 ≠ 0, deci este sistem Cramer. Cele r soluţii
ale sistemului (𝑆1 ) depind de parametrii 𝛼1 , 𝛼2 , . . . , 𝛼𝑛−𝑟 .

Sisteme omogene
Un sistem liniar omogen ( (bk  0, k ) este întotdeauna compatibil, deoarece admite cel puţin soluţia banalǎ.
Asadar, sistemul este nedeterminat (adicǎ are şi soluţii nenule) dacǎ şi numai dacǎ r  n. In cazul unui sistem
omogen pǎtratic acesta are şi soluţii nenule, dacǎ şi numai dacǎ determinantul matricei sistemului este nul.
Metoda lui Gauss

Considerăm sistemul A  X  B cu
 a11 a12 ... a1n   x1   b1 
     
 a21 a22 ... a2n  ,  x2  , b 
A  X   B 2
... ... ...
     
a  x  b 
 m1 am 2 ... amn   n  m
Metoda lui Gauss constă în aducerea matricei extinse la o fomă eşalon şi rezolvarea sistemului care
are ca matrice extinsă matricea eşalon obţinută.
𝑎̃11 𝑎̃12 . . . 𝑎̃1𝑛 𝑥1 𝑏̃1
0 𝑎̃22 . . . 𝑎̃2𝑛 𝑥2 ̃
( ) . ( . . . ) = 𝑏2
... ...
0 0 . . . 𝑎̃𝑚𝑛 𝑥𝑛 ̃
(𝑏𝑚 )
Factorizarea LU

Factorizarea LU presupune descompunerea matricei A într-un produs de matrice triunghiulare 𝐴 = 𝐿 ⋅ 𝑈 unde

 l11 0 ... 0   u11 u12 ... u1n 
l l ... 0   0 u ... u 
L 21 22  şi U   22 2 n 
 ...   ... 
   
 ln1 ln 2 ... lnn   0 0 ... unn 
In funcţie de condiţiile impuse, se disting factorizările: Doolittle, Crout şi Choleski. Importanţa factorizării
LU constă în transformarea unui sistem cu matrice pătratică A  X  B în două sisteme triunghiulare L  Y  B
şi U  X  Y .
 a11 a12 ... a1r 
 
Această descompunere este posibilă dacă toţi determinanţii  r  0 , unde  r    a21 a22 ... a2r 
...  , r  1..n
 
a 
 r1 ar2 ... arr 
Pentru a asigura unicitatea descompunerii trebuie precizate n elemente ale matricei L sau U . În mod obişnuit,
se specifică lii sau uii . Dacă lii  1 atunci factorizarea LU se numeşte factorizarea Doolittle, iar dacă uii  1
factorizarea LU se numeşte factorizarea Crout.
Factorizarea Cholesky

 a11 a12 ... a1n   x1   b1 

     
 a21 a22 ... a2n   x2   b2 
Considerăm sistemul A  X  B cu A    , X   ...  , B   ...  pentru care matricea A
...
     
a  x  b 
 n1 an 2 ... ann   n  n
este simetrică ( A  At ) şi pozitiv definită (toţi determinanţii  r  0 pentru r  1..n ). Factorizarea Cholesky
presupune descompunerea matricei A într-un produs de forma L  Lt şi rezolvarea a două sisteme triunghiulare
(se considerǎ 𝑙𝑖𝑖 > 0).