Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Introducere
Realizarea în mod simultan a obiectivelor de creştere a ocupării şi a competitivităţii
economice într-un climat de incluziune şi sustenabilitate reprezintă centrul preocupărilor de
mare intensitate atât a responsabililor de politică din Uniunea Europeană, cât şi a activităţii
ştiinţifice de cercetare din perioada actuală.
Realizarea acestui obiectiv ambiţios a impus măsuri de reformă radicale in ceea ce priveşte
dereglementarea si creşterea flexibilităţii pieţei muncii. Încercarea de a elibera mediul de
afaceri de povara, uneori mult prea mare a securităţii sociale, în scopul unui câştig necesar
de competitivitate, fără să afecteze în mod grav securitatea lucrătorilor pe aceasta piaţă a
generat multe discuţii şi, mai ales, a adus în faţa mediului academic si ştiinţific o nouă şi
interesantă provocare. Iată de ce, cei mai renumiţi cercetători din domeniul economiei muncii
sunt angrenaţi astăzi în găsirea unor soluţii de fond pentru această dilemă europeană.
Soluţia s-a intrezărit rapid şi nu este de mirare că ea a fost formulată de mediul ştiinţific.
Această soluţie pare a fi cea a promovării unei politici integrate de “flexicurity”. Modelul de
“flexicurity” (optimizarea flexibilităţii cu securitatea) este considerat un model al
statului bunăstării, asociat cu o politică pro-activă de piaţa muncii, o nouă viziune
politică privind modul de a gândi flexibilitatea si securitatea pe o piaţă a muncii
dinamică.
Geneza acestei noi viziuni a apărut din nevoia de adaptare (în egală masură a firmelor şi
lucrătorilor) la noile provocări privind: mersul rapid al integrării economice europene şi
internaţionale; dezvoltarea rapidă a noilor tehnologii, în special în domeniul informaţiei şi
comunicării în contextual creşterii inteligente; imbătrânirea demografică a societăţii europene,
împreună cu o rată medie de ocupare relativ redusă şi un nivel ridicat al şomajului de lungă
durată, care pune în pericol susţinerea sistemelor de protecţie socială; şi dezvoltarea
segmentării pieţei muncii în mai multe ţări, în care coexistă muncitorii protejaţi cu cei
neprotejaţi („insiders” şi „outsiders”1).
Adaptarea la noile schimbări, necesită o piaţă a muncii mai flexibilă combinată cu niveluri de
securitate, care se adresează atât nevoilor noi ale angajaţilor cât şi ale angajatorilor.
În acelaşi timp, companiile solicită un climat de afaceri adecvat, un cadru transparent şi legal
în scopul creşterii potenţialul de afaceri şi creării de noi locuri de muncă.
1
„Cei din interior” (care au un loc de muncă şi care trebuie ajutaţi să treacă de la un loc de muncă la altul) cât şi pe „cei din
afară” (care nu au un loc de muncă şi trebuie ajutaţi să intre şi să se menţină pe piaţa forţei de muncă).
2. Conceptul de flexisecuritate
Conceptul de „flexisecuritate” se bazează pe ideea că cele două dimensiuni flexibilitatea şi
securitatea nu sunt contradictorii, ci se sprijină reciproc, în special în contextul noilor provocări
(cum ar fi globalizarea) cu care se confruntă atât ţările dezvoltate cât şi cele în curs de
dezvoltare.
Ea nu este limitată la o mai mare libertate a companiilor de a recruta sau concedia ci are în
vedere şi progresarea lucrătorilor în locuri de muncă mai bune ”mobilitate ascendentă” şi
dezvoltarea optimă a talentului.
Securitatea, pe de altă parte, este mai mult decât doar securitatea menţinerii locului de
muncă, ci reprezintă înzestrarea persoanelor cu competenţe care să îi facă capabili să
progreseze în viaţa activă şi să-i ajute să-şi găsească un nou loc de muncă.
Aşadar, companiile şi lucrătorii pot beneficia atât de flexibilitate cât şi de securitate, ex. de o
mai bună organizare a muncii, de o mobilitate ascendentă, de creşterea competenţelor, de
investiţii în pregătirea profesională făcute de companii pentru ai ajuta pe lucrători să se
adapteze la schimbare şi să o accepte.
Conceptul a fost folosit pentru prima dată în Olanda, în 1995, de către Hans Adriaansens 3,
care l-a definit drept o trecere de la „securitatea în cadrul unui loc de muncă” spre „securitatea
capacităţii individului de a se angaja sau de a-şi menţine locul de muncă”, practic de la
protecţia locului de muncă la protecţia ocupării, referindu-se la o reformă politică de creştere a
securităţii angajatului flexibil4.
În general lucrătorii “atipici” au un nivel mai scăzut al securităţii sociale (ex. drepturi de şomaj,
pensii şi vacanţe) şi un nivel mai scăzut al securităţii ocupării decât lucrătorii permanenţi.
Succesul înregistrat pe piaţa muncii din Danemarca s-a datorat corectării acestui dezechilibru
dintre lipsa de flexibilitatea a lucrătorilor permanenţi şi insecuritatea lucrătorilor atipici.
Termenul de „flexicurity” este prezent în literatură cu mai multe definiţii, care parţial se
suprapun, cum ar fi, flexicurity ca: „strategie politică” (Wilthagen, 1998; Wilthagen and Tros,
2004 ), „protecţie socială” (Keller and Seifert, 2004), „politică de dereglementare” (Klammer
2004, 2005), „bazat pe triunghiul de aur Danez” (P. Kongsoj Madsen), definiţia instrumentală
(Tangian Andranik, 2006), „concept operaţional” (Comisia Europeană, 2007), etc.
Pentru a sublinia evoluţia şi dimensiunile acestui concept ne vom axa pe trei definiţii:
flexisecuritatea ca strategie politică (Wilthagen 1998), varianta mai detaliată care evidenţiază
dimensiunile flexisecurităţii (formulată de Wilthagen and Tros, 2004) şi conceptul operaţional
(Comisia Europeană, 2007).
2
Comisarul european pentru afaceri sociale.
3
Cu ocazia unor alocuţiuni şi interviuri
4
Anna Ilsøe (2007) The Danish Flexicurity Model - a Lesson for the US? ISBN 87-91833-16-7
Prima definiţie susţine că: „Flexisecuritatea este o strategie politică care încearcă, sincronic şi
în mod deliberat, să sporească flexibilitatea pieţelor muncii, organizarea muncii şi relaţiile de
muncă, pe de o parte, şi să întărească securitatea (securitate socială şi securitatea ocupării),
mai ales, pentru grupuri dezavantajate pe/sau în afara pieţei muncii.
În cea de-a doua definiţie Wilthagen şi Tros (2004) susţin că: ,,Flexisecuritatea este (1) o
măsură a locului de muncă, a ocupării, venitului şi o ‘combinaţie’ de securitate care facilitează
carierele pe piaţa muncii şi biografiile muncitorilor cu o poziţie relativ slabă şi ţine seama de
durata şi calitatea ridicată a participării pe piaţa muncii şi incluziunea socială, care în acelaşi
timp furnizează (2) o varietate a flexibilităţii numerice (atât externe cât şi interne), funcţionale
şi salariale care ţine seama de o ajustare oportună şi adecvată a pieţelor muncii (şi companii
individuale) la condiţiile în schimbare pentru a menţine şi creşte competitivitatea şi
productitivitatea5.
În cea de-a treia definiţie, apărută în Comunicatul Comisiei din Iunie 2007, Comisia
Europeană şi Statele Membre, pe baza experienţei şi evidenţei analitice, au ajuns la un
consens, şi anume că politicile de flexisecuritate pot fi proiectate şi implementate pe patru
componente:
5
Wilthagen, T., Tros F. (2004). "The Concept of “Flexicurity”: A new approach to regulating employment and labour markets
Transfer 10(2)
o Strategii de învăţare pe toată durata vieţii cuprinzătoare
Învăţarea pe toată durata vieţii reprezintă asigurarea că toţi cetăţenii europeni au oportunitatea
de a avea o educaţie iniţială de calitate înaltă, că ei îşi termină studiile secundare, că ei îşi
dezvoltă competenţe cheie şi îmbunătăţesc competenţele deţinute de-a lungul vieţii lor active.
Este vorba de asemenea de se asigura că firmele investesc mai mult în capitalul uman pentru
a-şi dezvolta competenţele.
Prin implementarea politicilor de măsuri active cum ar fi un sprijin eficient în găsirea unui loc
de muncă şi recompense mari pentru muncă, cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă pot fi
încurajaţi să-şi găsească un nou angajator.
Cursuriile de căutare a unui loc de muncă şi cluburile de joburi s-au arătat a fi printre cele mai
eficiente măsuri de ajutorare a şomerilor în găsirea unui loc de muncă.
Îngrijirea copiilor este o altă problemă importantă care trebuie avută în vedere în realizarea
unui echilibru între viaţa profesională şi viaţa privată şi astfel, lucrătorii să rămână pe piaţa
muncii.
Tabel nr. 1
6
Diferite forme ale flexibilităţii pieţei muncii .
Forme ale flexibilităţii Flexibilitate cantitativă Flexibilitate
funcţională
Flexibilitate externă Statutul ocupaţional: Sisteme de producţie
-Contracte permanente - Subcontractare
- Contracte pe perioadă determinată - Externalizare
- Contracte de lucru temporare - Autoangajare
- Ocupare sezonieră - Leasing
Flexibilitate internă Timpul de lucru Organizarea muncii
- Reducerea orelor de lucru - Formare profesională
- Lucrul în regim integral / lucru în regim parţial - Rotirea la locul de muncă
-Săptămâna scurtă de lucru - Munca în echipa/munca
- Ore de lucru variabile individuală
- Lucru neregulat/ neprevizibil - Sarcini multiple/Cunoştinţe
multiple
Salarii şi alte costuri ale muncii - Proiect în grupuri
- Schimbări privind plata - Responsabilitatea
- Schimbări în cheltuielile cu securitatea muncitorilor asupra planificării,
socială bugetului, inovaţiei, tehnologiei
6
Wilthagen, Ton, and Frank Tros. 2004. “The concept of ‘flexicurity’: a new approach to regulating employment and
labour markets,” Transfer 2.
- Beneficii ale muncii
- Subvenţii în muncă
- Beneficii temporare
- Plata în funcţie de performanţă
Sursa: adaptat după Eero Polus, General Framework
for Long-Term Social Impact Evaluation of an employment strategy, European Foundation, 2006
Guy Standing enumeră şapte tipuri de securitate. Wilthagen, Tros şi Lieshout restrâng
consideraţiile la următoarele patru tipuri de securitate7:
Guy Standing o consideră mai general, ca protecţie a venitului prin mecanismul salariului
minim, indexare salarială, securitate socială cuprinzătoare, inclusiv impozitare progresivă,
acordarea de provizioane pentru vârstnici.
Legătura flexibilitate-securitate
Mixarea în diverse combinaţii a formelor de flexibilitate şi securitate conduce la o varietate de
modele de flexisecuritate8.
7
Wilthagen T. Tros F., Lieshout Harm van (2003) Towards “flexicurity”?: flexibility and security in EU member states
Invited paper prepared for the 13th World Congress of the International Industrial Relations Association (IIRA), Berlin
September 2003
8
Bredgaard Thomas & Larsen Flemming (2007) Comparing Flexicurity in Denmark and Japan, Centre for Labour Market
Research at Aalborg University (CARMA)
Realizând conexiunea şi echilibrarea dintre flexibilitate şi securitate pe piaţa muncii, Wilthagen
construieşte o matrice care cuprinde diferite dimensiuni ale acestor două elemente, reuşind
astfel să prefigureze o imagine cuprinzătoare asupra modelelor de flexisecuritate.
Tabelul nr. 2
Compromisul (trade-off) flexibilitate versus securitate
Securitate Securitatea Securitatea ocupării Securitatea Securitate
locului de muncă venitului combinată
Flexibilitate
- Tipuri de contracte
- Servicii de
de muncă - Indemnizaţie
ocupare/Politici active
- Legislaţia în de şomaj Protecţia
Flexibilitate pe piaţa muncii
domeniul protecţiei - Alte ajutoare împotriva
numerică externă - Formare
ocupării sociale concedierilor
profesională/ Învăţare
- Pensionare - Salarii minime
continuă
anticipată
- Ajutoare
- Legislaţia în
suplimentare
domeniul protecţiei - Diferite tipuri de
- Săptămâni de lucru part-time
Flexibilitate ocupării scheme de
reduse/ - Grant-uri
numerică internă - Formare concedieri
contracte part-time pentru studii
profesională/ Învăţare - Pensie part-time
- Ajutoare de
continuă
boală
-Job-uri atractive - Formare
- Formare profesională profesională/ Învăţare - Sisteme de
Acorduri privind
- Forţa de muncă în continuă remunerare în
Flexibilitate funcţională timpul de muncă
leasing - Rotaţia job-urilor funcţie de
voluntară
- Subcontractări - - Lucrul în echipă performanţe
Outsourcing - Policalificare
- Modificări în - Contractul
- Ajustări locale ale
sistemul de plăţi la colectiv de
costurilor forţei de
Flexibilitatea costului asigurările sociale muncă Acorduri privind
muncă
forţei de muncă - Subvenţii pentru - Plăţi reduse timpul de muncă
- Demultiplicare
/salariului ocupare pentru voluntară
/reduceri de plăţi la
- Recompense ale săptămâna de
asigurările sociale
muncii lucru redusă
Sursa: Wilthagen, T. and F. Tros (2004). "The Concept of
“Flexicurity”: A new approach to regulating employment and labour markets Transfer 10(2): 166-186
Flexisecuritatea înseamnă combinaţii noi şi pozitive între una sau mai multe tipuri de flexibilitate
şi una sau mai multe tipuri de securitate.
Ca urmare, aceste combinaţii ar trebui să conducă la situaţii avantajoase de tipul win-win
pentru (1) angajatori care beneficiază de niveluri înalte de flexibilitate, favorabile creşterii
economice şi creării de locuri de muncă şi (2) muncitori, care beneficiază de niveluri înalte de
securitate ce însoţesc flexibilitatea la un un nivel acceptabil pentru ei.
Suplimentar ele pot varia în concordanţă cu actorii implicaţi (guvern, parteneri sociali, firme
individuale sau angajaţi) şi cu instrumentele aplicate (legi, contracte collective, contracte
individuale, etc).
De asemenea, “poate ajuta la identificarea unor relaţii stilizate între flexibilitate şi securitate în
cadrul diferitelor modele naţionale de piaţă a muncii” 9.
Cu toate acestea, există anumite limite în ceea ce priveşte ţările care se pot încadra în această
matrice.
Madsen dă exemplul SUA, care punând un mai mare accent pe flexibilitatea numerică şi
salarială, comparativ cu alte dimensiuni ale securităţii, “nu pot fi plasate în matrice, pentru că
nu există o atenţie sincronă pentru aspectele de flexibilitate şi de securitate”10.
Există două analize ale sistemelor de flexisecuritate realizate de Comisia Europeană: una
prezentată în Employment in Europe 2006 (EIE), care ia în considerare numai componenta
externă a flexibilităţii şi a doua analiză prezentată în EIE 2007 care ia în considerare şi
componentele internă şi funcţională ale flexibilităţii.
9
Bredgaard Thomas Larsen Flemming Madsen Per Kongshøj (2005) The flexible Danish labour market – a review CARMA
Aalborg University CARMA Research papers 2005:01
10
Madsen, Per Kongshøj. 2006b. “Flexicurity: A New Perspective on Labour Markets and Welfare States in Europe. The Case of
Denmark.” Danish National Centre for Labour Market Research (CARMA)Aalborg University
Cele 7 variabile folosite în cadrul EIE 2007 pentru a face o taxonomie a ţărilor în cadrul în
cadrul modelelor social europene identificate anterior11 sunt:
Indicatorul rigidităţii legislaţiei privind protecţia ocupării are avea înaintea intrării în vigoare a
noului Cod al Muncii în 2011 valoarea 2,8 situând România în panelul ţărilor cu o legislaţie
rigidă fapt care a influenţat negative performanţa companiilor şi capacitatea lor de adaptarea
la condiţiile economice actuale.
Câteva repere importante în evoluţia conceptului de flexisecuritate sunt redate mai jos:
Noiembrie 2006 – Comisia publică “Green Paper” privind reforma legislaţiei muncii
în Statele Membre;
27 Iunie 2007 – Comunicatul Comisiei “Principiile comune ale flexisecurităţii: locuri
de muncă mai multe şi mai bune prin flexibilitate şi securitate”;
1 Februarie 2008 – se lansează “Mission for Flexicurity” - un plan de acţiune care
include vizita în 4-5 state pentru a monitoriza modul de implementare a politicilor de
flexisecuritate la nivel naţional;
Martie 2008 – Consiliul European sprijină noul ciclu de linii directoare ale Strategiei
Lisabona care include referinţe la principiile comune ale flexisecurităţii şi modalităţile
naţionale de acţiune – raportarea Statelor Membre;
11
Ferrera (1998), Bertola (2001), Boeri (2002) outline 4 social models for the EU 15 countries at the end of the 20th century: the Nordic
model, the Continental model, the Anglo-Saxon model and the Mediterranean model, EIE 2004, 2006, s.a.
12
director de proiect dr. Daniela Pasnicu
August 2008 - Consiliul de Miniştri al UE adoptă căile de acţiune propuse în
Comunicatul Comisiei pentru a spori eficienţa pieţelor muncii;
12 Dec. 2008 - Misiunea pentru Flexisecuritate prezintă raportul final, dar
elaborarea planului de acţiune este amânată datorită recesiunii economice;
8 Iunie 2009 – Consiliul adoptă concluziile privind „flexisecuritatea în timp de criză”;
În strategia Europa 2020, în iniţiativa emblematică „O agendă pentru noi competenţe şi noi
locuri de muncă”, se subliniază că la nivelul UE,: “ Comisia va depune eforturi pentru punerea
în aplicare a celei de-a doua etape a agendei de flexisecuritate, împreună cu partenerii sociali
europeni, pentru a identifica modalităţile de a îmbunătăţi gestionarea tranziţiilor economice, de
a combate şomajul şi de a creşte ratele de activitate”.
De asemenea, la nivel naţional statele member vor trebui să “pună în aplicare măsurile
naţionale de flexisecuritate, astfel cum s-a convenit în cadrul Consiliului European, să reducă
segmentarea pieţei muncii şi să faciliteze tranziţiile şi reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa
privată”.
Din acest motiv, abordarea adoptată nu ia în considerare un singur model, dar subliniază
totuşi importanţa respectării unui număr de „principii comune ale flexisecurităţii”, care se referă
în special la reducerea segmentării pieţei muncii, nevoia unui climat al încrederii între
partenerii sociali, şi căutarea unui echilibru între drepturile şi responsabilităţile angajatorilor,
lucrătorilor, persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi autorităţilor.
Statele Membre pot combina aceste instrumente şi principii în vederea elaborării unei strategii
de flexisecuritate adaptată la nevoile şi priorităţile lor specifice.
13
Document de evaluare a Strategiei de la Lisabona, document de lucru a CE, 2.2.2010, pg.3
La cererea consiliului, Comisia Europeană a lansat la 1 Februarie 2008 o acţiune intitulată
„Misiune pentru Flexicuritate”, care are scopul de a promova implementarea flexisecurităţii în
diferite contexte prin lărgirea cadrului de abordare a flexisecurităţii şi a principiilor comune şi
prin susţinerea actorilor relevanţi ai pieţei muncii în coordonarea procesului.
Misiunea are de asemenea obiectivul de a promova schimbul de bune practici între Statele
membre.
Mai exact, flexisecuritatea are în vedere facilitarea ajustării pieţei muncii care să conducă la
îmbunătăţirea posibilităţilor de schimbări structurale, care este o cerinţă necesară pentru
creşterea economică, salarii reale mai ridicate şi creşterea bunăstării îmbunătăţită.
Pentru a facilita dezbaterile naţionale în cadrul obiectivelor comune ale Strategiei de creştere
şi ocupare (Growth and Jobs strategy), s- au elaborate 8 principii commune ale
flexisecurităţăii.
Principiile comune pot fi o referinţă utilă în crearea unor pieţe ale muncii mai deschise şi mai
responsabile şi a unor locuri de muncă mai productive.
14
Seven Otto Littorin, ministrul muncii în Suedia, Stokholm, 2 Iunie 2008.
muncă mai multe şi mai bune, să întărească modelele sociale europene, prin
asigurarea unor noi forme de flexibilitate şi securitate în vederea sporirii adaptabilităţii,
ocupării şi coeziunii sociale;
2. Flexisecuritatea implică combinaţia aranjamentelor contractuale flexibile şi sigure,
strategiilor de învăţare continuă, cuprinzătoare, politicilor active de piaţa muncii eficace
şi a politicilor de protecţie sociale moderne, adecvate;
3. Flexisecuritatea trebuie să fie adaptată la circumstanţele specifice fiecărui stat membru
(trebuie să dezvolte propriile modalităţi de flexisecuritate);
4. Flexisecuritatea trebuie să promoveze pieţe ale muncii deschise, responsabile şi
inclusive, reducând segmentarea. Flexisecuritatea urmăreşte să reducă distanţa
existentă între cei aflaţi pe piaţa muncii şi cei din afara ei. Primii au nevoie de un suport
pentru a fi pregătiţi şi protejaţi în perioadele cuprinse între două locuri de muncă.
A doua categorie care include şomerii, dintre care femeile, tinerii şi migranţii, are nevoie
de un acces cât mai uşor pe piaţa muncii şi de a obţine contracte de muncă stabile;
5. Trebuie să fie promovate atât flexibilitatea internă cât şi externă iar flexibilitatea
contractuală trebuie să fie însoţită de siguranţa tranziţiei de la un loc de muncă la altul
(mobilitate ascendentă şi din şomaj în câmpul muncii);
6. Flexisecuritatea trebuie să sprijine egalitatea dintre sexe, să furnizeze oportunităţi pt
echilibrarea vieţii profesionale cu cea de familie, oportunităţi egale pentru emigranţi,
tineri, vârstnici şi persoane cu disabilităţi;
7. Flexisecuritatea necesită un climat de încredere şi dialog între toţi factorii de decizie.
Deşi autoritatea publică deţine responsabilitatea deplină, implicarea partenerilor sociali
în proiectarea şi implementarea politicii de flexisecuritate prin dialog social şi negocieri
colective este de importanţă crucială;
8. Politicile de flexisecuritate au costuri bugetare şi trebuie să rămână compatibile cu
bugetele publice sustenabile. Ele urmăresc de asemenea să se realizeze o distribuire
corectă a costurilor şi a beneficiilor, în special între afaceri, bugete publice şi
individuale, cu o atenţie specială pentru situaţia particulară a Întreprinderilor Mici şi
Mijlocii.
Anticiparea tendinţelor pe piaţa muncii şi a evoluţiei cererii pentru calificări sunt deosebit de
importante pentru dimensionarea componentelor politicilor de flexisecuritate.
15
Prezidată de comisarul Vladimir Spidla şi Gerard Larcher, decembrie 2008
Concluzia Raportului a fost, că în ciuda contracţiei economice înregistrate, provocările pe
termen lung au rămas aceleaşi şi că flexisecuritatea este „fără nici un dubiu, strategia care
trebuie adoptată de pieţele muncii ale UE pentru a face faţă noilor cerinţe de competitivitate şi
în acelaţi timp pentru a furniza gradul necesar de protecţie socială, în special în contextul
recesiunii economice prezente”.
Prin urmare, flexisecuritatea trebuie regândită ca o stare în care toţi lucrătorii se bucură de un
echilibru corect între flexibilitate şi securitate şi sunt gata să răspundă nevoilor de schimbare
ale pieţelor muncii.
Motivul este acela că, în contextul creşterii şomajului în toate sectoarele, calitatea principală a
flexibilităţii, aceea de realocare a lucrătorilor din sectoarele care se află în declin economic
către sectoarele aflate în creştere, riscă să devină irelevantă atâta timp cât economia este în
recesiune.
Pe de altă parte, în ţările cu o legislaţie a muncii mai flexibilă (Marea Britanie, Irlanda, etc)
creşterea şomajului va fi mai semnificativă şi prin urmare nu doar beneficiile flexibilităţii sunt
puse sub semnul întrebării, ci şi posibilitatea financiară a guvernelor de a susţine securitatea
economică a persoanelor care îşi pierd locurile de muncă.
16
Tripartite Social Summit, 25 martie 2010
17
Andre Sapir, s.a., Europes economic priorities 2010-2015: Memos to the new Commission, Bruegel, martie 2010
Cu toate acestea, odată ce vom ieşi din criză, unele sectoare economice se vor relansa, altele
vor stagna sau chiar se vor restrânge.
Ritmul de creştere economică va depinde în mod semnificativ de uşurinţa cu care lucrătorii vor
fi realocaţi către sectoarele aflate în expansiune. Dacă, ca urmare unei legislaţii a muncii
rigide, lucrătorii vor fi menţinuţi în sectoarele neperformante creşterea economică va fi mult
mai lentă.
Acesta propune mai multe căi de acţiune în acest context nefavorabil (Tabelul nr.3).
Tabelul nr. 3
Criza economică şi modalităţile de flexibilitate şi securitate
Securitate Securitatea locului de Securitatea Securitatea (socială) Securitate
Flexibilitate muncă ocupării a venitului combinată (munca
şi protecţie)
Numerică externă Plasare temporară în Centre de Beneficiu de şomaj Sprijin de
(angajare, alte firme mobilitate ca subvenţie ipotecare
concediere) salarială,
pensionare; taxe mai
scăzute
Numerică internă Scurtarea timpului Multy- Beneficiu de şomaj Scheme de
(flexibilitatea de lucru employership pe timp parţial, plecare în
timpului de timp de lucru redus concediu, zile
muncă) suplimentare
libere
Funcţională Rotaţia locului de Stagii în alte Recalificarea pentru Acreditarea
(oportunităţi de muncă firme; recalificarea un nou loc de muncă cunoştinţelor
ocupare) anterioare
Plata variabilă Ajustarea salariilor
Suplimentarea Indemnizaţia de Alocaţie familială
salariului cu un şomaj suplimentară; crescută
nou loc de muncă economii private
Sursa: Ton Wilthagen, Flexicurity in the crisis: the case of short-time working
arrangements, European
18
Ton Wilthagen, Flexicurity in the crisis: the case of short-time working arrangements, European Employment
Observatory, Occasional workshop on Short-Time Working Arrangements, 13 January 2010
19
Elaborate in cadrul proiectului „Mecanisme de promovare a politicii de flexibilitate şi securitate (flexicurity) şi de reducere
a segmentării pieţei muncii”, INCSMPS, director de proiect dr. Daniela Pasnicu.
O schita al modelului romanesc al flexicuritatii a fost prezentata public in iunie 2009, iar în
noiembrie 2009 a fost supus unei dezbateri publice la care au participat partenerii sociali.
De menţionat că modelul a fost prezentat în contextul în care acţiona Codul Muncii elaborat în
2003, ale cărui prevederi s-au considerat depăşite faţă de contextul socio-economic din acea
perioadă.
Noul Cod al muncii (2011) a condus la o mai mare flexibilizare a relaţiilor de muncă, la
un grad mai scăzut a protecţiei ocupării, încurajând astfel interesul pentru pregătirea
profesională, învăţare continuă, perfecţionare, mobilitatea lor teritorială şi profesională.
“Întreprinderile sunt alcătuite din oameni. Grija faţă de personal îl ajută să fie fericit, mulţumit şi
mai productive. La firma Benbro încurajăm oamenii noştri pentru a realize un echilibru sănătos
între muncă şi familie” (MD, Benbro).
Concluzii:
abordarea conceptului de flexisecuritate trebuie făcută în primul rând la nivelul unităţii
economice în cadrul negocierilor colective;
gradul exagerat de protecţie a locurilor de muncă în defavoarea protecţiei lucrătorilor,
rigiditatea cadrului legislativ existent descurajează apetitul lucrătorilor pentru învăţare
continuă, mobilitatea teritorială şi profesională prin recalificări şi reconversie
profesională;
sindicatele sunt de acord cu existenţa unei tipologii a contractelor individuale de
muncă, însă consideră că nu trebuie anulat caracterul „de regulă” al contractelor
individuale de muncă pe perioadă nedeterminată şi că stabilitatea la locul de muncă
contribuie la creşterea competitivităţii;
starea de conflict de pe piaţa muncii se datorează aplicării greşite a principiului 7
formulat de Comisia Europeană (privind importanţa climatului de încredere şi a
dialogul social), ca urmare a deciziilor iresponsabile din politica economică şi a lipsei
politicilor sociale echilibrate;
îngrijorare privind sustenabilitatea costurilor cu implementarea politicilor de
flexisecuritate din bugetele publice, făcându-se referire la respectarea principiului 8;
implementarea politicilor de flexisecuritate trebuie să aibă în vedere şi contracararea
perioadei de criză actuală din ţară, prin sprijinirea ratei de ocupare a forţei de muncă
la nivel naţional şi reducerea ratei şomajului;
serviciile de ocupare oferite trebuie să fie personalzate şi individuale, folosind cele mai
eficiente tehnici de consiliere şi îndrumare, precum şi echilibrul competenţelor
folosindu-se în acest scop tehnici de instruire şi consiliere la distanţă inovatoare şi
eficiente, bazate pe o platformă web personalizată;
serviciile de ocupare trebuie să ia în considerare nevoile specifice ale diferitelor
categorii care compun grupul ţintă, în special femeile, şomerii pe termen lung, şomerii
cu vârsta peste 45 de ani, persoanele inactive şi tinerii care au abandonat şcoala
timpuriu.
sindicatele sunt de părere că garanţiile de securitate socială se pot majora prin două
modalităţi: prin creşterea beneficiilor oferite de asigurarea de şomaj şi printr-o mai
bună reglementare a serviciilor oferite în prezent de ANOFM persoanelor aflate în
căutarea unui loc de muncă;
absenţa măsurilor de securitate socială sau de protecţie a salariaţilor specifică
modelului de flexisecuritate.
adoptarea unor măsuri flexibile la nivel de firmă privind: timpul de muncă, concediul de
odihnă şi repaosul săptămânal; concediul medical; conflictul de muncă; preaviz;
încheierea de CIM şi concedieri; formarea profesională; eliminarea discrepanţelor din
textele de lege; fişele de post, fişele de prezenţă şi a condicelor de prezenţă;
flexibilizarea aranjamentelor contractuale în domeniul muncii, atât în domeniul
contractelor colective de muncă, cât şi a contractelor individuale, creşterea garanţiilor
de securitate socială.
partenerii sociali au viziuni diferite atât din punct de vedere conceptual cât şi al unor
eventuale mecanisme de implementare al acestui concept. Aceştia vizează conceptul
doar în zona de interes, unii se pronunţă pe flexibilizare alţii pe aspecte de securitate
socială, neexistând o abordare globală a componentelor de flexisecuritate;
România avea o legislaţie privind protecţia ocupării încă destul de rigidă (EPL=2,8),
lucru care împiedică firmele să se adapteze cu uşurinţă la cerinţele pieţei şi să devină
competitive. Prin urmare, mobilitatea indivizilor pe piaţa muncii este relativ redusă,
viteza de realocare structurală a forţei de muncă nu este la nivelul dorit. Odată cu
intrarea noului Cod al Muncii se anticipează o flexibilizare a relaţiilor de muncă;
necesitatea prevenirii creşterii numărului de locuri de muncă instabile, caracterizate prin
flexibilitate excesivă, în detrimentul securităţii şi asigurarea drepturilor adecvate pentru
lucrători în cazul tuturor tipurilor de contracte;
in condiţiile crizei economice actuale, un instrument eficient de luptă împotriva
şomajului îl constituie flexibilitatea internă (aranjamente contractuale de muncă flexibile,
forme de muncă atipice, intensitatea muncii, etc), deoarece poate limita fluxul de intrări
în şomaj, asigurând astfel companiilor stocul de competenţe necesar perioadelor de
creştere economică. Prin urmare, nu se recomandă reformele forţate privind
flexibilitatea externă, care sunt riscante în situaţia actuală;
politicile de flexisecuritate au costuri bugetare care trebuie să rămână compatibile cu
bugetele publice sustenabile dar au şi beneficii. Realizarea unei distribuiri corecte a
costurilor şi beneficiilor, în special între firme, bugete publice şi individuale ;
necesitatea garantării securităţii unui nivel rezonabil al venitului în paralel cu asigurarea
unui acces mai bun al indivizilor la programele pieţei muncii pentru sporirea şanselor de
angajare;
dialogul social şi implicarea partenerilor sociali, atât la nivel naţional cât şi la nivelul
întreprinderii joacă un rol important în elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor de
flexisecuritate;
adoptarea politicilor active şi pasive ale pieţei muncii trebuie realizată astfel încât să
asigure o combinaţie optimă între flexibilitatea pieţei muncii şi securitatea socială.
Depoziţiile scot în evidenţă existenţa unei game largi de politici active şi pasive ale
pieţei muncii, de tipul celor existente în marea majoritate a ţărilor UE, dar modul de
implementare a acestora şi resursele alocate sunt deficitare;
din depoziţii rezultă că modelul de flexisecuritate poate funcţiona doar în condiţiile în
care lucrătorii dispun de oportunităţi de formare eficientă. Sistemul de învăţare continuă
trebuie să se plieze pe nevoile pieţei muncii, iar investiţiile în formare să se facă atât de
întreprinderi cât şi de individ, care trebuie să-şi asume responsabilitatea propriei formări
permanente.
necesitatea existenţei unor pârghii de intervenţii la nivelul inspecţiei muncii prin care să
fie sancţionaţi angajatorii care nu se conformează prevederilor Codului Muncii
referitoare la formarea profesională continuă a salariaţilor;
flexisecuritatea reprezintă o strategie agregată care presupune ca politicile trebuie să
fie conturate şi implementate pe toate cele patru componente (aranjamente
contractuale flexibile, strategii de învăţare continuă, politici active, sisteme de securitate
sociale moderne) în mod simultan şi nu selectiv.
Referinţe bibliografice:
Vasilica Ciucă, Daniela Paşnicu, Liana Son, Ciprian Sipos, Marioara Iordan, „The Romanian
Flexicurity – A Response to the European Labour Market Needs”, Romanian Journal of
Economic Forecasting, No2, ISSN: 1582/6163, forthcoming 2009.
Vasilica Ciucă, Daniela Pasnicu (coord) “Definirea flexisecurităţii din perspective strategic a
Uniunii Europene şi armonizarea cu punctele de vedere ale partenerilor sociali”, Editura
Agora, ISBN 978-973-8295-63-6, 2008
Madsen Per Kongshøj (2006). “Flexicurity – A new perspective on labour markets and
welfare states in Europe”. CARMA Centre for Labour Market Research Aalborg University ,
Research paper 2006:1.
Paşnicu Daniela, „Instituţiile centrale şi locale în dezvoltarea economică şi protecţia
socială”, Ed. Tribuna Economică, 2005, ISBN 973-688-029-X.
Tangian Andranik (2006) European flexicurity: concepts (operational definitions),
methodology (monitoring instruments), and policies (consistent implementations) WSI-
Diskussionspapier Nr. 148 October 2006
Tros F. (2004a) Towards ‘”flexicurity” in policies for the older employees in EU-countries?
IREC Conference 2004 Utrecht, August 2004 Hugo Andnzheimer Institute, Univerandty of
Amsterdam, The Netherlands.
Tros F. (2004b) ‘Flexicurity’ and HR-policies for the older employees. WP for the Workshop
TLM-Work Package 7 ‘Active retirement’ Alcala, June 2-3 2004, Alcala. Updated September
2004.
Wilthagen T. Tros F., Lieshout Harm van (2003). Towards “flexicurity”?: flexibility and
security in EU member states”. Paper prepared for the 13th World Congress of the
International Industrial Relations Association (IIRA), Berlin September 2003.
Wilthagen T. (2004) “Balancing flexibility and security in European labour markets”,
Paper presented at the Conference on Recent Developments in European industrial;
Eurofound, Flexicurity –Actions at Company Level, 2012, ISBN978-92-897-1069-5.
Eurofound, Anuar 2010 –Conditii de viata si de munca in Europa, 2012