SCOALA POSTLICEALA SANITARA FUNDENI

Avortul
Sarcina extrauterina
Placenta praevia
Eclampsia

DRAGHICI CORINA
MUNTEANU ALICE
 AVORTUL

DEFINITIE:

Sub denumirea de avort intelegem intreruperea cursului normal al sarcinii in

primele 28 saptamani de gestatie, cu eliminarea unui produs de conceptie mort mai
mic de 1000 g.

In functie de varsta sarcinii, expulzia oului poate fi pana in:

· Luna a VI-a cand poarta denumirea de avort

· Din luna a VII-a la 37 saptamani cand poarta denumirea de nastere

prematura

· Din luna a IX-a implinita poarta denumirea de nastere la termen.

CLASIFICARE:

In functie de modalitatea de producere avorturile se impart in:

Avort
- spontan
- provocat
- terapeutic
- la cerere

Scurte consideratii istorice si etice:

Avortul reprezinta poate cea mai „paradoxala" entitate din patologia

obstetricala: - o serie de cupluri care au in antecedente avorturi spontane,
infertilitate, avorturi habituale, boala abortiva isi doresc maternitatea si fac
eforturi deosebite, la indicatia clinicienilor, pentru obtinerea ei; - femei care
nu isi doresc sarcina la varsta cand calitatea biologica a oului este poate cea
mai buna 20-30 ani recurg la avortul la cerere, interventie cu riscuri, chiar in
maini experimentate, atat aspiratia, cat si chiuretajul fiind manevre oarbe
(perforatii, hemoragii, repetarea chiuretajului, infectii uterine si/sau
salpingo-ovariene, sinechii, care conduc la sterilitate/ infertilitate ulterioara,
adeseori definitiva) , cand aceste cupluri doresc o sarcina este deja prea
tarziu; - femei cu boli grave la care sarcina este contraindicata (cardio -
vasculare, respiratorii, renale, diabet sever, lupus etc.) dar care dintr -o
judecata „fireasca", la care se adauga desigur „frustarea" si ignoranta isi pun
in pericol viata pentru mentinerea unei sarcini mult ravnite, riscurile fiind
imense; - femei care nu doresc sarcina, raman gravide foarte usor, recurg la
diferite manopere abortive, cu consecinte dintre cele mai grave/ mortale
uneori (avortul provocat criminal, complicat) cand foarte simplu ar putea
apela la diferite metode contraceptive si/sau la avortul legal la cerere.
Mentinerea unei sarcini, indiferent de circumstante este, in fond, o problema
in primul rand personala. Nici un individ, nici o entitate, nici o legislatie nu
pot impune unei femei majore acceptiunea unei sarcini impotriva vointei
sale. Cel care considera ca este de datoria lui sa o faca trebuie sa cunoasca
reproducerea umana, si nu numai atat, sa tina cont de toate conditiile.
Impunerea inseamna predominant obligatii fata de cei care nasc, cresc si
dezvolta, fata de parinti, familie; a nu le acorda importanta, creditul si
ajutorul cuvenit este mai grav decat a interzice si/sau a condamna avortul.
 2. AVORTUL SPONTAN

2.1. DEFINITIE:

Avortul spontan reprezinta eliminarea produsului de conceptie generata de cauze

naturale si care se poate produce in primul trimestru de sarcina (85%) sau tardiv in
trimestrul al II-lea (15%).

2.2. CAUZE:

a) locale: - materne - uter hipoplazic

- malformatii uterine cangenitale

- deviatii uterine ireductibile

- rupturi de col sau cicatrici ale colului

- tumori uterine maligne sau benigne
- ovulare - malformatii si oprirea in ovulatie a embrionului
- leziuni ale placentei( infarcte, dezlipiri
precoce, insertii vicioase)
b) generale: - infectii febrile acute
- infectii cronice
- intoxicatii profesionale
c) traumatisme si alte cauze:
- traumatism pe zona genitala si/sau abdominala
Mecanism de producere a unui avort spontan
 Uneori uterul gravid intra subit in contractii repetate si din ce in ce mai
intense rezultand expulzia oului dupa un travaliu mai mult sau mai putin lung.
Alteori avortul incepe prin dezlipirea progresiva a oului, apoi apar contractii
expulzive. Sarcina se opreste in evolutie prin moartea embrionului sau fatului, iar
dupa un timp de retentia acestuia( zile, saptamani, luni) se produce eliminarea
oului mort. Expulzia oului se poate face in doua feluri:
· expulzia intregului ou intr-un singur timp, numit avort in TOTO( in
cazul sarcinilor mai mici)
· expulzia embrionului sau a fatului intr-un singur timp, iar restul oului
in al doilea timp.
2.3. TABLOU CLINIC:

Ø disparitia semnelor subiective de sarcina

Ø metroragie
Ø dureri lombare sau abdomino-pelviene
Durata in care se efectueaza un avort spontan este variabila, de la o ora la 5-6
ore. De cele mai multe ori oul este eliminat incomplet din cauza contractiilor
uterine sau aderentei membranelor numit avort incomplet.
Dupa efectuarea avortului, uterul, involueaza, rapid si poate vindecat in 8-10
zile de la avort( pentru avorturile din primele trei luni de sarcina) si dupa 14-15
zile( pentru un avort de 5-6 luni). Dupa avort menstruatia revine in 4-6 saptamani.
In cazul avorturilor trecute de 3 luni se observa o marire a sanilor cu o secretie
lactata redusa, care dispare in 5-10 zile de la avort.
2.4. ETAPE CLINICE:
Tabloul clinic al avortului spontan este caracteristic desfasurandu-se in etape
succesive:
• amenintare de avort
 • avort iminent( Ab incipient)
• avort in curs de efectuare
• avort incomplet efectuat
• avort retinut.
Amenintarea de avort se caracterizeaza prin:
· pierderi mici de sange rosu, care uneori poate persista zile sau
saptamani;
· contractii uterine dureroase exprimate prin dureri colicative
lombare, dureri asemanatoare celor de la menstruatie si dureri
suprasimfizare;
· de obicei sangerarea apare prima, iar durerile abdominale apar
mai tarziu;
· colul este lung, cu orificiul extern inchis, iar uterul are
dimensiunile corespunzatoare amenoreei;
· vizionarea ecografica a sacului gestational si a ecoului
embrionar.
Iminenta de avort se caracterizeaza prin:
· sangerare abundenta cu sange rosu uneori cheaguri;
· contractii uterine dureroase frecvente si intense;
· colul este cu orificiul deschis, uterul are dimensiunile
corespunzatoare amenoreei.
Avortul in curs se caracterizeaza prin:
· sangerare abundenta sau moderata;
· contractii uterine dureroase frecvente si intense exprimate prin
dureri colicative;
· stergerea colului si dilatarea acestuia, uneori aparitia in aria
colului de parti ovulare sau expulzia produsului de conceptie.
 Avortul incomplet consta in eliminarea embrionului, iar placenta sau
resturile placentare raman in uter. Se caracterizeaza prin:
· sangerare abundenta cu cheaguri;
· dureri colicative de intensitate redusa;
· col cu orificiul extern deschis;
· uterul in dimensiuni mai mici decat durata amenoreei.
Sarcina nemaiputand fi salvata pentru a evita hemoragiile legate de avorturi,
se impune ca tratamentul obstetrical sa fie activ.

I. Avort cu hemoragie abundenta:

Indiferent de faza in care se afla parturienta, se impune evacuarea uterina de
urgenta, sub protectia unei transfuzii de sange.
La sarcini pana in luna a III-a exista mai multe posibilitati:
A. Oul se afla in cavitatea uterina, fiind vorba de avort in curs;
B. Oul s-a evacuat total din cavitatea uterina este avort complet;
C. Oul s-a evacuat partial din cavitatea uterina este avortul incomplet;
D. Oul se afla in cavitatea uterina.
A. Colul este dilatat. Se patrunde cu un deget sau doua in uter in
functie de gradul de dilatare si de varsta sarcinii si se evacueaza digital continutul
cavitatii. Daca placenta este mai aderenta sau evacuarea ei digitala intampina
greutati se va proceda la un control instrumentar al cavitatii uterine.
Colul este inchis sau dilatarea orificiului este numai amorsata.
Evacuarea trebuie sa fie precedata de o dilatare instrumentara a
canalului cervical. Orice manopera instrumentara trebuie sa fie precedata de
examinarea bimanuala a uterului si de explorarea cavitatii uterine in ceea ce
priveste dimensiunile sale si deviatiile axului uterin. Explorarea se face cu ajutorul
histerometrului, introducandu-l bland, pana in fundul uterin. Se constata astfel
lungimea cavitatii exprimata in centimetri si directia axului uterin. Tehnica
manoperei de evacuare instrumentara uterina comporta urmatorii timpi:
· dezinfectarea organelor genitale externe;
· punerea in evidenta a colului uterin prin doua valve;
· dezinfectarea vaginului, cu fundurile de sac si a colului uterin;
· prinderea buzei anterioare a colului uterin cu o pensa cu doi
dinti si tractiunea colului cat mai aproape de vulva, pentru a redresa
o eventuala deviatie uterina;
· anestezierea interventiei prin injectarea lojelor parametrale cu o
solutie de Novocaina sau Xilina 0,5% 20-40 cc.;
· verificarea dimensiunilor si axului cavitatii uterine prin
histerometrie;
· dilatarea canalului cervical efectuata in axul determinat de
histerometru.
Dilatarea se realizeaza progresiv cu dilatatoare Hegar, incepand cu
numere mici progresand cu numerele urmatoare mai mari. Gradul dilatarii va fi in
raport cu varsta sarcinii. Pentru luna a II-a dilatarea trebuie sa fie pana la Hegar nr.
12; in luna a III-a Hegare pana la nr. 16-18. pentru sarcini mai mari, numarul de
Hegare este mai mare, pana la maximum 24.
· controlul instrumentar propriu-zis.
Dupa ce dilatarea instrumentara este efectuata se patrunde prudent cu
chiureta in cavitatea uterina, conform datelor obtinute prin histerometrie in ceea ce
priveste profunzimea si axul cavitatii. Se racleaza sistematic peretii cavitatii, apoi
colturile. Evacuarea se incepe cu chiurete mai mari si boante, apoi pentru colturi se
continua cu chiurete mai mici si mai ascutite. Dupa terminarea interventiei se
injecteaza cate o fiola de Ergomet si Oxistin in scop hemostatic.
 B. Oul s-a evacuat- aparent- complet din cavitatea uterina.
Neavand niciodata siguranta unei evacuari complete este prudent a
efectua un control instrumental al cavitatii uterine, pentru a preveni o eventuala
complicatie infectioasa post avort. Interventia se executa sub scutul unei
antibioterapii profilactice.
C. Oul a fost evacuat partial.
Este avortul incomplet, cu indicatie majora a celor mai numeroase
controluri uterine digitale sau instrumentare ce se executa in cadrul avorturilor in
general. Evacuarea instrumentara se efectueaza imediat si sub scutul unei
antibioterapii profilactice. Daca ne aflam in fata unui col insuficient dilatat, inainte
de orice manopera se va proceda la dilatarea canalului cervical cu dilatatoare Hegar
pana la nr. 20 cel putin, pentru a permite introducerea a doua degete si prinderea
unui picior, urmate de extractia fatului cu perforatia sau zdrobirea capului. Dupa ce
fatul este extras, placenta se decoleaza si se extrage digital sau instrumentar. Cand
capul este situat jos, poate fi prins cu pensa de avort, zdrobit si extras cu restul
fatului. Posibilitatile descrise sunt mai rare. In majoritatea cazurilor fatul se scoate
in parti mai mari sau mai mici. Urmeaza extractia manuala sau instrumentara a
placentei. In general, interventia este hemoragica, periculoasa, deci se va executa
in extremis si de maini mai exersate.
D. Fatul este expulzat, placenta retinuta- avort incomplet. Este situatia
cea mai frecventa. Dilatarea fiind buna, se intra cu usurinta digital in cavitatea
uterina, se decoleaza si se extrage placenta. Se practica o injectie de Ergomet si
Oxistin pentru hemostaza. Daca examinarea placentei nu ne da convingerea ca ea
este complet evacuata, sau daca bolnava prezinta hemoragie, se impune un control
instrumentar al cavitatii uterine, pentru eliminarea unui eventual rest placentar.
 II. Avort fara hemoragie abundenta:

1. La sarcini mici sub 3 luni

Avortul se produce intr-un singur timp, embrionul si placenta expulzandu-se
concomitent. Este indicat a executa, imediat dupa expulzia oului, un control
instrumentar al cavitatii uterine.

2. La sarcini de peste 3 luni

Conduita consta in a urmari fazele avortului ca si la nasteri. Daca survin stagnari in
evolutia dilatarii sau expulziei, este necesar sa se corecteze administrand doze
fractionate de Oxistin i.m. sau printr-o perfuzie glucozata ocitocica. Uterul avand
volum mai mic si pereti mai contractati, controlul uterin digital sau instrumentar
pentru eliminarea restului placentar se efectueaza fara dificultate. Dupa evacuare,
se aplica injectie de Ergomet pentru asigurarea hemostazei. Prevenirea accidentelor
de perforatie in cursul manoperelor intrauterine se realizeaza prin cunoasterea
prealabila a exacta a dimensiunilor si deviatiilor uterine, prin examinarea
bimanuala atenta si explorarea instrumentala a cavitatii uterine. La interventii
intrauterine sa avem o grija deosebita, pentru a nu infunda in cavitatea uterina
instrumentele: chiureta, dilatatoarele peste dimensiunea aratata de histerometrie,
precum si pentru a pastra un organ mare, cu peretii friabili lasandu-se usor perforat.
Avortul retinut consta in retinerea produsului de conceptia mort in uter pentru o
perioada de cateva saptamani( 4-8 saptamani sau mai mult). Se caracterizeaza prin:
· disparitia semnelor subiective caracteristice sarcinii normale;
· uterul nu creste in dimensiuni sau este mai mic decat varsta
amenoreei;
· sangerarea vaginala poate fi prezenta sau nu;
· oul poate fi expulzat spontan sau poate fi retinut.
 Avortul spontan recurent repetat sau habitual consta in trei sau mai multe
avorturi spontane consecutive.
2.5. COMPLICATIILE AVORTULUI SPONTAN:

Complicatiile avortului spontan sunt imediate si tardive, date de retentia

totala sau partiala de resturi ovulare.
Complicatiile imediate sunt:
· hemoragia
· infectiile
Hemoragia poate fi putin abundenta dar persistenta sau se poate instala
brusc, poate fi abundenta in scurt timp ducand la soc hemoragic.
Infectiile sunt provocate de microbi din vagin ce infecteaza resturile ovulare
ducand la putrefierea lor, manifestata prin scurgeri vaginale hematice, purulente,
urat mirositoare, avand ca manifestare clinica febra si cresterea pulsului. Forma
clinica cea mai frecventa a infectiei din avortul spontan este endometrita post
avort.
Complicatiile tardive ale avortului spontan sunt:
· metrita cronica, manifestata prin tulburari menstruale,
scurgeri vaginale mucoase si uter marit in volum;
· anexita cronica si sterilitate secundara.
3. AVORTUL PROVOCAT
3.1. DEFINITIE:

Avortul provocat se refera la intreruperea sarcinii care nu a atins 28 de

saptamani. Este facut, de obicei, de nestiutori in conditii empirice, fiind de aceea
deosebit de periculos, neindicat, nespecific.
3.2. CLASIFICARE:
Este:
· terapeutic sau medical
· criminal sau delictual
a) terapeutic, definit ca golirea cavitatii uterine prin mijloace medico-
chirurgicale in scopul intreruperii cursului sarcinii( la cererea gravidei). Legislatia
tarii noastre permite avortul terapeutic pana la 12 saptamani gestatie. Avortul
terapeutic sau medical se executa de catre medic in conditii de spitalizare, in urma
unei indicatii medicale facute de catre comisia spitalului.
Indicatiile intreruperii terapeutice de sarcina sunt:
1. stari patologice proprii sarcinii:
- varsaturi incoercibile;
- disgravidiile precoce;
- anemiile pernicioase;
- hemoragiile.
2. stari patologice ce complica sarcina si sunt agravate de sarcina:
- cardiopatii;
- afectiuni renale, hepatice, nervoase, diabet, tuberculoza.
3. stari patologice ce influenteaza defavorabil produsul de
conceptie:
- viroze;
 - rubeola;
- hepatita epidemica;
- sifilis;
- consumul unor medicamente cu actiune teratogena.
b) delictual, definit ca intreruperea cursului sarcinii pana la 27 saptamana
inclusiv, context anatomo-clinic, in care infectia initiaza mecanismul abortiv, spre
deosebire de avortul spontan cand initial se declanseaza avortul iar oul este infectat
secundar. Este efectuat de obicei de nestiutori de aceea este deosebit de periculos.
Este neindicat, nestiintific, nepermis.
3.3. METODE DE PROVOCARE:
Metodele de provocare ale avortului sunt reprezentate de agenti chimici in
irigatii intrauterine sau vaginale cu tinctura de iod, sapun, hipermanganat de
potasiu, radacini de leandru, infectii cu substante hormonale, bai fierbinti care
cauta ca printr-o vasodilatatie loco-regionala sa produca hemoragie, deci decolarea
oului, eforturi fizice sau traumatisme, ingerarea de diverse substante, ingerarea de
chinina in doze repetate, foliculina si ocitocite in doze mari, manopere directe –
decolarea sau perforarea uterului prin ace de cap si andrele de diverse dimensiuni.
Toate aceste manevre abortive sunt urmate in majoritatea cazurilor de complicatii
grave, uneori deces.
STADII ANATOMO-CLINICE:

In cazul unui avort complicat prin infectie deosebim trei stadii anatomo-
clinice:
Stadiul I clinic, procesul infectios este localizat strict la continutul uterin si
nu depaseste endometrul este cazul in care la examenul local se constata uter mobil
si nedureros, anexe nepalpabile, suple si funduri de sac vaginale suple.
 Stadiul II clinic, procesul este extins dincolo de endometru, la miometru,
anexe, parametre, ligamente largi este cazul in care la examenul local se constata
uter dureros la palpare si mobilizare, anexe palpabile si dureroase, transformate in
tumori inflamatorii, funduri de sac impastate, sensibile.
Stadiul III clinic este cazul in care procesul infectios se extinde la mica
excavatie pelviana sau la intreaga cavitate peritoniana.
Orice stadiu se poate asocia cu fenomene generale ca: socul septic,
insuficienta renala acuta, insuficienta cardiaca, diseminari septice.
COMPLICATII. SIMPTOMOLOGIE
Avorturile complicate prin infectii au tablou clinic foarte polimorf cu trecere
de la o forma la alta. Se disting urmatoarele forme clinice: avortul complicat
febril( simplu) este forma cea mai des intalnita a avortului complicat. Se
incadreaza aici toate avorturile febrile( mai mult de 380C care persista peste 24 ore)
avort stadiu I clinic.;
avortul complicat cu stadializare depasita II si III (miometrite, abces uterin,
salpingoovarita, pelviperitonita, peritonita generalizata)
avortul complicat cu soc septic cu modificari hemo-dinamice:
hipotensiune calda sau rece
febra, frisoane
agitatie psihomotorie sau obnubilare
oligo-anurie sau cu modificari profunde anorganice, morfologice si functionale ale
organelor vitale
dezechilibru fluido-coagulant (aparitia de purpura, petesii, echimoze)
insuficienta renala, hepato-renala
insuficienta respiratorie
avortul complicat cu necroza uterina este o forma foarte grava. Manifestarea
clinica este cea de avort complicat cu stare septica, febra, frisoane:
coloratia buna, negricioasa, exa si endocolului
sangerare vaginala fetida, care uneori ia aspectul de zeama de carne stricata
uter flasc, foarte dureros
scaderea numarului de trombocite sunt 100.000/mm 3
avortul complicat cu septicemie sau septicopiemie:
semne functionale (hemoragia si durerea), nu se manifesta clasic ca in avorturile
spontane
la inceput apar dureri lombo-abdominale mai surde continue sau cu pauze
hemoragia poate fi mai pronuntata la sarcini mai avansate
Uneori poate sa apara hemoragia ca simptom prim si dominant( foarte
abundenta, cu cheaguri care umple vaginul urmate de stare de soc hemoragic,
colaps).
Toate aceste complicatii au un pronostic rezervat, uneori punand in pericol
imediat viata femeii si aproape intotdeauna ating functia normala a aparatului
genital rezultand sterilitate.
Atitudinea obligatorie a cadrelor medii la internarea unui avort septic:
monitorizarea clinica a functiilor vitale( puls, temperatura, respiratie, tensiune
arteriala), flux urinar, care se trec in foaia de observatie a bolnavei;
recoltarea probelor de laborator: examen bacteriologic din endocol si antibiograma,
explorare hematologica Hgb, Htc, leucocite explorarea metabolica (glicemie),
explorarea echilibrului fluido-coagulant (fibrinogen, trombocite, probe de
coagulare).

4. TRATAMENTUL AVORTULUI
TRATAMENTUL PROFILACTIC
 Profilaxia avortului consta in depistarea precoce a gravitatii, dispensarizarea
corecta a gravidelor, asanarea diverselor focare morbide (TBC, lues, inflamatii,
tratarea deficientelor hormonale, corectarea conditiilor de viata si munca, de mediu
extern, masuri imediate in faza de amenintare a avortului si o activitate intensa de
educatie sanitara).
Dupa 1989 se pune accentul pe o corecta contraceptie ca si o metoda
profilactica ieftina si eficienta. Activitatea de contraceptie in noua viziune a
Ministerului Sanatatii, desfasurarea in centrele de Planificare Familiala, axate doar
pe aceasta munca, avand personal calificat si competent.

TRATAMENTUL SPECIFIC, NESPECIFIC

In faza de amenintare de avort cand sarcina poate fi salvata, tratamentul

consta in repaus la pat, liniste psiho-fizica, psiho-terapie, sedative usoare
(Extraveral, antispastice, Lizadon 31 tb./zi, Papaverina tb. sau f. 31/zi, scobutil
tb. sau f. 31/zi, vitamine A, E, C, antianemine: Feronat, Acid Folic, Glubifer, Fier
polimaltozat, combaterea constipatiei- Glicerina supozitoare).
In spital se continua tratamentul de mentinere daca avortul nu are o evolutie
spre avort in curs.
In caz de avort iminent sau incomplet se instituie la indicatia medicului o
perfuzie de Glucoza 5% (pentru a evita socul hemoragic in caz de hemoragie
masiva si se administreaza antispastice).
Dupa evacuarea spontana a produsului de conceptie urmeaza chiuretajul
uterin in conditii de asepsie, in scop hemostatic. Daca nu se evacueaza spontan este
necesara evacuarea cu ajutorul perfuziei ocitocice, uneori se impune evacuarea
chirurgicala (mica cezariana), impunandu-se in aceste cazuri profilaxia infectiei cu
antibiotice si remontarea starii generale.
O data diagnosticat un avort complicat prin infectie si stadializat se incepe o
terapie complexa

SARCINA EXTRAUTERINA

Sarcina extrauterina este constituita prin nidarea si dezvoltarea oului in afara

cavitatii uterine.
Sarcina ectopica defineste o notiune mai larga, cu referire la nidatia in afara
endometrului, incluzand si localizarile uterine la col sau in grosimea miometrului.
In limbajul curent insa, sarcina extrauterina, ectopica, heterotopica sau eccyesia
capata acelasi inteles. Mai mult decat atat, lovalizarea frecventa in trompa,
suprapune de multe ori notiunea de sarcina tubara celei extrauterine.

Factorii de risc:

- existenta unui diagnostic de boala inflamatorie pelvina, cauzate in special de

infectii cu Chlamydia sau Neisseria gonorrhoeae

- endometrioza (prezenta de mucoasa uterina in afara uterului) poate determina

aparitia de tesut cicatriceal in interiorul sau in jurul trompei uterine

- expunerea gravidei la substante chimice de tip dietilstilbestrol (produs de tip

estrogenic) in perioada sa de viata intrauterina (inainte sa se nasca)

- fumatul - riscul de a avea o sarcina extrauterina creste proportional cu numarul de

tigarete fumate; cercetatorii cred ca fumatul afecteaza functiile trompei uterine

Tratamentele sau manevrele medicale care pot creste riscul de a avea o sarcina
extrauterina includ:

- esecul ligaturii tubare (in rare ocazii dupa ligatura tubara poate apare o noua
sarcina, ce are un risc mai mare decat de obicei de a fi ectopica) sau dezlegarea
ligaturii tubare (dezlegarea ligaturii predispune mai mult la o sarcina ectopica)
- tratamentul infertilitatii cu medicamente ce determina superovulatie (cum ar fi
citratul de clomifen)
- tratamentele ce folosesc tehnologia asistata de reproducere, cum este fertilizarea
in vitro - in acest caz sarcina ectopica poate rezulta prin revarsarea in trompa
uterina a oului fertilizat care a fost implantat in uter
- interventii chirurgicale abdominale sau pelvine, care determina aparitia de tesut
cicatriceal (aderente), ce, uneori, pot afecta trompele uterine crescand riscul de
sarcina ectopica
- existenta in antecedente a unui avort urmat de infectie.

Majoritatea sarcinilor ectopice pot fi detectate printr-o ecografie pelvina si teste de

sange. Daca o femeie prezinta semne de sarcina ectopica, i se vor face urmatoarele
analize:
- ecografie pelvina ce poate detecta: uterul sau trompa uterina in tensiune, uter de
dimensiuni mai mici fata de cele care erau de asteptat in cazul unei sarcini sau
existenta unei formatiuni in zona pelvina
- doua sau mai multe teste sanguine pentru detectarea gonadotropinei corionice
umane (HCG) luate la distanta de 48 de ore (aceasta substanta este un hormon
eliberat in circulatia materna de catre placenta). In primele saptamani de sarcina
normala, nivelul HCG se dubleaza la fiecare 2 zile. Un nivel scazut sau un ritm de
crestere mai mic al nivelului HCG, sugereaza precoce o sarcina anormala, cum ar
fi o sarcina ectopica sau posibilitatea producerii unui avort spontan. Daca nivelul
HCG este scazut, se vor face in continuare alte teste pentru a determina cauza.

Ecografia pelviana (abdominala sau transvaginala) foloseste ultrasunete, pentru a

produce o imagine a organelor si structurilor din abdomenul inferior. O ecografie
transvaginala arata localizarea sarcinii cu mai multa acuratete. O sarcina este
vizibila in uter la 6 saptamani de la ultima menstruatie. Sarcina ectopica este
sugerata de absenta imaginii unui embrion sau fetus la ecografie care se asociaza
niveluri in crestere ale HCG. Uneori, poate fi nevoie de o interventie chirurgicala
exploratorie - laparoscopie - pentru a vedea o sarcina ectopica. O sarcina ectopica
peste 5 saptamani poate fi diagnosticata si tratata cu ajutorul laparoscopiei.
Laparoscopia nu este folosita frecvent pentru a determina precoce o sarcina
ectopica, deoarece ecografia si testele sanguine ofera destula acuratete.

Tratament
In majoritatea cazurilor, sarcina ectopica este tratata imediat ce este diagnosticata,
pentru a evita ruptura organelor si hemoragia severa. Metoda de tratament este
aleasa in functie de precocitatea diagnosticului si de starea generala a gravidei.
In alegerea metodei de tratament trebuie sa se ia in considerare faptul ca metoda
chirurgicala aplicata la nivelul trompei uterine va determina cresterea riscului deja
existent pentru o viitoare sarcina ectopica sau chiar infertilitate. Chirurgia este insa
necesara, daca trompa uterina este deja afectata de sarcina ectopica ce se dezvolta.

Sarcinile ectopice pot fi rezistente la tratamentul medical, astfel incat, tratamentul

medical poate fi urmat in unele cazuri de tratament chirurgical mai ales cand
nivelul sanguin al hormonului de sarcina (HCG) nu scade sau cand hemoragia nu
scade. La randul lui, tratamentul chirurgical poate fi urmat de tratament
medicamentos, daca testele hormonale sugereaza ca nu a fost oprita cresterea
celulara asociata cu sarcina.
In cazuri foarte rare, dintr-o sarcina ectopica abdominala nerecunoscuta la timp
poate rezulta un copil sanatos.

Tratamentul ambulator (la domiciliu)

Pacientele trebuie sfatuite ca in cazul in care au riscuri de sarcina ectopica si

banuiesc ca sunt insarcinate, sa foloseasca un test de sarcina ce se poate achizitiona
de la farmacie. Daca acest test iese pozitiv, sarcina trebuie confirmata apoi si de
catre un specialist, mai ales in cazul in care gravida este ingrijorata ca ar putea avea
o sarcina ectopica.
In cazul in care gravida cu sarcina ectopica va primi tratament la domiciliu cu
metotrexat, aceasta trebuie prevenita asupra efectelor secundare pe care le poate
avea acest tratament. Medicul trebuie sa ii ofere pacientei detalii despre cum sa
minimalizeze eventualele efecte secundare.

Daca gravida pierde sarcina ectopica printr-un avort spontan, este de asteptat ca
atat ea cat si partenerul sa aiba nevoie de timp pentru a-si reveni. In cazul in care
simptomele depresiei dureaza mai mult de doua saptamani, cuplul trebuie consiliat
de un specialist. Pacienta si familia acesteia pot fi ajutati sa treaca mai usor peste
aceasta experienta prin discutii cu un psiholg/psihiatru, cu prietenele, cu preotul
sau prin impartasirea cu alte persoane care au avut experiente asemanatoare.
Daca pacienta este ingrijorata deoarece exista riscul de infertilitate sau de a mai
avea o sarcina ectopica, aceasta trebuie indrumata sa discute cu medicul specialist
obstetrician care ii poate raspunde la intrebari.
 Placenta praevia

Placenta praevia este o forma de insertie anormala a placentei, realizata in

intregime la nivelul segmentului inferior, prae via, adica inaintea prezentatiei.

Placenta inserata normal VS Placenta praevia

Chiar daca sunt rare, sarcinile cu placenta praevia si placenta accreta au o
frecventa mare a complicatiilor. Hemoragia are incidenta cea mai mare, iar
diagnosticarea precoce reduce riscurile pentru mama si fat

Clasificarea placentei praevia

Placenta praevia se clasifica in functie de pozitia relativa fata de orificiul cervical

intern.
La placenta praevia laterala, marginea inferioara a placentei este situata la mai
mult de 5 cm fata de orificiul cervical intern.
 La placenta praevia marginala, marginea inferioara a placentei atinge orificiul
cervical intern. La placenta praevia partial centrala, placenta ocupa partial
orificiul cervical intern, iar la placenta praevia centrala (totala), placenta acopera
in intregime orificiul cervical intern.

Tipuri de placenta praevia: centrala, partial centrala, marginala, laterala

Cum apare placenta praevia

Nu se cunoaste exact etiologia placentei praevia, dar exista cateva ipoteze care
explica modul de formare a placentei praevia. Placenta praevia este observata mai
frecvent in trimestrul al doilea de sarcina, iar de multe ori se rezolva odata cu
dezvoltarea sarcinii datorita migrarii aparente a placentei.
La inceput, placenta ocupa intre 1/3 si 1/2 din suprafata interna a uterului, iar la
termen doar 1/4 – 1/6 datorita cresterii uterine, ceea ce permite migrarea aparenta.
In primele 7 luni de sarcina, portiunea superioara a uterului creste cu o rata mai
mare din cauza abundentei fibrelor musculare, iar segmentul inferior se dezvolta
mai mult la sfarsitul sarcinii. Prezenta unei cicatrici uterine din cauza unei nasteri
prin cezariana, de exemplu, poate impiedica raspunsul placentei la aceasta crestere
diferentiata a regiunilor uterine, consecinta fiind ramanerea placentei in zona
inferioara (placenta praevia).

Factori de risc pentru placenta praevia

Pe langa nasterea prin operatie cezariana mentionata anterior, fumatul creste riscul
de placenta praevia prin mecanism hipoxic. Nicotina are efect vasoconstrictor
asupra vascularizariei uteroplacentare, iar placenta incearca sa contrabalanseze
deficitul vascular prin cresterea suprafetei.
Sarcina multipla este un alt factor de risc pentru placenta praevia datorita
volumului mai mare al placentei in acest caz.

Semne si simptome pentru placenta praevia

Cea mai frecventa manifestare a placentei praevia este prin sangerare in timpul
unei sarcini normale, fara ca aceasta sa fie insotita de durere sau contractii.
Sangerarea initiala are loc cel mai frecvent in al doilea trimestru, iar aceasta se
poate repeta pana la sfarsitul sarcinii. Stimulul cel mai probabil al sangerarii este
un examen vaginal sau activitatea sexuala in timpul sarcinii, abundenta sangerarii
fiind corelata cu gradul placentei praevia.

Tratamentul placentei praevia

In cursul sarcinii se recomanda repaus la pat si tratament cu antispastice

musculotrope. Trebuie urmarita sangerarea, iar in caz de hemoragie abundenta se
decide terminarea sarcinii prin operatie cezariana in scop vital pentru mama.
In cursul travaliului, daca placenta praevia este centrala sau partial centrala, se
recurge la nastere prin operatie cezariana.
 Eclampsia

Eclampsia reprezinta faza finala si cea mai grava a preeclampsiei si apare cand
preeclampsia este lasata netratata. Suplimentar simptomelor mentionate anterior,
femeile cu eclampsie adesea prezinta si convulsii. Eclampsia poate cauza coma sau
chiar decesul mamei si a copilului si poate apare inainte, in timpul sau dupa
nastere.

Cauzele exacte ale preeclampsiei nu sunt cunoscute, chiar daca unii cercetatori
suspecteaza nutritia deficitara, nivelul crescut al colesterolemiei sau fluxul sanguin
insuficient la nivelul uterului, ca si posibile cauze.

Preeclampsia este intalnita cel mai frecvent la prima sarcina, in randul

adolescentilor sau a femeilor cu varsta peste 40 de ani.
Alti factori de risc includ:
-antecedente de hipertensiune anterior sarcinii
-antecedente personale de preeclampsie
-istoric familial de preeclampsie la mama sau surori
-obezitate anterior sarcinii
-multiparitate (mai mult de o sarcina)
-istoric personal de diabet, boala renala, lupus eritematos sistemic si poliartrita
reumatoida.

Simptome

Suplimentar edemelor, concentratiei urinare proteice crescute, hipertensiunii

arteriale, simptomele preeclampsiei pot include:
-castig rapid in greutate printr-o retentie hidrica semnificativa in organism
-dureri abdominale
-cefalee intensa
-modificarea reflexelor
-oligurie sau anurie (reducerea sau absenta excretiei urinare)
-ameteli
-greata si voma.

Consultul de specialitate
Cateva edeme sunt normale in timpul sarcinii. Totusi, daca edemele nu dispar dupa
o perioada de odihna si sunt acompaniate de unele dintre simptomele enumerate
mai sus, sa se apeleze imediat la medic.

Complicatii

Preeclampsia poate priva placenta de un aport suficient de sange, ceea ce va

determina nasterea unui copil cu greutate mica. Reprezinta de asemenea, una dintre
cauzele de nastere prematura si a diferitelor deficiente care decurg din aceasta,
incluzand dizabilitatile de invatare, epilepsia, paralizia si tulburarile de vedere si
auz.
Tratament

Singura vindecare reala a preeclampsiei este reprezentata de nasterea copilului.

Preeclampsia usoara (presiune arteriala mai mare decat 140/90, care debuteaza
dupa saptamana 20 de sarcina, la o femeie care nu a mai prezentat hipertensiune
anterior), cu prezenta unei concentratii urinare proteice reduse, poate fi controlata
prin ingrijire atenta in spital si in ambulator, impreuna cu restrictia activitatii.
Daca sarcina nu este la termen, afectiunea poate fi controlata pana ce copilul se
naste in siguranta. Medicul curant poate recomanda repaus la pat, spitalizarea sau
medicatie, pentru a prelungii durata sarcinii si a-i mari nou-nascutului sansele de
supravietuire. Daca sarcina este aproape de termen, travaliul poate fi declansat.
Forma grava de preeclampsie (cu tulburari de vedere, afectiuni pulmonare, dureri
abdominale, suferinta fetala sau alte semne si simptome) poate necesita tratament
de urgenta – nasterea copilului – indiferent de varsta sarcinii.
Alte tratamente:
-injectarea intravenoasa de magneziu pentru a preveni eclampsia asociata cu
convulsii
-hidralazina, reprezinta un alt medicament antihipertensiv care controleaza valorile
crescute ale presiunii sanguine
-monitorizarea aportului de fluide.