I I

Coperta: SOFOCLE
MARCEL DĂNESCU

Oedip ref1e
Traducere şi note:
GEORGE FOTINO

© Copyright versiune:

EDITURA GARAMOND, 2004

EDITURA GARAMOND
ISBN: 973-9218-19-9 UU UREŞTI, STR. MITROPOLIT ANDREI ŞAGUNA NR. 71
 PREFATA
'

Sofocle s-a născut în anul 496 î.e.n. în suburbia Atenei „dalbul

Colonos".
Viaţa lui este o sinteză de estetism, de sinţ al proporţiilor şi al
armoniei, pentru care Sofocle a şi fost socotit întruchiparea cea
mai caracteristică a genului atenian.
Inovator în tehnica dramaturgiei prin desprinderea dramelor
lui din contextul trilogie sau tetralogie în care se situa creaţia lui
Eschil - inovaţie esenţială - cum şi prin introducerea în acţiune a
unui al treilea actor - ceea ce a lărgit complexitatea acţiunii şi a
dat dialogului un ritm mai viu - deosebindu-se de arta lui Eschil
limitată la câteva personaje tipice şi, de asemenea, prin sporirea
numărului coreuţilor (de la 12 la 15) ale ciiror strofe, antistrofe şi
epode rostite în isonul „melosului" sensibilizau pe ascultiitori, cum
şi prin decorarea picturalii a fundalului scenei, dând astfel mai
multei expresivitate :,pectacolului, Sofocle se situeazii pe culmile
dramaturgiei eline şi chiar moderne.
Dar nu numai prin introducerea acestor tehnici teatrale a fost
Sofocle un inovator în arta dramaturgiei eline, ci mai ales prin
prezentarea ex resivii a psihologiei eroilor, prin evidenţierea
v.Qi_nţei şi iL,.pasjupjjQţ omeneşti m es aşurarea mtâm liirilor, prin
interpretarea pe care o dii enomenelor omeneşti: .,Sofocle uneşte,
în adeviir, adâncimea gândului cu bogiiţia mişcărilor sufleteşti;
este un înnoitor al tragediei greceşti, priii atitudinea spiritualii, ca
şi prin tehnica teatrală. Omul, în aceastii tragedie, are dir,nensie
interioară... Sofocle a scoborât tragedia pe pământ, umanizând-o'.

1Ion Biberi, So.facle în româneşte, revista Ramuri, anul III, nr. 18, ianuarie
1966, pag 21.

5
 Spre sfârşitul anului 406, el a închis ochii care din începutul
vieţii lui şi-au văzut ţara în lumina victoriilor, dar asupra cărora nu
s-au aşternut tenebrele decât când, dacă ar mai fi rămas deschişi,
ar fi văzut şi zilele sumbre ale patriei.
Din opera lui Sofocle nu au ajuns până la noi decât creaţiunile
din epoca oarecum a bâtrâneţii. Într-adeveir, din câte ni s-a pc1strat,
cea mai veche tragedie datatâ, Antigona, a fost scrisei în anii 443-
442, când Sofocle era în pragul vârstei de 55 de ani, iar trei din
tragediile lui au fost scrise când el depâşise 80 de ani, cea din
urmc1 - Oedip la Colonos - fiind o creaţie a nonagenarului Sofocle,
care ni se înfâţişează în deplina stăpânire a spiritului său creator.
Ni s-au păstrat, dintre cele 123 de tragedii şi drame istorice,
decât 7 tragedii şi un fragment dintr-o dramă satirică intitulată
Copoii, pe care ne-a făcut-o cunoscută un papirus descoperit în
Egipt, în anul 1912, dar al cârei text este atât de lacunar, încât şi - ar
gâsi locul mai firesc într-o ediţie literarii, a tragediilor sofocleice.
Oedip Rege, aceastâ desăvârşitc1 realizare poetică a lui Sofocle
- al cc1rei subiect se inspirc1 din ciclul epic al Tebei - a fost
reprezentată, dupc1 toate propabilitc1ţile, între anii 430 şi 426 î.e.n
Pornindu-se de la sugerarea unui eveniment similar, aproape
contemporan cu reprezentarea tragediei, poetul tragic înţelege sc1
se evoce amintirea unei Tebe legendare, asupra cc1reia se năpustise
.,ciuma blestemată".
S-a remarcat - şi remarca este îndreptc1ţită - că tragedia lui
Oedip - Oedip Rege - izbuteşte, cu cijutorul ironiei tragice, să-l
ţinc1 încordat pe spectator, care, de fapt, cunoaşte perfect legenda.
În aceasta constă suprema artc1 a lui Sofocle. Elenistul Rene
Schaerer caracterizeazc1 foarte frumos tema tragediei: ., Victimc1 a
unei vinovăţii mai vechi, greşealc1făptuită de tatăl sc1u, Laios, care
îşi voise un fiu contra voinţei zeilo,; Oedip, în ciuda vinovatelor
sale porniri spre mânie, inspirâ mai mult compâtimire decât
reprobare " 1•
Drama se ~fârşeşte cu înspc1imântc'itoarea automutilare a lui
Oedip, pe care - în cumplitul chin - îl stâpâneşte iubirea pentru
1 În l'honune antique et la structure du mo11de interieur, Payot, Paris, pag.
186.
6 7
copilele lui. lată, aşadar, ursita omului care „al ţării stăpân
ajunsese", ursitâ la care „priveau toţi tebanii, râvnind-o" (v. 1526-
1527) şi care este inspiratoarea înţelepciunii adânci predicatc1 de
cor în ultimele versuri ale tragediei:
... Oricui aşteptaţi-i şi ziua din urmă
A vieţii. Şi numai când omul trecutu-i-a pragul,
Dar fără amarnri, atunci fericit socotiţi-l !
(v. 1528-1530)
Ajuns la vârsta de 90 de ani, Sofocle mărturiseşte prin
cuvintele rostite de Oedip - dorinţa-i cea de pe urmă: a face „cale
întoarsă în beznă" (v. 1128), expresie a viziunii sale, acum
pesimistă, despre viaţă. Este un pesimism generat în sufletul său,
atât de vârsta-i cea împovăratei de ani, căci şi [peimântul] ,,îşi
pierde vlaga lui,/ se va slei şi trnpul omenesc" (v. 610-611), cât şi
de ideea, exprimată - cu aproape o jumâtate de veac înainte - în
Aias, despre caducitatea Universului material, despre
incertitudinile condiţiei umane şi nestatornicia vremii. Acum scrie
el cea clin urmă a lui tragedie, rod al unui geniu neistovit: Oedip la
Colonos, care avea să fie reprezentată mai târziu, după ce Sofocle
se întorsese „în beznă ", la cea de-a 94-a Olimpiadă, în anul 401
î.e.n. când a obţinut cununa victoriei.
Drama, de la primele ei versuri, ni se înfăţişeazii ca o expresie
a miireţiei. Vom semnala doar moartea în apoteoză a lui Oedip,
duios plânsei, dar şi slâvită de fiica sa, Antigona, care şi ea şi-ar
dori „o soartă ca a lui"; este ea nu numai un prilej de suferinţii, dar
şi un îndemn, un izvor de inspiraţie pentru fiicele lui Oedip, ele
rugându-se acum de eroul naţional - mitologic - al Atenei, de
Teseu, sâ fie trimise la Teba pentru a sta „ zăgaz" în faţa morţii
,,care a pornit spre fraţii" lor, spre neamul labdacizilor.
GEORGE FOTINO
 Lângă porţile palatului este altarul lui Apolo şi, mai în faţă, sunt alte
altare, pe treptele cărora stau îngenuncheaţi tebani de toate vârstele,
purtând ramuri de măslin, înfăşurate în fire de lână albă. În faţa porţii
mari a palatului este bătrânul preot al lui Zeus, înconjurat de alţi
preoţi înveşmântaţi în alb. Din palat se iveşte Oedip, urmat de
slujitori.

OEDIP
O, voi vlăstare noi din Cadmos cel străvechi ,
De ce-aţi îngenuncheat în rugi , împodobiţi
Personaje Cu ramuri verzi ? Mireasma de tămâie-a prins
Oraşul tot; se-aud doar jalnice cântări 1,
OEDIP, regele Tebei
5 Doar vaiete ... Eu de la alţii-al vostru-amar
IOCASTA, soţia lui Oedip
Să-l aflu nu am vrut, copiii mei ! Ci eu,
CREON,fratele locastei
Oedip, ce-s proslăvit de toţi venii aici. ..
TIRESIAS, proroc orb
(Către preot:)
PREOTUL lui Zeus
Bătrâne, spune-mi tu, că părul nins de ani
VESTITORUL
SLUilTORUL lui Laios Îţi cere-a te rosti şi pentru ei: ce dor,
PĂSTORUL bătrân 10 Ce teamă v-a adus ? Să ştii că mult aş vrea
CORIFEUL Să vă ajut. De piatră inima mi-ar fi
CORUL alcătuit din bătrâni tebani De n- aş fi-nduioşat văzându-vă în rugi.

Acţiunea se desfăşoară în Teba, în faţa palatului PREOTUL

Labdacizilor. O, tu, Oedip, al ţării mele domn, ne vezi
Îngenuncheaţi în juru-altarelor ! Suntem
15 Şi tineri şi bătrâni : copii firavi cari merg
Cu greu, moşnegi , cum sunt şi eu - eu, preotul
Lui Zeus - şi sunt şi tineri, floarea lor, şi-apoi
Popor cu ramuri verzi şi-ngenunchind în rugi
Prin pieţile obşteşti, prin preajma templelor -
1 Aceste „jalnice cântări", ,,pe,\nuri", se îndreptau către zeii vindecători, Apolo,

Asclepios şi alţii, pentru a-i ruga să alunge bolile şi molimile.

8 9
20 Că Pallas două temple are-aici - ori stând
Pe lângă vatra cea cu-al prorocirii har
Din templul zeului Apolo Ismenos 2 •
Cetatea-n greu prăpăd se zbate-acum. O vezi !
Ea fruntea-abia mai poate-a-şi-o-nălţa, că val
25 De sânge-a năpădit-o ... Vai! Al morţii duh
J În glie-a pârjolit sămânţa rodului;
~e pajişti pier cirezile, iar pruncii mor
In pântecele mamelor. Pră ăd un zeu
'Asupra Tebii-a năpustit, făcând ârjol:
30 ·um~, blestell];ata ! Vai, ce-a răvăşit.
r-ş1 ce pustiu în a lui Cadmos casă-i azi !
Iar jos, la negrul Hades, vaiete-s şi plâns,
Aceşti copii şi eu, care-n căminul tău
Ne-am strâns, în tine ~ vedem un zeu, ci-u~
35 Dar care-n pacostea ce ne-a7ovit m·ai -p~
Prielnici să ni-i faci pe zei. Căci tu, abia
Ajuns aici, ne-ai dezlegat de-a mai plăti
Noi Sfinxului tribut. Şi asta făr ' ca noi
Să-ţi fi vorbit sau dat vrun sfat, ci doar prin har
40 Zeiesc - cum toţi o spun şi-o cred - ne-ai izbăvit.
Şi azi, stăpâne-al Tebei, iar rugămu-te,
Oedip, ajută-ne ! Că sfat ţi-o da vrun zeu,
Sau doar vrun muritor, totuna e ! Căci văd
Că cei hârşiţi de viaţă- s sfetnici înţelepţi.
Cetatea izbăveşte-o tu - tu, .omul cel
Mai bun ! Ţi-e faima-n joc. Te cheamă ţara ta:
r ai fost cândva mântuitor; mai fii-i si azi
Cu-acelaşi sârg ! Să n - aibă-a spune careva
Că i-ai fost domn ca-ntâi s-o izbăveşti ~i=-apoi
50 De râpă tu s-o dai . Cetatea-nalţă-ni-o
ŞT::acum ! Cu sprijin de la zei ne-ai fericit
Cândva; să-i fii şi azi izbăvitor ! Şi dat
'Nu este vorba de râul Ismenos, ci de un semizeu, fiul lui Apolo lsmenos, care
îşi avea la Teba un altar unde se făceau prorociri după flacăra jertfelor.
IO
De-ti, va mai fi să-i fii tu tării domn, cum eşti
,
Şi azi, măcar să nu domneşti peste-un pustiu,
55 Ci peste oameni să fii domn ! Căci ce mai sunt
Cetătile fără ostaşi ? Mai sunt cetăţi ?
Iar năvile fără vâslasi, ce năvi mai sunt ?
X.
OEDIP
Sărmani copii, ce gânduri v-au mânat aici
Şi ce nădejdi, o ştiu. Cât suferiţi voi toţi,
60 O taină pentru mine nu-i, dar între voi,
Cari suferiţi , nu-i altul chinuit cum sunt.
Pe voi, pe fiecare însă-I doare doar
Durerea lui; eu însă deopotrivă plâng
Şi soarta Tebei, plâng şi soarta mea şi-a ta.
65 Nu dintr-un somn senin voi m-aţi trezit. O, nu !
Că mult am plâns, să ştiţi, şi gându-mi plin de griji
Pe multe căi a pribegit: cum v-aş putea
Scăpa? Tot chibzuind, un singur leac eu am
Găsit: pe Creon, fiu al lui Meneceus,
70 Si-al meu cumnat, de zor la Delfi l-am trimis
V rând eu pe Febus să-l întrebe ce să fac,
Sau ce să spun, ca ţara să o izbăvesc.
Tot număr zilele de când s-a dus - că mult,
Că peste fire-a zăbovit - şi mă-nfior !
75 Ce-o fi păţit? Dar când se va fi-ntors aici,
Ar fi să fiu un ticălos, de n-am să vreau
A face tot ce zeu-mi va dezvălui.
PREOTUL
Nici că puteai să spui ceva mai nimerit,
Căci Creon - mi se spune-acum - a şi sosit.
(Cu paşi zoriţi se apropie Creon purtând pe cap o cunună. )
OEDIP
80 Slăvite-Apolo, ah, de ne-ar aduce el
Izbăvitoare veşti ! Că ochii parcă-i râd.
11
 PREOTUL OEDIP
Se pare-s bune veşti. Pe fruntea-i n-ar purta Dar ce păcat? Şi care-i leacul? Spune-mi-1 !
Altcum cununi de lauri plini de rod şi flori. 3
CREON
OEDIP 100 Gonind e uci asi sau..,_ rin omor r.lătind
Vom şti-o-acuşi ...
Ne-o auzi, că-i la doi paşi.
(Către
Creon:)
~- - --
Acel omor ce Tebei · -a..a_g.u_ş_prăpăd.

85 Mărite fiu al lui Meneceus, o, tu,

OEDIP
Dar oare despre-al cui omor el a vorbit?
Cumnatul meu, ce veşti ne-aduci azi de la zeu ?
CREON
CREON
Nainte vreme Laios domn al ţării-a fost,
Doar bune veşti. Dar chiar şi rele dacă-ar fi,
Nainte de-a fi luat tu însuţi cârma-n mâini.
Tot bune sunt, spre-al nostru bine când se-ntorc.
OEDIP
OEDIP 105 Din auzite-o ştiu, dar eu nu l-am văzut.
Dar ce anume veşti ? Că ce mi-ai spus, nădejdi
90 Nu mi-a trezit, dar nici m-a spăimântat prea mult, CREON
El a murit. Dar zeul azi ne-a poruncit -
CREON Şi răspicat - să-i pedepsim pe ucigaşi.
(privind spre tebanii care, îngenuncheaţi, fac rugi)
Şi vrei în faţa lor să ţi le spun ? De vrei, OEDIP
O fac ! De nu, mai bine mergem în palat. Dar unde-or fi ? Omoru-i săvârşit de mult;
Cum oare-om da de urma lor ? E tare greu !
OEDIP
În faţa lor ! Căci jalea lor mă doare mult CREON
Mai mult decât mă doare însăşi soarta mea. 110 În ţară- s ei - chiar zeu-a spus ! Când iscodeşti,
Găseşti; dar nepăsarea i:a-i scăparea lor!
CREON (0 clipă tăcere.)
95 Îţi spun eu tot ce zeul mi-a vestit: mi-a spus
Apolo, răspicat, din ţară să stârpim
OEDIP
Dar Laios oare-a fost ucis chiar în palat ?
Acel păcat ce-a fost la sânul ei hrănit.
Ori pe vrun câmp ? Sau va fi fost printre străini ?
Altcum, el va spori şi fără leac va fi.
CREON
' Cel care obţinea un răspuns favorab il de la oracolul din Delfi se încununa cu Trecuse de hotarul ţării
lui. S-a dus - spunea -
ramuri de laur. 115 Să-ntrebe-oracolul, dar nu s-a mai întors.

12 13

OEDIP
Nici un pristav, nici unul din tovarăşii -i
De drum n-o fi văzut ce-a fost, să ştim şi noi ?
CREON
S-au stins ei toţi ! Cu fuga unul a putut
Scăpa ... şi-n stare-i doar un lucru-a povesti .
OEDIP
120 Si-anume ce ? O licărire de nădejdi
Ne-ar ajuta să iscodim, s-aflăm mai mult.
CREON
Pe Laios l-au ucis în drum - aşa a spus!
Şi n-a fost unul doar, ci-au fost mai mulţi tâlhari.
OEDIP
Si să-l ucidă-ar fi-ndrăznit, de n-ar fi fost
125 Urzit omoru-o ţară-aici - şi pe arginţi ?
CREON
Aşa gândeam şi noi. Dar Laios fiind ucis,
În jalea noastră, să-l răzbune om n-a fost!
OEDIP
Dar când din scaunu-i regesc s-a năruit,
Ce v-a oprit de n-aţi cătat s-aflaţi ce-a fost ?
CREON
Chiar Sfinxul cu-ncâlcita-i vorbă ne-a silit
130
Nainte să privim, iar taina s-o lăsăm.
OEDIP
Eu taina o voi iscodi şi-am s-o dezleg !
Că drept şi Febus s-a gândit - şi-aşa şi tu -
Să nu-l uitaţi pe mort. Se cade să v-ajut
14
135 Şi eu ca ţara- mi s-o răzbun şi să-l slujesc
Pe zeu. Şi nu pentru prieteni depărtaţi,
Ci pentru mine ruşinoasa faptă vreau
Ca s-o alung. Căci într-o zi cel ce-a ucis,
Oricine-o fi, asupră-mi se va răzbuna.
140 Lui Laios luându-i apărarea azi, eu chiar
Pe mine mă slujesc. Şi-acum daţi zor, copii,
Şi de pe-aceste trepte voi urniţi - vă,
În mâini cu ramuri pentru rugi ! Iar careva
Din voi să cheme-aici norodul Tebei, tot !
145 Eu n-am să şovăiesc. Cu sprijin de la zei,
Izbânda-mi veţi vedea-o toţi ... sau vom pieri!
(Oedip se întoarce în palat.)
PREOTUL
Sculaţi, copii, căci azi avem ce-am vrut s-avem
Când am venit: făgăduiala lui ! Şi - acum,
Izbăvitor, să vină Febus ce-a trimis
150 Oracolul ! Să curme-o dată- acest prăpăd !
(Creon, urmat de tinerii tebani, pleacă. Corul intră în scenă. )
CORIJL
· strofa~1
Ah, vorbă-aşa dulce-a lui Zeus, 4 azi ce veste-i
Adus-ai tu Tebei vestite
Din Delfi, bogatul în aur? Eu tremur
Cu inima strânsă de spaimă.
155 Apolo din Delas, tu, vraci al durerii 5,
Ce soartă-mi urzit-ai ? - mă-ntreb eu
Cu groază. Ce oare m-aşteaptă, ori astăzi,
Ori poate în scurgerea vremii?
Tu, fiică-a Nădejdii de aur, ah, spune-mi,
160 Grăieşte-mi tu grai fără moarte!
4 Toate oracolele erau socotite că purced de la Zeus. Apolo este adesea
reprezentat ca fii nd profetul zeului suprem.
'Pe insula Delos l-a n ăscu t Leto pe Apolo, care era ş i „vraci" al bolilor.
15
 Şi duhul pieirii se-ntinde. Neveste
r Antistrofa 1
Şi mame cărunte se-adună
Din toată cetatea pe trepte de-altare;
Tu, fiică-a lui Zeus; o, tu, veşnică-Atena, Jălescu-şi durerea, rugându-i
Întâi te invoc eu pe tine ! 190 Pe zei ca să curme prăpădul. Zbucneşte
Şi-o rog şi pe Artemis, sora ta, zeea Peanul în ison de vaiet ...
Slăvită-a Cetăţii şi care-n O, tu, luminoasă Fecioară-a lui Zeus 7, azi
165 A Tebii-agora-şi are templul 6. Şi-l rog eu Zâmbeşte-ne tu mântuirea !
Pe Febus, arcaşul. Veniţi voi )
Tustrei şi-ajutaţi-mi! Cândva, când asupra Strofa 3
Cetăţii căzuse prăpădul,
Şiaprigul Ares, ce azi nu cu amie
Voi înşivă flacăra morţii aţi stins-o.
195 De-aramă ne zvânta"'8, ci numai
170 Veniţi voi, veniţi voi şi astăzi !
Cu focul, în ison de urlet şi vaiet,
Să facă el cale întoarsă
Strofa 2 1
- Pe unde-Amfitrita îş i are cu lcuşu-n
Adâncul de ape 9, sau către
Vai mie, îndur un noian de amaruri, 200 A Traciei mare cu ţărmu-i sălbatic,
Că molima prinse norodul. Că tot ce c ruţatu-ne-a noaptea
Iar mintea-mi nu poate scorni nici o armă Se năruie ziua ... O, Zeus, tu, stăpâne
Să-i stea împotrivă. Şi rodul Pe fulgerul iute, aruncă
175 Ce-abia încolţeşte din glia slăvită Azi trăsnetul tău şi zdrobeşte prăpădul!
Păleşte. Femeile noastre
Antistrofa 3
La faceri se sting de durere şi vaiet,
Trec morţii-n şiraguri, şiraguri, 205 O, zeu al Lidei 10, din arcu-ţi de aur
Ca stolul de păsări cu repezi aripe, Să plouă săgeţile tale
180 Mai iute ca focul cel straşnic, Ne 'nvinse, să-mi dea ocrotire! Să vină
Spre-al zeului nopţii liman se avântă. Şi faclele-aprinse cu care
Străbate şi Artemis munţii Lidei !
AntistrofaJ 210 Şi tu cel cu mitra de aur
Ce numele-i dat-ai cetăţii, tu, Bachus 11
Cu morţii, ce-s fără de număr, se stinge 7 Această fecioară a lui Zeus este Pallas.

Cetatea. Şi zac la tot pasul • Ares, zeul care aduce moartea, vine ,,fără arme de aramă", deci o aduce prin
ciu m ă. Coru l îi invocă pe Zeus, pe Apolo, pe Atena, pe Artemis şi pe Bachus
Tot hoituri şi hoituri. Nu-i cine să-i plângă. cu ale lui Menade, ca să lec ui ască poporul de prăpăd ul ci umei.
185 În jurul lor morţii duc moartea. J ]' • Amfitrita îşi avea l ăcaş în Oceanul Atlantic, o extremitate a lumii antice, cum
ş i „către a Traciei mare": Pontul Euxin .
• Arte mis era s l ăv ită în agora Tebei, unde îş i avea un templu şi unde şi Apolo
10 Licia e numele unei provincii din sudul As iei Mici .
ş i Atena, ajutători în nenoroci ri, îşi aveau statui. Pe aceşti „tustrei" îi cheamă
11 Teba, numită „ţ,m1 lui Bachus". Aici se n ăscuse el.
în sprijin corul.

16
 Cu-obrajii-ţi aprinşi şi convoi de
Menade, tu căruia slava ţi-e dată
Prin chiote, vino cu facla
215 Şi-alungă-[ pe zeul cel fără slăvire!
(Oedip, care, pe când corul rostea ultimele vorbe, iese din palat, se
adresează din prag corului.)
OEDIP
Îi rogi pe zei, dar ascultare de-mi vei da,
Cum şi se cade-n ăst prăpăd, ţi-or auzi
Ei ruga ta; te-or izbăvi de chinul tău.
Vorbescu-ţi ca un om ce nici măcar din zvon
220 Nu am ştiut de-acel omor; iar pe făptaş
Zadarnic l-aş mai căuta , pe urmele-i
De nu mă puneţi voi. Ajuns doar de curând
Al Tebei cetăţean, eu vouă, cadmeeni,
Azi sus şi tare-o spun: Oricare dintre voi
225 L-ar şti pe cel ce pe-al lui Labdacos vlăstar,
Pe Laios, l-a ucis, să-mi spună tot - şi chiar
De-ar fi făptaşul el. Să nu aştepte-a fi
De alţii dat de gol ! Osânda îi va fi
Surghiunul - alt nimic !!)ar dacă vrun străin
230 L-o fi ucis, iar vrunul dintre voi l-ar şti
Şi ni-l va da-n vileag, pe-acela-I răsplătesc
Şi-n suflet am să-l port. Dar cel ce pe făptaş
L-ar şti - de-ar fi chiar el sau vrun prieten bun -
Şi , înfricat, l-ar tăinui, să afle-acum
235 - Ce-am hotărât: oricine-ar fi cel vinovat,
Aici, în ţara-n care-s eu cârmuitor,
Să nu-i deschidă nimeni uşa casei lui !
_ O vorbă nu-i iertat să-i spună careva!
Nici la jertfiri sau rugi ş i 12.rinosiri cu stropi
240 Sfinţiţi să-l ia părtaş ! Ci să-l alunge toţi
- , Din casa lor, că-i o ruşine pentru noi 12,
Precum la Delfi mi-a vestit oracolul
Zeiesc. Aşa vreau să slujesc eu zeului
Şi regelui cel răposat. . . Că va fi fost
- ----
" Făptaşul unei crime trebuia purificat. Purificarea se face prin foc, apă şi
sânge. Aici Oedip îl blestemă pe cel vinovat care nu va putea fi niciodată
purificat, ci va fi veşnic apăsat de păcat.
18
245 El singur ucigaş , sau că-a avut şi alţi
Părtaşi , târască-şi zilele în chin şi-amar!
Aşa-i blestem ! Eu de l-aş şti pe vinovat
Şi-n casa mea l-aş găzdui, asupră-mi chem
Blestemul ce-am zvârlit asupra altora.
250 Să faceţi tot, tot ce v-am spus - vă poruncesc -
Şi faceţi-o de dragul meu, al zeului
Şi-al ţării-acesteia ce, pustiită azi,
Se stinge-ncet, încet, uitată şi de zei !
(Se apropie de cor, vorbind prietenos.)
Şi chiar de zeii nu v-ar fi cerut, voi tot
255 Eraţi datori să cercetaţi, să nu lăsaţi
Această pată-asupra ţării regelui
Ucis - un om atât de bun-! Să cercetati
Mereu şi peste tot ! Iar eu, ce-i sunt ill]llilS
În sca1!!m-i reg~c..z_fum şi-n al lui culcuş,·
260 Căci azi a mea-i nevasta lui, iar pruncii lui,
Den-ăr fi fost de soartă greu loviţi , ei azi
Tot „tată" mi-ar fi spus - ca şi ai mei 13 -, eu vreau
Ca să-l răzbun, că greu au fost ei urgisiţi,
Cum l-aş fi răzbunat pe tata. _Nu mă las
265 Pân' n-am să dau de ucigaşul fiului
Lui Labdacos ce prin Polidoros, urmaş
Lui Cadmos, cobora din chiar Agenor cel
Străbun . Cât pentru-acei ce vrerea-mi vor călca,
Ah, facă zeii ca ogorul lor nici rod
270 Să nu mai dea, nici ale lor neveste prunci.
Sfârşească-se şi ei de- acelaşi greu prăpăd,
Ba încă şi mai greu ca cel ce ne-a lovit !
Iar vouă şi întregului popor teban,
Cari vorbei mele vă plecaţi, ah, fie-vă
275 Prielnici zeii toţi şi zeea Dike - ea !
CORIFEUL
O, rege, prin blestemul tău tu mă sileşti
A-ţi spune tot ! Nici n-am ucis şi nici nu-l ştiu
- - - --
1)Oedip, cum parcă ar intui adevărul, l asă impresia că destăinuieşte el însuşi
taina naş terii ş i a crimei lui .
19
 Pe ucigaş. Să-l spună Febus - el - căci el CORIFEUL
Ne-a poruncit să cercetăm până-I aflăm. De-o fi făptaşul cât de cât fricos şi-o şti
295 Blestemul tău, nici va-ndrăzni a-l înfrunta.
OEDIP
Grăit-ai OEDIP
280 drept, dar nu-i un om ce-n stare-ar fi
A-i silnici pe zei să facă ce nu vor.
l Pe cel ce-nfruntă fapta, vorba-I va-nfrica? de un copil.)
şi
(Se apropie Tiresias. Batran or , este dus de mână

CORIFEUL CORIFEUL
Un alt gând mi-a trecut prin cap . .. şi să ţi-l spun. Dar, iată, ni-l aduc pe cel ce pe făptaş
L-o da-n vileag. Lui zeii îi şoptesc ... Doar el
OEDIP 4~',m Să afle adevăru-a fost ursit de zei.
Ti-o fi trecut şi vrun al treilea? Hai, zi-l ! (Intră Tiresias călăuz it de un copil şi întovărăşit de doi slujitori ai lui
Oedip.)
CORIFEUL
OEDIP
Ca Febus înzestrat cu al ghicirii har
300 Tiresias, tu care toate le pătrunzi -
285 E şi Tiresias - îl ştiu. De-ai să-l întrebi,
Şi ce-i iertat a fi ştiut, şi ce ascuns
O, rege, el ţi - o spune tot ce-a fost şi cum !
Se cade-a fi, şi tainele pământului
Şi pe-ale cerului - ţi-s ochii orbi, dar ştii
OEDIP Că Teba-i azi în greu prăpăd. Stăpâne, tu,
La el m-am şi gândit: şi clupă sfatul dat 305 Doar tu-i poţi fi izbăvitor. Îţi vor fi spus
De Creon eu am şi trimis doi slujitori Trimişii mei cum Febus ne-a povăţuit:
La el, şi mult mă mir că încă n-a sosit. De-acest pârjol - a spus - vom fi tămăduiţi
Când pe-ai lui Laios ucigaşi îi vom afla
CORIFEUL Şi-apoi la moarte, ori surghiun i-om osândi.

290 Atâtea s-au zvonit ! Dar vorbe-n vânt au fost. 31 O Cu-al prorocirii tale har şi tâlcuind
Al păsărilor ciripit, alungă-acest
Prăpăd şi Teba mântuieşte-o ! Ei să-i fii ,
OEDIP
Şi ţie, mie-mi fii izbăvitor, ştergând
Ce zvonuri ? Ce? Eu seama iau la tot ce-aud.
Păcatul celui mort ! Ni-e viata-n mâna ta.
315 l· S-ajuţi cât poţi e tot ce-n lu~e-i mai frumos. )<I •,,
CORIFEUL
L-ar fi ucis - cum s-a zvonit - nişte drumeţi. TIRESIAS
(vorbind pentru sine)
OEDIP }A şti e groaznic lucru, ~i, când nu-i de vrun
Am auzit şi eu, dar nimeni n-a văzut. Folos acelui care-ar şti/ăst adevăr

20 21
 Eu îl ştiam, dar l-am uitat. .. că nu veneam.
TIRESIAS
Tu-mi pui că te-nciudezi din vina mea. Nu vezi
OEDIP Că-n ti · ~ ? Da ! Şi mă mai dojeneş ti ?
Dar ce-i? De ce îmi eşti atât de abătut?

TIRESIAS
320 Ah, l asă-mă să plec! Şi soarta - crede-mă -
Mai bine ne-om răbda-o-aşa, şi tu şi eu.
OEDIP
Greşeşticând nu ne lămureşti. Urât ţi-arăţi
Tu dragostea cetăţii care te-a hrănit.
TIRESIAS
Dar şti u că vorba ta îţi va aduce mult
325 Necaz .. . şi ca să nu greşesc şi eu aşa ...
OEDIP
Pe zei, de ştii ceva, tu nu ne-o tăinui,
Ci spune-ne-o ! Noi toţi rugămu-te-n genunchi.
TIRESIAS
Sunteţi cu toţi nebuni ! Nu voi dezvălui
Nicicând amarul meu, mai bine zis ... pe-al
OEDIP
Dar cine, când te-ar auzi batjocorind
340 Cetatea ta, n-ar fi el tare înciudat?
TIRESIAS
Ce va să fie tot va fi, chiar de-aş tăcea.
OEDIP
Atunci cu-atât mai mult se cade să- mi vorbeşti.
TIRESIAS
O vorbă n-am să scot mai mult. Tu n-ai decât:
Dă-ţi drumul cât pofteşti sălbaticei mânii !
OEDIP
345 Din fire mi-am Jeşit, dar îţi voi spune tot
Ce bănuiesc ... In ochii mei, cel ce-a urzit
Acel omor şi chiar l-a săvârşit, măcar
Că nu cu mâna ta, eşti tu ! De n-ai fi orb,
tău. Aş spune chiar că tu, doar tu l-ai săvârşit.

OEDIP . TIRESIAS
330 Ce spui ? Îl ştii şi ni-l ascunzi? Ori nu-nţelegi (cu mânie)
Că-n chipu-acesta ne trădezi şi ţara-ţi pierzi?
350 Aşa ? Atunci îţi cer ca rânduielilor
• Pe care tu le-ai dat să te supui ! De azi,
Să nu-ndrăzneşti a-mi mai vorbi nicicând ! Nici lor !
TIRESIAS
Că ţara tu ţi-o spurci, pângăritor ce eşti !
Să te-amărăsc nu vreau: şi nici să m-amărăsc.
În van mă-ntrebi, că n-am să-ţi spun nimic.
OEDIP
Neruşinat cuvânt ai spus ! Şi oare crezi
OEDIP
355 Că-ai să rămâi nepedepsit ? Te-nşeli amar !
Câinos ce eşti, cum altul nu-i ! Şi-o inimă
335 De piatră-ai înciuda-o tu ... N-ai să vorbeşti?
TIRESIAS
Vrei să te-arăţi nepăsător? Ne'nduplecat?
În mine-i tarele-adevăJ: ... şi el mi-e scut.

22
23
 OEDIP TIRESIAS
Şi tu de unde-l ştii? Din meşteşugu-ţi .. . nu ! Nici gând, căci cred în adevăr şi în tăria lui.

TIRESIAS OEDIP
Eu de la tine-I ştiu, ca m-ai silit să-l spun. 370 Tu ? Alţii da ! Tu însă nu. Căci beznă e
Şi-n mintea şi-n urechea ta, cum ţi-e şi-n ochi.
OEDIP
(batjocoritor) TIRESIAS
Ce-ai spus? Mai spune-mi-o, că eu n-am înţeles. Sărmane , tu-mi arunci ocări şi-nvinuiri
Pe care acum asupră-ţi toţi le vor zvârli !
TIRESIAS
360 N-ai înţeles? Ori poate vrei să-ţi spun mai mult. OEDIP
Tu-n beznă viaţa-ţj duci. Cum poţi să-mi faci vrun rău,
375 Ori celor cari lumina zilei-o pot vedea?
OEDIP
Prea dumirit nu sunt. .. Mai lămureşte- mă !
TIRESIAS J'
N-ai fost ursit să cazi prin vrerea mea - să ştii !
TIRESIAS Apolo e de-ajuns ... şi el te-o pedepsi !
', Îl cauţi tu pe ucigaş ? Eşti însuţi tu !
'-"~-- :r;:1r7"\4:aH ~::::: • ™' ţ:;t~ .......---..

OEDIP
OEDIP Ăst lucru Creon l-o fi născocit? Sau tu?
De mă mai defăimezi, să ştii că-ai s-o păţeşti !
TIRESIAS
TIRESIAS Nu Creon îţi va fi pierzania, ci tu !
Să-ţi spun şi ce-a mai fost ? Să te-nciudez mai mult ?
OEDIP
OEDIP 380 O, voi averi, măriri , dibace-ndemânări ,
365 Poţi spune tot ce vrei; dar ai vorbi în vânt 14 • Voi faceţi viaţa de râvnit ... , dar pizmuiri
Stârniţi ! Al ţării sceptru, făr' să-l fi cerut,

TIRESIAS Cetatea mi l-a dat, iar azi de Creon,~ clii

Tu.Ei_s-o stii cu cei de_.;JID...,Ş.?Jl~~,
Prieten e râvnit.
,_,_,_..':< ,.,_""!~ '
Să ·~mă răstoii-'ne vrea;
< -

385 Mă sapă-n chip viclean şi de-asta-a şi tocmit

Ce ruşinos ! Nenorociregi.~n.u ţi-o ~ zi? _
_H,.. - Pe-acest coţcar, pe-ăst vrăjitor, un pehlivan
Ce când e vorba de câştig e numai ochi,

-Oedip,
---
OEDIP
Te vei căi - nu crezi ? - de-mi mai
-
vorbeşti aşa ! I Dar când îşi face meseria-i tare orb.
(Lui Tiresias:)
14 care se înclinase în faţa puterii divinatorii a lui Tiresias, îi vorbeşte Să-mi spui: ai fost vreodată bun proroc? Şi când?
acum sfidător, pentru ca mai apoi să-i nege harul său de proroc. 390 Când Sfinxul în cetate ghicitorile-şi

24 25

Rostea, cum n-ai găsit nici un cuvânt ce-ar fi
Putut-o izbăvi ? Nu orice om, doar un
Proroc să le dezlege-ar fi putut. Ori tu,
E limpede, tu în al păsărilor zbor
395 Nici n-ai citit, nici luminat de zei n-ai fost.
Iar eu - Oedip - neştiutor, netâlcuind
fi.I păsărilor zbor, doar că-am sosit şi-am şi
Inchis, prin dibăcia-mi, gura Sfinxului.
Şi vrei să mă goneşti din scaunul regesc ?
400 Şi lângă Creon tu te şi vezi proţăpit?
Veţi ispăşi -o greu şi tu, şi el, voi doi,
Părtaşi la uneltiri !
(Ridică ameninţător braţul spre Tiresias.)
Ah, tu ce m-ai trădat,
Te-aş fi_-nvăţat eu minte, dar eşti om bătrân !
420 Doar bezna-~ai~·. s-
:::....::o:..m i _,__~·"-';',ci.-und Yaie.tu;:ţi
'.!.!!:!a:!.-
Nu va VUI'? e peşteră din Citeron 16
Nu-l va-ngâna, când taina nunţii-ai să ţi-o ştii?
... Cumplit liman la care-ai tras, ferice-ntâi
Plutind ! Nici că presimţi ce alte groaznice
425 Urgii te vor lovi, ce-n rând cu-ai tăi copii
Te-or aşeza ... Şi-acum pe Creon să-l defaimi
Şi prorocirea mea! Dar om pe lume nu-i
Mai greu de soartă năruit decât vei fi.
OEDIP
Şi să-l aud vorbind aşa, cum oare-I pot
430 Răbda? ... Ah, moartea să te ia ! Hai, du-te-acum
De zor, te du-napoi şi piei din ochii mei !

CORIFEUL TIRESIAS
Doar ciuda, pare-mi-se, v-a stârnit - pe el Dar nici n-aş fi venit, de nu m-ai fi chemat.
405 Şi pe Oedip - ca să vorbiţi aşa. Dar nu
De sfadă-mi arde-acum, ci doar să chibzuim OEDIP
Ca să-mplinim şi cât mai bine-oracolul. De-aş fi ştiut că spui atâtea nerozii,
Eu nu m-aş fi zorit să mi te-aduc aici.
TIRESIAS
Eşti rege, dar şi eu, ca de la om la om
TIHESIAS
Pot să-ţi răspund. Eu nu-ţi sunt ţie rob, ci doar
435 Eu după tine-s un nerod ? Părinţii tăi
410 Apolo mi-e stăpân. Lui îi slujesc ! Şi nici
Mă socoteau cândva că sunt om întele-12t _____ _
Lui Creon ocrotire n-am să-i cer nicicând 15 .
Îţi s un: mă-nvinuieşti că-s orb. Dar oare tu,
Cu ochii-ţi buni, tu năruirea nu ţi-o vezi? OEDIP
Nici unde stai ? Şi nici cu cine viaţa-ţi duci ? De cin~ _şpui ? Ia stai, al cui fiu oare sunt ?
415 Din cine te-ai născut o stii ? Şi nici că-ai tăi,
·Şi morţi, şi vii, de tine ~e-ngrozesc? În mers TIRESIAS ?
Cumplit, blestemul crunt pe care maică-ta zi îti vei s_ţi_şi..nasterna si-moartea-ta ! • •
Ş.i tatăl tău ţi l-au zvârlit te va lovi, -----=-- . ' ---·---
T_ţ-o alunga de-aici. Tu astăzi vezi; curând OEDIP
-----
15La Atena - ca şi la Teba - orice nelocalnic, orice „metec", trebuia să-şi Te-ntreci cu vorba-ţi încâlcită şi-n doi peri.
aleagă un ocrotitor, pe care să-l înscrie în registrele cetăţii şi care numai aşa
putea apărea în faţa juzilor ca apărător. Dar Tiresias nu e un metec, deci putea
'6 Munte din Beoţia.
vorbi el însuşi în toată libertatea.

27
26
 TIRESIAS 460 Palat ! Şi să frămânţi în gând tot ce ţi-am spus.
440 Şi tu nu o dezlegi? N-ai fost tălmaci dibaci? Iar de-ai să afli că-am prezis greşit, să spui
Că-n meşteşugul meu sunt un nepriceput !
(Tiresias pleacă. Oedip se reîntoarce în palat.)
OEDIP
Tu-mi iei în râs isprava cea mai mare-a mea !
CORUL
Strofa 1
TIRESIAS
Dar tocmai ea - izbânda ta - te-a şi pierdut. Profetica stâncă din Delfi 18 pe cine-l
Arată că este făptaşul
OEDIP 465 Cumplitei ucideri ? Cui mâna-i mânjită
Când ţara mi-am scăpat, ce-mi pasă ce va fi? De sânge ?... Dar iată, e clipa
S-o rupă la fugă cu repezi picioare,
TIRESIAS
Cum fug furtunoşi telegarii.
Căci fiul lui Zeus cel cu fulgeru-n flăcări
(către copilul călăuz)
470 Dă buzna asupră- i şi-n urmă-i
Atunci să plec. Du-mi paşii tu, copilul meu ! Vin zeele morţii, cumplitele zee !
OEDIP Antistrofa 1
445 Da, ducă-te ! Tu gândurile-mi ceţuieşti,
Când stai aici. Te du, nu mă mai chinui ! Din ninsul Parnas fulgerat-a în clipa
Aceasta poruncă: cu toţii
TIRESIAS Pornească să-l afle pe cel ce ucis-a,
(pornind, înciudat, spre ieşire) 475 Jar azi rătăceşte prin codri,
Mă duc, dar mai întâi să-ţi spun de ce-am venit:
Pe stânci şi prin peşteri, ca taurul care-i
Pierdut de-a lui ciurdă. Sărmanul,
De tine nu mă tem, că-n mine să loveşti
El fuge de oameni. Şi cum vrea să scape
Nu poţi. Acel de urma cui de mult tu vrei De-oracolu-acela din De/fi,
450 Să dai - zvârlind ameninţări -, cel ce-a ucis Din inima lumii !... Oracolul însă
480
Pe Laios este-aici. Că-i un străin - cred toţi - Îi zumzăie-ntruna-n ureche.
Un pripăşit. Dar se va şti că-i un teban,
1
Un băştinaş ... şi-atunci prea bine nu i-o fi !17 Strofa 2
. Azi
.... - va orbi ! E om avut - sărac
vede...._.,~~
455 Va fi ! Un orb dus de toiag, cerşind tot prin Ce groaznice, groaznice gânduri şi zbucium
Străini. Si.,y_g..afla că alor lui copii
Dibaciul ce tâlcuie soarta-mi
Strecoară în suflet! Să-i dau vreo crezare ?
' Le-a fost si tată ... dar şi. frate el le-a fost;
485 Ori nici să iau seama ? Ce-oi spune ?
Că maică-sii !_:a fost şi fiu, i-a fost şi soţ;
Căci eu între teamă mă zbat şi nădejde!
• , i că pe tatăl său si l-a ucis ! ... Te du-n Eu nu ştiu ce-a fost odinioară,
- - -- -
17 Este ştiutce însemnătate aveau, în antichitatea elenică, originea şi dreptul de 1• Era o veche credintă că la Delfi ar fi fost centrul lumii, însemnat printr-o
cetăţenie. Oedip nu era teban de obârşi e şi îşi dădea seama de bizara lui s i tuaţie . piatră căreia grecii îi ~puneau „omfalos" (buricul).

28 29
 Şi nici ce e astăzi. De ce Labdacizii El crede că prin vorba-mi şi prin fapta mea
Cu fiul lui Polybos 19 oare I-am căşunat vrun rău, eu viaţa să-mi mai duc
490 Atât se-nvrăjbiră ? Eu însă nici astăzi, Împovărat de-aceste-nvinuiri nu vreau.
Şi nici odinioară-am avut vreo 520 Că nu e vorba doar de-un rău neînsemnat,
Dovadă să pot lui Oedip să- i întunec Ci de un mare rău ce în Cetate, cum
Mărirea şi-aşa să răzbun eu Şi-n faţa alor tăi m-arată că-s mârşav !
Omorul lui Laios, omorul acesta
495 Al cărui făptaş este-o taină. CORIFEUL
Mânia poate l-a făcut s - arunce-aşa
Antistrofa 2
Ocări, dar mintea-i n-o fi cumpănit prea mult.

Dar dacă şi Zeus şi Apolo văd totul,

Şi-a omului soartă lor nu li-e CREON
O taină, cum oare-ntre oameni o fi vrun 525 De unde i-o fi năzărit ca-acel proroc
Tălmaci al Ursitei ce-ar şti-o Va fi rostit minciuni după povaţa mea ?
500 Mai bine ca mine? O, nu-i cu putinţă!
Se poate ca unul să fie CORIFEUL
Ceva mai dibaci decât altul. Atâta ! A spus-o,-i drept; cu ce gând însă nu pot şti.
Dar eu, câtă vreme nu am vreo
Dovadă că însuşi Oedip e făptaşul, CREON
505 N-oi face ca alţii şi vina Dar când aşa mă-nvinuia, era senin
Eu nu voi zvârli-o asupră-i. Că doară El în priviri ? Stăpân era pe mintea lui ?
Cu toţi l-au văzut odinioară
Ce tare dibaci a mai fost când fecioara
CORIFEUL
Cu aripi 20 i-a stat împotrivă,
510 Şi cum de aceea-I iubise Cetatea. 530 Nu pot s-o ştiu , căci ochii mei nu văd ce fac
Aşa că în suflet nicicând eu Mai-marii mei ... Dar iată-l, iese din palat.
(Oedip se iveşte în pragul palatului.)
Vreo vină-arunca-voi asupră-i. 21
(Vine Creon.)
OEDIP
CREON Ah, iată-te !... Şi- aici ce faci ? Şi-ai cutezat
Tebani, am auzit că regele Oedip Să vii, tu care viaţa - ştiu - vrei să mi-o iei ?
Cumplite-nvinuiri asupră-mi a zvârlit. Tâlhar care râvneşti la sceptrul meu regesc !
515 Şi- aici de zor venii, că nu pot să le rabd. 535 Pe zei ! să- mi spui: oare-ai crezut că-s un fricos,
Şi dacă-o pacostea ce-asupră-ne-a căzut
----- Ori un nătâng când ai urzit tu acest gând ?
19Regele Corintului, care l-a crescut pe Oedip. Credeai că n-am să-ţi dibăcesc urzelile ?
20Sfinxul. Iar când le-oi şti, credeai că-am să mă dau bătut ?
" Cu toate grelele învinuiri aduse de Tiresias lui Oedip, coreuţii îşi mărturisesc
Că nu te pedepsesc? Când n-ai prieteni nici
toată încrederea în Oedip, deşi mai înainte ei înşişi spuseseră că Tiresias este,
ca zeii, ,,înzestrat cu al ghicirii har". 540 Averi, nu-i faptă de smintit să năzuieşti

30 31
 La scaunul regesc ? Pe-acesta-n stare-s doar OEDIP
Averile şi doar poporul să ni-l dea! Dar câtă vreme-ide când Laios, regele . .. ?

CREON
CREON
Dar ce-a făcut ? Şi ce-i cu el ? Nu te- nţeleg.
Tu ştii ce-ai de făcut? Ce-aveai de spus, ai spus.
La rându-mi îţi răspund. Şi-apoi vei judeca.
OEDIP
560 El s-a sfârşit, s-a dus ... ucis de cin~va.
OEDIP
545 La vorbă meşter eşti ! Dar silă mi-e să stau
CREON
Şi să te-ascult, că-mi eşti cumplit de duşmănos.
E multă vreme de atunci .. . S-au scurs ani mulţi.

CREON
OEDIP
Ia seama-ntâi la ce-am să spun: te-oi lămuri.
Acel proroc avea şi-atunci ăst meşteşug?

OEDIP CREON
Doar n-ai să-mi spui cumva că eşti neprihănit. Ca azi era de iscusit şi de slăvit !

CREON OEDIP
De crezi că îndârjirea îţi va fi de vrun (neliniştit)
550 Folos şi n-ăi gândi mai cumpătat, te-nşeli ! Şi oare-atunci mi-a pomenit el numele?

OEDIP CREON
Iar tu de crezi că pe o rudă- o poţi lovi, 565 O, nu, deloc ... sau cel puţin nu-n faţa mea!
Fără- a-ţi primi pedeapsă, tare mai greşeşti !
OEDIP
CREON Şi tu n-ai cercetat să ştii cum a murit ?
Aşa-i ! E drept ce spui. Aşa gândesc şi eu;
Dar spune tu: ce rău eu ţi-am făcut acum? CREON
Bine-nţeles că da, dar în zadar a fost !
OEDIP
555 Nu oare tu m-ai îndemnat ca să trimit OEDIP
Pe cineva la marele proroc ? Nu tu ? Şi-acest proroc dibaci de ce-a tăcut atunci ?

CREON
CREON
Da, eu ! Şi astăzi tot acelaşi sfat ţi-aş da. -------'--~- -
Nimic nu stiu . .. Când nu-nteleg, mai bine tacÎ
' ~

33
32
 OEDIP
CREON
570 Şi totuşi, ştii ceva şi ai putea să spui . ..
Ba nicidecum, de-ai vrea să stăm să chibzuim
Puţin. Gândeşte-te; cui oare crezi că drag
CREON 585 l-ar fi mai mult să stea în scaunul regesc,
Dar ce să-ţi spun ? Că dacă-aş şti, doar n-aş tăcea. Mereu cu frica-o sân, decât să-şi aibe-un somn
Tihnit, dar ca şi regii-având puteri ? Să fiu
OEDIP Eu rege nu râvnesc, ci doar să am puteri
Că Laios a murit din vina mea, nicicând Regeşti. Aşa-i tot omtll cumpătat. Azi, tot
El n-ar fi spus, de nu v~aţi fi-nvoit voi doi. 590 Ce eu îmi vreau, tu-mi dai. Vreo teamă însă n-am.
Dar rege dacă-aş fi, ce multe-aş fi silit
Să fac, pe inima-mi călcând ! Şi rege crezi
CREON
Că mă visez, când nu râvnesc să fiu decât
De spune-aşa ceva, o ştii doar singur tu ... Stăpân şi fără griji? La minte-s încă-ntreg
575 La rându-mi, cred, am drept să te întreb şi eu. 595 Şi nu-mi râvnesc decât onoruri şi belşug .
Azi toţi îmi dau cinstiri şi-mi fac şi plecăciuni;
OEDIP Când au vrun „of", la mine vin; cu sprijinu-mi,
Să-ntrebi ! N-ai să mă faci să cred că-s ucigaş. Ei izbândesc. Şi să mă lepăd de ce am ?
Să năzuiesc mai mult ? N-ar fi să fiu nătâng ?
600 De-aşa ceva nu-s ispitit. Şi chiar de-aş fi
CREON
De-un altu-mpins s-o fac, eu tot n-o fac ... Dovezi?
Ia să vedem: nevastă nu ţi-e sora mea ?
La Delfi du-te-ntâi să-ntrebi de ţi-am adus
Cinstit oracolul ! Şi de-ai să mă găseşti
OEDIP Că împotrivă-ţi cu prorocu-am uneltit,
Aşa-i !... Cum aş putea-o eu tăgădui ? 605 La moarte osândeşte-mă ! Şi nu-mi vei fi
Doar tu osânditor. Chiar eu m-oi osândi !
CREON Nu-i drept ca doar pe bănuieli să m-osândeşti,
Şi ţării nu-i dă ea porunci, cum dai şi tu? Păr' să m-asculţi. Pe cei cinstiţi să-i crezi mişei,
Iar pe mişei să-i pui de-a valma cu cei buni,
610 Prea uşuratic om ai fi. Să te li sesJ:i
580
OEDIP
Eu vrerea-i i-o ascult şi fac ce spune ea.
1 ~.J?fieten bun e cum te-ai le2.,i!,ga
, De viaţă chiar ... Cât o-ndrăgim ! Ai s-o-nţelegi
C uvremea ·aoar. Doar vremea-ţi poate arăta
CREON Pe .omul bun; dar este de ajuns o zi,
Dar n-am şi eu aceleaşi drepturi ca voi doi ? 615 O zi, să ţi-l dezvăluie pe cel viclean.

OEDIP CORIFEUL
Prin asta chiar te-arăţi cât de viclean mai eşti.
El bine a vorbit; ca omul grijuliu
De-a nu greşi. Că-n pripa faptei poţi greşi.

34
35
 OEDIP CREON
Eu dacă-s pe furiş şi-n chip viclean lovit, Eu ? Unui rege rău ?
Nu stau cu mâna-n sân s-aştept: pe loc lovesc !
620 Că de voi sta tihnit, tot aşteptând, eu greş OEDIP
Voi da, şi-acela ţinta şi-o va fi atins. O, Teba, Teba mea !

CREON CREON
Deci tu ce vrei ? Din ţară să mă surghiuneşti ? 630 Dar Teba-i şi cetatea mea, nu-i doar a ta!

OEDIP CORIFEUL
Ce spui ? Surghiunul ? Doar atât ? Eu moartea-ţi vreau ! Ci mai tăceţi , cârmuitori ! Căci iată,-o văd:
La vreme chiar Iocasta vine din palat,
CREON Şi sfada dintre voi va-mpăciui-o ea !
Arată-mi mai întâi de ce tu mă urăşti ! (Dinspre palat vine Jocasta. Se interpune între cei doi.)

OEDIP IOCASTA
625 Te îndărătniceşti şi vrerii-mi nu te pleci? De ce-aţi
stârnit această sfadă fără rost,
635 Sărmani de voi? Se zbate-a noastră ţară-n greu
CREON Prăpăd, iar voi de ceartă staţi? Şi nu roşiţi?
O luaşi cam razna, văd, Oedip, te du-n palat! Iar Creon, tu te du
Acas' ! Dintr-un nimic nu vă-nvrăjbiţi atât !
OEDIP
Eu binele mi-l văd. CREON
Ah, sora mea, cu mine tare-i duşmănos
CREON 640 Oedip, bărbatul tău ! El stă în cumpănă:
Dar vezi-I şi pe-al meu ! Să fiu la moarte osândit, ori la surghiun.

OEDIP OEDIP
Pe-al tău ? Eşti un mişel ! ( către Iocasta)
Aşa-i ,femeie, da ! Dar eu l-am prins pe el
CREON Potriva vieţii-mi uneltind în chip viclean.
Dar de te- n şel i?
CREON
OEDIP Eu moartea-mi chem şi sub blestemul meu să mor,
Şi-aşa de-ar fi, să-mi fij supus ! 645 De-am făptuit ceva din câte-n seama-mi pui.

36 37
 Că moartea-n chinuri eu mi-o vreau, uitat
IOCASTA
De zei şi părc1sit de toţi ai mei,
Pe zei, Oedip, crezare dă- i ! Doar ţi-a jurat,
Dacă-am avut eu acest gând. Dar când
Şi jurământului făcut în faţa mea
Şi-a celor cari aici ne-aud, înclină-te! 665 La ţara mea şi la al ei prăpăd
Eu mă gândesc, atunci tot sufletu-mi
CORUL Se mistuie. Şi oare nu-i destul ?
Strofa Să mai văd azi şi vrajba dintre voi ?

Stăpâne, să te-ndupleci, te rugăm, OEDIP

650 Şi-ascultă-i înţeleptul ei îndemn ! Hei, bine, ducă-se, chiar dacă-ar fi să mor,
670 Sau ruşinos de-ar fi să fiu din ţara mea
OEDIP
Gonit. M-a-nduioşat doar vorba ta, dar nu
Să mă înduplec, da ... Dar tu de ce mi-o ceri ?
A lui. Pe el oricând, oriunde-I voi urî!
CORIFEUL
El nu mai e copil. Jurându-ţi azi, CREON
Mai sus el s-a-nălţat. Cinsteşte - l dar! Te-ndupleci, văd. Cu ciudă însă-o faci. Dar greu
Te va durea când te vei desciuda, căci firi
OEDIP 675 Cum este-a ta lor înşile-s o pacoste.
Dar ştii tu oare ce îmi ceri ?
OEDIP
CORIFEUL Dar nu-mi dai pace? N-ai să pleci ?
O ştiu!

CREON
OEDIP
Mă duc. Tu nu
655 Ci spune-ţi gândul tot ! Destăinuieşte-ţi -I !
M-ai cunoscut! ... Dar pentru ei rămân tot eu!
CORIFEUL ( Creon se îndepărtează şi pleacă.)

El rudă ţi-este şi-a jurat. Să-i faci,

Pe bănuieli, vreo vină-l necinsteşti. CORUL
Antistrofa
OEDIP ( către Iocasta, arătându-l pe Oedip)
Gândeşte-te că dacă-mi ceri să-l iert ar fi Regină, pe Oedip de ce nu-l duci
Cum tu mi-ai vrea ori moartea, ori surghiunul meu. Tu în palat ? De ce tot pregeţi tu ?

CORUL
IOCASTA
660 O, nu, şi martor fie-mi Helios,
680 Îl duc, dar vreau întâi să ştiu ce s-a-ntâmplat.
Cel ce răsare-nfruntea zeilor;

39
38
 CORIFEUL OEDIP
Din vorbe s-au iscat şi bănuieli, (arătând spre coreuţi)

Şi-acestea dor, chiar dacă n-au temei. 700 Femeie, da, să-ţi spun, că eu cinstire-ţi dau
Mai mult ca toţi: el, Creon, răul mi l-a vrut.
IOCASTA
IOCASTA
Şi vina unui altuia- şi zvârleau ?
Dar cum? E drept asupră- i vina s-o arunci ?
CORIFEUL
OEDIP
Da! Pe Laios l-am ucis - aşa tot spune el !
IOCASTA IOCASTA
Ce-şi spuneau ? Ce ? Te-a văzut ? Sau el din auzite-o şti ?

CORUL OEDIP
Când ţara pătimeşte-atât, eu cred 705 El tace ... , dar mi l-a trimis pe-acel mârşav
685 Că e de -ajuns. Destul ! Să ne oprim De ghicitor, să spună-acesta că- am ucis.
Acolo unde sfada s-a sfârşit!
IOCASTA
OEDIP Dar nu-ţi mai face-atâtea griji ! Ascultă-mă
( către corifeu) Şi vei vedea că nici un om nu-i dăruit
Vezi unde-ajungi, oricât de bune gânduri ai, Cu-al prorocirii har. Dovezi? Să-ţi spun pe scurt:
Când tu, în sprijinul ce-mi dai, nu eşti mai dârz? 710 Cândva lui Laios îi vestise-oracolul -
E drept că nu prin al lui Febus glas, ci doar
CORUL Prin slujitorii lui - că-a fost ursit a fi
Ţi-am spus-o, rege, ţi- o mai spun: Ucis de mâna chiar a unui fiu de-al lui
Şi-al meu. Dar Laios - toti o sp]_Q..::: 2 ...f.Qst 1,1cis,
690 Ar fi să fiu un om smintit
De tot, un om năuc ar fi 715 La-ncrucisâreaa trei rnmuri, de .tâlhari
'.Străini. Tfei iîle' nici s-·au"scurs de când veni
Să fiu, de mi te-aş părăsi
·pe ·1ume-al său copil, şi Laios gleznele-i
Pe tine, care când prăpăd
I le-a legat şi-apoi a pus de l-au zvârlit
Pe ţara-mi dragă a căzut, Pe-un munte neumblat ... A olo n-a-mplinit
695 Spre-al mântuirii ei liman 720 Oracolul ! Nu el - copilul - şi - a ucis
Ai dus-o-atunci! Să- i fii şi azi,
De poţi, cârmaciul bun al ei ! .Părintele
~ ..- ' '
f Sf
'
aios nu s '··-a stins
'
ucis
De fiul său ... Ah, gându-I îngrozea! Şi doar
Aceast~ soartăfprOrocise~ coîuC'
IOCASTA ... Oracolul? Să nu-l mai crezi ! Când zeul vrea,
Pe zei ! Te rog, stăpâne, lămureşte-mă ! 725 El lesne- şi dă, el însuşi, gândul în vileag.
De ce te-ai înciudat atât de mult ? De ce ? (Câteva clipe de tăcere . )

40 41
 ·-
( (
"' }
OEDIP
Nevastă, doar că te aud si sufletul
Şi mintea mi se clatină . .'. Sunt năucit!
740 Î OEDIP
Ci dă-mi răgaz ! Mai lasă-mă ! Ce tot mă-ntrebi ?
Dar Laios cum era ? Şi cam ce vârstă-avea ?

lt t IOCASTA
Ce gând, deodată-aşa, te-a frământat atât ?
IOCASTA
Înalt ! La tâmple păru-ncărunţise abia .. .
, La chip el oarecum cu tine aducea.
OEDIP
Ori bine-am auzit ? Pe Laios l-au ucis OEDIP
La-ncrucişareaa trei căi ? Aşa ai spus ? ) ~ e, vai ! Oare-mpotrivă-mi, făr~ştiu,
74 Zvârlit-am adineaurig roazniCU:-mi blestem?
\ IOCASTA
l Aşa s-a spus atunci ; şi mulţi o spun şi azi.
/f-( S' IOCASTA
Ce-ai spus ? Stăpâne,-abia cutez a te privi.
s OEDIP
Şi-n care ţară- acel omor s-a săvârşit? , OEDIP
Prorocul bine-o fi văzut? Doar că mă-ntreb
IOCASTA Şi mă-nfior. .. O vorbă zi-mi şi-s lămurit.
Chiar în Focida, unde două căi ce vin
Din Delfi şi din Daulis se întâlnesc. 22 1f{ Mă înspăimânţi, dar să mă-ntrebi şi-am să-ţi răspund.
IOCASTA

OEDIP
735 ( Şi de atunci cam

IOCASTA
câtă vreme s-o fi scurs ?
750\ f OEDIP
~ergea c-un mic alai ? Ori slujnici mulţi, străjeri
11 însoţeau, cum unui rege s-ar cădea ?
În .P.reajma înălţării.tale-o .s aunul
Regesc. Atuncj chiar s-a zvoniţ de-acel omor.

OEDIP
fl lIOCASTA
Doar cinci; atâţi erau, şi cu pristav cu tot;
Şi Laios drumu-I străbătea într-un chervan 23 •

ft
IOCASTA
(vorbind cu sine însuşi)
~ (O, Zeus, ce-ai vrut să faci ? Cu mine ce gând ai ?
755
) fOEDIP
Vai ! Totu-i limpezit acum .. . Dar ţie-atunci ,
Femeie, spune-mi: cine ţi-o fi povestit?
Dar ce-i, Oedip? De ce te-ngrijorezi atât?
" Comentatorii arată că nu pe drumul dinspre Dăulis a avut loc tragica întâlnire · )- IOCASTA
dintre Laios şi Oedip, ci pe drumul de la Delfi, Oedip venind de la sanctuarul ·~- Un slujitor. .. Doar el cu viaţă-a mai scăpat.
de acolo, iar Laios ducându-se la acelaşi sanctuar. 23 Era un car cu patru roţi, acoperit de cele mai multe ori, şi tras de catâri.

42
43
 OEDIP La inimă s-o pun prea mult: la un ospăţ,
Şi omu-acesta-i încă în palat şi-acum? 780 Un om, tot bând el vin, s-a îmbătat. Mi-a spus:
~OJ!il din flori si de ripas !" Din fire-atunci
Mi-am şi sărit. O zi cu greu m-am stăpânit;
IOCASTA
A doua zi, la tata şi la mamă-mea
Nu, nu ! Când el s-a-ntors, văzându-te-nălţat
M-am dus. I-am întrebat; ei foc s-au şi făcut
În scaunul regesc - că Laios, regele, 785 Pe cel ce-atunci mă ocărâse ... Am plecat
760 Murise-atunci - cu lacrimi m-a rugat să-l mân Înseninat; dar îndoiala sufletul
Departe, hăt, pe câmp, cioban cu turmele, Adânc mi-l chinuia . .. O vorbă nu le-am spus,
Să nu-şi mai vadă Teba toată viaţa lui. Nici tatei şi nici maică-mii, şi-am şi pornit
Si l-am trimis. El rob mi-a fost, rob credincios, La Delfi, pe furiş ... Dar Febus, el,
Şi-acest hatâr i se cădea, ba chiar mai mult. 790 La întrebarea-mi n-a răspuns. Atât mi-a spus:
g peste câte-ndur a u ră-mi vor c~ a
OEDIP Urgii şi-amaruri fils i chiJt că su t ursit
765 Dar l-am putea aduce-aici, cât mai de zor? Sa II1;!-1!1P!"eun cu mcLroă-mea ~şă zămisl esc
UrmasL ce-or fi ruşipe~ lumii-ntr~gi şic ă-s
IOCASTA 795 Ursit să fiu al tatei ucigas ... Si cum
Nu-i lucru greu, dar tu de ce-o doreşti atât? ( '::"am.~auzit am şi plecat ;u di~ Corint.
Şi-n mersul stelelor citind, m-am dus ... şi tot

OEDIP M-am dus, departe, unde nici să pot vedea

Femeie, teamă mi-e că adineauri eu
Voi fi vorbit prea mult, şi de-asta vreau
IOCASTA
El va veni, dar cred că- s vrednică şi eu
770 Să ştiu, stăpânul meu, ce te frământă-atât ?
OEDIP
Pre voia-ţi să nu-ţi fac, nu pot. Căci ce nădejdi
Mai am? În groaznica-mi năpastă oare cui
Mai bine sufletul mi-aş spovedi? .. .
(0 clipă tăcere.)
Să-ţi spun:
Mi-a fost părinte P6lybos, cel din Corint;
775 Iar mamă-mea Mer6pe-a fost, din D6rida
De fel. Drept cetăţeanu-ăl mai de frunte-am fost
Pe-atunci privit. Dar s-a-ntâmplat ceva ce chiar
M-a uluit, măcar că nu s-ar fi căzut
Plinirea hâdei prorociri. Şi iată-mă
să-l văd. 800 Ajuns chiar pe acel meleag pe unde spui
Că regele-a pierit !... Femeie, ţie-ţi spun
Întregul adevăr: la o răscruce, eu -
Trei căi acolo se-ntâlneau - văd un pristav
Şi o căruţă-n urma lui cu telegari.
805 Urcat în ea, stătea un om ce semăna
Cu cel pe care-l zugrăvişi; deodată-aud
Pe vizitiu şi pe bătrân: ,,Hei, la o parte tu
Din drum !" Eu, scos din fire-atunci, pe vizitiu
L-am şi lovit. Bătrânul din chervanul lui
810 Nu mă slăbea din ochi; pe lângă el când am
Trecut, m-a şi pălit cu un toiag în cap,
În mână-o bâtă-aveam si-n '
crestet
'
l-am trăsnit,
Din car s-a prăbuşit de-a rostogol. .. Pe toţi
I-am omorât!
(Zbuciumat)
De-o fi-ntre Laios şi acel
815 Străin vreo legătură,-aş fi de plâns cum om

44 45 .
 N-a fost pe-acest pământ. Vrun altul mai hainit
De zei o fi ? Nici un străin ori băştinaş
În casa-i nu m-o mai primi şi-o vorbă nici
Mi-o mai vorbi. Îmi vor închide uşa toţi.
820 Nu însumi eu m-am blestemat? Lui Laios azi
Nu-i spurc ~ulcuşul său, când eu nevasta-i strâng
In bratele cari l-au ucis ? Nu-s ticălos ?
Şi nu-~ spurcat? Ah, vreau să fug, surghiunu-mi vreau!
Nicicând să mi-i mai văd pe-ai mei! Nici să mai calc
825 În tara mea! Altcum, mi-e scris ca mamă-mii
Să~i fiu şi soţ ... şi să-l ucid pe P6lybos,
Pe tata ce m-a zămislit şi m-a crescut,
Şi n-or fi oare-n drept să spună toţi că-aşa
Mi-a fost ursit de-un zeu hain? ... O, mi ! O, nu !
830 O jur pe sfânta măreţie-a zeilor !
Eu ziua-aceea vreau nicicând s-o mai apuc.
Să pier dintre cei vii decât s-ajung a fi
Un om mânjit de-aşa păcate şi ruşini !
CORIFEUL
Pe gânduri, rege, vorba ta m-a pus. Dar tot
835 Să ai nădejdi, pân' ce-o să vină martorul.
OEDIP
O, da, atât mi-a mai rămas; s-aştept pe-acel
Cioban; doar el e singura nădejde-a mea !
IOCASTA
Şi de la mărturia lui ce oare-aştepţi ?
OEDIP
Ce-aştept ? De cumva spusa lui s-o potrivi
840 Cu spusa ta, eu m-am ales cu spaima doar.
IOCASTA
Ce-anume vorbă-a mea te-o fi izbit mai mult ?
46
OEDIP
Ziceai că , după spusa lui, nişte tâlhari
Pe Laios l-au ucis. De-o povesti şi-acum
La fel - că-au fost mai mulţi - nu-s ucigaşul eu !
845 Căci când se spune „mulţi", e limpede: n-a fost
Un singur om ! Dar de va povesti că-a fost
Un singur om, e lămurit: acela-s eu !
IOCASTA
Nu te-ndoi ! Aşa a spus; şi înapoi
El vorba nu şi-o poate lua. L-am auzit
850 Şi eu, şi-oraşu-ntreg. Şi de-ar suci-o el
Altcum de cum a spus-o-ntâi, nu va putea,
O, rege, arăta că Laios a pierit
Cum prezisese-oracolul ! Căci lui cândva
Apolo i-a prezis că va pieri ucis
855 De fiul meu. Dar cum putea ăst biet copil
Să-l fi ucis, când el murise - el ! - cu mult
Naintea tatălui? ... De azi, n-oi mai privi
Încolo-neoa, să mai citesc în prorociri.
OEDIP
Aşa-i, e drept, dar totuşi nu uita să mâi
860 Pe careva s-aducă-aici pe-acel cioban.
IOCASTA
Am să-l trimit de zor. .. Să mergem în palat,
Că-s gata să fac tot ce-o fi pre vrerea ta !
(Oedip şi locasta se duc în palat.)
CORUL
Strofa 1
Ah, fie ca fără prihană să fiu eu
În vorbe şi-n faptele mele24,
865 Smerindu-mă legilor sfinte născute
24
Corul, care ar vrea ca Oedip să fie fără prihană ~i cm·e pm·că are intuiţia a
ceea ce va să vină , îşi arată pietatea faţă de zei şi de legile morale.
47
 Acolo, în ceruri, şi-al căror
Părinte-i Olimpul, nu omul ce are
Atât de vremelnică viaţă!
Pe legile-acelea nicicând s-o aşterne
870 Uitarea şi veşnice fi-vor.
Al zeului duh este-n ele şi zeul
E mare şi nu-mbătrâneşte.
Antistrofa 1
Trufia cea fără măsură, trufia
llnaşte pe aespot. Dar dulîul
lspite(şi-a lui ldcomie stârnindu-l,
Pe culme-l înaltă, ca si mai
De sus să-l prdva e-n,prăpăstii de rele
Şi-amaruri, de unae picioru:i - - ·
Nevolnic să poată-a-l mai scoate vreodată
880 Dar lupta cea mândră în slujba
Cetătii dea zeul nicicând să se curme!
În ze'u voi găsi eu un sprijin.
Strofa 2
Pe cel care-n faptă şi vorbă se lasă
Mânat de trufie, înfruntă
885 Dreptatea şi nu se smereşte în faţa
Zeieştelor temple, pândească-I
O soartă amară, pedeapsă-a-ngâmfării
Cu care-n desfrâu-i a strâns el
Averi prin necinste sau în nebunia-i
890 Pângară-afăcut celor sfinte,
Ori fărădelegi săvârşit-a ! Şi cine,
Văzând toate-acestea, se poate
Făli de-a-şi fi stins el în suflet văpaia
Mâniei? Căci dacă păcate
895 Ca astea-s slăvite, de ce-i mai cinsti-voi
Pe zei prin cucernice coruri ?
Antistrofa 2
Nicicând m-oi mai duce în locul acela
48
Zis „ inima sfântă a lumii",
Pe zeu a-l slăvi, ori în templul din Abai25,
900 Ori şi prin Olimpia, dacă în ochii
Mulţimii a lui prorocire rămase
De-ocară. O, Zeus, tu, stăpâne,
Puternice-al lumii, de -ţi dat-au ăst nume
Pe bună dreptate, ai grijă
905 Ca astfel de fapte nicicând să nu scape
Puterii-ţi cea fără de moarte.
Oracolul dat odinioară lui Laios
Azi nu mai găseşte crezare,
Şi nimeni mai dă lui Apolo vreo slavă.
910 Credinţa în zei azi se surpă.
(Vine locasta, urmată de femei, purtând în mâini flori.)
IOCASTA
Fruntaşi ai ţării-acesteia, eu m-am gândit
Ca pe altarul zeilor să-aduc prinos
Miresme şi cununi ... Oedip e ca nebun!
Şi câte-i trec prin gând ! Pe mintea-i dacă- ar fi
Oleacă mai stăpân, oracolele noi
Le-ar tâlcui prin cele vechi; dar el oricui
Ce-i spune grozăvii, crezare-i dă. Vrun sfat
De-i dau, e-n van. De-aceea prinosiri ţi-aduc,
O, tu, Apolo Lykeios, ce priveghezi
Asupră-ne !... Te rog, de ale noastre griji
Tu izbăveşte-ne ! Că ne-ngrozim cu toţi
Când îl vedem că-i spăimântat ca un cârmaci
Al unei năvi când cumpătul şi l-a pierdut.
(Soseşte un vestitor.)
VESTITORUL
Voi, oameni buni, îmi spuneţi voi pe unde-o fi
925 Palatul regelui Oedip ? Sau mai curând
Să-mi spuneţi, dacă ştiţi, pe unde-i regele!
- Sunt
- -- -
cele două oracole vestite ale antichităţii elenice: acela al lui Apolo de la
LS
Delfi ş i acela al lui Zeus în Olimpia. În afară de cel dintâi sanctuar al lui Apolo,
mai era unul la Abai, localitate în Focida.
49
 IOCASTA
CORIFEUL Ce spui ? Ah, oare P6lybos a răposat ?
Palatul iată-i-1 ! Şi-nuntru-i el. Iar ea-i
Femeia lui; e mama alor lui copii. VESTITORUL
Pe viaţa mea ! Să mor de-am spus neadevăr !
VESTITORUL
E însăşi ea ? Nevasta regelui ? ... Atunci IOCASTA
930 Ferice pururi fie ea şi toţi ai ei ! (către una dinfemeile din convoi)
945 Femeie, fugi ! Du-i vestea tu stăpânului !
IOCASTA O, unde-mi sunteţi voi, oracole zeieşti ?
Străine, -aşa şi
tu: mereu fii fericit ! De teamă că-şi va omorî pe tatăl său,
Că bine mi-ai urat. Dar ia să-mi spui acum: Oedip s-a surghiunit. Dar Soarta-a vrut altcum:
Aici de ce-ai venit? Ce veste-ai vrea să-mi dai ? El a mmit, dar nu de mâna lui Oedip.

VESTITORUL OEDIP
Şi pentru-al tău cămin şi soţ doar bune veşti. (ieşinddin palat)
950 Nevastă dragă, tu, Iocasta, spune-mi tu
IOCASTA Ce te-a făcut ca să mă chemi din casă-aici ?
935 Dar care sunt aceste veşti ? De unde vii ?
IOCASTA
VESTITORUL Pe-acesta să-l auzi şi vei vedea şi tu
Vin din Corint. Şi vestea mult te-o bucura, Ce-i cu preasfintele oracole zeieşti !
E ne' ndoios . .. , dar poate şi te va durea.
OEDIP
Dar cine-i el? Şi oare ce-o avea de spus?
IOCASTA
O veste ce-i şi veselă ... şi jalnică?
IOCASTA
955 El vine din Corint şi să-ţi vestească vrea
VESTITORUL
Că tatăl tău, că P6lybos a răposat.
Aud că pe Oedip localnicii din istm
940 L-or face rege-al lor. Acolo-aşa spun toţi .
OEDIP
Ce spui, străine, ce? Vesteşte-mi-o chiar tu !
IOCASTA
Dar rege nu mai e bătrânul P6lybos ?
VESTITORUL
De-s nevoit ca-ntâi de-aceasta să-ţi vorbesc,
VESTITORUL
Ţi-o spun deschis: cu tatăl tău s-a mântuit !
Nu, nu ! Îl veşnicit-a moartea în mormânt.
SI
so
 OEDIP IOCASTA
960 Vrun braţ vrăjmaş , sau poate-o boală l-a răpus ? De ce ne-om zbuciuma mereu ? Ai Soartei robi
Şuntem; şi taina-i n-o putem noi dezlega.
VESTITORUL In voia ei - a Soartei - să te laşi ! Nu-i alt
Chiar şi-o nimica tot dă gata pe-ăi bătrâni. Nimic mai înţelept. ~ gândul că- ai putea
Nunti cu maică-ta nu te-nfrica ! In vis,
OEDIP Multi s-au văzut cu a lor mamâ-nâsi:ernut.
Vreo boală, deci, mi-o fi răpit pe tatăl meu? ~ temeri d-istei n-i{;-iâbzi viaţa mai i.1şor.

VESTITORUL OEDIP
Ba va fi fost de bătrâneţe istovit. Aşa ar fi, e drept, de-n viaţă mamă-mea
985 N-ar fi. Dar ea trăieşte şi oricât de drept
OEDIP Ar fi ce-mi spui, eu tot mai tremur, tot mă tem.
(către locasta)
Spre templul deific, vai, de ce să mai privim ? IOCASTA
965 Eşti totuşi liniştit că tata ţi-e- n mormânt.
De ce-am mai tâlcui al păsărilor zbor ?
Crezare de le-am da, nu oare-am fost ursit
OEDIP
Să fiu al tatei ucigaş ? Dar tata-i mort !
Aşa-i, dar mama-o viaţă e ... şi-s spăimântat.
Sub glie-i azi! Iar eu ... , eu sunt aici. Sinu-i
Să zici că spada-mi l-a lovit... ,
VESTITORUL
(Ironic:)
Femeia ce stârnit-a spaima cine-o fi?
O fi murit
970 Că nu m-a mai văzut ? De dorul meu ? Atunci
OEDIP
A morţii-i pricină-aş fi eu ! Azi P61ybos
990 Mer6pe a lui P61ybos ... , nevastă-sa.
La Hades e !... Oracole ? Ce rost mai au ?
VESTITORUL
IOCASTA
Gândindu-te la ea, ce te-a-nfricat atât?
Dar oare nu i-o prezisesem eu de mult?
OEDIP
OEDIP
Oracolul trimis de zei! Să te-nspăimânţi .. .
Aşa-i, dar frica-mi rătăcise mintea mea.
VESTITORUL
IOCASTA Şi-o să mi-l spui? Sau nu-i iertat să-l ştim şi noi?
975 Dar nu te mai gândi ... şi frica lasă-ţi-o!
OEDIP
OEDIP Ba da! CândvaAPolo mi-a prezis că-a mea
Vai, mă-nfior de-al meu culcuş cu ... maica-mea ! 995 · ev_!s!!Elaică- mea- mi va fi'; că tatăl meu

52 53
 De mâna-mi v~J~~!i.;.Pe;aceea,..di Corint VESTITORUL
A~ ş i pl_ecat ... departe..-::, şi g~ mult! Si-a fost Te temi să cazi cu-ai tăi părinţi în vrun păcat ?
fJ1!}1in_te ce-am făcut, măcar că dy_lce~
Să poţi părinţji - n _
orice clipă să tj-i~ zi. OEDIP
Bătrâne, da ! Mereu mă chinuie-acest gând.
VESTITORUL
1000 Doar spaima-aceasta te-a gonit din ţara ta ? VESTITORUL
Tu gânduri negre-ţi faci din chiar nimic, să ştii !
OEDIP
Bătrâne ! Cum? S-ajung pe tata să- l ucid? OEDIP
1015 Dar ce tot spui acum? Eu nu-s copilul lor?
VESTITORUL
O, rege,-aici cu gândul cel mai bun venii ! VESTITORUL
Cum n-am putut îngrijorarea-ţi s-o alung ! Lui P6lybos tu nu-i eşti rndă nicidecum.
OEDIP
OEDIP
Pre fapta-ţi răsplătit vei fi - cum e şi drept.
Ah ! Ce aud ? Nu P6lybos e tatăl meu ?
VESTITORUL
VESTITORUL
1005 De-aceea-am şi făcut eu drnmul până-aici .
Cât ţi - este tată el, atâta-ţi sunt şi eu !
Gândeam că tu, în ţară-ntors, n-o să mă uiţi.
OEDIP
OEDIP
Dar el m-a zămislit, iar tu nu mi-eşti nimic.
Eu la părinţii mei nicicând nu mă mai duc.

VESTITORUL VESTITORUL
1020 Eu ţi-o mai spun: cât ţi-este el, îţi sunt şi eu !
Văd bine, fiule , că nu prea ştii ce faci.

OEDIP OEDIP
Ce spui, bătrâne , ce? Pe zei, mai pe-nţeles ! Şi-atunci de ce-mi spunea că eu sunt fiul lui?

VESTITORUL VESTITORUL
1010 De-i asta pricina că nu te-ntorci acas ' ... Să ştii; cândva din mâna-mi te-a primit în dar.

OEDIP OEDIP
Mă tem că Febus va fi spus un adevăr. Şi pe-un copil străin el 1 - a- ndrăgit atât?

54 55
 VESTITORUL OEDIP
Tu i-ai fost drag, căci el copii n-a mai avut. 1035 Priveşte-le ! Le am eu din pruncie-aşa.

OEDIP VESTITORUL
1025 Mă cumpăraseşi tu ? Sau m-ai găsit în drum ? De-atunci îţi tragi tu nu~ele ? Din acel chin ?28

VESTITORUL
OEDIP
Găsit într-un desiş din munţii Citeron.
Pe zei ! Dar tata mi l-a dat ? Sau mamă-mea ?
OEDIP
Dar tu pe-acel meleag ce căutai pe-atunci ? VESTITORUL
Nu ştiu ! O ştie-acel ce-n grija-mi mi te-a dat.
VESTITORUL
Urcam cu turmele prin munţi, pe la păscut. .. OEDIP
Nu m-ai găsit deci tu? De-un altul ţi-am fost dat?
OEDIP
Erai cioban? Vrun simbriaş pe la stăpâni? VESTITORUL
1040 De un păstor! În grija-mi el mi te-a lăsat.
VESTITORUL
1030 Dar eu, copile,-atunci ţi-am fost izbăvitor. 26
OEDIP
Dar ce păstor? Nu ai putea să-mi spui mai mult?
OEDIP
Când m-ai găsit, eram eu într-un hal de plâns ?
VESTITORUL
VESTITORUL Lui Laios - se spunea - el slujitor i-a fost.
Priveşte-ţi gleznele ! Ţi-or spune de ajuns. 27

OEDIP
OEDIP Al regelui ce odinioară-aici domnea ?
De ce-mi mai pomeneşti de-aceste vechi dureri ?
VESTITORUL
VESTITORUL Al lui ! Şi-acel păstor cirezile-i păzea.
Eu gleznele-ţi străpunse-atunci ţi-am dezlegat.
OEDIP
26 Era firesc ca păstorul care i-l încredinţase lui P6lybos pe copi lul Oedip să 1045 Dar oare-o mai trăi? Şi aş putea să-l văd?
vină tot el să vestească momtea lui P6lybos.
27 Răspunsu l vestitorului o lămureşte pe locasta, dar nu şi pe Oedip. " ,,Oidypous" înseamnă „picior umflat".

56 57
i I
VESTITORUL
(către cor) OEDIP
Mai lesne-oţi şti-o voi, că sunteţi de pe-aici. 1065 Ba nu te-a cult, până ce taina n-o dezleg.
OEDIP IOCASTA
Şidintre voi nu-i oare vrunui ce l-ar sti E sfatul cel mai bun, că-ţi vreau doar binele.
Pe-acel păstor de care s-a vorbit ? L-~ fi
Văzut pe câmp, sau prin oraş. Răspundeţi-mi !
OEDIP
1050 E vremea-acum să-i dăm noi lucrului de rost.
Mă scoate din sărite sfatul bun al tău !
CORIFEUL
IOCASTA
Cu gându-aşa mă dau: că-acest ţăran e cel
Dea zeii ca nicicând să afli cine eşti !
Pe care chiar voiai să-l vezi ... Iocasta ea
Mai bine decât toţi ne poate lămuri. ' '
(Iocasta pare îngrozi tă.) OEDIP
( către sclavi)
OEDIP Ni-l vor aduce-aici pe-acel păstor? . .. Pe ea
1070 Lăsaţi-o-a se mândri cu prea bogatu-i neam !
Iocasta, crezi că-acel păstor pe care-l vrem
1055 Să vină-aici e cel de care s-a vorbit?
IOCASTA
IOCASTA Sărmane, vai ! Doar acest nume-ţi mai pot da:
De cine-i vorba? Seama nici să iei la tot ,,Sărman" ! Nicicând vrun altul n-ai să-mi mai auzi.
Ce-a spus, ci uită tot, că-s vorbe fără rost. (Cuprinsă de deznădejde, Iocasta dă fuga în palat.)

OEDIP CORIFEUL
Dar cu putinţă nu-i, când am aşa dovezi, Oedip, de ce-a plecat aşa soţia ta ?
Să nu descopăr eu din cine m-am născut. Ce-i deznădejdea ei? ... O taină-ascunde ea,
1075 Din care-or izbucni - mă tem - dureri şi-amar.
IOCASTA
1060 O, nu, pe zei, ăst lucru nu-1 mai cerceta, OEDIP
La viaţă dacă ţii ! Mă zbucium eu destul. Zbucnească dar oricâte-or vrea ! Dar eu, oricât
Mi-ar fi de joasă-obârşia, tot nu mă las
OEDIP Pân' n-am s-o ştiu.
N-ai grijă, nu! Chiar de-am să aflu că mă trag (Arătând în direcţia în care a plecat locasta:)
Din neam de robi, tu vreo-njosire n-ai să-nduri. Dar ea-n trufia ei, cum sunt
Femeile, roşeşte poate de-al meu neam l{
IOCASTA 1080 De jos. Eu mă socot că-s al Ursitei fiu.
Oricum, ascultă-mă: nu mai tot cerceta! Şi nu roşesc. Doar ea, Ursita,-i mama mea;
Cu mine darnică a fost! Şi-n viaţa mea
58
59
 Avut-am şi suiş şi coborâş . . . Aşa îmi e OEDIP
Obârşia ! Nimic s-o schimbe n-o putea. X 11 10 Pe cât cu bunuiala-mi dau, bătrânilor,
1085 Şi să mă las de-a iscodi-o ? - Asta nu ! Acest păstor ce-n preajma-mi n-a trăit nicicând,
(Oedip este cuprins de nelinişte.) Şi nici nu l-am văzut, e cel pe care-I tot
Aştept.
CORUL (arătând spre Vestitor:)
Strofa Cu el de-o vârstă e: e tot mo ş neag.
Şi -apoi şi cei ce-l însoţesc - văd bine-acum -
De-s bun proroc şi -n stare-a tâlcui 1115 Sunt slujitori de-ai mei. Dar tu mai bine poţi
Ce va să vie, jur - ţi-o jur S-o ştii, căci pe acel păstor l-ai mai văzut.
Eu pe Olimp - că luna plină nici
Va fi apus şi te-om slăvi.
CORIFEUL
1090 O, Citeron, ce i-ai fost leagăn lui
O, da, chiar el e, văd ! Lui Laios el i-a fost
Oedip! Părinte tu i-ai fost
Păstor şi decât toţi i-a fost mai credincios.
Şi l-ai hrănit. O, Citeron, te vom
Slăvi prin danţuri şi cântări,
OEDIP
Că alor noştri regi le-ai fost mereu
Corintianule, pe tine-ntâi te-ntreb:
1095 Ocrotitor! O, Febus, tu,
O, zeu sprijinitor, auzi-ne De el oare-mi vorbeai ?
Cu drag tu cântul, te rugăm !
VESTITORUL
1120 De el, e-n faţa ta !
Antistrofa

Copile, care din fecioarele OEDIP

Cu lungă viaţă te-a adus Bătrâne,-n ochi priveşte-mă şi la ce-ntreb
1100 Pe lume ? Care te-o fi zămislit Răspunde-mi: Laios, el, ţi-a fost cândva stăpân?
Cu Pan, al munţilor hoinar?
Ori cu Loxias, cui poienile-i PĂSTORUL
Sunt dragi ? Sau poate s-a-ndrăgit În casa-i m-am născut ca rob; nu-s cumpărat.
Cu-al muntelui Cilene domn şi zeu. 29
1105 Ori Bachus, zeu sălăşluind OEDIP
Pe munţii-nalţi, în braţe s-a trezit La ce te folosea ? Ce viaţă-acolo-aveai ?
Cu un sugar ce-i vafi dat
Vreo nimfă de pe Helicon ?... Ades PĂSTORUL
Cu nimfele se dezmierda ! 1125 I-am păstorit, mai toată viaţa, turmele.
(Doi slujitori ai lui Oedip îl aduc pe bătrânul pastor al lui La.ios.)
" Pe cul mea muntelui Cilene, în Arcadia, unde se născ u se, era slăvit Hermes, OEDIP
fiu l lui Zeus şi al Herei. De obicei, pe unde ţi le păstoreai ?

60 61
 PĂSTORUL
PĂSTORUL Ce spui? De ce mă-ntrebi ? Şi unde vrei s-ajungi ?
Pe Citeron, sau prin poienile din jur.
VESTITORUL
OEDIP 1145 Ia uită-te; acesta-i pruncul de atunci !
(arătând spre Vestitor)
Pe omul ăsta tu pe-acolo l-ai văzut ? PĂSTORUL
(ameninţându-l cu toiagul)
PĂSTORUL Lovi-te-ar moartea ! N-ai să taci o dată? Nu?
Pe cine? Cum? Cu ce prilej? De cine-ntrebi?
OEDIP
OEDIP Bătrâne, nu-l mai dojeni, că mai curând
1130 De cel pe care-l vezi. De el vreodată-ai dat? Tu s-ar cădea săfii mustrat că faci ce faci.

PĂSTORUL
PĂSTORUL
Dar care-i vina mea, prea bunul meu stăpân?
Nu-mi vine-n minte-aşa, pe loc ... E mult de-atunci.
OEDIP
VESTITORUL 1150 El te-a-ntrebat de un copil, dar n-ai răspuns.
Stăpâne , de mirare nu-i. Iar de-a uitat,
Am să-i aduc aminte eu; mă ştie el, PĂSTORUL
Că-am fost pe Citeron vecini cu turmele; Ce ştie el ? Băsmeşte ! Pierde vremea-n van.
1135 El două turme-avea; eu, una doar. Şi-am stat
Aşa trei ani la rând, răstimp de şase luni OEDIP
Pe an, de când da-n primăvară până când Iar tu de nu vrei să vorbeşti, te vom sili.
Pe cer Arcturos se-nălţa. Ca să iernăm,
El turma-n al lui Laios staul şi-o ducea, PĂSTORUL
Eu în al meu ... Pe zei, te rog, nu-l silnici pe-un biet moşneag !
(Către Păstor:)
1140 Ori mă înşel ? N-a fost aşa ? OEDIP
Legaţi-i mâinile la spate, fedeleş !
PĂSTORUL
Tu adevăr ai spus, dar este mult de atunci . PĂSTORUL
1155 Vai mie, vai ! Ce gânduri ai? Ce vrei să ştii?

VESTITORUL
OEDIP
Şi-acum, să-mispui: ţi-aduci aminte că mi-ai dat
Pe-acel copil cu pricina ... tu i l-ai dat?
Cândva un prunc, să-l cresc cum parcă-ar fi al meu?

63
62
 PĂSTORUL PĂSTORUL
(şovăind)
Eu însumi, da !... Ce n-aş fi dat să mor atunci !
Vai mie, vai !... Ce grozăvie am să-i pun !
OEDIP
OEDIP
Chiar asta ţi se va-ntâmpla, de nu-mi spui drept.
1170 Şi mie groază mi-e s-aud ... , dar trebuie.

PĂSTORUL PĂSTORUL
Ba de-am să-ţi spun, cu mine-atunci s-a şi sfârşit. Copil se spune că i-a fost. .. Dar în palat
Soţia ta te-o lămuri mai mult ca toţi.
OEDIP
1160 Cu vorba vrea să ne tot ducă-acest bătrân ... OEDIP
Şi-n seama ta ea ţi l-a dat?
PĂSTORUL
Nici gând ! Ţi-am spus că eu i-am dat pe-acel copil. PĂSTORUL
Da, rege, ea !
OEDIP
Al cui era? Al tău? Vrun altul ţi I-a dat? OEDIP
Cu ce gând oare ţi l-a dat?
PĂSTORUL
El nu era al meu ... Mi-l dase cineva. PĂSTORUL
Ca să-l ucid !
OEDIP
OEDIP
Dar cine? Zi-i ! Şi-n Teba ruda cui era?
Chiar maică-sa ? Ce chin !
PĂSTORUL PĂSTORUL
1165 Pe zei, stăpâne, rog nu mă mai întreba ! 1175 Oracolu-o-ngrozea.

OEDIP OEDIP
De nu-mi răspunzi pe Joc, cu tine s-a sfârşit ! Dar ce i-a spus?

PĂSTORUL PĂSTORUL
Să-ţi spun; în a lui Laios casă s-a născut. Că-şi va ucide el părinţii, el !

OEDIP OEDIP
El rob i-a fost? I-a fost el neam ? Din neam regesc? Şi tu de ce l-ai dat moşneagului? De ce?

65
64
 PĂSTORUL Strofa 2
Stăpânul meu, de milă doar ! Am vrut să-l scap,
Să-l ia cu el în ţara lui .. . El l-a scăpat ! Nu-i om mai urgisit decât eşti tu!
1180 Dar îl pândeau mai mari urgii. Şi dacă-acel 1205 Mai grele-amaruri şi urgii
Copil eşti tu, vai, ce nenorocit mai eşti ! Nicicând schimbat-au viaţa vrunui om,
Ca ţie azi. O, drag, slăvit
OEDIP Oedip, cum ai putut pe-acelaşi sân
Azi vădce-a fost ! . .. O, Soare, n-am să te mai văd ! Pe care-ai hodinit, copil,
Azi ştiu că
m-am născut din cine nu s-ar fi 1210 Să te dezmierzi ca soţ? Ogor brăzdat
Căzut. Şi aflu că-am spurcat, ca soţ, un sfânt De tatăl tău, cum oare, ani
1185 Culcuş şi că-am ucis pe ... vai , ce-ngrozitor ! Şi ani, el făr ' să strige te-a răbdat ?
(Oedip fuge în. palat. Pleacă Vestitorul şi Păstorul.)
Antistrofa 2
CORUL
Strofa 1 Dar vremea vede tot. 30 Ea, făr' să vrei,
De pe nuntirea-ţi cu păcat
Voi, muritori, vă perindaţi mereu, 1215 Azi vălul l-a zvârlit, că tată-ai fost
Mereu, dar viaţa voastră ce-i ? Copiilor din maică-ta
Născuţi ... Odraslă a lui Laios, vai,
Nimicnicie-i - văd! Şi cine-a fost
De nu te-aş fi văzut nicicând!
Mai fericit decât atât
Cât plâng ! Ce ţipete jălanice-mi
1190 Cât în închipuirea-i s-a văzut?
1220 Auzi! Dar adevăru-ţi spun:
Ca mai de sus să cadă el!
Eu azi prin tine totuşi retrăiesc
Vreo pildă vreţi ? Eşti însuţi tu, sărman
Şi pot s-adorm în somn adânc.3\
Oedip! Ah, cuni mai pot să cred ( Din palat vine un slujitor:)
Că e vrun om ferice pe pământ?

SLUJITORUL
Antistrofa 1 O, voi, ce-i sunteţi ţării sfetnici prea slăviţi,
Ce hâde fapte-o s-auziţi ! Ce grozăvii
1195 Ţintise sus, mai sus ca toţi. Şi cât 1225 O să vedeţi ! Ce jale-o fi pe voi, de-i mai
De fericit era ! Aşa Iubiţi pe cei din neamul Labdacizilor !
De fericit! O, Zeus, zdrobise el Atâtea fărdelegi ascunde-acest palat,
Fecioara care ghearele-şi Că Istrul, Fasisul n-au ape de ajuns
Chircea şi în enigme prorocea! Spre-a le spăla .. . Şi câte altele s-or da-n
1200 În calea morţii meterez 1230 Vileag pe care le-au făcut, că-au vrut-o ei,
Al ţării mele-a fost. Noi rege-atunci Nu silniciţi ! Şi-acestea mai amarnic dor.
Te-am uns, Oedip, al Tebei prea '0 Aici ideea de „vreme", de „timp" e sirionimă cu Dreptatea, ,,care vede tot".
Puternice şi mult te-am mai slăvit. 31 Ideea este: ,,mi-ai dat tu cândva viaţa, tu îmi aduci azi moartea".

66 67
 CORIFEUL
Dar cele câte le ştiam nu lacrimi din
Belşug ne-au stors ? Ce altele ne mai vesteşti
SLUJITORUL
Nu-i lung de spus: vreo două vorbe-s de ajuns:
1235 Iocasta_, ea, regina noastră a murit !
CORIFEUL
Sărmana,
vai ! Sfârşitu -i jalnic cum i-a fost?
SLUJITORUL
Ea însăşi şi l-a dat ! Dar voi aţi fost cruţaţi
Şi n-aţi văzut ce-a fost mai groaznic de văzut.
Eu însă-am să vă spun, din câte-mi amintesc,
1240 Ce chin a fost pe ea. Ca-nnebunită, vai,
Dând buzna din pridvor, se năpusti-n iatac;
Cu două mâini ea părul şi-l smulgea din cap,
Şi-n urma-i uşile trântindu-le-şi chema
_Mereu pe Laios, soţu-i mort de mult, şi-şi tot
1245 Chema pe fiul ei, cu Laios zămislit,
Sunt aru e-atunc1, un fiu de-a cărui mână-avea
Să piarătai:ăl său; "iar ea-nsoţindu-se
Cu fiul ei va odrăsli copii spurcaţi.
Vai , ce-şi jălea culcuşu-n care-a zămislit
1250 Cu soţul ei dintâi pe-al doilea şi cu
Copilu-i alţi copii ! ... Cum a murit, nu ştiu;
Că- n urlete Oedip s-a năpustit spre noi
Şi n-am văzut-o cum s-a stins. Cu ochii-acum
Pe el eram. Umbla năuc încolo-neoa,
1255 O spadă-şi vrea şi-ntruna se-ntreba ţipând:
,,Pe unde-o fi nevasta mea?" ... Nevasta? Nu!
El îşÎChem~ Qe mai9ă-sa ce l-a născut,
Si a avut s1 runci cu el. .. Un zeu - nu-l stiu -
·-a arătat-o-apoi, nu noi din preajma lui.
J
1260 Ce groaznic a ţipat ! Cum parcă-a fost împins
De cineva, el buzna înspre uşă-a dat.
l-a smuls zăvorul şi, smucind-o din ţâţâni,
Izbind-o cât putea, se năpusti-n iatac.
68
Femeia-i, vai, se spânzurase de tavan,
1265 C-un şnur în jurul gâtulm. Văzan -o el,
? Sărmanul, groazruc a ţipat. Cât ai clipi,
E şnuru-a ezno a . . . şi ea s-a prăbuşit.
Ce grozăvie, vai! Smulgând paftalele
De aur ce-i împodobeau veşmântul ei, 32
1270 Cu ele bulbul ochilor el şi-l izbea,
Ţipând: ,,Voi n-o să-mi mai vedeţi tot chinul meu !
Nici nu-mi veţi mai vedea ticăloşiile !
De azi în beznă voi veţi fi şi nu veţi mai
Vedea pe cei pe cari nici nu s-ar fi căzut
1275 Să- i văd 33 şi nu-i veţi mai cunoaşte pe acei
Pe cari nu vreau să-i mai cunosc !"34 El pleoapele
Îşi deschidea, ţipând, şi-n bulbul ochilor
Izbea, izbea, că sângele i se scurgea
Pe-obraji. Şi nu-s doar roşii stropi , ci-o grindină
1280 De cheaguri negre-sângerii-i ţâşnea din ochi.
Urgia-aceasta-i fapta lui şi-i fapta ... ei !
Ei doi, ei au dezlănţuit-o ! Până ieri,
Şi de demult, e drept, ei fericire-aveau;
Ea jale-i azi: blesteme, moarte, spurcăciuni !
1285 Nu-i pacoste ce-asupră-le n-o fi căzut.
CORIFEUL
Biet om ! Acum puţină tihnă-o fi având?
SLUJITORUL
,,Să se deschidă porţile - striga - şi toţi ,
Toţi cadmeenii-acum să-l vadă pe acel
Ce şi-a ucis pe tatăl său şi a făcut
1290 Din maică-sa ... " - ce vorbă hâdă, vai, nici pot
Ca s-o rostesc !... S-o duce în surghiun - spunea.
Sub ăst acoperiş, lovit de-al lui blestem,
El n-o mai sta; îşi vrea un sprijin, călăuz,
Că prea-i povară grea năpasta ce-a căzut
- - - --
32Paftalele aveau un ac mare care le prindea de veşminte.
33E vorba de copiii pe care Oedip îi avusese cu Iocasta .
" Se referă la rudele lui care îi voiseră moartea.
69
1295 Pe el. .. şi-o vei vedeai
(Se deschid porţile palatului.) CORIFEUL
Deschise-s porţile ! Când eşti sub povara a două năpaste,
Priveşte: chiar şi un vrăjmaş s-o-nduioşa ! 1320 Firesc e şi jalea să-ţi fie-ndoită.
(Apare Oedip, cu faţa însângerată, pipăindu-şi orbeşte drumul.)
OEDIP
CORIFEUL Antistrofa 1
Ce groază-i să vezi o durere ca asta !
Mai groaznică alta nicicând am Doar tu mi-ai rămas, o, prietene, sprijin!
Văzut eu vreodată. Sărmane, ce mare Doar tu dintre toţi mai ai grijă
1300 Sminteală te prinse? Şi astăzi De cel pe-ai cui ochi s-aşternură tenebre.
Ce zeu te-a urât chiar atâta de-ai fost tu Vai mie, vai mie !
Strivit sub noianul de-amaruri ? 1325 Te ştiu lângă mine, că-n beznă eu g lasu-ţi
Nici ochii mai pot să-i îndrept eu spre tine, L-aud şi el nu-i amăgire.
Sărmane, vai ţie ! Ce dornic
1305 Aş fi să te-ntreb, să te-ascult şi cu ochii-mi
CORIFEUL
Ţintiţi să-ţi citesc în privirea-ţi !
Ah! Ce grozăvie! Cum oare în stare
Dar, vai, când te văd mă cutremur de spaimă ! Ai fost să-ţi crapi ochii? Ce zeu te împinse?

OEDIP
OEDIP
Sărmanul de mine, vai mie, pe unde
Strofa 2
M-or duce azi paşii? Şi unde
1310 Şi glasu-mi s-o pierde-n văzduhuri ? Vai, unde
Apolo, prieteni, Apolo! Căci ele
1330 Făptaşul durerilor mele
Zvârlitu-m-a astăzi Ursita.?
Cumplite !35 Dar eu mi-am spart ochii, eu însumi,
CORIFEUL
Nu altul. Făptaşa-i doar mâna
În grea năruire. Nici văzul n-o rabdă,
Aceasta. Vai mie, sărmanul! Si ochii
La ce mai aveau să-mi slujea~că ?
N-o rabdă auzul !
1335 Ce oare aveau să mai vadă în juru-mi ?
Ce oare? Doar groaznice lucruri!
OEDIP
Strofa l
CORIFEUL
Aşa e ! Ai spus adevărul.
Ce neguri adânci mă-nconjoară ! Ce noapte
1315 Spăimoasă asupră- mi s-aşterne !
OEDIP
Nu pot nici s- o-fnprăştii şi nici s-o astâmpăr.
Şi ce mai puteam să mai văd eu vreodată
Vai mie, vai mie ! Şi care să-mi fie drag mie ?
Pătrunde în mine şi boldul durerii -----
35 Tiresias prezisese că Apolo hotftrâse moartea lui Oedip care acum îsi dă
Şi boldul aducerii-aminte.
seama de adevărul prorocirii. '

70
71
 1340 Cu drag oare cui mai puteam să-i aud eu,
Prieteni, vorbirea ? Prieteni,
Duceţi-mă grabnic de-aici, voi, departe
De-aceste meleaguri I Duceţi-l
Pe-acest blestemat cum nu-i altul pe lume,
1345 Că grele păcate m-apasă.
Ca mine de zei duşmănit nu e nimeni.
CORIFEUL
Te chinuie gândul şi soarta-ţi amară.
Să nu te cunosc niciodată-aş fi vrut-o !
OEDIP
Antistrofa 2
Ah, piară păstorul ce-mi desferecase,
1350 În munţii aceia sihastri,
Picioarele mele de grele cătuşe I
Mă smuls-a el morţii, dar chinuri
Mai grele-mi pândeau mie drum.ul. Sfârşitul
Atunci să-mi fi dat eu, dureri îmi
1355 Cruţam eu şi mie şi celor dragi mie.
CORIFEUL
Şi eu ca şi tine-aş fi vrut-o.
OEDIP
Şi nici n-ajungeam ca să fiu ucigaşul
Eu însumi al tatei, iar mamei
Să-i fiu eu în văzul mulţimii bărbatul.
1360 De zei părăsit sunt eu astăzi,
Că-s fiu din părinţi ce-s mânjiţi de păcate.
Şi, vai, zămislit-am eu însumi
Copii cu aceea ce însăşi m-aduse
Pe lume I De-o fi vreo năpastă
1365 Mai grea decât însăşi năpasta, ea, ţie,
Oedip, îţi fost-a ursită I
72
CORIFEUL
Cuminte hotărâre-ai luat ? Ce pot să spun ?
Dar decât orb, mai bine viaţa tu ţi -o luai !
OEDIP
Că n-am făcut ce-aveam mai bine de făcut,
1370 Să nu-mi mai spui. Mi-e de prisos povaţa ta!
La Had~ de-a·u,ngefilD,. c . -a.s putut
n ochii tatei şi-n ai bietei maică:mi
Să mai mă uit? Căci împotrivă-le-am făcut
Atâtea fărdelegi, că nici prin ştreang le-aş ispăşi
1375 De-ajuns. Puteam eu să-mi mai văd copiii mei,
Născuţi cum s-au născut? Ah, ochii-mi nu i-ar fi
Răbdat! Nici spre Cetate-ori zidurile ei,
Spre sfintele statui de zei, n-ar fi putut
Privi. Vai, eu ce-n Teba-am fost cel mai slăvit,
1380 M-am lepădat de-aşa măriri, când tuturor
Le-am poruncit a izgoni pe-un ticălos,
Spurcat de zei, ca fiind din al lui Laios neam !
Când eu mi-am veştejit păcatu-n faţa lor,
Puteam să-i mai privesc făr' să-mi las ochii-n jos?
1385 Ah, de-aş putea, şi-urechile mi-aş astupa,
N-aş şovăi! M-aş fereca în bietu-mi trup,°1
Să nu aud, să nu mai văd! Când nu-ţi maf'simţi
Nenorocirile, e-aşa de-alinător! ...
(o clipă tăcere)
O, Citeron, de ce m-ai găzduit ? De ce,
1390 Primindu-mă, nu m-ai ucis pe loc ? Nicicând
Nu s-ar mai fi ştiut din cine-s, vai, născut.
O, P6lybos, o, tu, Corint, palat străvechi,
Cui leagăn părintesc ţi-am zis, ce putregai,
Sub chipu-mi arătos, voi aţi crescut ! Eu azi
1395 M-arăt ce sunt; un ucigaş, din ucigaşi
Născut !... Răscruce de trei căi , şi tu, vâlcea
Cu umbre-adânci, tu, ştejăriş, strâmtoare, tu,
Pe unde trei cărări răzbat, voi ce-aţi sorbit
Al tatei sânge - sângele-mi ! - de mâna mea
73
 1430
1400 Vărsat, voi fărdelegile-mi ce v-au mânjit
Vi le-amintiţi ? Pe cele ce le-am săvârşit
Venind aici, voi le-aţi uitat? ... O, nuntă, tu,
O, nuntă, tu, pe lume m-ai adus ca eu
S-o-nsămânţez pe-aceea care m-a născut !
1405 Şi-aşa, pe lume ai adus părinţi cari sunt
Şi fraţi cu-ai lor copii, copii cari sunt şi fraţi
Cu tatăl lor, femei ce şi neveste-au fost,
Şi mame-aceluiaşi bărbat. .. Mai mari ruşini
Nici s-au văzut pe-acest pământ. Dar cade-se 1435
1410 Nici să vorbim de ce-i ruşine-a făptui...
Pe zei, daţi zor, departe-ascundeţi-mă voi !
Sfârşiţi-mi viaţa, hai ! În valuri m-aruncaţi !
Nicicând să nu mă mai vedeţi ! Nu vă sfiiţi,
Apropiaţi-vă de-un om sfârşit! Doar eu,
1415 Vrun altul n-ar putea-ndura aşa dureri.
(Soseşte Creon.)
CORIFEUL
Dar Greon a venit la timp. El vrerea ta
Ţi-o vâ-mplini şi sfetnic bun ţi-o fi. Doar el,
În locul tău, rămase ţării-a- i fi străjer. 1440
OEDIP
Vai, ce-am să pot să-i spun? Ce sprijin pot s-aştept?
1420 Cum pot să cred că el prielnic îmi va fi,
Când eu i-am fost cândva atât de duşmănos?
Duceţi-lîn palat, de zor! Doar rudelor
Se cade-a se-ngriji cu milă de ai lor!
OEDIP
Pe zei, tu fiindcă bun ai fost c-un păcătos
Cum sunt şi teama-mi alungaşi, ascultă-mă:
Eu pentru binele-ţi vorbesc, nu pentru-al meu.
CREON
Şi tu ce-mi ceri să fac, de stăruieşti atât ?
OEDIP
Din ţară-alungă-mă de zor, pe vrun meleag,
Să mor acolo, fără om în preajma mea !
CREON
De mult eu o făceam - să ştii ! Dar sunt dator,
Socot, s-aud întâi eu vrerea zeului.
OEDIP
Dar vrerea lui i-o ştiu: la moarte-s osândit,
Nelegiuit ce-am fost !... Pe tata l-am ucis !
CREON
Aşa a spus ! Dar în acest al nostru-amar
Mai bine-ar fi de-ar spune-o şi mai lămurit.

CREON OEDIP
Oedip, nu am venit să-mi râd de-amarul tău, Şi despre-un biet sărman cum sunt vrei să-l întrebi ?
Şi nici să-ţi fac mustrări că mi-ai greşit cândva.
(Către însoţitorii lui Oedip:) CREON
Dar dacă voi, tebani, de oameni nici vă mai 1445 O, da ! Şi-atunci şi tu ai să te-ncrezi în zeu.
1425 Sfiiţi, sfiiţi-vă de raza soarelui
Măcar ! De ea, izvoru-ntregii noastre vieţi !
OEDIP
Să nu i-l arătaţi voi fără văl pe-acest
Da, mă încred; şi -acum din suflet eu te rog;
Spurcat, pe care nici pământul l-ar răb_da,
Să-i faci îngropăciune celei din palat,
Nici sfânta ploaie-a cerului, nici soarele.

75
74
 Cum însuţi vrei şi cum acelor ce ţi- s neam
Li s-ar cădea. Eu însă-atât~- mi vreau: nicicând,
1450 Cât zile-oi mai avea, să n-aibă-a mă vedea
Cetatea-n care m-am născut. .. Tu lasă-mă
Să m-aciuez prin munţi, pe Citeron, ce-a fost
Ales de tata şi de maică-mea, când m-am
Născut să-mi fie loc de ved. Şi cum au vrut,
1455 Acolo - jertfă-a lor! - eu vreau să mor. Dar nici
De boală, nici de moarte bună n-am să pier,
Eu ştiu ! Că eu de moarte nici nu aş fi fost
Cruţat, de n-aş fi fost ursit unui cumplit
Sfârşit ... Să-şi meargă Soarta drumul ei ! Tu griji
1460 De fiii mei, o, Creon, nici să-ţi faci ! Doar sunt
Bărbaţi ! Oriunde-or fi, ei nu vor rămânea
Făr' hrana zilnică. Dar ele sunt de plâns:
Copilele ! Nicicând prânzit-au ori cinat
Doar ele, fără tatăl lor. Ne-mpărtăşeam
1465 Tot dintr-un blid ... Eu rogu-te: ai grija lor!
Ah, lasă-mă cu mâinile-mi să le dezmierd,
Şi soarta noastră grea cu ele să mi-o plâng !
O, rege, tu,
Eşti om de neam !... Ah, lasă-mă să le alint !
1470 Mi s-ar părea că le şi văd ... ca şi atunci,
Când le vedeam .. . Dar ce am spus? ...
O, zei, ce-aud ? Nu lacrimile lor le-aud ?
S-o fi milostivit de mine Creon ? ... El ?
Mi-o fi trimis tot ce-am mai drag ? Copilele ?
1475 Ori m-amăgesc?
CREON
Nu-i amăgire, nu ! O bucurie-am vrut
Să-ţi fac. Ştiam ce dor de ele îţi era.
(A.ntigona şi lsmena vin din iatac. Sunt călăuzite
OEDIP
Fii fericit ! Te aibe zeu-n veghea lui,
76
Mai mult decât el m-a vegheat, ca mi-ai adus .
1480 Copilele !... Dar voi, copile, unde- oţi fi ?
Veniţi, veniţi spre mâinile-mi de ... frate, mâini
Cari beznă- au aşternut pe ochii lucitori
Ce tatăl vostru-avea ... Copile, fără nici
Să ştiu că era ea, la sânul maică-mii
1485 Ce m-a născut v-am zămislit. Să vă mai văd,
Eu ochi azi nu mai am. Ei doar să plângă pot,
Când mă gândesc că-n astă lume-ursite-oţi fi
Să suferiţi. Şi la soboare-ori sărbători
Voi ochii cu tebanii cum veţi da ? Nici veţi
1490 Răbda la ele să priviţi şi veţi pomi
Spre casă-n plâns. Şi când la măritiş veţi fi
Ajuns, ce om va cuteza, copilelor,
A se împovăra cu-aceste fărdelegi,
Care prăpăd ne-au fost şi fi-vor pentru voi
1495 Şi-al vostru neam? ... Nelegiuiri, nelegiuiri !
Pe tata, eu - eu, tatăl vostru - l-am ucis.
Cu mamă-mea ce m-a născut v-am zămislit
Pe voi. Ah, ce ruşini !... Şi toţi în plin obraz
Vi le-or zvârli. Se va găsi vrun om ce-ar vrea
1500 A se-nsoţi cu voi ? Sihastre veţi trăi,
Copile dragi ! Şi sterpe veţi îmbătrâni.
O, fiu al lui Meneceus, cum le-ai rămas
Să le fii tată tu - că tată nu mai au,
Nici mamă n-au - pe-acestefete ce se trag
1505 Din al tău sânge, nenuntite, rogu-te
Să nu le laşi, cerşindu- şi pâinea-n drum. Să faci
Aşa, să n-aibe-a suferi ce-am suferit !
Ai milă tu ! Sunt tinere, pe nimeni n-au.
Doar tu le-ai mai rămas. Făgăduieşte- mi-o!
1510 Dă-mi mâna, om mărinimos !
de un sclav.) (Creon îi dă mâna.)
" Copile dragi,
De-aţifi mai vârstnice, ca să- nţelegeţi tot,
Poveţe multe-aş da. Azi doar atât vă spun:
77
 Rugaţi pe zei mai fericite voi să fiţi, OEDIP
Oriunde-aţi fi, decât al vostru tată- a fost ! Ci du-mă de-aici!

CREON CREON
1515 Vărsat-ai tu lacrimi destule ... Hai, intră în casă! Porneşte .... dar ele rămâie !

OEDIP OEDIP
Mă- nclin, dar mă doare. Ah, nu fără ele !

CREON CREON
E bun tot ce vine la vreme. Stăpân vrei să fii totdeauna ?
(Antigona şi /smena sunt conduse în palat. Oedip, dus de mână de
Creon fi urmat de sclavi, intră în palat.)
OEDIP
M-oi duce, dar nu fără-a-ţi cere .. .
CORIFEUL
Vedeţi-l, vedeţi-l,voi, oameni din ţara mea, Teba!
CREON 1525 Oedip ce-a ştiut dezlega mult vestitele taine,
Tu spune-mi, şi -oi şti-o ! Al ţării stăpân ajunsese. La soarta-i, râvnind-o,
Priveau toţi tebanii ... Azi soarta-I aruncă- o urgie
OEDIP Cumplită ... Oricui aşteptaţi-i şi ziua din urmă
Surghiunul tu dă-mi-1 ! A vieţii. Şi numai când omul trecutu-i-a pragul,
1530 Dar fără amaruri, atunci fericit socotiţi-l !
CREON
Atârnă de-a zeilor vrere.

OEDIP
Vrăjmaşi îmi sunt zeii.

CREON
De-aceea-ţi vor face pe voie.

OEDIP
Crezi oare?

CREON
1520 Eu n-am obicei să vorbesc într-o doară.

78 79