,,Cunoașterea de sine”

Prof. înv. preșcolar: Tanasă Mariana Roxana

Școala Gimnazială ,,Nicolae Iorga” Bacău

Cunoașterea de sine este un proces cognitiv, afectiv și motivațional individual ce

suportă influente puternice de mediu. Se dezvoltă odată cu vârsta și cu experiențele prin care
trecem, tocmai de aceea niciodată nu putem afirma că ne cunoaștem pe sine în totalitate,
deoarece nu există o limită temporală sau o treaptă evolutivă până la care se dezvoltă acest
proces. Confruntarea cu evenimente diverse poate scoate la iveală dimensiuni noi ale
personalității sau le dezvoltă pe cele subdimensionale, conturând complexitatea propriei
personalități.

Cunoașterea de sine, este un proces care începe de cand suntem mici și se derulează pe
tot parcursul vieții, fiind direct legat de inteligența emoțională și de experiențele prin care
trecem. Nivelul de autocunoastere se poate observa usor în modul în care ne comportăm și facem
față situațiilor prin care trecem, cum reacționăm și relaționăm cu cei din jur. Autocunoașterea
duce la crearea unei imagini despre noi înșine. Dacă această imagine este una pozitivă, ea va
contribui la creșterea încrederii în sine și ne va fi de folos pentru a reuși în ceea ce ne propunem,
în timp ce o imagine de sine mai puțin pozitivă va duce la teama de eșec, aceasta fiind urmată de
rezultate slabe de-a lungul vieții.

Cunoașterea și acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în funcționarea și

adaptarea optimă la mediul social, cu scopul menținerii sănătății mentale și emoționale. Conform
psihologiei umaniste dezvoltate de Carl Rogers și Abraham Maslow, fiecare persoană este
valoroasa în sine. Prin natura sa umană, omul are capacitatea de a se dezvolta și de a-și alege
propriul destin, de a-și valida calitățile și caracteristicile pozitive în condițiile în care mediul este
capabil să-i ofere posibilitatea de actualizare a sinelui.

În concluzie, pentru „a trăi” cu adevărat, adică pentru a găsi viaţa satisfăcător de

rezonabilă, este nevoie de o imagine personală adecvată şi realistă pe care s-o acceptăm. Trebuie
să ne acceptăm singuri. Trebuie să ne stimăm. Nivelul stimei de sine afectează puternic

1
performanţele în toate activităţile, o joasă stimă de sine sporeşte riscul insucceselor, determinând
astfel o viziune şi mai sumbră asupra propriei persoane. Fără acest proces de autocunoaştere nu
pot fi determinate conflictele interne, iar fără cunoaşterea lor nu poate interveni împăcarea lor şi
automat schimbarea vieţii în mai bine.

În continuare propun un joc de autocunoaștere care se poate desfășura încă de la

nivelul preșcolar. L-am desfășurat anul acesta școlar cu preșcolarii grupei mijlocii în cadrul
temei săptămânale ,,De ziua mamei”.

,,ROATA PREFERINȚELOR”

Scopuri: Aprofundarea cunoașterii de sine

Obiective: - să răspundă la cerințele de pe roată;

-să povestească despre elementul ales și despre preferința avută;

-să învârtă de roată;

-să participle la activitate manifestând interes.

Sarcina didactică: Identificarea și argumentarea obiectelor/acțiunilor/valorilor preferate

Regulile jocului:

a)Copiii vor veni pe rând, vor roti acul de la „ceas” și îl vor opri acolo unde doresc, răspunzând
astfel la una dintre cerințele de pe roată.

b) Preșcolarii vor putea extinde ideea, povestind mai multe despre elementul ales și despre
preferița avută.

c)Activitatea poate fi încheiată cu concluzii referitoare la importanța ascultării celuilalt și la felul

în care ne „îmbogățim”, ascultându-i pe alții, dar în același timp, „dăruind”, adică vorbind
despre noi înșine.

Materialul didactic: fișă - roata preferințelor (Anexa 1)

2
Bibliografie:

1.Anne Băcuș - Jocuri pentru copii de la o zi la șase ani, Editura Teora, 2008;

2.Daniel Goleman - Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București, 2001;

3.M. Elias, S. Tobias, B. Friedlander - Inteligența emoțională în educația copiilor, Editura

Curtea Veche, București, 2002.

3
Anexa 1