STAROSTELE Ucu Zaichii Din Baita de Sub Codru

STAROSTELE
Ucu Zaichii din Băița de sub Codru
Crina- Rozalia BLIDAR
0
DEDICAȚIE,
Dedic această carte tuturor celor care l-au cunoscut pe

Ucu și în mod special colegilor mei de la Școala Gimnazială Băița
de sub Codru, cărora doresc să le reamintesc că suntem o mare și
frumoasă familie și, nu în ultimul rând, tuturor învățăceilor lui Ucu
și elevilor școlii noastre.
Haideți să redevenim oamenii de odinioară, haideți să
reînviem valorile și calitățile ce înnobilează omul, să fim mai buni,
mai respectuoși, mai integri, să lăsăm cinstea și omenia să
redevină valorile de căpătâi ale tuturor.
…. și ….
Să nu uităm să fim OAMENI!
1
PREAMBUL
Lucrarea de față se dorește a fi un omagiu adus colegului

meu, Petran Aurel, zis Ucu sau Ucu Zaichii așa cum era cunoscut
în comunitate. Nu putem anticipa ceea ce are să se întâmple în
viitor, nu știm câte file are cartea vieții fiecăruia dintre noi, însă
putem aprecia prezentul, valorificând trecutul pentru a pregăti
viitorul.
Ucu a fost un om pe care l-am simțit aproape de sufletul
meu, în primul rând datorită pasiunii comune pentru tradiții și
folclor. Codreni adevărați, cu dragoste pentru obiceiurile
strămoșești, cu susținerea menținerii rânduielilor vechi, specifice
satului romănesc ne-am asemănat și prin dorința de promovare a
valorilor locale.
O altă asemănare ar fi aceea că ne plăcea amândurora să
aducem voia buna și bunădispoziția celor cu care interacționăm și
plăcându-ne să minimalizăm greutatea problemelor pe care le
întâmpinăm și să facem haz de necaz.
2
Aș fi vrut să avem timp să mai petrecem momente în care
Ucu ne încânta cu poveștile sau poeziile lui, însă firul vieții lui Ucu
a fost prea scurt și nu mai am posibilitatea de a împrumuta din
minunata și complexa lui bogăție spirituală populară.
În această lucrare doresc să aduc în fața dumneavostră un
om hâtru, vesel, care știa să își trăiască viața la cote maxime, fără
grija zilei de măine, convins fiind că fiecare zi are propria fila
scrisă în cartea vieții și nu trebuie irosită nicio secundă.
Acest spirit liber, cu răspuns șugubăț la toate întrebările ce i
se punea sau pe care viața i le trimitea, părea mereu aflat într-o
continuă căutare. Părea că vrea să caute sensul vieții, să descopere
secretul fericirii, conștient fiind ca aceste aspecte sunt de neatins de
câtre omul de rând,știind că doar bunul Dumnezeu deține
răspunsul.
De mic copil s-a confruntat cu greutățile vieții, orfan fiind
de tată a descoperit că viața nu este ușoară dar s-a încurajat singur
că viața merită să fie trăită la cote maxime. A avut parte de multe
încercări în viață, a aflat ce este greul, necazul dar a avut și zile
bune, fericite, pline de împliniri. A știut să extragă seva fericirii și-a
bucuriei din lucrurile simple, din pasiunile lui, din pofta de viață
care-l făcea să fie stăpân pe el în orice situație.
Optimismul și încrederea erau caractersitice pentru el, nu
ezita niciodată în fata provocărilor vieții, poate de aici si reușitele
lui în tot ceea ce-și propunea.
3
A venit în grabă pe acest pământ, a trăit în grabă, vorba
nepoatei sale Alexandra, și ... a plecat în grabă. Viața i-a fost
trasată de experiențele și credințele sale, de imprejurările și
interacțiunea cu semenii săi.
Era iubitor de folclor, era promotor al activităților de
promovare a obiceiurilor și tradițiilor populare, staroste la nunți,
dansator popular, tizeș al danțului la șură, cum el singur ne spunea
cu mândrie, instructor a mai multor generații de copii din Băița de
sub Codru, păstrător al rânduielilor populare cu o extraordinară
capacitate de memorare.
Mulți însurăței din Baița de sub Codru, și nu numai, se pot
lăuda că la nuntă l-au avut ca staroste pe Ucu, o amintire veșnic vie
în inimile lor. Mulți fii ai satului, foști elevi se pot lăuda că știu
juca datorită lui Ucu, care i-a învățat, i-a deprins de mici copii cu
taina artei dansului codrenesc autentic și, cu siguranță, nu își vor
uita niciodată instructorul.
Dincolo de tot ceea ce ne defineșete ca oameni, un lucru
este de necontestat în ceea ce-l privește pe Ucu, faptul că: era un
dănțăuș desăvârșit. Un adevărat talent, parțial irosit, spun eu, iar
acum prea târziu de exploatat. Dar, dacă ar fi să preluăm concepția
lui despre viață, de fiecare dată și în orice situație se pot găsi
soluții, soluțiii favorabile, avantajoase, productive.
Altfel spus, cei ce au rămas în urmă pot duce mai departe
ceea ce el a început, ceea ce el a împărtășit cu alții, ceea ce el a
4
păstrat ca fiind foarte valoros și a transmis noilor generații. Este de
datoria tuturor locuitorilor comunei Băița de sub Codru să păstreze
și să promoveze valorile locale, și, nu numai atât, să scoată de la
naftalină comorile nedescoperite încă, să scuture praful de peste
amintirile aflate în riscul de a fi înghițite de negura uitării și să ducă
mai departe ceea ce Ucu a început.
De fapt, acesta este lucru pe care l-a făcut Ucu, și, dacă
vreți să nu fie uitat, duceți mai departe, extindeți, ceea ce el a făcut
cât a trăit.
Gândiți-vă doar, și sunt sigură că îmi veți da dreptate:
La Crăciun când vor veni colindătorii, dacă vor spune un
colind nou, modern, veți spune că ce frumoase eru colindele vechi,
și instantaneu vă veți aduce aminte de Ucu, pentru că toată lumea
cunoște faptul că el știa pe de rost toate colindele vechi, bătrânești.
Dacă, din contră, colindătorii vă vor bucura cu câte un colind vechi,
veți lăcrima, spunând, O, ce frumos zicea și Ucu acest colind, cu
siguranță de la el l-ați învățat.
Când vă veți uita la televizor și veți vedea vreun program
artistic cu muzică populară, sau dacă veți participa la vreun festival
folcloric, negreșit vă veți aminti de Ucu și de dănțăușii lui.
La frumoasele reuniuni de familie, când împreună cu copii
și nepoții voștrii vă veți aduna în jurul albumului foto, veți remarca
cu nostalgie pozele de la nuntă, unde v-a fost staroste Ucu și veți
exclama lăcrimând, așa cum a zis o vecină, cand am mers cu elevii
5
școlii cu nunta codrenească la Muzeul Satului în Baia Mare:
Doamne, de mult nu am auzât glasul ceterii și nuzica de nuntă din
trecut. Ce frumoase au fost nunțile oarecând!
Ne putem mândru cu faptul că avem atâta bogăție spirituală
în jurul nostru, valori strămoșești ce reprezintă esența noastră de
români, și că l-am cunoscut pe Ucu, un puternic susținător al
acestor bogății.
Flacăra vieții lui Ucu a ars repede, ca o torță, la fel cum era
spiritul lui, năvalnic și copleșitor, și s-a stins brusc. A fost o flacără
puternică, copleșitoare, fără pâlpâiri și șovăieli, și a plecat,
încheindu-și călătoria existenței trupești, trecând în altă
dimensiune, cea spirituală. Cu siguranță, spiritul lui este și va
rămâne viu alături de noi mereu.
Emisiunea de la Nord-Vest Tv Satu

Mare
6
I.
CINE A FOST UCU ZAICHII?
Născut la poale de codru, în localitatea Băița de sub Codru,

județul Maramureș, Petran Aurel, cunoscut de toată lumea drept
Ucu, a fost un om iubit de toată lumea, de la copiii de grădiniță
până la bătrânii satului.
Ucu Zaichii a fost pruncu Văsălichii lui Gheorghea Văsălichii
lui Peităr din Dâmboc, cum îi plăcea lui să se prezinte, fiind cel mai
mic dintre cei patru copii ai lui Vasile și Virona Petran. Mezinul
familiei, alintat de toată lumea, a fost un
copil ce a crescut repede, s-a maturizat
prematur, poate, datorită faptului că de
mic copil dorea să fie mai înaintat în tot
ceea ce înseamnă rânduielile satului.
Având alături pe părinții săi până la
vârsta de 23 de ani când a rămas fără
tată, a continuat să fie susținut de mama
lui dar și de cei trei frați mai mari: Petran
Dumitru, zis Mitru, Petran Gheorghe, zis Ghiță și Aurica căsătorită
în Medișa.
7
Așa cum mi-a împărtășit fratele său, Ghiță, de când era un
copilandru, lui Ucu îi plăcea să meargă în pădure după hribi, obicei
păstrat pe tot parcursul vieții lui. Nu de puține ori, când stăteam de
vorbă cu el, îl întrebam ce a făcut cu o zi în urmă după ce a mers de
la școală iar el îmi spunea că a fost în pădure după ciuperci. Acest
lucru îl pot confirma toți prietenii lui, iar cel mai bine știe prietnul
săi, Cipri, cu care obișnuia să meargă în pădure. Chiar și în ziua în
care a murit, Ucu a vrut să meargă în pădure după ciuperci, l-a
chemat codrul de parcă știa că ar putea fi ultima dată, sau, cine știe,
poate l-a chemat pentru a-i oferi locul unde să-și încheie călătoria
vieții, însă nu a mai ajuns acolo unde el se simtea bine, se simtea
acasă, se simtea liber, liber să-și exprime gândurile, liber să se
desfășoare, liber să trăiască așa cum îi plăcea lui.
Ucu a fost un nonconformist, nu îi plăcea să trăiască după
reguli, spiritul lui liber nu se simțea complet și întreg fiind
încorsetat de firele societății și de multele sale reguli.
Ghiță Petran spunea despre fratele său că nu a făcut probleme
în copilărie. El umbla toată ziua după hribe și la vânătoare, la prins
de iepuri, de fazani. Ucu adolescentul a mers la liceu după care s-a
angajat la IREM, alături de cei doi frați ai săi, Mitru și Ghiță.
Stând de vorbă cu domnul Ghiță, mă uitam la el și mă gândeam
că ce bine seamănă cu Ucu, parcă era menit să ne mai astâmpere
dorul de colegul și prietenul nostru. Cu vocea calmă, blajin ca un
adevărat bunic, părea cufundat în amintirile care parcă îl invada
8
datărită întrebărilor mele prin care îi răscoleam trecutul. Nostalgic,
povestea despre armonia care domnea în familia lor, despre faptul
că toți frații s-au înțeles foarte bine.
Fratele Ghiță ne-a spus că frații mai aveau ceva în comun, ceva
ce parcă i-a făcut să fie și mai uniți, și mai apropiați: toți trei frații
erau foarte talentați la dans, toți erau în ansambul de dans, toți
iubeau dansul și erau adevărați maeștrii în arta dansului popular.
Mărturisesc că, vizionând o filmare de la Festivalul
Sânzâienilor din 2007 am fost atât de impresionată de dansul
codrenesc al celor cinci perechi de dansatori din Băița de sub
Codru, că mi-au dat lacrimile. Șțiți, sentimentul acela în care ai
impresia că vrea să-ți sară inima din piept cand ești entuziasmat de
ceva, când ești impresionat de un lucru măreț, sublim. Dansul lor e
de vis!
Noi numa locul I luam oriunde mergeam. Cu Loții Miii, el era
instructorul. No, am fost gașcă bună noi.... N-aș fi crezut, așe ceva!
Când o dat telefon sora Ița de-acole, hai zîce că o făcut Ucu infarct
și o vinit salvarea, ... D-apoi că amu l-or duce dăcă o vinit salvare,
zâc cătă Reghina, da cine ș-o dat sama că Ucu ... apoi ne-o sunat
imediat... zâce că nu-l mai pot trezî ...No... Asta e .. Le-o știut face
pă tăte cele. (Ghiță Petran)
Unul din jocurile preferate de Ucu în copilărie a fost popicul.
Acest joc se juca cu ajutorul unui ciot care se poziționa pe pământ
pentru a putea fi locvit cu bețele, un fel de golf. Erau două echipe,
9
cât timp o echipă își repoziționa ciotul/ popicul cealaltă echipă
aduna bețele.
Când a fost la liceu, s-o jucat cu niște copii, o căzut și o dat cu
capu de calorifer. Și-a spart capu și o fost foarte rău. L-am dus la
Cluj și apoi o fost bine. Dar atunci atâta de rău îl durea capu că io
și fratele Mitru l-am plimbat pă ogradă cu caru ca să il scuture și
așa îi trecea durerea de cap. Am tras de car noi doi, orice am fi
făcut, numa să-i treacă durerea.(Ghiță Petran)
Când o fost la Cluj, Ticu și mami a fost cu el. Mami l-o crescut
pe unchiu Ucu, ea i-a purtat de grijă că Ticu o fost la lucru. Mami
îi dădea și bani, l-a dus pe la doctori, la spital, numai să se facă
bine. Tata mergea la lucru și mami îl ducea la spital.
Mâncarea preferată a lui unchiu Ucu erau tăiețăii fripți. Si
după ce s-o însurat, de fiecare dată când venea la casa
părintească, bunica îî pregătea mâncarea preferată. Tăiețeii fripți
sunt făcuți din pătură, tăiați și puși în tavă în cuptor cu bulion.
Mama îi frigea câte-o tapșe de fiecare dată. (Lidia, nepoata lui
Ucu, fiica lui Ghiță Petran)
Tânărul Ucu, rămânând numai el cu
mama lui, frații fiind așezați fiecare pe la
casele lor, și-a prelungit fecioria, amânând
căsătoria, în cele din urmă, aleasa fiind
Mariuca sau Mărioara, cum îi spunea el
10
frumoasei sale soții. O idolatriza, o iubea foarte mult, era
dependent de ea. Ea reprezenta pentru el stâlpul de susținere,
echilibrul de care avea nevoie pentru regăsirea propriului destin,
era... jumătatea lui perfectă.
Deși nu a avut copii, și-a revărsat iubirea față de nepoții săi dar
și față de copiii comunei Băița de sub Codru pe care i-a cunoscut
de mici, pe unii luându-i în ansamblul de dans, devenindu-le
instructor.
Sora Aurica a rămas văduvă de tânără iar Ucu și-a asumat
creșterea nepoatei sale, Crina, împreună cu mama lui. Era copilul
lui, era mlădița care avea să-i fie sprijin la bătrânețe, păcat însă că
el a plecat prea devreme dintre noi. L-a chemat datoria, așa cum îl
chema de fiecare dată când pleca să ajute pe cineva, cand pleca la
muncă, sau când pleca pur și simplu într-o nouă aventură în codru
sau pe scenă.
Aproape de sufletul lui au fost și ceilalți nepoți, nepoți cu care
se fălea, pentru că la întrebarea De ce te lupți să aduni atâta avere
dacă nu ai copii, mai bine dă-le nepoților acum nu tot strânge
atâta! El spunea cu mândrie: Oo, ei sunt foarte bine,le merge bine
se descurcă. Și începea să înșire ce are fiecare dintre nepoți, și cât
de bine le merge.
Din partea fratelui Ghiță a avut trei nepoți: Florin, Adi și Lidia
iar din partea fratelui Mitru a avut patru nepoți: Sorin, Sorina,
Mirela și Adi.
11
Fratele Ucu, a fost foarte bun. Sufletist, de ajutor, el le-a făcut
instalația electrică la toți nepoții, fără nici o problemă, imediat a
sărit să îi ajute. El ajuta pe toată lumea. Era foarte cunoscut în
zonă. Era prietenos și sociabil.(Ghiță Petran)
Oricând mergean în sat, de nicăieri, numai îl vedeai pe unchiu
Ucu apărând. Oricine venea pentru prima dată în sat, pe unchiu
Ucu îl întâlnea prima dată. Nici nu mai îmi vine să merg în sat de
cand a murit. (Lidia, nepoata, fiica fratelui Ghiță)
În urmă cu foaarte mulți ani s-a angajat la Școala Gimnazială
Băița de sub Codru pe postul de fochist, muncitor de întreținere. A
făcut parte din frumosul colectiv al acestei unități de învățământ, a
legat prietenii, a fost iubit d etoți elevii ce s-au perindat pe băncile
acestei școli, fost omul bun la toate, cel care repara tot ce era
nevoie, fie că știa sau nu, el întotdeauna găsea soluții.
Îi plăceau florile, se mândrea cu grădina de flori a școlii pe care
el o întreținea. El săpa, el planta, el curăța. Florile erau unul din
punctele sensibile ale lui Ucu. Un om care iubește florile, este cu
siguranță un om bun, cu suflet deschis și frumos precum florile, cu
parfumul îmbietor dar și amețitor sau cu spinii de autoapărare la
nevoie.
12
II.
PASIUNILE LUI UCU ZAICHII
PRIETEN ȘI COLEG
Ucu a fost un codrean autentic, fiu de țăran ce a cresut

experimentând greutățile vieții. A avut parte de urcușuri și suișuri
în viață, a cunoscut traiul greu dar și viața bună. Era energic și
foarte priceput la orice. Nu avea astâmpăr. Tot timpul trebuia să fie
în acțiune. Când își punea în gând să realizeze un lucru, nu socotea
cu câte eforturi se putea obține acel lucru, mergea până la sfârșit.
Ucu avea capacitatea de a convinge pe oricine și de a-i face
adepți ai convingerilor și găndirii lui și pe cei mai înverșunați
interlocutori. Avea prieteni mulți, prieteni buni, care l-ar fi ajutat la
nevoie, așa cum și el i-ar fi ajutat la rândul său. Ținea foarte mult la
prieteniile lui. Și-ar fi dat haina din spate pentru oricare dintre ei.
Era un om care sărea în ajutorul celui aflat la ananghie.
El era și electricianul satului. Orice defecțiune era remediată de
Ucu. Și la școală rezolva toate problemele, defecțiunile electrice și
nu numai. Era omul bun la toate. Trebuia doar să îî spunem, Ucule,
vezi că s-a defectat cutare lucru, și el gasea soluții și rezolva.
13
Făcea ca fiecare zi la locul de muncă să fie veselă și să treacă
ușor. Era prieten cu colegii de la școală. E adevărat, cu unii mai
mult, cu alții mai puțin, dar ce să facem, așa este natura omului,
fiecare își drămuiește atenția și doza de prietenie în funcție de
pasiunile comune, lucrurile realizate împreună și, de ce să nu
recunoaștem, în funcție de simpatii sau antipatii. Cu toate acestea
era un om primitor și tolerant.
Evenimentul din cadrul proiectului Școala Rădăcinilor Străbune- Opționalul de Folclor, de la Școala
Gimnazială Băița de sub Codru, februarie 2019
14
UCU- STAROSTELE
Nunta lui Florin si Andreea Pop, 27 august 2005
Sunt multe cupluri care pot să spună cu mândrie sau cu

nostalgie, măcar, că Ucu le-a fost staroste la nuntă. Cerea mireasa
și chiar mirele, adaptându-și versurile în funcție de situația
familială a fiecăruia. Reușea să-i facă pe cei prezență să râdă și să
plângă în același timp. Avea darul de a improviza pe loc versuri,
sau soluții pentru orice situație neprevăzută apărută în organizarea
nunților.
Nunta Ghiț Cosmin și Corina Blidar

15
Participând la evenimentul cel mai important din viața
tinerilor căsătoriți, intra efectiv în viața lor, făcând parte din
călătoria pe care aceștia o porneau. Putem spune că a fost un
deschizător de drumuri al cuplurilor ce-și uneau destinele în cea
mai fericită zi din viața lor. Astfel, a fost părtaș la poveștile de
viață ce încep să-și scrie destinul pe filele vieții , și este știut faptul
că un început promițător, un
start bun este întotdeauna de
bun augur, iar dacă pășești
cu dreptul în orice călătorie
adduce prosperitate și mult
noroc. El a știut să aducă
bună dispoziție la aceste
evenimente de mare
importanță pentru tinerele
familii închegate,
întreținând atmosfera cu
glume, bancuri și vorbe de
duh, cum numai el le știa, nu
este altul ca el, din păcate.
Nunta lui Florin si Andreea Pop, 27 august 2005
16
UCU- DĂNȚĂUȘUL
Este cunoscut faptul că una

din pasiunile cele mai arzătoare
ale lui Ucu era danțul. La auzul
ceterii, involuntar, fără control, el
trebuia să fie în danț, juca sub
ceteră, fiind un danțauș de vază în
comunitate. Zicea tot timpul că el de danț nu o sa se lase niciodată,
nu atâta timp cât își poate duce piciorul la mână. Știa toate
mișcările dansului popular autentic codrenesc. Împreună cu soția
lui, Mărioara, cum îî zicea el, făceau o pereche de dansatori greu de
egalat pe ringul de dans.
Am avut ocazia să-I văd pe scena de la Festivalul
Sânzâienilor din 2007, alături de alți danțauși din Baăia de sub
Codru. Era o adevărată încântare să stai și să vezi mișcându-se în
acordurile ceterii, pe muzica codrenească autentică, perechi de
dănțăuși băițeni, îmbrăcați în minunatul port popular codrenesc,
printre care și Ucu al nostru cu soția sa.
17
fo
18
UCU- INSTRUCTORUL DE DANS
Fiind un mare iubitor de tradiții și obiceiuri codrenești, a

înființat în urmă cu mulți ani un anasamblu de dansuri populare,
ocazie cu care a învățat tinerii, copii din Băița de sub Codru șă
joace codrenește.
Mulți părinți se pot mândri că Ucu a fost primul instructor de
dans al copiilor lor. Mulți tineri se pot lăuda că au învățat să joace
de la Ucu Zaichii și că au umblat cu el pe la festivaluri unde sunt
promovate muzica și dansul popular, portul popular și voia bună.
Împreună cu învățăceii lui a participat la multe emisiuni și
festivaluri, cum ar fi emisiunea Muzică și voie bună de la Nord-
Vest TV Satu Mare unde a fost invitat de către bunul său prieten
Ghiță Blidar.
În virtutea acestei prietenii, Ucu a participat la filmările unor

videoclipuri ale interpretului de muzică populară Ghiță Blidar.
19
Astfel, fost alături de Ghiță Blidar când acesta a filmat
videoclipurile Strâgătura pă sub codru și Drag mi danțu mărunțel.
Lăsând o urmă de regret, acești învățăcei ai săi, pot spune, cu

gust amar și durere în suflet, că instructorul lor i-a învățat tot ce s-a
putut, că el este acum plecat să îndrume alte suflete, acolo unde se
află, în lumea ingerilor, iar ei sunt nevoiți să se descurce singuri și
să nu uite să-i învețe la rândul lor și pe alții.
20
UCU- COLECȚIONARUL
Izvorâtă din pasiunea lui pentru folclor, activitatea de

colecționar a ajuns să fie una foarte importantă, astfel, el a reușit să
adune costume populare codrenești vechi, autentice, obiecte și
unelte vechi ce erau folosite în gospodăriile țărănești, având o
inestimabile valoare spiritual și numai.
Evenimentul din cadrul proiectului Școala Rădăcinilor Străbune- Opționalul de Folclor, de la Școala Gimnazială
Băița de sub Codru, februarie 2019
Festivalul de colinde, Fărcașa, decembrie 2021

21
III.
MOȘTENIREA SPIRITUALĂ
LĂSATĂ DE UCU ZAICHII
Mugurii codrului
Împreună cu Sever- Dumuță
Gheorghe, a înființat Ansamblul
Mugurii Codrului cu care a participat
la numeroase evenimente și competiții.
Cu un palmares impresionant, a modelat
pașii a zeci de copii pe ritmurile armonice ale melodiilor
codrenești.
22
Cehu Silvaniei, cu Mugurii Codrului
23
Staroste- Cerutul miresei
Varianta I
Prea frumoasă adunare
Vă rog puțină ascultare
De la mic până la mare.
Că știți dumneavoastră bine

Prea-iubită tinerime
Căci cuvântul neascultat

Nic în seamă nu-i luat.
Vă rog tare și fierbinte

Să luați puțin-aminte
Despre câteva cuvinte
Cele ce în cărți stau scrise

Și astăzi trebuiesc zise
Mireasa noastră frumoasă

V-a poftit pe toți la masă
Să vă spună trei cuvinte
24
Cum o ști ea mai fierbinte
Dar mireasa-zis așe

Va spune pân gura me
De-acasă nu pot pleca

Până nu m-oi adresa
Mai întâi părinților

Căci am fost în grija lor
Că de mică m-o ferit

De pe vatră să nu pic
Și de foc să nu mă frig.
Iară când am fost mai mare

Fost-am de ajutorare
Am săpat și-am secerat

Și tăt lucru l-am lucrat
Am știut ca orișicine
Cum îi rău și cum îi bine
25
Iar la discoteci și nuntă
Am fost o fată de frunte
Ia-ți mireasă ziua buna

De la soare de la luna
De la frunza cea de fag

De la-l tău tătucă drag
Of tătucă, dragul meu

Să-ți ajute Dumnezeu
Tătuc-atâta-i umblat
Până din casă m-ai dat
Ai umblat în sus și-n jos

Până și din sat m-ai scos
Mi-ai gătat bine lada

Ducem-oi și te-oi lăsa
Crească-ți iarba cât casa

Și scrisăul cât masa
Că eu nu ți l-oi călca
26
Da n-ainte de-a pleca
Rămas bun măicuța mea
Pentru câte ți-am făcut

Câtă vreme m-ai crescut
Până când m-am făcut mare

Ți-am făcut și neascultare
Dar acuma la plecare

Rog să-mi dai o sărutare
Să zici măicuță cu foc

Să am fericit noroc
Ia-ți mireasă ziua buna

De la soare de la lună
De la frunza de răchită
De la ta soră iubită
C-ați fost două de crescut

V-o-ngrijit cum v-o putut
27
Cât timp ați stat l-aolaltă
Poate v-ați sfădit vreodată
V-ați sfădidt și v-ați certat

Și-napoi v-ați împăcat
Iar acuma la plecare

Să zici sorucă cu foc

Ia-ți mireasă ziua bună

Să nu crezi că-ți zîc în glumă
De la nucul cel cu nuci

De la unchi de la mătuși
De la grădina cu mere
De la veri și de la vere
De la flori și mărăcine
De la vecini și vecine
28
Dă-le dragă sărutare
Și te roagă de iertare
De-ai greșit lor oarecare
Dacă le-ai greșit cândva

Or fi buni și ți-or ierta
Plânge mireasă cu-amar

Măritatu-i greu păhar
Măritatu nu-i așa

Cum îl crede cineva
Cum ai lua un măr din drum

Sa-l arunci daca nu-i bun
Sau cum iei din păr o pară

S-o dai jos dacă-i amară
Măriitatu-i zbici de foc

La fată fără noroc
Măritatu-i zbici de pară

La fata fără tineală
29
Măritatu-i zbici de ață
Și te ține pe viață
Că mirele nu ți-i frate

Să gândești că nu te-a bate
Nici soacră-ta nu ți-i mamă

Să gândești că nu-l îndeamnă
Nici socrut-o nu ți-i tată

Să zică să nu te bată
Ar fi timpul să plecăm
Dar mai trebe s-așteptăm
Căci un lucru l-ai uitat

Pe bunica-ta nu o-ai chemat
Nu o-ai chemat ca să vie

La scumpa ta cununie
Nu știu, ea nu vrea să vie

Ori îi astupată sub glie
30
Nu știu, ea nu vrea să iasă
Ori pământu greu o-apasă
Trimite tu dragă un vilfeu

La bunica ta în temeteu
Și o roagă ca să vie
Of, cu ce o-ați supărat

Că s-o dus și v-o lăsat
Cred că vouă nu v-o spus

Că ave planul de dus
Nu v-o spus ea niciodată

Că zilele i se gată
Of, cu drag n-ar fi plecat

Pe acel drum, întunecat
D-așai soarta omului

Ca și floare câmpului
31
Când îi viața mai frumoasă
Intră-n groapa-ntunecoasă
Zilele trec rând pe rând

Iarba crește pe mormânt
Și-acum cu suspinuri grele

Eu vă zic la reverede
Și c-un păhărel de țuică

Să-i închin la miresucă
Să trăiești mireasă bună

Cu mirele di-mpreună
Cu o pană pusă-n clop

Întru mulți ani cu noroc
Și-acum cinstită adunare

Cinstită nănașe mare
Să zicem cu toți cu foc

Să-i deie Dumnezeu noroc
32
Iară muzicantul nost
Să ne tragă un marș frumos
Amin este un cuvânt

Mândru și frumos
Tocmai de la domnul Hristos
De la maica preacurată
De la cei 12 sfinți apostoli
Întâia oară de la cinstita mireasă
Că și dumneata mire să te pregătești

Și cu noi ca să pornești
La taina de căsătorie
La care noroc în veci să fie
Acuma, ia-ți tu mire rămas bun

De la al tău tătucă drag
De la frunza de răchită
De la mama ta iubită
33
De la frunza de sarsău
De la frățiorul tău
De la struțul cel cu flori

De la a tale suriori
C-ați fost patru la părinți

Bine-crescuți și-ngrijiți
Cât timp ați stat l-aolaltă

Poate v-ați certat vrodată
Eu vă rog să mă iertați
C-asa-i cearta între frați
Ie-ți tu mire ziua bună

Să nu-ți pară lucru-n glumă
De la nucul cel cu nuci

De la unchi de la mătuși
34
Ia-ți tu mire ziua bună
De la soare de la lună

De l-al tau tătucă drag
Of tătucă dragul meu

Să-ți ajute Dumnezeu
Tătucă atâta-i umblat

Până din casă m-ai dat
Ai umblat în sus și-n jos

Până din casa m-ai scos
Crească-ți iarba cât casa

Și sarsău cât masa
Că eu nu ți l-oi călca
Ia-ți tu mire ziua bună

Să nu-ți pară lucru-n glumă
De la frunza de măr dulce

De la mamă când t-i duce
35
Of măicuță, scumpa mea
Ruptuți-s-o inima
Multe nopți ai privegheat

Lângă leagăn, lângă pat
Noaptea din somn mă sculam

Și ca și-un copil plângeam
Și cum mă sculam dim somn

Îmi dădeai țâță s-adorm
Și mă legănai mereu
Și te cred că ț-a fost greu
Eu de toate-ți mulțumesc
Și tot binele-ți doresc
Vino-aici să te sărut
Căntr-un loc n-oi fi mai mult
Frunzuliță rug de mure

Vreau să-ți spun iubite mire
36
De-acasă nu poți pleca
Până când nu-i săruta
Mâinile cu-adevărat
Ce pe brațe te-a purtat
Dați-mi mâna s-o sărut

Mulțumesc că m-ați crescut
Și acum cu suspinuri grele

Eu vă spun: La revedere!
Și c-un păhărel de vin

Mirelui ca să-i închin
Să trăiești iubite mire

Întru mulți ani cu fericire
Cu mireasa impreună
Să trăiți cu voie bună
Și acum cinstită adunare

37
Să-i dea Dumnezeu noroc!

Să ne tragă un marș frumos.
Nași din partea mirelui

Șofer bun și năzdrăvan
Nu se vede de volan
Nici din față, nici din spate
Dar umblă-n străinătate.
Patron
Constructor de meserie
Precum toată lumea știe
Construiește căși și vile
Le ia doar din temelie
Cu soția casnică
Le vin banii ca pe ață
Lucrează amândoi de zor
Și le vin banii cu spor
38
Îi patron de meserie
Tencuiește, gletuiește, zugrăvește
Banu-n buzunar îi crește.
Soția casnică de meserie
Ea-i pe la bucătărie.
Varianta II
Prea frumoasă adunare

Vă rog de puțină ascultare
De la mic până la mare
Că știți dumneavoastră bine

Prea iubită tinerime
Căci cuvântul neascultat

Nici în seamă nu-i luat
Vă rog tare fierbinte

Să luați puțin aminte
39
și astăzi trebuiesc zise

V-a poftiti pe toți la masă

Cum a ști ea mai fierbinte
Florile nu-mi trebuiesc

Că de azi le prăpădesc
Eu las flori și viorele

Și las fete feciorele
Ce mi-am petrecut cu ele
Mai las struț de busuioc

Și las feciorii din joc
Plânge mireasă cu-amar

Măritatu-i greu pahar
Măritatu nu-i așa

Cum îl crede cineva
40
Cum ai lua un măr din drum
Să-l arunci dacă nu-i bun
Sau cum iei din păr o pară

Și-o arunci jos dacă-i amară
De la grădina cu mere
De la veri și de la vere
Dă-le dragă sărutare

Și te roagă de iertare
De-ai greșit la oarecare
Dacă le-ai greșit cumva

Or fi buni și te-or ierta
Ie-ți mireasă ziua bună

Să nu crezi că zic în glumă
De la grădina cu flori
De la frați de la surori
41
Cât ați trăit laolaltă
Poate le-ai greșit vreodată
Dar vă rog să mă iertați

Că asa-i cearta între frați
Că de azi ne-om despărți

Și laolaltă n-om mai fi
Plânge măicuță și vezi

Dumneata nu știi ce pierzi
Tu măicuță poți muri

Nu știu când ne-om întâlni
Măicuță nu ți-o fost jele

De tinerețile mele
C-ai fost slabă și beteagă

Te-am grijit măicuță dragă
Altu nu te-ngrijesc eu
Te-ngrijește Dumnezeu
42
Că ai trecut dealu cu spini
Și m-ai vândut la străini
Unde nu cunosc pe nime

Și nu-i fi altu-n veci cu mine
Tătucă te-ai îndurat

Departe m-ai înstrăinat
Peste deal în alte curți

La părinți necunoscuți
Lasă tată, ți-a fi dor

Să-mi vezi urma prin ocol
Călcată de-al meu picior
Ți-a fi tată dor odată

Să-mi vezi urma prin ogradă
De picioru meu călcată
Lasă tată c-ai feciori

Care ți-au adus nurori
43
Și feciorii te-or chema
Nurorile te-or țipa
Și pe uliță-i umbla
Tot de mine t-i ruga

Să îți mai spăl cămasa
Ascultă mireasă de mine

Dacă vrei să trăiești bine
Când îi ziua la fereastră

Să-ți fie prânzu pe masă
Pâinea să-ți fie în cuptor

Și socară-ta în pat să stea
Că așa le placi la soacre

Din picioare să pășeșți
Din gură să nu grăiești
Din picioare să mergi iute

Din gură să nu zici multe
Dar de-a fi soacră-ta bună

O cinstești ca pe o mumă
44
Iar de-a fi soacră-ta rea
Mătură tinda cu ea
Și pe-afară de-i putea
Și-o strânge să zică Vai,

De ce amintire-i dai
Pîn toate undiurile

Să-și aline jundiurile
Iară zic, iară mă-ntorc

Cum se întoarce frunza-n plop
Lasă-te tu cea mai joasă

Că-i trăi zile frumoasă
Nu-i în lume cioară albă

Nici la soacră noră dragă
Zică soacra câte-a zice
Margă nora și mănânce
Facă soacra câte-a face

Margă nora deie-i pace
45
Că acasă la părinți
Îs copiii mădăriți
Acasă ai mâncat grătar

Și acolo îi înghiți în gol
Acasă ai mâncat plăcinte

Și acolo răbdări prăjite
De ce ai fost de omenie
Ce ți-a da tact-o ție
Din a lor gospodărie
C-am ajuns zilele sfinte

Cum a fost mai înainte
Că înainte știți oricare

S-a dat la fete hectare
S-a dat vaci și s-a dat boi

Asta a fost zestrea la noi
Și statutu așa scrie

Când formezi gospodărie
46
Să ai o vacă, doi viței
Una scroafă cu purcei
Zece oi bune de lapte

Stupi, găinile și capre
Mireasă la nunta ta
Mulți or râde și-or juca
Dar un lucru l-ai uitat

Pe mama ta nu ai chemat
Nu ai chemat ca să vie
Of, cu ce o-ați supărat

Că s-o dus și v-o lăsat
Nu v-a spus ea niciodata

Că zilele i se gată
Tu erai fată micuță

Te-a lăsat l-al tău tătucă
47
Și pe frățiorii tăi
Și de erați mititei
Of, cu drag n-ar fi plecat

Pe acel drum întunecat
Dar să nu uităm mireasă

Te duci de la această casă
Plângeți ai casei pereți

De mireasă rămâneți
Mai plânge și tu ocol

De mireasă rămâi gol
D-asa-i viața omului

Ca și floarea câmpului
Când îi viața mai frumoasă

Intra-n groapa-ntunecoasă

Iarba crește pe mormânt
48
Trimite tu dragă un vilfeu
La mama ta în temeteu
Și o roagă ca să vie
Nu știu ea nu vrea să vie

Ori îi băgată sub glie
Nu știu ea nu vrea să iasă

Ori pământu greu o apasă
Veniți frați, veniți surori

Ca să vă sărut cu dor
Că sunt gata de plecare

De la toți să-mi cer iertare
Plânge-mă tată cu dulce

Că sunt gata și m-oi duce
Când oi ajunge în ocol

Plânge-mă tată cu dor
49
Iar când oi ieși-n uliță
Să mă plângi tare tăicuță
Iar de ți-am greșit vreodată

Întinde mâna și mă iartă
Întinde mâna de iertare

Și gura de sărutare
Întinde tată mâna dreapta

Că atunci știu că sunt iertată
Vino să-ți dau cheile

De la toate lăzile
Vino să-ți dau în primire

Despre tot ce am în știre
Mireasă-îți mai spun ceva

Ca să nu-l uiți pe tata
Mireasă cere-ți iertare

De-ai greșit la oarecare
50
Acum în suspinuri grele
Eu vă zic la revedere
Și un păhărel de țuică
Să închin la miresuca
Să trăiești mireasă bună

Cu mirele dimpreună
Cu o pană pusă-n clop

Întru mulți ani cu noroc!
Și acum cinstită adunare


Să dea Dumnezeu noroc

Să ne zică un marș frumos
Domnu Pintean Marin si Angela

Aibă noroc deplin
51
Dânsu e instalator
Și câștigă bani cu spor
Angelica-i operator chimist

La partid ea a lucrat
Acum s-a privatizat.
Radu Pavel și Carmen

El doctor ea profesoară
Le curge apa la moară
El e doctor de muieri
Meserie cu plăceri
Mai face câte un avort

Ca să aibă bani de tort
Dânsa-i profă de chimie
Toată ora-i câte-o mie.
52
Descântece
Varianta I
Sa luară 99 de moroi,99 de strigoi,
Cu 99 de ochitoare,99 de ochitori,
Nimen-n lume nu le vazură,
Nime-n lume nu le-auziră
Numai Maica Sfântă din poarta cerului,
De-a dreapta tatălui;si le-o-ntrebat:
Unde mereți voi 99 de moroi,99 de strigoi,
99 de ochitoare,99 de ochitori?
Noi merem la (cutare) sângele să-i bem,
Carnea să-i mâncăm,zî de moarte să-i lăsăm.
Acolo nu va duceți,că vă opresc ,
Cu sorocul meu și-al lui Dumnezeu:
Vă duceți la pasărea grasă:
Pă masa de piatră o puneți
Carnea-i să-i mâncați,zî de moarte îi lăsați.
Pă (se spune numele persoanei ) îl lăsați mândru, curat,
Cum Dumnezeu l-o lăsat,
Din ceasul de-amu,
Din ziua de amu,din sfănta zi de astazi
Să-ii hie leacul
Se descântă cu 9 carbuni în apa,de 3 ori(24)
53
Varianta II
Noi mergem la (se spune numele persoanei ) că-i mâdru și frumos;

Din casă afară l-om scoate, Doamne,Marie Maica Sfantă
Să luară pe cale,pe carare,
99 de moroi,99 de strigoi
99 de ochitori,99 ochitoare
Cu cuțite, arămite cu jeburi încalzite,
Și cu blide aurite,
Zicând dansuri, si voie mare făcând.
Nime nu le văzură, numai Maica Sfântă,
Din parta cerului, din razele soarelui;
Bine-îi văzură, bine auziră,
Către ea așa ziseră;
Unde mergeți voi 99 de moroi,99 de strigoi
99 de strigoaie,99 de pocnitoare,
Cu danțuri și voie mare făcând?
Cu jurebdia l-om bea
Pă iarba verde l-om întinde
Cu cuțitele l-om scoate
Cu blidele sângele i l-om bea
Ceas de moarte i-om duce
Hop, că de-acolo vă opresc
54
Cu sorocu meu și cu-al lui Dumnezeu
Nu mergeți!
Dar mergeți în mare că este acolo un pește
Mândru,cu coaja de-aramă,cu solzii de aur,
P-ala din mare afară scoate-ți-l,
Cu jurebdea împiedeca-ți-l
Pe iarbă verde întinde-ți-l
Cu cuțitele sparge-ți-l
Cu blidele sangele beți-l
55
IV.
AMINTIRILE LĂSATE DE UCU
1. Interviul luat de Dumuța Andreea lui Ucu

R: Deci, care este numele și prenumele dumneavoastră?
Ucu: Petran Aurel.
R: Petran Aurel… Ămmmm… Aveți ceva porecle după care vă
cunosc sătenii?
Ucu: Ucu Zaichii.
R: Cucu Zaichii?
Ucu: Ucu…
R: Ucu? Ucu Zaichii… Ămmmm, ce vârstă aveți?
Ucu: 60
R: Mulți înainte!
Ucu: Mulțumesc.
R: Ămm, unde v-ați născut?
Ucu: Tot aici în Băiță.
R: În Băiță.. Ați mai locuit și în alte localități?
Ucu: Numa-n Băiță.
R: Părinții de unde sunt?
Ucu: Tăt din Băiță, amândoi.
56
R: Mai traiesc? Părinții?
Ucu: Nu…
R: Ăăăă, ce ocupație și școală aveau părinții?
Ucu: Apei…școlă câtă s-o făcut atunci…? 4 clase.
R: Mhm.
Ucu: Nu o mai facut …
R: Da…
Ucu: Când o fost la 50 de ani… Dar mno… O avut 7 clase cre-că.
R: Mhm. Și ocupație?
Ucu: Prima dată aici cu agricultură…cu caii… dup-ace’ s-o angajat
în Baie.
R: Așa...Ăăăă, ce ocupatie aveți dumneavoastră?
Ucu: Muncitor de întreținere aci.
R: La școală... Dar de câți ani ați zis? De...
Ucu: De 24.
R: 24...Ăăăă, ce școală ați urmat?
Ucu: Păi am început 8 clase aici, treapta-ntâia din liceu la...grupu’
școlar. Dup-ace’ am mers la profesională, la număru’ 3, la
pedagogic. No, dup-ace’ am făcut școala de electrician, școlă de
fochist, debitator...4 calificări.
R: Așa, foarte frumos. Oare ați prins și armata? Ați făcut și armata?
Ucu: Daa... 20 de luni.
R: Unde?
Ucu: 20...și 4 concentrat.
57
R: Unde ați facut-o?
Ucu: În...Bistrița, Prundu Bârgăului, Câmpia Turzii și Hunedoara.
R: Sunteți sau ați fost căsătorit?
Ucu: Căsătorit.
R: Soția? De unde este?
Ucu: Din... Tăt din Băiță, da’ din satu’ istalalt, din Orminiș.
R: Din Urmeniș, mhm. Dânsa ce școala a facut?
Ucu: Tăt profesională.
R: Ocupație?
Ucu: Acuma-i casnică.
R: Aveți copii?
Ucu: Nu am.
R: Ăăăă, oare ați intrat în contact pe perioade mai lungi de timp cu
persoane care locuiesc în oraș? Adică dacă ați lucrat în alt parte,
sau o venit cineva aici să...
Ucu: N-am stat așe...să...vorbest cu ii.
R: Ăăăă, vă place sau v-o plăcut când erați mai tânăr să citiți?
Ucu: Mai puțân...mai puțân...
R: Ă, care-i numele oficial al localității?
Ucu: Băița. Băița de sub Codru.
R: Băița de sub Codru...
Ucu: Că Băițe mai sânt.
R: Da. Mai are și alta denumire populară sau...?
Ucu: Nuu...Numa’ popular la nume, la băieni le-o zâs olari.
58
R: Olari?
Ucu: Să făceu oale...aici.
R: Ămmm, spuneți-mi niște nume de străzi sau de ulițe de pe aici.
Ucu: De p-aici... Dapei...un fel de principală, Păstă Valea, cum îi
zâce, da’ mai are ramificații.
R: Așa.
Ucu: Bine...Vâlceaua, aici cătă moră, aceie-i Păstă Vale, ș-apoi
vine Gropa. No, Gropa, asta-i în linii.
R: Groapa îi o parte a satului, sau e o uliță?
Ucu: Uliță.
R: Uliță, bravo! Așa.
Ucu: Gropa asta mere până...o fost un capăt de ulicioră, îi zâcem
noi atunci... No ș-apoi vine apoi Dealu’…Dealu’ să împărțește iară.
Aici cătă Toto cum îi zâcem noi, la Vâlce, Cățureanu...aste-s.
R: Bun. Ămmm, niște dealuri de munți...niște dealuri sau munți,
niște nume de aici.
Ucu: Aici la noi nu sunt munți..
R: Nu... Dar pădurea, pădurea asta de ce...
Ucu: Codru.
R: De Culmea Codrului.
Ucu: Da da. Asta mere de aici de la... de la Corci...Vârfu’ Codrului
mere așe rotă până la Bârsău.
R: Așa. Ăăăă, deci cum se numesc locuitorii de aici? Băițeni ați
spus mai-nainte?
59
Ucu: Da, băițeni, da’ le-au zâs olari.
R: Olari. Mhm... Cu ce se îndeletnicesc locuitorii? Ce lucrează
oamenii cel mai mult aici?
Ucu: Aici cu... Zootehnia, agricultură. Cei mai mulți s-o axat pe oi
amu.
R: Mhm. Exista mulți locuitori veniți și stabiliți aici din alte
sate...sau locuri?
Ucu: Nu prea mulți. Nu cred că îs...5 la mie...care o venit acuma
recent.
R: De ce? De ce o venit? Prin căsătorie sau...?
Ucu: Nuuu, o venit și care o cumpărat numa aici casă...De la
Brașov o vinit o fata și s-o instalat aici...ș-o cumparat o casă.
R: Mhm. Există migrație a tinerilor din sat spre oraș?
Ucu: Mmmm, amuia, tăți îs duși.
R: Deci nu prea stau tinerii.
Ucu: Nu, nu prea stau că-s duși dincolo.
R: Mhm. A, în străinătate, da. Ziceți-mi care-s cele mai frecvente
nume ale locuitorilor, nume de familie. Cel mai des întâlnite.
Ucu: Ăăăă, la...
R: Aici în sat, nume de familie, cum îi cheamă pe oameni, cele mai
dese nume care se întâlnesc pe aici.
Ucu: Loți Mii, așe-i zâce la el.
R: Da’ nu, nume de familie, de exemplu Domuța, sau nu știu ce
mai este pe aici.
60
Ucu: Da, Dumuță, Dumuțeni.
R: Dumuța, așa.
Ucu: Sânt Dumuțeni, Pop...mulți.
R: Mulți, mhm.
Ucu: Petrani suntem, iar, no, sânt Vanca...
R: Și prenume?
Ucu: Prenume, amu-ia la tineret, cei mai mulți sunt Adi.
R: Adi? Și la cei mai vârstnici?
Ucu: Acolo Mitru, Găvrilă, Văsălică...
R: Și de femei ce sunt?
Ucu: Amu, pun tăt felu de nume da’ înainte erau Flore, Mărie,
Vironă, de-aste’.
R: Ăăăă, dar porecle? Se poreclesc aici?
Ucu: Daa.
R: Se poreclesc. Da’ spuneți câteva din astea, vreau să aud câteva
nume, porecle de aici de prin sat.
Ucu: Da...cum, îs io de exemplu, îs... normal la mine îi pruncu
Văsălichi lu’ Gheorghea Văsălichi lu’ Petităr c-așe, când mere pă
șiriști, da? Oricine-ar întreba așe, Ptrena Aurel, și-ntrebe-n sat nu
mă ști, da când zâce Ucu Zaichii...
R: Da’ de la ce vine Ucu Zaichii?
Ucu: La tata i-o zâs Zaichii.
R: Zaichii?
Ucu: Și la mine-mi zâce Ucu de la Aurel.
61
R: Aaaaa
Ucu: Bunica m-o mădărit și mi-o zâs Aureluc. Ș-apo-am rămas
Ucu.
R: Am înțeles. Bun, alte porecle de pe aici.
Ucu: No, tăt felu’ sânt.
R: Ziceți-mi acum câteva.
Ucu: O fost unu’, da’ tineretu’ ș-o pus nume.
R: Așa.
Ucu: Îi zâce Dud.
R: Cum?
Ucu: Dud!
R: Dud?
Ucu: La altu cocadău, la altu Picher, la altu Tompo, tăt felu’
de...nume de-aste’.
R: Ce înseamnă...cum ați zâs oare mai-nainte? Picher?
Ucu: Picher?
R: Picher, așa.
Ucu: Să țâne bățos.
R: Am înțeles.
Ucu: Ș-apoi zâce ”tu ești picher”. Tompo i-o zâs la unu ca îi cam
înfundat la nas. Tăt felu’ să ciufulesc.
R: Și acuma se mai ciufulesc?
Ucu: Nu-mi aduc aminte amuia că-s multe.
R: Multe, da. Ăăă, sunt ceva personalități istorice născute aici?
62
Ucu: Aici la noi...
R: Nu, nu știți..
R: Cu ce sate se învecinează Băița?
Ucu: Odeștiu- o apartânut tăt de Băița d-o trecut la Băsăști, Odești,
Băsăști, Tămășești, Orminișu care aparțâne de noi și Asuaju.
R: Și de ce centru administrativ, de ce oraș aparține această
localitate?
Ucu: Baia Mare.
R: Ce religie au locuitorii de aici?
Ucu: Ortodocși, greco-catolici și penticostali.
R: Și cei mai mulți ce-s?
Ucu: Penticostali.
R: Câte biserici îs?
Ucu: Tri. Patru.
R: Deci, una ortodoxă, una penticostală..
Ucu: Nu, sunt două penticostale.
R: Două penticostale?
Ucu: Una păstă vale și una pă deal și asta greco-catolică de aci’ și
ortodoxă.
R: Am înțeles. Există în localitate ceva monumente istorice, nu
știu, vestigii cu importanță culturală sau monument istoric.
Ucu:Monument istoric îi a nost’ numa și îi pus la biserică, la
biserică este un bust, a lui Gheorghe Pop de Băsești.
R: Aha.
63
Ucu: Atăta este aici.
R: Da de unde l-o adus? Îi mai vechi?
Ucu:Nuuu, acuma după revoluție.
R: Aaaa, am înțeles. Cum delimitați zona asta etnografică a
Codrului? Până unde ziceți că se întinde Zona Codrului, cam ce
sate cuprinde, până unde să întinde, din ce ați auzit dumenavoastră.
Ucu: Zona Codrului, vine de aici, de la, de unde începe codrul, de
la Ciuta, de la Ciuta și mere așe’ roată până la Ardusat.
R: Da, în partea aia, ce ziceți, ajunge până la Cehu?
Ucu: Nu.
R: Nu ajunge?
Ucu: Nu mere’ în partea aceea, mere’ în partea asta aici.
R: Acum o să trecem la al doilea chestionar, aici o să vă rog să ne
povestiți mai multe, de exemplu, care erau jocurile copilăriei, ce vă
jucați când erați mic, ce jocuri erau atunci?
Ucu: Apoi, ce era? Cu minge de-asta mica, de oină, oțăl, fotbal mai
puțin că nu o fost mingi, no, tăt felul, făcem căruță, și din bostaci,
aste o fost vremurile, atunce’, No, când am fost mai mic, făceam
pimpi.
R: Pimpi? Ce înseamnă? Să-mi și explicat?
Ucu: Era un, facem așe’ pă un, cum ar fi aici, așe drept, pă pământ,
trasam, făcem niște coște, și avem un leuț și aruncam, trebuie să
zbori într-un picior, să iei leuțu dacă ai călcat pă linie, ai picat, no,
jucării de prunci.
64
R: Da!
Ucu: Aste erau.
R: Care erau condițiile de viață de atunci?
Ucu: Io le-am prins și ale’, da’, am prins și mălaiu, am mâncat și
mălai așe’, făceai din mălai ca și pâinea.
R: Da.
Ucu: Și pă frunză de varză, îl puneai și la copt și era bun. Și-am
prins cămeșa lungă.
R: Serios?!
Ucu: D-apoi, n-o mai fost, nu erau atuncea atâtea fițe, făceu
cămeșe până aici, și uo trăgei pă tine și la jucărei.
R: Da, și copiii și adulții tât așe eru înbrăcați?
Ucu: Nu.
R: Numa copiii?
Ucu: Pruncii mici. Opincile, și-ale’ le-am prins, am umblat și cu
opinci.
R: Cum să făceau? Din ce erau făcute?
Ucu: Din cauciucuri.
R: Îhî…., bani erau pe atunci?
Ucu: Hmmm…. Cam grițărește, cum zâceau bătrânii, no fo’ bani, o
fo’ greu de gâștigat banii, n-am prins meitările, da’, tata, el le-o
prins, mereu în codru și nu vine’ nici o săptămână, stăteu aculo, la
tras la jogăr și la făcut de meităre, era altă viață.
65
R: Care era atunci situația școlii, cum era la școală când erați
școlari?
Ucu: Cum era? Ori în ce caz, față de amu’, eu zâc, după mine, așe’,
că o fost mai aspră, mai aspră școala, nu, n-ai putut face, amuia fac
ce vreu’ aiște’, amu-i, cum o zîs cineva că, bota îi făcută pântru
spinarea nebunului, și-atunce o avut voie, și te comande, amu’, ieu
de la professor janta și umblă cu ie’ p-aici, aiște-s elevii, îs în stare
și-ți deie-n cap.
R: Câte clase erau atunci obligatorii?
Ucu: Când am prins io’, opt, după mine, câteva generații, încă, o
făcut 10 și clase.
R: Ce condiții aveau atuncea elevii, la școală? Aveau caiete,
pixuri?
Ucu: Era, când am fost io’, bine, nu merei cu snecsu’ sau ce-s
amuia, pita unsă, aculo sau, o bucată de clisă, între 2 felii de pita și-
ai mâncat și asta o fost, săraca dulceață.
R: Și pe ce scriați?
Ucu: Pă’ caiete, n-am prins table, că ave’ tablă.
R: Ați prins hora sau dansul, nu știu cum se zice aici.
Ucu: Dansul la șură.
R: Dansul la șură? Cum era? Povestiți-mi așe’ un pic de dansul la
șură.
Ucu: Era fain că, acolo să stânge tineretul dumineca, după-masă.
Erau tizeșii, care, ii plăteau ceatarâșii să zâce până sara, să meré’ cu
66
cina pă la feciori, pă la fete, apoi înapoi la dans, no, apoi mai băgau
câte o fată, câte un băiat, un danț, așe mai câștigai oarice bani, că
era bani de la fiecare.
R: Da?
Ucu: Asta o fost regula. Io am făcut și dans mic, când am fost pa’
șasa eram tizeș.
R: Și cum era, toată lumea stătea acolo sau erau ocupați oamenii.
Ucu: Era o șură liberă, dară, ceatarâșii erau, aveau aculo’ un fel de
schelă făcută, și cântau sus să nu-I deranjeze iștelalți, no, mai
jucând acolo ai dădeau peste ei ș-apoi fetele stăteau într-o parte,
băieții în cealaltă, și când începé dansul, mai cu ochii, apoi mai
făceu cu mâna.
R: Și părinții unde stăteau?
Ucu: Tot acolo, pă’ margine.
R: Ce ne puteți spune despre portul popular de aici? Ați prins
vremurile în care umblau oamenii în porturi populare, fie la
biserică, ,,,
Ucu: Mai umblam.
R: Și cum se numesc piesele portului popular?
Ucu: D-apoi, aici o fost, atunci, să purtau opinci, da bine amuia’
noi la dansuri, s-o purtat cizme, gaci, cămeșe și clop, atâta, la
barbați. La femei, no, ave’, cum să zâce p-aici jupon de ăla străns,
apoi pindileu, era larg și să ridica sus, să învârte și-apoi juponul ala
strâns pă lângă picioare.
67
R: Așe să numea, jupon?
Ucu: Jupon, așe îi zâce’. No, și săndale și iele și spăcel, laibăr și
zade.
R: Zade-n cap și aveau și zade înainte?
Ucu: Da, zade înainte, da neagră.
R: Da fetele, își puneau și ele zade-n cap sau umblau cu capul gol?
Ucu: Atuncinea, umblau cu zade când am fost io. Amu nu mai
umblă nime, fac economie de bani.
R: Oare, bine-am înțeles, dumneavoastră ați fost staroste aici la
nunți? Cum zice staroste sau taroste?
Ucu: Staroste.
R: Staroste… Ziceți-mi, povestiți-mi, cum erau nunțile mai demult
cu cerutul miresei și cu de-astea.
Ucu: Atuncea, să face, no, și la cămin, să mai făceau p-acasă, no,
merei’ înainte să cere’ mireasa, sau mirele dacă mere’ mirele de
ginere, amu’ trebe să îi ceri p-amândoi, no, atunci merei’ numa la
mireasă acasă și așteptai până vineu’ nănașii, dacă nu erau acolo, să
aranjează, cerei mireasa, merei cu ii la biserică, no, să iuié.
R: Cum să ceré mireasa?
Ucu: No-apoi dacă vă spun, îi dupămniază, și așe-i dupămnează, îi
lungă.
R: Da spuneți-mi măcar o parte.
Ucu: Prea frumoasă adunare,
Vă rog putina ascultare
68
De la mic până la mare,
Că, știți dumneavoastră bine
Preaiubită tinerime
Că cuvântul-neascultat
Nici în samă nu-i luat
Vă rog tare și fierbinte
Să luați puțin aminte
Și astăzi trebuiesc zisă
V-o poftit pă tăți la masă
Cum a ști ea mai fierbinte
Dar mireasa zâce-așe
Va spune pân gura me
De-acasă nu pot pleca
Până nu m-oi adresa
Mai întâi părinților
Căci am fost sub scutu lor
Că de mica mo ferit
Di pă vatră și nu pic
Și de foc să nu mă frig
Iară când am fost mai mare
69
Fost-am de ajutorare
Am săpat și-am secerat
Și tăt lucru l-am lucrat
Am știut ca orișicine
Cum îi rău și cum îi bine
Iar la discoteci și nunte
Am fost o fată de frunte
Și apoi începe să-și ieie iertăciuni:
Da-nainte de pornit
Rămas bun tătic iubit
Pentru câte ț-am făcut
Câtă vreme m-ai crescut
Până când m-am făcut mare
Ț-am făcut și neascultare
Iar acuma la plecare
Să zâci tătucă cu foc
Nu merg să no iau în samă
Nici p-ame iubită mama
Din ceasu’ ce m-o născut
Hodină n-o mai avut
Noaptea din somn o sculam
Și ca și-un copil plângeam
70
Și cum mă sculam din somn
Îmi dădea-i țâță s-adorm
Și mă legănai mereu
Și cred că ț-o fost greu
Pentru tote-ți mulțămnesc
Și tot binele-ți doresc
Vino-aici să te sărut
Pentru noi loc no fi mai mult
Îți iei de la frați, de la surori, îi lungă….
R: Și la nănași să zâce ceva?
Ucu: La nănași, nu.
R: Și cum să iuié’? Ziceți-mi câteva iuituri de-astea?
Ucu: Apoi, coborând,
Ieșit-o femeile
Câte două, câte tri
Și ne potă bdiciuli
Bdiciulească cât de bine
Că nouă nu ni rușine
I-am gătat bugăt de bine
Deci pă miroi, no, mai era câte o gagică de-a mirelui, și
când trece p-acolo:
Ieși afară fugubu
Că ți-s-aprinde hornu
Că de cant te-ai măritat
71
Hornu nu l-ai măturat,
d-astea….
Pă din sus de biserică
Mândră rouă să rădică
Roua trebe scuturată
Și mireasa cununată
În multe.
R: Și la horă să iuie?
Ucu: No, să mai iuie.
R: Ce, cum iuieu la horă?
Ucu: Amu, tăt felu.
R: Nu v- amintiți una?
Ucu: Nu. Nu că să iuie așe.
R: Da spuneți-mi cum să iuie.
Ucu: Nu.
……………………………………………
R: Să mai păstreză ceva tradiții sau obiceiuri aici în localitate? Nu
știu, la paști, Crăciun sau alte sărbători?
Ucu: So’ stricat și aste’ și obiceiurile cum o fost. Înainte, când am
fost io fecior, mereu feciorii la fete sara, amu mărg fetele la feciori.
Apoi la colinzi, la Crăciun ne srângem pasta vale-o gașcă, gropa
era altă gașcă și dealu altă gașcă. Fetile așteptau acasă, tăte, așe era
colacu pă masă, rotă pă lângă colag sticle cu vin la care mulțămei’.
Era sticla cu vin îndulcit, strut agățat pă ie. Am mulțămnit și de ale.
72
R: Și cum mulțămneți? Sau cum să zice?
Ucu: Și asat este ca cerutu de la mireasă.
R: No, ziceți-ne un pic.
Ucu: Mulțămnim lui Dumnezău jupâne gazdă
Că astăzi am ajuns și această sfântă sară
Numită, preamărită sărbătoare numită
Sărbătoarea fraților, dragostea fârtațîlor.
Fete cu maicile lor, feciorii cu tații lor
Această sfântă sară Dumnezău o dat
Nime-n lume nu-i sărac, oriunde intrăm în casă
Numa colac mândru vezi pă masă
Colaci mândri aleși, de la Dumnezău trimăși
Dar în acel cornuțăl de masă
Este-o scumpă de o iagă
Care și mie mi dragă.
Acoperită-n flori de mac
Poate că-I bună de leac
Acoperită-n flori de tei
Be tu, Mărioară, sau cum o fost, dacă vrei
Noi nu știm până ce-o descoperim
Iată c-o descoperim, de mirosul ei tăți ne topim.
De-ar veni pălinca ca ploaia
Că ni cam supărată găzdoaia
Că nu i-am zâs corinda ca la vecină-sa
73
Hie găzdoaia noastră sănătoasă
Cu voie bună, cu-a ei gazda-mpreună
La mulți Crăciuni și ne-nveselim
Tăt cu bere și cu vin
Și cu rom din hurdău de la Șilon
Da’ Șilon, iel nu-i de ominie
Că ne dă vinu leșie
Asta nu-mi face nimnică
Că numa pă iel să strâcă
Și vinițu și-l mânâncă
Că noi avem poprică și piper
Și-l tomnim cum noi vrem
Noi avem poprică și mniere
Și-l tomnim p-a nostră plăcere
Dum, du, rum, de-abde mă duc
Și din sat de-abde mă trag
Și din sărăcie mare, n-am cămașe pă spinare
Fă bine dă-mi un fuior
Și-mi fac ață la picior
Iară de ai dă-mi și două
Să-mi fac ață l-amândoă
Că de când lucru p-aici
N-am nici ață la optinci
Ei măi flăcăi, voi în casă vi-ți băga
74
Pă mine afară mi-ți lăsa
M-oi trage și io pă acel grind
Câtingan și obidând
Până-n cel colt de masă
Voi mai spune câte-o rămasă
Că afară plouă de varsă
Mă bat stropii pasta gură
De-ar de pălincă rece
N-aș ave bai și-mă-nece
Că de ce m-ar înneca,
De-ace mai multe v-aș înșira
Cu pălinca despărțit
Tătă noaptea n-oi dormi
Pălinca s-a ciunta
Mulțămniri gazed-oi da
Și noi mai departe om pleca
Și c-un strut de busuioc
Să ne deie Dumnezeu la tăți noroc
Și apoi zîce omu Haidați în casă!
R: Ce frumos! Și daca cum mulțumeați luați stica aceea
împodobită?
Ucu: A, aceea era a mea.
R: Da dumneavoastră vă ocupaț tot timpul de mulțămnitură?
Ucu: Da, cât am fost fecior.
75
R: Cum erau compartimentate casele bătrânești atunci? Câte
camera erau?
Ucu: Rareori unde o fost două camere.
R: Unde-o fost două? Și cam câte erau?
Ucu: O camera, Așa îi zicea casa, tindă și talpă- tărnaț. Atâta o
fost casele bătrânești.
R: Și gospodăria? Ce aveau în curte, ce anexe?
Ucu: O șură de-ave, de nu, era mai mica, îi zâce colniță. Acolo
țâneu o văcuță, de aveu, capre no. Niște cotețe pentru porc și birou.
Biroul era de informații.
R: Oare ați prins procesul de cultivare al cânepii sau inului?
Ucu: Exact.
R: Ce ați prins, cânepa sau in?
Ucu: Și in și cânepa.
R: Cum? Care era procesul? Cum se făcea inul ăsta? Cum se
cultiva?
Ucu: Să sămăna cu mâna.
R: Inu?
Ucu: Inul sămâna, am prins pă vreme CAP-ului, inu-l sămâna cu
sămânătoarea.
R: Și cânepa cu mâna?
Ucu: Cânepă nu semăna la CAP, nu semăna cânepa. Acasa
semănam, cu mâna să sămăna, da bine, nu să sămâna exagerat, că
76
de-aceie tîi bine tare minte. Atât-o trebuit și stau lângă ie’ cand
până când o ieșit.
R: Da de ce o trebuit?
Ucu: Pântru păsările. Să nu lăs’ păsările să le mânânce. Mânca
sămânța.
R: Și stăteți lângă ie?
Ucu: Acole.
R: Zi noapte? Zi..
Ucu: Da. Zua.
R: Și cam câte zile trebuie să stați?
Ucu: Bine, nu stătem numa io. Stătem acolo o săptămână o
săptămână și. Da’ ne mai schimbam, am fo’ patru frați, trebuie’ să
stăm acole’ să nu o culeagă păsările. Ș-apoi să culege’, să lega’, să
duce’, o ducem la toptilă, cum zâcem, o băga acolo să se topească,
ad-o acasă, înșiră-o să să usce, fă-o n-apoi mânuntiuri, dă-I la
zdrobditori, la periet, până ieșe canuri, urzală și fuior.
R: Da ce-s canurile, urzala și fuiorul?
Ucu: Așa, să împărțe în trei categorii, la final.
R: De exemplu canurile ce-s?
Ucu: Cănurile-s alea mai, cum să vă spun, mai rămân, și de alea să
foloseu la țolurile rele.
R: Și urzala?
Ucu: Urzeala era după cănuri.
R: Adică din ale mai bune?
77
Ucu: Canurile erau mai grămadă. Deci nu le putei să le faci fuior.
Deci primul care ieșe fuiorul era lung, alas să torce, ș-apoi să urze,
trece pân multe etape până ajunge pă război..
R: Am înteles. O existat aici zvonuri despre existența strigoilor?
Ucu: Da.
R: Și ce-ați auzit dumneavoastră despre strâgoi?
Ucu: Un vecin de acolo, pote’ am fo io mic atunci, da să poveste
de iel. O fost la moară și o venit cu făina în spate de la moară
noaptea și s-o suit acolo în afară de sat, cum îi zâcem noi, pă
titulaca. Și acolo s-o întâlnit cu strâjile. Iera niște lumânări care tăt
jucau. Și o zâs către ele, că, probabil asta era să zâcă, spor la danț.
Și ele i-o răspuns, spor la ce duci, da să nu spui la nime că te-ai
întâlnit cu noi că tăt mori. Și el o mărs acasă cu făina, și o golit cum
era ladă atunci de țâne fărina, și apoi nevastă-sa o tăt luat și o copt,
no, făce în cuptor, numai nu o scăzut din ladă fărina. Măi omule,
ce-i, mai fost-ai, N-am mai fost, nu i-o vut spune. Până la urmă i-o
spus: M-am întâlnit cu strâjile și o tăt fost gata. O murit.
R: Da ce credeți, chiar o existat?
Ucu: Da.
R: Da, de fapt strigoii ăștia, sau strâjile nu știu cum se zice aici, îs
ființe rele? Sau bune? Că, acuma, dacă stau să mă găndesc, de fapt
i-o urat spor, o avut multă făină omul, dar pe de altă parte o murit
din cauza lor.
Ucu: Daca nu spune, dacă nu spune.
78
R: Dacă nu spune.
Ucu: Da. Stâgoii, adică omul care îi strâgoi se cunoaște și când îî
viu.
R: Adică? După ce?
Ucu: Au coadă aici pe spate. Io știu că o fost unu, bine, povestea
lumea, asta, pă ala îl cunosc io, am fo la iel în casă de câte ori și
am băut acolo. Noaptea, ieșea duhul ala din el, așa rămânea pe pat
ca ș-on lemn. Ne povestea nevastă-sa, Poveste că nu avea voie să-l
ăîntoarcă. 9 hotară umbla.
R: 9 hotară? Și el știa că-i strigoi?
Ucu: Da cum. Nu era singurul din sat.
R: Și nu vă temeați de el?
Ucu: O fost 9 atunci, 9 strigoi în sat. El o spus. El nu să trăge,
cand… el o spus zice suntem 9, 9 suntem de tăți. S-ăntălneu sara.
R: Să-ntâlneu... Și am auzit că era și treaba asta cu luatu’ laptelui
de la vacă. Strigoii luau laptele? Sau cine?
Ucu: Nuu, alea sunt niște babe. Nu știu cum îl luau sau cum nu-l
luau. Da știu că acolo unde-am stat ieu, pasta vale, încă mai încolo,
era o bătrână, aceea lua, lua laptele și când venea ciurda, cum
cobore-n sat, așe’ șede pă scări cu o bota și din bot-aceea mulge’,
mulge’ din botă și lua laptele.
R: Avea lapte și lua de la vaca ei, sau cum?
Ucu: Nu, nu cum trecea ciurda pe drum. Le mulgea din botă
laptele.
79
R: No. Da, de deochi s-a auzit aici? Deochi sau băbdiță?
Ucu: Deochi.
R: Și ce se auzea? Ce era? Ce îi?
Ucu: Așa … țî să întoarce stomacul… Îți vine să vomiți…
Căscălești.. Îți trebuie cărbuni sau chibrite. Descântat.
R: Știți cum se descănta?
Ucu: Da.
Se luară 99 de muroi cu 99 de descântători
Ne mereți voi 99 de muroi cu 99 de descântători
Noi merem la sângele și-l bem, carnea s-o mâncăm
Io vă-ntorc cu sărucul meu mai tare ca lui Dumnezeu
Mereți în vale roșie, acolo este un berbece
Tăieți-I carnea, mâncați-o, sângele beți-l.
Persoana respectivă să rămâie curat ca grăul del curat
Ca Dumnezeu ce l-a dat
Ca măsa ce l-o făcut
Nimic în lume nu l-o durut din ziua de astăzi
Din ceasul de-amu
și apoi sulfa așa de 3 ori peste cărbuni,
R:Da, Așa. Și suflai de 3 ori peste cărbuni, și dup aia?
Ucu: Și, îi dai să înghițească, mai dai p-aici, merei cu cana și cu
cuțâtu cât descânți tăt faci cruce acolo, o aruncai la streșină, la
streșina casei s-aruncă apa din ie’, se întoarce cana cu fundul în sus
și se pune dup ușe și cuțitul și cana.
80
R: Foarte interesant. Știți și alte descântece? Pentru altceva?
Ucu: Nu știu.
R: De băbdiță nu s-o auzit aici?
Ucu: Știu că era o femeie, povesti, ne povestea că merea cu bani
mărunți și aduce omu și din temerită.
R: Cum?
Ucu: Poi, numa țurgăle lanțurile, așa vine pă sus … lucrea cu
dracu. mere’ la ceva prun cu ceva bani mărunți, și tăt’ arunca bani
acolo și scuturaa prunul, ce știu cum tăt’ zâce:
Eu nu scutur prunul,
Eu scutur nebunul
Nebunul îl scutură lacul
Lacul îl scutură pe dracu
Dracu să-l scuture pe care vreie ie
Și-l aducă de colo
Știle Domnu.
R: Vă mulțumesc1 Vă mulțumesc
tare frumos!
81
2. CONFESIUNILE COLEGILOR
Despre unchiu′ UCU
Sunt câteva luni de când ne-a părăsit, iar această pierdere

este una dintre cele mai dificile experiențe emoționale din viața
mea și a familiei noastre.
Moartea poate interveni în orice moment al vieții. Uneori,
ne așteptăm să se întâmple, din cauza vreunei boli sau a bătrâneții,
dar alteori, se întâmplă brusc, fără vreun avertisment, fără semnale
clare.
Viața nu este apreciată pentru lungimea ei, ci pentru
conținut. Să spun că „era‟ (deși e greu), era o reflectare a lumii sale
interioare, „era el‟, nu-i plăceau alte roluri și era omul care ardea,
nu era stins sau potolit. Avea o flacără ca o lege a vieții și în tot ce
făcea punea din sufletul lui, care parcă exclama: „Trăiască flacăra
vieții!‟.
Cine era?
Răspuns: „Io-s UCU Zaichi, io-s copil de mamă văduvă, io-
s pruncu Văsălichii lui Gheorghea Văsălichii lui Peităr din Dâmboc
sau io-s Peitărean‟.
Era o oglindă clară a convingerilor, a credințelor, a
gândurilor, a experiențelor și, cum i-au fost acestea, așa i-a fost
viața.
82
Era un spirit liber, ca un haiduc. Fiecare zi arăta ca o mică
viață deoarece seara își făcea bilanțul lucrurilor realizate.
Era plin de energie și era cunoscut ca un optimist, harnic,
priceput la multe lucruri și, mai ales, glumeț. Avea răspuns la toate
și făcea glume pe seama evenimentelor și a situațiilor din viața lui
și a celorlalți, fie ele evenimente vesele sau triste, în diferite grade.
Spunea glumind adesea: „Io-s om cu vastă cultură‟.
Nu punea în calcul efortul pentru realizarea unui lucru,
vedea bucuria realizării lui, bucuria de la final.
Era o persoană care avea ceva mai profund decât mulți, o
persoană a cărui suflet chema...chema la ceva, mereu era ceva de
făcut, se grăbea către ceva...chema la dans, chema la nuntă, chema
la colinde, chema la școală, chema la muncă.
Știa că viața nu e făcută să fie ușoară, e făcută să fie trăită.
Uneori bună, alteori aspră, dar cu fiecare urcuș și coborâș, cu
trecerea anilor, l-am descoperit tot mai convins de legea lui:
„Trăiască flacăra vieții!‟. A ars repede, a ars puternic pentru el și
pentru ceilalți. Iubea viața, iubea din tot sufletul oamenii, iubea, în
aceeași măsură, folclorul și tradițiile. Știa să sară în foc, la propriu,
când era un incendiu, din dorința de a ajuta.
Amintirile îmi vin ca o furtună, îmi sunt dragi și încă îmi
sunt calde, așa cum era sufletul lui. O amintire mai recentă...era
luni, 12.10.2020, când, așa cum se întâmpla de foarte multe ori, a
venit cineva și i-a spus că nu are lumină, că a cinat pe întuneric.
83
Soția, protectiv l-a întrebat: „Poți merge acuma?‟. Răspuns: „Cum
să nu mă duc, Mărioară? Ai auzât că oaminii aiștia o cinat pă
întuneric? Mă duc, amu!‟. Și, pentru că-i plăcea să ajute, a mers. El
nu refuza, de altfel, pe nimeni. Nu știa să spună: nu pot, nu vin, nu
fac. Așa era mereu. Nu cred că sunt multe gospodării în sat în care
să nu fi fost să lucreze ceva și nu punea în calcul faptul că avea și el
acasă lucruri de făcut. Lucrurile lui mai puteau aștepta.
Era un om plin de viață, iar „boala‟ lui era munca. N-avea
teamă de oboseală, de durere, n-avea resentimente. Închidea uneori
ochii la ce vedea, dar nu-și putea închide inima, rămânând deschis
în fața oamenilor pentru că nu putea trăi o viață goală. Aș spune că
sensul vieții lui era: „Serviți pe alții și faceți bine!‟. Viață nu
înseamnă doar să trăiești, ci să simți că trăiești. Își trăia viața în
inimă, i se reflecta în ochi și o manifesta în acțiuni: bătea coase și
cosea, repara drujbe, făcea cozi pentru unelte, suda, făcea instalații
electrice, zugrăvea, construia, planta pomi și-i îngrijea, lucra
pământul, făcea hamuri și se pricepea la cai, iubea natura, iubea
foarte mult pădurea lângă care a crescut.
La dansuri trăia o adevărată bucurie care îi venea de undeva
din spate, din generații, din neam. Asculta sunetul viorii și-i vibra
sufletul, dansul și vioara produceau un farmec în interiorul lui și
atunci își dezlănțuia bucuria adevărată, secretul inimii, făcându-l
fericit. Atunci era în deplin acord cu viața.
84
Era un om care a semănat bucurie în jur, la multe generații
de copii pe care i-a învățat: Viflaimul, colinzile vechi și dansul la
șură, cum era odată. A luminat astfel viața altora și nu poate fi lăsat
fără amintirea bucuriei, chiar dacă sufletul este dincolo. Când
piciorul era rupt, operat, mâinile lucrau ceva, apoi piciorul s-a
vindecat și-i plăcea să spună: „Până vine picioru′ la mână, nu mă
lăs de danțuri!‟. O imagine a mâinilor lui putea spune foarte multe
despre el.
La Crăciun, mesajul unor colinzi vechi îi umezeau ochii.
Cunoștea bucuria și găsea bucuria în lucrurile simple, așa că simplu
spunea, dar din suflet: „Hai să facem, măi! Da, măi, putem! Una-
două gătăm!‟.
L-am văzut bucuros, l-am văzut și supărat când eșua..., însă
niciodată cu mâinile căzute. Când le-am văzut căzute, coborâte am
știut că e soarta...pe principiul „Dacă eșuezi, vei fi supărat, dar dacă
îți coboară mâinile, e sortit‟. Soarta l-a chemat lângă ce-i era foarte
drag, acolo și-a petrecut ultimele clipe, lângă tractorul despre care
spunea: „Pe tractor mă relaxez‟.
Felul în care privim viața depinde de noi. Uneori
schimbarea punctului de vedere, a unghiului din care privim, poate
schimba totul. Așa l-am cunoscut și am călătorit pe parcursul
anilor.
În ultima perioadă, însă, părea că poartă o povară pe umerii
obosiți de drum, de întâmplările trăite în călătoria numită viață.
85
Unele călătorii durează mai mult, altele mai puțin. Dumnezeu știe
lungimea drumului fiecăruia.
Dacă l-am fi întrebat ce ar fi luat cu el în lumea de dincolo
ar fi spus „lumină‟ și asta pentru că zicea uneori: „Măi, io și
dincolo îmi bag curent și le-oi băga și la cialalți să putem juca
cărți!‟.
Ar mai fi multe de spus..., dar, nu în ultimul rând, le
mulțumesc celor care ne-au fost alături în acele zile dificile și
închei, rostind creștinește:
„Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!‟.
Nepoata,
Alexandra Andreea PODINĂ
Profesor la Școala Gimnazială Băița de sub Codru
86
Domnul Ucu,
Îmi amintesc cu foarte mult drag și deosebită considerație

de domnul Ucu și de aceea îmi vine foarte greu să vorbesc despre
dânsul la trecut deoarece a fost una dintre persoanele care m-au
primit cu multă căldură în această școală cu 7 ani în urmă și a
contribuit la integrarea mea mai ușoară în colectivul școlii, astfel
mi-am putut desfășura activitatea mea profesională cu multă
responsabilitate și entuziasm încă de la început.
A plecat prea brusc din mijlocul nostrum, lăsând multe
amintiri frumoase ce pun în evidență următoarele calități pe care le-
a avut și pe care le-a transmis cu deosebită pricepere și dăruire
celor cu care a colaborat: cadre didactice, elevi, părinți, etc.
Încă de la venirea mea în această instituție am avut o
colaborare frumoasă cu domnul Ucu, întotdeauna raspunzând cu
promptitudine si seriozitate solicitarilor în cea ce privește
dezvoltarea și întreținerea bazei materiale și culturale a școlii.
Îmi lipsiți foarte mult dragă domnule Ucu, îmi lipsesc
sfaturile sincere și părintești pe care mi le dădeați când organizam
activități școlare și extrașcolare, folosind omenia, blândețea,
discreția și priceperea, fără a vă plânge vreodată de ceva sau de cei
din jur.
87
Prin plecarea din mijlocul colectivului nostrum și al
comunității, s-a pierdut din armonie, dragoste și pasiune pentru
ceea ce-i românesc, de aceea, noi cei ce am rămas, trebuie să vă
urmăm sfaturile pentru a nu va dezamăgi.
Noi știm că dăinuim atâta timp cât suntem pomeniți cu
drag. Aici, în școală, asta se întâmplă, fiincă noi ne amintim de
domnul Ucu cu foarte mult respect și căldură dar și sălile de clasă,
sala de sport, coridoarele, curtea școlii etc., pe care le-ați iubit
vorbesc, fiindcă așa ați înțeles dumneavoastră să scrieți în cartea de
onoare a vieții și a școlii.
Pentru ceea ce a fost pentru noi, Ucu va rămâne mereru în
sufletele noastre dincolo dincolo de cuvinte și timp.
Buciuman Ioan
88
Aurel Petran sau cum îi era porecla, Ucu Zaichii
Câte aș putea să spun despre el. O să încep cu o întrebare: ,,Cine

a fost Ucu Zaichi?”
Întrebarea la care cei care l-au cunoscut au ce să spună. Eu spun
câteva cuvinte care l-au definit pe acest fiu al satului: Hărnicie,
Devotament, Destoinicie și cred că toți cei apropiați lui vor
continua această listă. Un mare îndrăgitor al dansului popular, un
mare maestru al dansului codrenesc și un mare instructor.
Prin mâna sa au trecut generații de copii care poartă cu dragoste
și mândrie costumul codrenesc și dansează ,,Danțurile” pe care
,,Instructorul” lor le-a transmis cu multă dragoste și dăruire. Un
coleg desăvârșit.
Aș putea spune foarte multe cuvinte frumoase la adresa lui. Ne-a
lăsat moștenire ,,Strigăturile pe care le zicea atunci cand cerea
mireasa” , ,,Colindele străvechi”, într-un cuvânt ,,Aurul” străvechi.
Camelia- Cristeluța POP

89
Staroste, coleg, instructor
Despre Petran Aurel sau Ucu Zaichi, aṣa cum îl ṣtim cu toţii
este greu de vorbit la trecut. L-am cunoscut din copilărie, din clasa
I, a muncit la ṣcoala din sat, unde eram elevă.
Anii au trecut iar în anul 2005 l-am invitat să participe ca
staroste la nunta mea, nu a stat pe gânduri ṣi a acceptat. Nenea Ucu
ne-a reprezentat în cea mai importantă zi din viaţa noastră, a fost
părtaṣ la ziua când ne-am unit destinele pentru totdeuna. Era
cunoscut pentru buna dispoziţie, întreţinea atmosfera, tot timpul,
prin utilizarea de glume sau anecdote, respecta pe toată lumea, avea
o vorbă “ Mânca-te-ar binele!” ceea ce înseamnând că era un om cu
gânduri bune.
Nunta
lui
Florin
si
Andre
ea
Pop,
27
august
2005
90
În anul 2010 am devenit colegi de muncă, un om harnic,
priceput, cumsecade care întotdeuna ne-a fost de mare ajutor. Pe
lângă toate acestea iubea ṣi respecta tradiţiile ṣi obiceiurile
codreneṣti. A fost instructor de dans, primul instructor al fiicei mele
când avea doar trei ani, avea multă răbdare ṣi se dedica în totalitate
copiilor ṣi celor care aveau dorinţa să înveţe să joace dansul
popular. La orice activitate care tema era obiceiuri ṣi tradiţii
codreneṣti, nenea Ucu era nelipsit.
Prin promovarea tradiţiilor ṣi a obiceiurilor codreneṣti, prin
glumele, amuzamentul ṣi buna dispoziţie de care dădea mereu
dovadă, nenea Ucu va rămâne mereu viu în amintirea noastră.
Andreea- Raluca POP

91
Amintirile, o piedică în calea uitării
Petran Aurel și Blidar Crina,

februarie 2019, Școala Gimnazială Băița de sub Codru
Îmi amintesc cu nostalgie de ziua când l-am cunoscut pe
Ucu, în ianuarie 2017, și chiar râdeam cu el de această întâlnire de
multe ori pe urmă. A venit să mi se prezinte, însă, ghiduș cum era,
nu s-a prezentat cum ar fi făcut oricare dintre noi, adică Petran
Aurel, muncitor de întreținere în școală. Nuu, nici pe departe. El mi
s-a prezentat ca pruncu Văsălichii lui Gheorghea Văsălichii lui
Peităr de pe Dâmboc, la care eu, i-am răspuns Mai pe scurt, vă
rog! Iar el: Ucu.
Un alt moment drag mie, a fost când a venit împreună cu
colegul și prietenul lui foarte bun, Gheorghică, șoferul. Deci, au
venit la mine în birou ca doi copilași nevinovați, îmbufnați supărați
și mi-au cerut să le zic pe nume să nu îi iau cu domnul, că altfel ei
se simt ținuți la distanță de mine, marginalizați și nu îi consider
92
colegi. Nu faptul în sine a facut ca să imortalizez în sufletul meu
acest moment ci fețele lor, atitudinea lor de copii nevinovați. M-am
simțit ..... ca acasă. Micile gesturi îți dau aripi să zbori și te fac să te
simți puternic, aproape, prieten, coleg.... și lista poate continua.
Ucu, obișnuia să ne încânte cu vorbele sale pline de duh,
venea câteodata în sala profesorala sau în birou și ne recita câteva
versuri sau ne amuza cu câte o anecdotă. Era o carte deschisă ce
ascundea comori nebănuite ce așteptau să fie descoperite. Cu el nu
te plictiseai niciodată. Când îl provocam la o poveste despre
obiceiuri și tradiții el începea a depăna din amintirile sale. Astfel,
ne spunea că a prins vremurile când în loc de pâine se consuma
mălai, mălai copt în cuptor pe frunză de varză, și, cu toate că am
mai mâncat mălai și știam cum se face, cunoșteam rostul și
rânduiala folosirii mălaiului de la părinții și bunicii mei, cu
siguranță, de fiecare dată când se va vorbi despre mălai, sau voi
avea ocazia sa mănânc sau să prepar mălai mă voi gândi la colegul
nostru Ucu, pentru că avea talentul de-a spune lucrurile într-un mod
aparte, unic.
In una din zile, i-am propus să sriem o carte cu tot ceea ce
știa el, cu toate versurile, cântecele, poveștile, prezentările
rânduielilor ocazionate de diferitle sărbători religioase sau laice, cu
ceea ce îi plăcea, ce știa, ce avea memorat. El a spus ca o sa o
facem și pe asta, dar se pare că viața ne-a păcălit, de aceea este
foarte important să nu amânăm planurile, să nu lăsăm lucrurile
93
neterminate, dar .... de fapt nu putem face nimic decât să acceptăm
cea ce ni se întâmplă.
Am mai avut noi și supărări, nu putem nega acest lucru, dar
în care familie nu se mai abat și norii, pentru că așa am fost și noi,
și suntem încă, o familie, cu bune și rele, o familie care a început să
își piardă membrii. Din păcate, aceasta este rânduiala omenirii, prea
devreme poate, dar cine suntem noi să judecăm astfel de lucruri.
Probabil că Ucu și-a încheiat misiunea pe acest pământ și
Dumnezeu l-a chemat la el, cu toate că noi nu am fost pregătiți de
acest lucru.
Cel de-al treilea moment care mi-a mers la suflet, a fost...
cu câteva zile înainte să moară.
A venit la școală cu concediul medical, după ce a fost la
medic la control, și mi-a zis pe un ton ciudat, cu un oftat
îndelungat, amar: Ei, doamnă, îi bai cu mine! Deși m-a răscolit, nu
m-am gândit că ar putea fi atât de grav, el care era plin de viață,
șugubăț și vivace ... Nu, nu putea să fie atât de grav.
Mi-a povestit ce i-a spus medicul, am și râs puțin, pentru că
a zis: Mi-o zâs doctorița că de sâmțăsc că mă strânje de gât să ieu
un bumb. De nu-mi trece, să mai ieu unu, și de nu îmi trece nici
așe, să sun la salvare. Făcea haz din orice situație. Nu m-am gândit
că nu vor trece nici 10 zile și colegii vor suna după salvare, după
doamna asitentă, familia va încerca să îl resursciteze, colegii se vor
94
agita neputincioși în jurul lui, iar Cipri, prietenul său va simți că il
pierde, că pleacă și nu îl poate nimeni opri din drumul său.
Mi se părea, în acele momente că au trecut ore întregi până
a sosit Ambulanța. Ore lungi, grele, apăsătoare. Ne simțeam
neputincioși, eram ...disperați. ulterior am constata că de fapt
Ambulanța a sosit chiar repede, însă moi aveam atunci altă
percepere a timpului pierdusem noțiunea timpului pentru că ...
simțeam că viața lui se strecoară afară și pleacă. Nu..., nu putea fi
adevărat. Am negat acest lucru chiar și când, deși paramedicii încă
se mai luptau pentru el să îl mai rețină aici cu noi, să îl readucă la
viață, resurscitându-l, cu toții eram conștienți că este prea târziu.
Nu, nu putem accepta asta, era prea dureros. Dar ... inevitabilul s-a
produs.
Rămân doar amintirile. Da, amintirile rămân, sunt dureroase
însă, cu toate că sperăm ca timpul să le facă mai ușor de
rememorat. Cu siguranță ne va lipsi tuturor, colegi, elevi părinți,
comunitate dar mai ales familiei. Azi școala noastră este mai
săracă, este pustie, este școala pe care a iubit-o atâta, atât de mult,
încât cu 2-3 ore înainte să moară, Ucu a venit să dea o raită prin ea,
a vorbit cu colegele lui, ca și cum și-ar lua rămas bun.
Rămas bun, Ucule!
Crina-Rozalia BLIDAR
Director, profesor la Școala Gimnazială Băița de sub
Codru
95
3. Mărturii și interviuri
a. De la prieten din copilărie la coleg de muncă
Ucu a fost un copil bun, am copilărit cu el, fiind vecini, am

feciorit împreună, am mers împreună la fete, ne-am înțeles bine. Eu
m-am însurat mai repede ca el, el s-a însurat mai târziu. Am fost și
colegi de muncă. Am umblat la fele l-aolaltă, el m-o dus la fete
prima data. O avut drăgută multe, s-a descurcat bine, no, care cum
o putut. Umblam cu feciorii, el ne programa care cum să rămânem
în tindă cu fata, să nu ne băgăm unii peste ceilalți. Zicea: Aici
rămâi tu, că asta ți-e prietenă ție, dincolo rămâi tu că ți-este
drăguță, și tot așa.
În seara de Craciun se abăteau mai mulți feciori, aici din-
sus. Care erau mai pruncoteni și mai bătrâni. apoi depinde cum te
descurcai, cei mai bâtrâni decideu, de fapt, Ucu era cel care
decidea. Era un lider, toată lumea asculta de el. Cine îi intra în
grații, era bine văzut.
Am umblat cu el și la fete și la dansuri. Am umblat cu el de
tizeș. Plăteam ceatarâșii noi, apoi strângeam de la cei prezenți, și
dacă ne ieșea în plus mergeam la bufet, mâncam mici, bere, iar
dacă ieșeam în minus, puneam de la noi.
96
Cand a murit, m-am fost dusă colo în capătul satului să văd
un lan de porumb. Și ..Sună telefonul. Cum sunt și bolnav, așa,
imediat mă panichez. Mă sună contabilul. Alo! Ce faci? Bine, zîc.
Nu m-o întrebat că unde-s că dacă știa poate că nu îmi spunea.
Eram cu tractorul și eram cu tractorul în capătul satului. Mă, face, o
murit Ucu. Dintr-odată n-am văzut nimic în fața ochilor. Totul s-a
înnegrit. Nu îmi vine a crede. Nici nu știu cum am ajuns acasă.
Am mai avut noi gâlceavă, dar a fost mai puternică
prietenia noastră. Eram împreună peste tot. Încă nu îmi vine să cred
că nu mai este.
De la tovarășii de joacă din copilărie la junii însetați de
experiențele vieții, până la camaraderia adultului copt și pregătit să
ia viața în piept, noi doi am împărțit multe momente frumoase și
demne de păstrat în cutia secretă a amintirilor prețioase.
Marin Dumuța
Muncitor de întreținere la Școala Gimnazială Băița de sub
Codru
97
b. Intreviu luat domnului viceprimar de către Raffaele,
elev în clasa a VI-a la Școala gimnazială Băița de sub
Codru
Raffaele: Care a fost visul lui nenea Ucu ?
V: Visul pe care l-a avut a fost Acela că a vrut să ducă tradiția mai
departe. De când a fost tânăr a fost preocupat de păstrarea tradiţilor,
a portului popular, muzica populară și, nu în ultimul rând, dansul
codrenesc
Raffaele: De când aţi fost prieteni cu Ucu Zaichi?
V: Am întreţinut o relatie bună de prietenie cu acesta din copilărie
ne ajutam reciproc la treburile din curte.
Raffaele: A fost acesta un exemplu de urmat?
V:Da, deoarece era un om foarte harnic si mereu te puteai baza pe
el.
Fiind vecini, ne duceam peste tot împreună. Ne ajutam
reciproc și ne puteam baza unul pe celălat. A fost un om de ajutor
comunei din punct de vedere uman și professional. Ca viceprimar,
ne puteam baza pe el. Acesta ajuta şcoala, primăria dar şi oamenii
din sat .
Raffaele:Cum aţi reactionat la aflarea veștii că a decedat?
V: Când am auzit că acesta a decedat am fost şocat, n-am putut
să cred cum un om aşa de bun a putut sa ne lase singuri.
98
c. Interviu luat lui Loaţi Miii de către Renata Rus, elevă în
clasa a VI-a la Școala Gimnazială Băița de sub Codru
R:.Când l-aţi cunoscut pe nenea Ucu?
L.M: Il cunosc de 40 de ani.
R.: .Ce relaţie de prietenie aţi avut cu nenea Ucu?
LM: Am fost prieteni foarte buni.
R.: .Credeţi că nenea Ucu a fost un bun dansator?
LM: Da. A fost un dansator foarte bun.
R.: De cât timp îl cunoaşteţi pe nenea Ucu la echipa de dansuri?
LM: La echipa de dansuri îl cunosc de 30 de ani.
R.: Cum îi spuneaţi la nenea Ucu?
LM: Ucu Zaichii
R.: Aţi participat la diverse dansuri cu nenea Ucu?
LM: Am participat la foarte multe dansuri cu el.
R.: Credeţi că nenea Ucu ar fi fost un tată bun?
LM: Ar fi fost un tată extraordinar de bun.
R.: Mai aveţi ceva să ne spuneţi despre nenea Ucu?
LM: Ucu o fost un om extraordinar de priceput în toate lucrurile.
Nu îl voi uita niciodată. Păcat că a murit aşa devreme deoarece era
un om foarte tânar şi harnic!
DUMNEZEU SĂ ÎL IERTE!!!
99
d. Interviul luat de Lorena Dragoș, elevă în clasa a VI-a la
Școala Gimnazială Băița de sub Codru, de la bunicul ei
Podina Aurel sau cum ii se mai zice Aurelul lui Simion.
L.D.: Cat de bine l-ați cunoscut pe nenea Ucu?

Aurelul lui Simion: L-am cunoscut foarte bine și am știut multe
lucruri despre el.
L.D.: În ce relații ați fost cu nenea Ucu?
Aurelul lui Simion: Am avut o relație bună cu el, mai ales că mi-
o fost verișor de al 3-lea.
L.D.: În ce an s-a născut nenea Ucu?
Aurelul lui Simion: El s-a născut în anul 1960.
L.D.: Cu ce v-a ajutat nenea Ucu?
Aurelul lui Simion: Mi-o ajutat săracu cel mai mult cu curentul,
în multe locuri mi-o băgat curent.
L.D.: Cum îl descrieți pe nenea Ucu, ce fel de persoana a fost?
Aurelul lui Simion: O fost un om tare de treabă și sufletist.
L.D.: Daca ar fi să îl caracterizați pe nenea Ucu într-un cuvant,
care ar fi acela?
Aurelul lui Simion: Un om foarte sufletist.
100
e. Ma numesc Dragos Lorena si acesta este interviul pe
care l-am luat de la unchiul meu Ghiț Traian despre
nenea Ucu.
L.D.: Cât de bine la-ți cunoscut pe nenea Ucu ?

T:L-am cunoscut foarte bine, de când am fost fecior.
L.D.: În ce relație de prietenie ați fost cu nenea Ucu?
T: Intr-o relație foarte bună.
L.D.: De câți ani l-ați cunoscut pe nenea Ucu?
T:De vreo 30 de ani.
L.D.: Ce fel de persoană a fost nenea Ucu
T:O persoană foarte bună, corectă.
L.D.: Ați făcut ceva activități mai speciale cu nenea Ucu?
T:Da , am făcut dansuri populare.
L.D.: Credeți ca nenea Ucu a fost un om priceput în dansuri?
T:Da, o fost o persoană foarte pricepută mai ales in dansurile
populare.
L.D.: Cum vă simtiti când știți că nenea Ucu a murit asa repede?
T:Îmi pare foarte rău că o murit că dacă nu murea se mai continuau
si dansurile populare.
L.D.: În ce cuvânt îl caracterizați pe nenea Ucu?
T:Un om foarte bun.
101
f. Interviu luat de Petran Raul Fracesco, elev în clasa a
VI-a la Școala Gimnazială Băița de sub Codru,
domnului Dragoș Traian, secretarul Primăriei Băița de
sub Codru
R: Când și cum l-ați cunoscut pe Ucu?

D.T.: În urma cu mai mult de 40 de ani, fiind apropiați de vârstă,
la baruri, discoteci.
R: Cum era privit Ucu de cei din primarie?
D.T.: Erau împărțite părerile, unii îl considerau cunoscător al
datinilor și obiceiurilor fiind implicat în activitatea formației de
dansuri din comuna.
R: Era apreciat de angajatii primariei? Daca da, de ce era apreciat?
D.T.: Era apreciat pentru naturalețea lui, limbajul arhaic utilizat în
activitatea culturală și pentru activitatea de staroste.
R: A fost sprijinit (din ce știți dumneavoastră) de primarie în
activitățile sale artistice?
D.T.: A fost sprijinit în perioada în care s-a ocupat de formația de
dansuri.
R: Cum l-ați caracteriza pe Ucu în câteva cuvinte?
D.T.: Devotat muncii pe care a facut-o, sociabil, fără ranchiună
față de unele persoane care nu-l agreau în totalitate.
102
R: Cu ce credeți ca va rămâne Ucu în amintirea oamenilor din
comună?
D.T.: Cu activitatea culturală desfășurată cu formația de dansuri
din comună și cu cea de staroste.
R: Doriți să adăugați ceva despre Ucu?
D.T.: Regletabil că a dispărut la o vârstă atât de fragedă, având un
potențial mare în activitatea culturală ce putea fi desfășurată în
comună privind obiceiurile zonei Codru.
103
g. Ucu Zaichii -interviu Ionuț Uivarosi, luat de Petrovan
Lorena, elevă în clasa a VI-a, la Școala Gimnazială băița
de sub Codru
L.P.: Cand l-ai cunoscut pe nenea Ucu?

I.U.:La vârsta de 14 ani, fiind în Școala Gimnazială Băița de sub
Codru.
L.P.: Căți ani te-a învățat dansuri?
I.U.: 10 ani, de atunci în timpul liceului eram dansator la el în
formație.
L.P.: Ce relatie ai avut cu nenea Ucu?
I.U.: Am avut o relație foarte bună de prietenie, deși nu a avut copii
,el a fost ca un tată pentru noi toți.
L.P.: Cum îi spuneați la nenea Ucu?
I.U.:Ucu sau Ucu Zaichii.
L.P.: Ce părere ați avut despre nenea Ucu?
I.U.:Am avut o parere foarte buna, a fost un om foarte deschis, un
om foarte bun, priceput la orice meserie a gospodăriei.
L.P.: Crezi ca nenea Ucu a fost un bun dansator?
I.U.:A fost un foarte bun dansator din zona Codrului .
L.P.: Ai participat la diverse spectacole cu nenea Ucu?
I.U.:Da, am participat la foarte multe spectacole cu dansatorii
ansamblului. În tot Maramureșul și în toată țara.
L.P.: Unde le-ați întâlnit prima dată pe nenea Ucu?
104
I.U.:La Școală în Băița de sub Codru, el fiind angajatul școlii pe
acea vreme.
L.P.: Căți ani ai avut cand ai început dansurile cu nenea Ucu?
I.U.:Am avut vârsta de 13 ani, eram încă la Școala Generala la
Băița de sub Codru, și a fost o plăcere pentru mine să fiu în
ansamblul comunei.
L.P.: Cîți ani ați avut cand ați terminat dansurile cu nenea Ucu?
I.U.:Am terminat la vârsta de 23 de ani, după care am continuat în
altă parte.
L.P.: Mai aveți ceva să ne spuneți în legătură cu nenea Ucu.
I.U.:Da, pentru că o să rămână veșnic în sufletele noastre și în
mințile noastre celor care ne-au învățat pașii dansului. Îi suntem
recunoscători toată viața, în special eu, că datorită lui am ajuns să
știm să jucăm jocurile din zona Codrului.
105
Ce ne zic cei doi nepoți, elevi ai Școlii Gimnaziale Băița de sub
Codru
1. Parerea mea despre Ucu, este ca era un om harnic, amuzant
și îi făcea pe oameni să râdă. Uneori spunea bancuri, glume
și ghicitori. Acesta era un om cu o memorie excepțională.
Petran raul Francesco, fiul nepotului Florin Petran din
partea fratelui Ghiță
2. Ma numesc Petran Sorina Andra am 12 ani sunt fata lui

Sorinu Zaichi in sat mi se mai zice Sorina lui Sorinu Zaichi,
nepotu lui Ucu din partea fratelui Mitru. Unchiu Ucu, a fost
un om deosebit un model bun de urmat atât în viața de zi cu
zi cât și în familie. A fost cel mai talentat la dansuri popular
Ucu Zaichii și Sorina lui Sorinu Zaichii
Sper, dragă Sorina, că vei
abandona ideea că nu vei mai
dansa niciodată danțul codrenesc,
acum că unciul tău a murit.
Trebuie să te gândești că unchiul
tău, Ucu, a fost tare mândru pe
scenă când dansa cu tine ca
partenera. Este vorba de moștenirea de familie ce s-a transmis din
generație în generație. Firul nu trebuie interrupt.
106
Gânduri înșirate la o poveste între colegi
Dina Dumuța: Înainte de a mă angaja la școală, la noi era tot

timpul un obicei în care, în seara de Crăciun venea la noi cu
colinda. Avea o colindă foarte veche, La acea masa rotilata. Fiind
foarte bun prieten din bătrâni cu socrii mei și cum mama lui era în
ultima vreme la pat, paralizată, după ce colindam la noi, în seara
de Crăciun mergeam împreună să o colindăm pe maică-sa, că era în
scaun cu rotile. Acolo, ziceam colinda aia cu Când Adam din Rai
ieșea. După aceea, am fost împreună cu el la Crăciun în
Maramureș, că se pricepe tare bine la tăiatul tranșatul porcului .
Ghiț Gheorghe: Era mare meseriaș. Făcea și 2-3 porci într-o o zi.
Îi curăța, era tare îndemnatic la orice. Pentru mine era ca un frate.
Am fost foarte buni prieteni. Nu pot vorbi despre el că încă nu îmi
vine să cred că a murit.
Marin Uivaroși: Avea multe abilități. Eu m-am gândit că nu o să

moară în veci, la cât de plin de viață a fost. Nici nu l-ai văzut
supărat în veci și ca instructor de dansuri a fost foarte bun, foarte
mult iubit de copii și a fost singurul care a știu dansul codrenesc
bine.
107
Dina Duuța:Și când mergeau la colindat, lui el îi plăcea să meargă
și să o ducă și pe Măriuca cu el. Și … Ea se uita fix la el, Măriuca
mima după el și de nu știa colinda când se uita la el îi venea și știa
și multe poezii.
Claudiu Covaci: o data s-o supărat pe mine. Când a venit de la

televiziune, Măriuca Verdeș. Doamna a zis că Ucu și cu încă
cineva, că sunt adevărate comori, și eu am zis că la comori le stă
bine îngropate. Atunci s-o supărat pe mine tare. Dar i-a trecut, că
nu ținea mânie.
Lenuța Pintean: Ucu avea întotdeauna o prezentare lungă de nu

poți să o ții minte. Zicea că este pruncu Vasilichii lui Gheorghea
Văsălichii lui Peităr, și tot așa până la a șaptea sămânțâie, și era
tare fălos de felul cum i s-a prezentat la doamna directoare în 2017
când a venit la noi în școală și cum a zis doamna că Ia-o pe
scurtătură! Este prea lung.
Gheorghe Ghiț: Glumea și era tare de treabă. O dată când am mers

cu microbuzul, o văzut o găină și a zis pântecele meu fiți-ar
copârșeu. O știut multe lucruri. Păcat că nu le-am scris.
108
Dina Dumuța: A fost foarte bun și ca și staroste la noi în sat și pe
sate. Acuma de trei ani, no mai mers decât la o nuntă că a zis că nu
o fost de mult.
Marin Uivaroși: Tare bine le știa pe toate. Un bun meseriaș și bun

dansator. Îi plăceau tradițiile și în plăcea să țină toate obiceiurile
Buciuman Ioan: Domnul Ucu a fost foarte de treabă. Oricând

aveai nevoie de ceva te servea, te ajuta, niciodată nu te refuza.
Ghiț Gheorghe: Era o fată de grădinița, este șa școală acum. Când

o punea mama ei pă microbus începea să plângă de nu o putea
potoli nimeni. Într-o zi, Ucu a adus boza portabilă și i-a pus muzică
populară și s-a prefăcut că pușcă din degete și joacă. În acel
moment fata s-a oprit din plans și a început să râde de nu s-a mai
oprit din râs. De atunci nu a mai avut problem cu fata, că îi punea
muzică. Dar, cum începea să cânte muzica fata începea să râdă fără
oprire.
Daniela Dragomir: Nenea Ucu era tare bun. Era prietenos cu toată
lumea. Mi-a părut tare rău după el. Eu m-am dus acolo la el cand I
s-a făcut rău și l-am văzut căzut. Am crezut că da de ș-a reveni.
109
V.
ÎN LOC DE ÎNCHEIERE
Prima experiență hotărâtoare pentru fiecare om este

nașterea, este momentul când suntem mai aproape de Dumnezeu,
suntem puri, inocenți, fără păcat. De asemenea, este știut, conform
rânduielilor lumești că, la capătul acestei călătorii, care începe o
dată cu nașterea, se află moartea. Astfel, prin însăși natura condiției
umane, suntem supuși mai întâi bucuriei de a de a trăi, de a
experimenta călătoria vieții dar totodată suntem supuși tristeții care
deschide un nou drum, spre moarte.
De această data, acest sentiment ambivalent, ne face să ne
gândim la o salvare, să găsim soluția, pentru a putea face trecerea
dintre cele două călătorii să fie mai ușoară. Aici intervine credința
că viața este fără de moarte, că, deși trupul este trecător pe acest
pământ, sufletul este nemuritor. Fiecare dintre noi trebuie să ne
purtăm propria cruce, cu sufletul plin de bucurie, pentru că purtând
poveri grele pe acest pământ, ne apropiem sufletul de Dumnezeu,
de nemurire.
Suntem călători pe acest pământ și, deci, ar trebui ca în
călătoria noastră să nu fim singuri, să fim înconjurați de oameni, de
prieteni, de tovarăși, de familie. Este necesar să ne optimizăm viața
și să trăim în armonie unii cu ceilalți ca să fim pregătiți de marea
110
confruntare, să fim pregătiți să dăm seamă de tot ceea ce am făcut
făcut în această călătorie.
Dacă, la finalul călătoriei, putem spune că nu am trăit
degeaba, atunci călătoria noastră a fost de folos. Ucu și-a încheiat
călătoria pe acest pământ. Poate prea devreme, am spune noi, dar
poate că tocmai la timp, lăsând în urmă familia, prieteni, colegi,
care vor găsi puterea de a trece mai departe amintindu-și cu drag de
vorbele de duh pe care le spunea de fiecare dată când avea ocazia,
de poeziile deșuete pe care obișnuia să le spună pentru a-ș face
interlocutorul să se amuze, de muzica și de dansul codrenesc.
Era atât de mândru de arta cu care el își etala cunoștințele în
acest domeniu și de fiecare dată când purta costumul popular
codrenesc se fălea cu aceste valori strămoșești.
Pentru el era foarte important tot ceea ce însemna tradiție,
respectiv rădăcini, tot ceea ce este vechi, dorind să păstreze o punte
de legătură între trecut și prezent iar, prin faptul că a îndrumat
generații de copii învățându-i cum să poarte costumul popular, cum
să joace mândrul joc codrenesc, cum să ducă tradițiile locale mai
departe, pregătea viitorul, se asigura că generațiile viitoare vor
cunoaște trecutul strămoșilor iar aceste valori nu vor fi uitate.
Dansul a fost pentru Ucu mai mult decât o vocatie, a fost
mai degrabă o chemare de sens al vieții, de destin. Cât timp a trăit
cu locuitorii acestei comune de la poalele codrului putem spune cu
mâna pe inimă că a fost un noroc să îl avem pe Ucu printre noi.
111
Succesele obținute de Ucu pe plan cultural la diferitele
festivaluri și concursuri folclorice la care a participat împreună cu
colegii lui din ansamblu de dans, din tinerețe și până la grupele de
copii pe care i-a învățat să descifreze tainele dansului popular
codrenesc se datorează talentului nativ, așa cum putem observa și
din declarația fratelui său Ghiță Petran, care spunea că cei trei frați
erau foarte buni la dans, fiind foarte talentați. Deci este clar că este
o trăsătură de familie. Pe lângă acest talent înnăscut, acest talent
nativ, a fost consolidat și de munca asiduă și perseverența de care a
dat dovadă.
Acum când ne aflăm la câteva luni de la momentul în care
el a ajuns la finalul călătoriei sale din această viață, la finalul
activității sale, putem spune că această comunitate frumoasă din
Băița de sub Codru a pierdut un om valoros, un om care avea
răspuns pentru aproape fiecare din întrebările sau solicitările care i
se adresau. Putem crede că a avut și unele regrete, spiritul său de
cuceritor, probabil nu a fost pe deplin mulțumit întrucât nu a reușit
să avanseze cu proiectele sale pe partea de școală de dans,
greutățile vieții și piedicile pe care le întâlnim zi de zi în viața
noastră, în activitatea noastră l-au făcut de multe ori să nu realizeze
ceea ce își dorea, să nu reușească să își mulțumească sufletul pe
măsura aspirațiilor acestuia.
Totuși, spre bucuria noastră și spre mulțumirea lui, cred că
satisfacțiile sufletești pe care le-a obținut în urma pregătirii
112
grupurilor de copiii din Băița de sub Codru și participării cu aceștia
la festivalurile folclorice din diferite localități, l-au făcut să fie
mulțumit de realizările lui, l-au făcut să fie încrezător că munca lui
nu a fost în zadar.
Prin multiplele activități de voluntariat pe care le-a realizat
a răspândit multă căldură, lumină, înțelepciune. El a promovat
frumoasele noastre valori, valori spirituale, bogăția satului
românesc, fapt ce îl situează, fără îndoială, printre mesagerii
codreni ridicați din spațiul codrenesc care au reușit să se facă auziți.
Despre Ucu am putea vorbi la nesfârșit, pentru că pe cât
este de ușor pe atât este de greu să ne exprimăm gândurile,
sentimentele, referitoare la el ca persoană dar mai ales referitor la
activitatea lui, activitate care s-a desfășurat în văzul tuturor,
activitate atât de frumoasă și atât de intens desfășurată încât au dus
la conștientizarea spirituală a poporului roman. Ș-a învestit toată
energia în servirea comunității, în valorificarea resurselor sale
cultural folclorice, identificându-se cu codreanul român autentic.
Trebuie să recunoaștem că Ucu a fost un om foarte bogat,
favorizat fiind de faptul că s-a născut într-o familie ce provenea
dintr-o vatră folclorică bogată, o colectivitate situată la poalele
codrului în Băița de sub Codru. El a pășit în lume cu o moștenire
cultural- artistică bogată, cu un talent înnăscut, completate ulterior
cu pasiunea pentru folclor și respectul față de valorile spirituale
autentice izvorâte din cântecul și Datina Poporului roman.
113
Dragostea pentru aceste valori a izvorât din experiența
acumulată și conservată de-a lungul timpului de autorii și
transmițătorii anonimi ce au transmis și retansmis muzica și dansul
popular, versurile și creațiile populare, transmise prin viu grai, pe
care le memora cu o mare ușurință pentru el. Fiind un adevărat
balsam al sufletului, al cugetului său, reușea să râdea fidelitatea
faptelor artistice așa cum ele se produc în dimensiunea lor fiind un
lucru extrem de important în investigarea culturii orale așa cum
spunea Victor Ghilaș în lucrarea De la vocație și realitate la
conservarea și valorificarea muzicii tradiționale folcloristul Andrei
tamazlicaru la 65 de ani.
Cunoscând foarte bine viața muzicală a comunității
codrenești, unică, Ucu a dorit să înfățișeze realitatea folclorică a
zonei pe care o reprezenta cu măreție și mândrie. Stilul specific,
aparte, greu de atins este de neegalat, chiar putem spune că talentul
său deosebit se îmbină perfect cu farmecul folclorului codrenesc.
Pe tot parcursul vieții sale a reușit să construiască în
conștiința artistică codreneasca imaginea noi om simplu, un om pe
cât de simplu, pe atât de complex, identificându-se cu țăranul
roman, adevărat locuitor al Țării Codrului.
Este de datoria noastră, a întregii comunități, să ducem mai
departe ce ne-a învățat Ucu, să nu lăsăm să se uite sau să se piardă
ceea ce el a menținut, a promovat, învățat sau încântat, toate
aceste minunății tradiționale.
114
Astfel, Ucu al nostru , cum îi spunem noi, nu va fi uitat, iar
munca lui nu va fi în zadar, rămânând nemuritor în amintirea
noastră și a urmașilor care îl vor cunoaște doar prin intermediul
poveștilor spuse de cei care l-au cunoscut.
Aș vrea să închei folosint versurile pe care, acolo unde era
cazul, le folosea când cerea mireasa:
Of, cu ce te-am supărat
De te-ai dus și ne-ai lăsat
Nimic nouă nu ne-ai spus
Că aveai planuri de dus
Tu nu ne-ai spus niciodată
Că zilele ți se gată
Crec, cu drag n-ai fi plecat
Pe-acest drum întunecat
D-așa-I sorta omului
Ca și floarea câmpului
Când ți-a fost viața frumoasă
Te-ai dus la groapa-ntunecoasă
Iarba-ți crește pe mărmânt
Și printre suspinuri grele
Ne-ai zis la toți: LA REVEDERE!
115
VI.
BIBLIOGRAFIE
1. Victor Becheanu, Obiceiuri ale vieții de familie, ed

Silvania, Zalau, 2006
2. Victor Ghilaș, De la vocație și realitate la conservarea și
valorificarea muzicii tradiționale folcloristul Andrei
tamazlicaru la 65 de ani.
3. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/De%20la%20vocati
e%20si%20lealitate%20la%20conservare.pdf
116
CUPRINS
Preambul pag 2
I. Cine a fost Ucu Zaichii? pag 7
II. Pasiunile lui Ucu Zaichii pag 13
III. Moștenirea spirituală lăsată de Ucu Zaichii
pag 22
IV. Amintirile lăsate de Ucu pag 56
V. În loc de încheiere pag 110
VI. Bibliografie pag 116
117
Îo-s pruncu Văsălichii lui Gheorghea Văsălichii lui
Peităr de pe Dâmboc.
Ucu, obișnuia să ne încânte cu vorbele sale pline de duh,

venea câteodata în sala profesorala sau în birou și ne recita câteva
versuri sau ne amuza cu câte o anecdotă. Era o carte deschisă ce
ascundea comori nebănuite ce așteptau să fie descoperite. Cu el nu
te plictiseai niciodată. Cand îl provocam la o poveste despre
obiceiuri și tradiții el începea a depăna din amintirile sale.
118

Limbă

STAROSTELE Ucu Zaichii Din Baita de Sub Codru

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

STAROSTELE Ucu Zaichii Din Baita de Sub Codru

Încărcat de

Drepturi de autor:

STAROSTELE

Ucu Zaichii din Băița de sub Codru

Crina- Rozalia BLIDAR

Dedic această carte tuturor celor care l-au cunoscut pe

Lucrarea de față se dorește a fi un omagiu adus colegului

Emisiunea de la Nord-Vest Tv Satu

CINE A FOST UCU ZAICHII?

Născut la poale de codru, în localitatea Băița de sub Codru,

PASIUNILE LUI UCU ZAICHII

Ucu a fost un codrean autentic, fiu de țăran ce a cresut

Nunta lui Florin si Andreea Pop, 27 august 2005

Sunt multe cupluri care pot să spună cu mândrie sau cu

Nunta Ghiț Cosmin și Corina Blidar

Nunta lui Florin si Andreea Pop, 27 august 2005

Este cunoscut faptul că una

Fiind un mare iubitor de tradiții și obiceiuri codrenești, a

În virtutea acestei prietenii, Ucu a participat la filmările unor

Lăsând o urmă de regret, acești învățăcei ai săi, pot spune, cu

Izvorâtă din pasiunea lui pentru folclor, activitatea de

Festivalul de colinde, Fărcașa, decembrie 2021

Că știți dumneavoastră bine

Căci cuvântul neascultat

Vă rog tare și fierbinte

Cele ce în cărți stau scrise

Mireasa noastră frumoasă

Să vă spună trei cuvinte

Dar mireasa-zis așe

De-acasă nu pot pleca

Mai întâi părinților

Că de mică m-o ferit

Iară când am fost mai mare

Am săpat și-am secerat

Ia-ți mireasă ziua buna

De la frunza cea de fag

Of tătucă, dragul meu

Ai umblat în sus și-n jos

Mi-ai gătat bine lada

Crească-ți iarba cât casa

Pentru câte ți-am făcut

Până când m-am făcut mare

Dar acuma la plecare

Să zici măicuță cu foc

Ia-ți mireasă ziua buna

C-ați fost două de crescut

V-ați sfădidt și v-ați certat

Iar acuma la plecare

Să zici sorucă cu foc

Ia-ți mireasă ziua bună

De la nucul cel cu nuci

Dacă le-ai greșit cândva

Plânge mireasă cu-amar

Măritatu nu-i așa

Cum ai lua un măr din drum

Sau cum iei din păr o pară

Măriitatu-i zbici de foc

Măritatu-i zbici de pară

Că mirele nu ți-i frate

Nici soacră-ta nu ți-i mamă

Nici socrut-o nu ți-i tată

Căci un lucru l-ai uitat

Nu o-ai chemat ca să vie

Nu știu, ea nu vrea să vie

Trimite tu dragă un vilfeu

Of, cu ce o-ați supărat

Cred că vouă nu v-o spus