• Conduita boxerului nu este orientata antisocial si cu cit
este mai agresiva cu atit este mai performanta; si invers, nu orice comportament antisocial, inclusiv infractional poate fi caracterizat prin agresivitate (exista infractiuni ce pot fi comise fara implicarea factorului agresivitate- exp.: frauda). Privitor la comportamentul agresiv, diferentiem urmatoarele tipuri: • A. agresivitatea nediferentiata, ocazionala, fara un rasunet antisocial obligatoriu; • B. comportamentul agresiv propriu-zis, polimorf in care poate fi inclus si comportamentul criminal • C. comportamentul agresiv ca expresie integranta, nemijlocita a unor stari patologice sau a unei afectiuni neuropsihice preexistente sau dobindite
• Comportamentul agresiv nu este orientat exclusiv in
afara subiectului ci poate fi orientat si asupra sinelui. Cauzele agresivitatii – teorii explicative • Principala problema care se pune este aceea daca “echipamentul “psihocomportamental al individului uman este dependent de factorul ereditar (zestrea ereditara) sau de factorul de mediu.
• S-au conturat citeva teorii :
1. Agresivitatea este innascuta • Teorie sustinuta de autori importanti precum S.Freud si Konrad Lorenz. In viziunea lui Freud agresivitatea este un instinct – oamenii se nasc cu instinctul de a agresa si de a fi violenti.
• Intrucit aceasta presiune ereditara nu poate fi inlaturata,
este necesar ca in procesul influentarii educational- culturale sa se gaseasca modalitati nedistructive de canalizare a tendintelor agresive. • Konrad Lorenz in lucrarea sa “On agression” accentueaza asupra naturii biologic-instinctuale a comportamentului agresiv pe care il regasim si la nivel infrauman.
• Insa in timp ce la Freud agresivitatea aparea ca fiind
predominant distructiva, la K.Lorenz agresivitatea interspecii are o valoare adaptativa si este esentiala ptr.supravietuire.
• Animalul isi apara teritoriul, disponibilitatile de hrana si
indepartindu-i pe altii, previne supraaglomerarea; in plus datorita faptului ca cel puternic invinge se produce o selectie naturala a celor cu un potential genetic ce va permite odata cu transmiterea lui urmasilor, reproducerea agresivitatii. Teoriile care au abordat agresivitatea ca un instinct au fost supuse unor multiple critici
• Privitor la agresivitatea umana, daca ea ar fi exclusiv de
natura instinctuala, ar fi de asteptat sa intilnim foarte multe asemanari intre oameni legate de modul de adoptare a comportamentului agresiv. Insa realitatea a demonstrat si demonstreaza continuu ca exista mari diferente interindividuale in manifestarea agresivitatii – • In anii 80 rata omuciderilor era de aproape 0 in Norvegia si Suedia si 14 in Thailanda la 100 000 de locuitori. • Respingerea cvasigeneralizata a naturii instinctuale a agresivitatii nu inseamna insa si ignorarea unor influente biologice cum ar fi:
• A. Influente neuronale – exista anumite zone ale
cortexului care in urma stimularii faciliteaza adoptarea de catre individ a comportamentului agresiv. • B. Influente hormonale – barbatii sunt mult mai agresivi decit femeile datorita diferentelor de natura hormonala. • C. Influente bio-chimice – cresterea alcoolului in singe poate intensifica agresivitatea. Sociobiologia (Rushton si Wilson) • Potrivit sociobiologiei, toate aspectele comportamentului social, inclusiv agresivitatea pot fi intelese in functie de evolutie; principiile selectiei favorizeaza in timp cresterea nivelurilor de agresivitate. 2. Agresivitatea este un raspuns la frustrare – Aceasta afirmatie are la baza ipoteza potrivit careia agresivitatea este determinata de conditiile externe. • Cea mai populara si cunoscuta este teoria frustrare-agresivitate formulata de Miller si Dollard; ptr. aceasta teorie, doua psotulate sunt elocvente: • A.agresivitatea este intotdeauna o consecinta a frustrarii; • B.frustrarea conduce intotdeauna catre o anumita forma de agresivitate • Blocarea caii de atingere a unui scop creeaza frustrari care, la rindul lor, se constituie in sursa de manifestare a agresivitatii; destul de frecvent insa, agresivitatea nu este indreptata asupra sursei starii de frustrare, ci este reorientata, redirectionata catre o alta tinta. • Teoria lui Miller si Dollard a fost ulterior supusa unor revizii. Astfel, Leonard Berkowitz considerind ca teoria celor doi autori exagereaza legatura dintre frustrare si agresivitate, sustine ca frustrarea produce o stare de pregatire emotionala ptr. a agresa 3.Agresivitatea este un comportament social invatat • Albert Bandura este cel care formuleaza teoria invatarii sociale a agresivitatii. Potrivit acestei teorii, comportam. agresiv se invata prin mai multe modalitati si anume: • A. direct prin invatare directa (prin recompensarea sau pedepsirea unor comportamente); • B. prin observarea sau imitarea unor modele de conduita ale altora, mai ales ale adultilor. Cel mai frecvent aceste modele de conduita agresiva pot fi intilnite in: 1. familie (parintii copiilor violenti si ai celor abuzati si maltratati provin adeseori ei insisi din familii in care, ca mijloc de disciplinare a conduitei s-a folosit pedeapsa fizica); 2.mediul social (in comunitatile in care modelele de conduita agresiva sunt acceptate si admirate, agresivitatea se transmite mult mai usor noilor generatii; 3.mass-media. Ce factori influenteaza agresivitatea? • A. factori ce tin mai mult de individ, de conduita si reactivitatea lui comportamentala;
• B. factori ce tin de familia individului;
• C. factori ce tin de mijloacele de informare
a maselor. A. factori ce tin mai mult de individ, de conduita si reactivitatea lui comportamentala; • – tipul de personalitate – spre conduite agresive sunt predispuse persoanele extrem de competitive, irascibile, persoanele tot timpul grabite • - durerea fizica si morala poate duce la cresterea agresivitatii • - caldura - cercetarile au demonstrat o legatura directa intre temperaturile inalte si manifestarea agresivitatii • - aglomeratia – se constituie ca agent stresor si poate creste agresivitatea • - alcoolul si drogurile – se constituie intr-un important factor de risc in comiterea actelor antisociale bazate pe violenta B. Factori ce tin de familia individului;
• A. mariajul instabil, divortul;
• B. “istoria propriei vieti a parintilor” – cei mai multi
parinti care isi maltrateaza copiii au fost ei insisi, la rindul lor, supusi unui tratament similar de catre proprii parinti sau au fost in cea mai mare masura, neglijati emotional de catre acestia; • C. atitudini parentale in raport cu cresterea copiilor – parintii abuzivi in utilizarea mijloacelor de sanctionare fizica privesc copilul ca pe o modalitate de a-si satisface propriile nevoi si aspiratii, solicitindu-l sa intreprinda actiuni ce depasesc posibilitatile si abilitatile lui psihice si fizice. Ei intimpina mari dificultati in a stabili legaturi empatice cu proprii copii
• D. tulburari psihice si de personalitate – destul de
frecvent se constata ca parintii care isi maltrateaza fizic copiii prezinta diferite tulburari psihice. • Merrill realizeaza o tipologizare a parintilor abuzivi in utilizarea agresiunii fizice asupra copiilor:
• TIPUL 1. : parinti ce se caracterizeaza printr-un
inalt grad de agresivitate manifestata continuu, uneori fiind clar concentrata si focalizata, alteori insa nu. Supararea si enervarea lor scapa controlului, fiind nevoie de o actiune stimulativa iritativa minimala. Explicatia unei asemenea conduite vizeaza, in principal, propriile experiente traite in perioada copilariei timpurii. • TIPUL 2 : parintii sunt rigizi, compulsivi, reci afectiv, resping copilul si sunt preocupati mai mult de propria persoana. • TIPUL 3 : parintii sunt persoane pasive si dependente; sunt oameni reticenti si sovaielnici in a – si exprima sentimentele si dorintele. Aparent sunt neagresivi dar adesea intra in competitie cu copiii ptr. a cistiga atentia sotului, fiind de obicei depresivi, imaturi si capriciosi. • TIPUL 4 : parinti frustrati ce isi pedepsesc copiii ptr.lucruri minore.