METODE ÎN PSIHOLOGIA

SOCIALĂ (comune cu alte ramuri

ale psihologiei)
 1. OBSERVAŢIA
• Constă din înregistrarea riguroasă şi
planificată a desfăşurării unui proces,
fenomen, comportament sau acţiune, fără
intervenţia observatorului în desfăşurarea
acestora.
 • Calităţile personale ale
observatorului (spiritul
de observaţie,
capacitatea de
concentrare, volumul şi
• Eficienţa observaţiei fidelitatea memoriei)
depinde de:

• Respectarea unor
exigenţe metodologice
specifice
 Exigenţe metodologice ale
observaţiei
• Precizarea şi delimitarea riguroasă a
obiectivului;
• Efectuarea unei documentări teoretice
prealabile;
• Formularea unor ipoteze de lucru (ce
structurează actul observaţional pe anumite
direcţii predilecte);
• Pregătirea instrumentarului necesar desfăşurării
observaţiei şi înregistrării rezultatelor (ex: tabele
de înscriere a datelor, aparatură audio-video).
• Efectuarea unor observaţii multiple;
• Prelucrarea rezultatelor şi desprinderea
concluziilor
2.STUDIUL DOCUMENTELOR
• Constituie o modalitate eficientă de
obţinere a unor informaţii importante
privind desfăşurarea unor evenimente sau
fenomene psihosociale trecute dar care au
fost consemnate în documentele timpului
• SURSE PTR.
RECONSTITUIREA MODULUI
DE DESFAŞURARE A UNOR
EVENIMENTE :
• Presa
• Autobiografiile
• Jurnalele de călătorie
• Documentele oficiale ale epocii
• Memoriile unor personalităţi
semnificative
• OBIECTIVELE METODEI
STUDIULUI
DOCUMENTELOR:
• Relevarea specificului
psihosocial al diferitelor
epoci
• Evidenţierea principalelor
dimensiuni ale vieţii
sociale şi de familie
• Influenţa modelelor
socioculturale asupra
personalităţii de bază şi
asupra relaţiilor
interpersonale
• Stabilirea profilului
comportamental al unor
grupuri sociale de-a
lungul timpului
 3.ANCHETA SOCIALĂ
• Este o metodă prin care cercetătorii pot
obţine informaţii privind anumite
fenomene, procese şi evenimente sociale
prin intermediul opiniilor exprimate de
subiecţii implicaţi direct sau indirect.
• Ea presupune formularea unor seturi de
întrebări vizând aspecte relevante ptr.
obiectivul cercetării
 • INTERVIU ORAL

• ANCHETA
SOCIALĂ(FORME)

• CHESTIONAR
 • Formularea clară şi explicită a
obiectivului cercetării (informaţiile
solicitate celor intervievaţi pot viza
intenţiile,atitudinile,motivaţiile acestora în
raport cu o situaţie foarte clar
prezentată);
• SONDAJUL DE • Elaborarea setului de întrebări menite să
OPINIE = cea acopere problematica cercetării;
mai răspândită şi • Construirea unui eşantion reprezentativ
d.p.d.v. statistic ptr categoriile de
eficientă formă de populaţie vizate de cercetare;
cercetare a opiniei • Pretestarea instrumentului de lucru şi
publice pe bază de efectuarea unor eventuale corecţii
asupra acestuia;
chestionar
• Stabilirea tehnicilor de înregistrare a
datelor, precizarea modalităţilor de
prelucrare statistică;
• Desfăşurarea propriu zisă a sondajului;
• Prelucrarea rezultatelor, sistematizarea
acestora şi formularea concluziilor.
 • În cercetarea
psihosociologică

• De către unele servicii

• SONDAJUL DE de marketing şi
OPINIE este folosit publicitate

• De către organizaţii
de asistenţă socială

• Ptr. diferite instituţii

oficiale
 4.STUDIUL DE TEREN
• Este o metodă eficientă ptr. cercetarea directă a
unor procese şi fenomene psihosociale în curs
de desfăşurare
• Foloseşte observaţia, anchetele sociale precum
şi cercetarea documentelor unor instituţii locale
• Vizează obţinerea unor informaţii complexe
privind producerea şi desfăşurarea unor
evenimente, profilul comportamental al
oamenilor dintr-o anumită zonă geografică,
structura relaţiilor sociale în cadrul unor grupuri
etnice sau religioase
Metodele specifice psihologiei
sociale
 1.METODA DETERMINARII
PERSONALITATII
INTERPERSONALE
(R.F.Bales)
• Personalitatea interpersonală o putem descrie ca acel
nivel a personalităţii ce apare în imaginea tuturor
membrilor grupului ca rezultantă a manifestării individului
în grup, a interacţiunii sale cu toţi ceilalţi membrii ai
grupului, ca expresie a activităţii de grup, a naturii
specificului şi condiţiilor concrete, din cadrul grupului.
• R.F.Bales considera că în procesul interpersonalizării ei,
personalitatea umană tinde a se specializa prin
interacţiune psihosocială în diferite tipuri de
comportamente psihosociale, în funcţie de structura ei
factorială şi de condiţiile concrete de natură psihosocială
ale mediului în care evoluează.

• Contribuţia semnificativă a autorului este concretizată în

realizarea unui model spaţial tridimensional având
funcţia de a explica structura unui grup, structura
personalităţii şi poziţiilor membrilor grupului, relaţiilor
dintre ei şi având de asemenea funcţia de a prognostica
tendinţele evolutive ale grupului şi membrilor săi.
• În încercarea de • persistenţa ipotezei clasice potrivit
căreia în cadrul grupurilor sociale
a determina asistăm la o distribuţie
unidimensională progresivă a
personalitatea statutelor şi rolurilor indivizilor.
interpersonală, • tehnicile cunoscute (şi devenite
clasice) de investigare a
psihologul personalităţii (chestionarele,
inventarele, testele de
american a personalitate ) pun în evidenţă o
personalitate aşa cum este văzută
întâmpinat trei ea de sine însăşi, şi nu cum este
văzută de alţii;
categorii de • cele mai multe din aceste tehnici
dificultăţi: fie bi sau multi-dimensionale
(Eysenk sau Cattell) se opresc
asupra unor trăsături de
personalitate puse pe acelaşi plan,
adeseori nerelaţionate între ele.
 Specializarea personalităţii umane în raporturile interpersonale pe
direcţia diferitelor seturi comportamentale care sunt mai apoi

diferenţiate, distribuite în spaţiul interpersonal.

• „specialiştii tehnici ai sarcinii”

(se specializează pe direcţia
rezolvării problemelor )

• Utilizând tehnica
observaţiei
sistematice, el a
descoperit
• „specialiştii în probleme socio-
afective” se specializează în
crearea atmosferei
socioafective din cadrul
grupului

Modelul spaţial
tridimensional al
personalităţii interpersonale
realizat de Bales cuprinde 6
tendinţe, opuse două câte
două, orientate în cele trei
planuri spaţiale:
• tendinţele de dominare,autoritarsm
vs. supunere – reprezentând
dimensiunea „superioară” (upward
– notat cu litera U) şi cea
„inferioară” (downward – notată cu
litera D);
• tendinţele de conservatorism şi
radicalism,vs. nonconformism
reprezentând dimensiunea
„anterioară” (farward – notată cu
litera F) şi „posterioară” (backward
– notată cu litera B);
• tendinţele de sociabilitate
vs.izolare, reprezentând
dimensiunea „pozitivă” (positive –
notată cu litera P) şi cea „negativă”
(negative – notată cu litera N).
 • tipul U reprezintă
individul orientat spre
• Din combinarea putere şi succes
acestor tendinţe apar material,
27 de tipuri de
personalităţi
interpersonale, fiecărui • tipul NB este individul
tip corespunzându-i orientat spre
una, două sau trei din respingerea
cele 6 tendinţe. Tipurile
de personalitate au un
conformităţii sociale,
nume ce sugerează
direcţia valorică a • tipul UPB este
realizării
comportamentului individul orientat spre
individului în grup. sprijin emoţional şi
entuziasm.
 • poziţia în spaţiul
tridimensional,

• modalităţile de integrare
şi de interacţiune în grup,
• În caracterizarea
celor 27 de tipuri,
autorul american • trăsături de
personalitate,
insistă asupra unor
elemente cum ar fi:
• valori exprimate,
• “Personality and
interpersonal
• imagine de sine
behaviour” –
R.Bales
• percepţia interpersonală.
 Psihologul român Pavel Mureşan, în anul 1973,
extinde tipologia interpersonală a personalităţii
• Având ca bază rezultatele unor cercetări cu privire la
efectele învăţării sociale dirijate asupra dezvoltării
trăsăturilor de personalitate, a comportamentului şi
relaţiilor interpersonale.

• Referindu-se în principal la stilul interacţional şi

orientarea valorică a personalităţii, autorul român
evidenţiază trei dimensiuni (o dimensiune cognitivă, o
dimensiune valorică şi o dimensiune
interpersonală),fiecare din aceste dimensiuni având un
număr de componente
 • Dimensiunea cognitivă reprezintă
modul propriu al fiecărei persoane de a
vedea lumea şi raporturile cu ceilalţi
membrii ai grupului; acest mod propriu de
gândire reprezintă stilul cognitiv al
persoanei, acesta în viziunea psihologului
român fiind analitic, sintetic, conformist,

• Dimensiunile neconformist.

• Dimensiunea valorică reprezintă

personalităţii sistemul de trebuinţe, motive şi idealuri ale
persoanei; această dimensiune poate fi
(P.Mureşan) axată cu preponderenţă pe : valori
materiale, valori spirituale sau pe valori
umane (relaţii, cunoştinţe, prieteni).

• Dimensiunea interpersonală dă stilul

interacţional al persoanei (format în relaţiile
cu grupul) stil care poate fi : de dominare,
de supunere, de cooperare, de izolare. Din
combinarea componentelor celor trei
dimensiuni, rezultă 48 de tipuri de
personalităţi interpersonale. Tipologia lui P.
Mureşan ia în considerare personalitatea ca
valoare şi construcţie socială.
2.METODELE SOCIOMETRICE
• Testul sociometric – este un instrument care
studiaza structurile sociale din perspectiva
atractiilor si a respingerilor care se manifesta in
sinul grupului.

• Testul propriuzis consta in a cere subiectilor sa-

si exprime preferintele, respingerile sau
indiferentele lor fata de ceialti membrii ai
grupului in legatura cu participarea lor la o
actiune comuna (activitate profsionala,
petrecerea timpului liber).
• Testul sociometric nu epuizeaza totalitatea
relatiilor interpersonale; el se adreseaza
cu precadere relatiilor preferentiale,
simpatetice.

• Succesul sau insuccesul aplicarii testului

depinde in mare masura, de intelegerea,
dispozitia si atitudinea (favorabila sau
dimpotriva, reticenta, ostila) a subiectilor
fata de test. Moreno numeste aceste
fenomene “grad de constiinta
sociometrica”
• Testul sociometric trebuie adaptat
constiintei sociometrice a subiectilor.

• Pentru aceasta este necesar ca, inainte de

a se proceda la testarea preferintelor, sa
se efectueze o ancheta sociometrica, in
cursul careia psihologul social trebuie sa
se straduiasca sa risipeasca confuziile si
sa inlature atitudinea de teama si de
rezistenta a subiectilor fata de test.
• Atitudinea de teama si de rezistenta a subiectilor
fata de test poate avea urmatoarele cauze :

• A. Sentimentul penibil sau dezagreabil pe care

poate sa il incerce subiectul in urma constientizarii
pozitiei sale sociale reale in grup;

• B. Teama subiectului de a pune sub privirile altora

preferintele si repulsiile sale;

• C. Teama subiectului de a cunoaste sentimentele

altora fata de el, teama de retelele psihologice, de
curentele afective indreptate impotriva lui
• Intrebarile cuprinse in test vizeaza:

• fie aspectul pozitiv al relatiei preferentiale

(subiectului cerindu-i-se sa arate care sunt
persoanele cu care doreste sa se afle impreuna in
situatia invocata de intrebare);

• fie aspectul negativ (in acest caz cerindu-i-se

indicarea persoanelor cu care nu doreste sa se
afle impreuna in situatia invocata);

• fie aspectul de interactiune nula (i se cere

indicarea persoanelor cu care ii este indiferent
daca se afla sau nu impreuna in situatia invocata).
• Inregistrarea preferintelor poate face uz si
de alte procedee, apropiate si conexe
testului sociometric cum ar fi :

• A.metoda compararii pe perechi : fiecare

membru este grupat, pe rind, cu toti ceilalti
membrii, subiectului cerindu-i-se sa indice
pentru fiecare pereche pe cel preferat;

• B.metoda ordonarii : subiectul primeste o

lista cu toti membrii grupului si i se cere sa ii
aseze in ordine preferentiala, numerotindu-I
corespunzator
 Matricea sociometrica
(sociomatricea)
• Reprezinta un tabel cu dubla intrare;

• In dreptul fiecarui subiect se trec pe

orizontala, alegerile si respingerile emise,
iar pe verticala, in coloane alegerile si
respingerile primite.

• Nr.alegerilor primite coroborat cu

nr.respingerilor primite confera indicele
statusului sociometric.
 3.AUTOBIOGRAFIA GRUPURILOR

• Aceasta metoda a fost utilizata pentru prima

data de Bany si Johnson.

• Autobiografia grupurilor este prin excelenta o

metoda libera , in sensul ca subiectii o
construiesc asa cum cred ei de cuviinta,
pornind de la citeva indicatii generale.
Se pot construi si stabili si citeva repere care
sa ii orienteze, sa ii ghideze pe membrii
grupului in construirea autobiografiei
grupului:
• A.Date referitoare la compozitia grupului
(nr. de membrii, virsta, sex, pregatire
profesionala, mediu de provenienta al
fiecaruia dintre membrii grupului);

• B.Indicarea momentelor mai semnificative

din evolutia grupului (cele de inceput, de
consolidare, de eventuale zdruncinari sau
chiar scindari ale grupului);
• C.Particularitatile interactiunii si comunicarii dintre
membrii grupului (retelele si structurile de
comunicare folosite mai des in cadrul grupului,
influenta si eficaciatea comunicarii, forme de
perturbare ale comunicarii);

• D.Scopurile membrilor grupului si ale grupului ca

intreg – gradul de acceptare si de angajare a
membrilor in indeplinirea acestora;

• E.Particularitatile normelor de grup – gradul de

acceptare si aprobare a lor de catre grup,
fenomene mai importante provocate de
respectarea sau nerespectarea lor – conformism
sau nonconformism si devianta
• F.Principalele fenomene de grup ce au avut
loc sau sunt anticipate a avea loc in viitorul
imediat sau indepartat al grupului –
solidarizarea membrilor, coeziune si
consens sau dimpotriva impartirea grupului
in mai multe subgrupuri, tensiuni, conflicte,
frustrare, reactii generate de ele : toleranta,
acceptare si adaptare, ostilitate si
agresivitate, pasivitate, apatie, retragere,
marginalizare si izolare sociala
• G.Conducerea grupului – stilul de conducere
practicat, lider formal vs. lider informal

Aceste repere au o dubla semnificatie : pe

de o parte, pot servi drept repere ghid in
elaborarea si redactarea autobiografiei
grupului, pe de alta parte, ele pot fi utilizate
in decodificarea, clasificarea si interpretarea
psihosociala a informatiilor cuprinse in
autobiografii.
 4. PROFILUL PSIHOSOCIAL
AL GRUPURILOR

• Profilul psihologic este nu atit o metoda de

investigare si determinare a unui continut
psihologic oarecare, ci mai ales o metoda
de reprezentare grafica a rezultatelor unor
masuratori facute prin utilizarea diverselor
probe, fie pe un subiect, fie pe un esantion
de subiecti.
• De obicei se masoara prin teste nivelul de
dezvoltare al diferitelor capacitati psihice globale
ale individului cum ar fi : gindirea, memoria,
atentia, imaginatia, afectivitatea, temperamentul;

• De exp., in legatura cu gindirea pot fi determinate

insusiri cum ar fi : flexibilitatea, rapiditatea; in
legatura cu atentia insusiri precum : concentrarea,
volumul, stabilitatea, distributivitatea, mobilitatea,
in legatura cu memoria am putea determina :
rapiditatea intiparirii, trainicia pastrarii,
promptitudinea si completitudinea reactualizarii
datelor memorate.
• Informatiile obtinute, convertite intr-o unitate
de masura (in centile, de pilda) sunt dispuse
vertical si apoi reunite printr-o linie rezultind
profilul psihologic.

• Profilul psihologic are avantajul de a oferi

dintr-o data o imagine globala, de ansamblu,
clara si precisa asupra nivelului de
dezvoltare a diferitelor functii psihice ale
individului.
• Pentru a realiza profilul psihosocial al unui
grup sunt necesare :

• A.Stabilirea acelor particularitati ale grupului

ce urmeaza a fi mai intii masurate si apoi
vizualizate sub forma profilului.

• Conform M.Zlate in “Cunoasterea si

activarea grupurilor sociale” cele 16
proprietati ale grupurilor mici sunt :
• 1.consensul (existenta atitudinilor
asemanatoare in grup);

• 2.conformismul (respectarea normelor de

grup);

• 3.autoorganizarea

• 4.coeziunea (unitatea grupului)

• 5.eficienta (indeplinirea obiectivelor)

• 6.autonomia (independenta in raport cu alte

grupuri)

• 7.controlul (grupul ca mjloc de control al

actiunilor mebrilor sai)

• 8.stratificarea (ierarhizarea statutelor)

• 9.permeabiliatea (gradul de cooptare a altor
membri si masura in care acestia sunt acceptati in
grup)

• 10.flexibilitatea (capacitatea de a manifesta

comportamente variate, opuse rigiditatii si
stereotipiei)

• 11.omogenitatea (gradul de similaritate psihologica

a membrilor)

• 12.tonul hedonic (placerea apartenentei la grup)

• 13.intimitatea (gradul de apropiere
psihologica intre membrii)

• 14.forta (puterea grupului)

• 15.participarea (actionarea pentru grup)

• 16.stabilitatea (persistenta in timp a grupului)

• B.”Transformarea” acestor proprietati ale
grupurilor mici in intrebari ce vor figura in
chestionarul ce se va adresa mebrilor
grupului;

• C.Stabilirea unitatii de masura a proprietatilor

respective; indicata este folosirea unei scale
de tip LIckert cu cinci intervale valorizate
(exp. : intr-o foarte mica masura, intr-o mica
masura, intr-o oarecare masura, intr-o mare
masura, intr-o foarte mare masura)
 Profilul psihosocial al grupului :

• Indica orientarea generala, pozitiva sau negativa a

proprietatilor grupului respectiv

• Exp. : daca membrii grupului arata ca cele 16 proprietati

sunt prezente intr-o mare sau intr-o foarte mare masura
in grupul lor, inseamna ca avem de-a face cu un grup:

• bine organizat,
• structurat,
• cu functionalitate optima
• Exp. : daca majoritatea celor 16 proprietati
sunt indicate ca fiind prezente doar intr-o
mica sau intr-o foarte mica masura,
aceasta inseamna ca grupul este:

• dezorganizat,
• tensional,
• conflictual
• Profilul indica atit cauzele probabile ale unei
situatii din grup, cit si unele efecte ce s-ar
putea obtine :

– O coeziune slaba intr-un grup s-ar putea explica

prin lipsa de consens a membrilor, prin
nonconformism, prin insuficienta participare a
membrilor la viata grupului, la realizarea
scopurilor sale;
– O coeziune slaba ar putea conduce la scaderea
sau chiar la anularea eficientei grupului, la
instabilitatea lui.