CLISME

DEFINIŢIE
Clisma este o formă specială a tubajului prin care se introduc diferite lichide, cu
ajutorul unui irigator, în intestinul gros prin anus/rect în scop de curățare curativă.

SCOP
 evacuator 
 evacuarea conținutului intestinului gros
 pregătirea pacientului pentru examinări paraclinice 
 pregătirea pentru intervenții chirurgicale 
 terapeutic 
 prin administrarea de medicamente.
 alimentarea sau hidratarea pacientului

CLASIFICAREA CLISMELOR – TIPURI

1. Clisme evacuatoare
 simple
 înalte
 prin sifonaj
 purgative
 uleioase
2.  Clisme baritate pentru explorare
3.  Clisme terapeutice
 medicamentoase cu efect local
 anestezice
4.  Clisme alimentare
 hidratante

CLISMA EVACUATORIE SIMPLĂ

SCOP
Clisma evacuatorie simplă are scopul de a evacua intestinul gros în vederea:
 efectuării unei intervenții chirurgicale
 efectuării unor examinări (rectoscopie, colonoscopie, irigoscopie)
 pentru pacienții constipați (!Atenție: pentru combaterea constipației, este
recomandat să se alterneze metodele de a produce scaun, iar clisma evacuatorie
să nu reprezinte singura modalitate.)
Efectul ei este să acționeze asupra materiilor fecale solidificate prin deshidratare care s-au
acumulat în ampula rectală.
Se execută cu ajutorul irigatorului cu apă călduță la temperatura de  35-37°C cu 0,75-1,5l
apă.
În apa clismei se pot adăuga:
 2-3 linguri glicerină
 1-2 lingurițe săpun lichid
 ulei de măsline, cu scop de înmuiere și lubrifiere asupra căilor evacuatorii

MATERIALE NECESARE
 materiale de protecție: paravan, muşama, aleză, învelitoare, şorț din plastic pentru
protecție;
 materiale sterile: canulă rectală sterilă, lungă de 10-12 cm, pară de cauciuc (pentru
copii), comprese, pentru clisme înalte, canule lungi de 30 cm din cauciuc;
 materiale nesterile: un irigator de 0,5-3 l și tubul de cauciuc (1,5-2m lungime), stativ
pentru irigator, ploscă pentru evacuarea conținutului colonului, ulei pentru lubrifierea
canulei, apă pentru clismă (aproximativ 1000 ml pentru adulți, 250 ml pentru
adolescenți, 150 ml pentru copil, 50-60 ml pentru sugari), tăviță renală, glicerină,
ulei, săpun lichid sau sare pentru a se adaugă în apa;
 medicaţie: soluţii medicamentoase în cantitatea şi concentraţia cerută de medic.

Contraindicatiile clismei
 durerea abdominală de origine neprecizată ca și diagnosticul cert de apendicită
acută sunt contraindicații absolute ale clismei de orice fel;
 afecțiuni ale rectului sau anusului (fisuri, tromboze etc);
 pacientul operat pe abdomen sau pe colon la mai puțin de 3 luni (pentru acest lucru
cereți în mod expres acordul chirurgului, deoarece clisma poate produce desfacerea
suturilor și complicații care derivă din acest lucru);
 pacienți cardiaci sau cu probleme renale. pentru aceasta categorie sunt contraindicate
clismele repetate.

PREGĂTIREA PACIENTULUI
 psihic:
 se pregătește pacientul psihic, se explică tehnica și necesitatea efectuării clismei;
 fizic:
 se izolează patul cu paravan și se protejează cu mușama și aleză;
 se respectă intimitatea pacientului.
TEHNICA
 pacientul este așezat în decubit lateral stang cu membrul stâng în flexie forțată a
coapsei pe abdomen, iar membrul inferior drept este întins;
 clisma se poate face și in poziție genu-pectorală sau decubit dorsal (în cazul
pacienților comatoși);
 sub capul bolnavului se așază o pernă;
 se fixează canula la tubul irigatorului şi se închide robinetul;
 se verifică temperatura apei sau a soluţiei medicamentoase;
 se suspendă irigatorul pe un stativ și se umple cu soluția respectivă;
 se evacuează aerul și prima coloană de apă în tăvița renală;
 se montează tubul de cauciuc, iar în capătul lui canula, apoi se pensează tubul cu
o pensă (pensa Mohr);
 se lubrifiază canula cu o compresă de tifon; setul de unică folosinţă pentru clismă
poate avea canula prelubrifiată;
 după ce asistentul a îmbrăcat mănușile de cauciuc, depărtează fesele cu degetele de la
mâna stângă;
 cu mâna dreaptă, se introduce canula prin anus, în rect, perpendicular pe suprafaţa
subiacentă până la o distanță de 10-12 cm, cu vârful îndreptat înainte în
direcția vezicii urinare;
 după ce vârful canulei a trecut prin sfincter, se ridică extremitatea externă şi se
îndreaptă vârful în axa ampulei rectale;
 dacă apare o rezistență la introducere, se menține canula și după trecerea de anus, se
lasă să se scurgă o cantitate mică din soluția pentru clismă, se retrage puțin canula și
apoi se continuă introducerea, rugând pacientul să respire adânc de câteva ori;
 nu se forțează introducerea canulei!
 se deschide robinetul și se reglează viteza de curgere;
 irigatorul se fixează la 0,5-1,5 m înălțime, de unde soluția din irigator va pătrunde în
colon în timp de aproximativ 5 minute;
 pacientul este rugat să respire adânc, să își relaxeze musculatura abdominală și să
rețină lichidul timp de 10-15 minute pentru ca materiile fecale să fie înmuiate, după
care o sa apară scaunul;
 se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de
scurgere;
 se scoate canula şi se aşază în tăviţa renala;
 după scoaterea canulei, bolnavul e așezat în decubit lateral drept, iar peste 3 minute în
decubit dorsal, pentru ca apa să pătrundă la adâncime cât mai mare;
 când bolnavul anunță că apare defecația, se pune plosca și se așteaptă expulzarea
conținutului intestinal;
 se face toaleta anală dacă pacientul este imobilizat;
 dacă pacientul se poate deplasa, va merge la toaletă;
 înlăturați mănuşile și spălaţi-vă pe mâini;
 se aeriseşte salonul;
 se notează în F.O. efectuarea clismei și comportamentul pacientului pe parcursul
procedurii;
 se îndepărtează materialele folosite conform P.U.
Observații
 la sugari sau la copii mici, clisma evacuatorie se face cu o pară de cauciuc de o
capacitate de 50-60 ml (copil cu vârsta până în 6 luni) sau 100 ml (vârsta 6 luni – 1 an);
 dacă apar dureri sau crampe în timpul clismei se va opri curentul de apă pentru câteva
minute până când musculatura colonului își revine;
 în cazul în care canula întâmpină rezistență, se poate da drumul la apa din irigator
pentru ca aceasta să permită înaintarea canulei (prin lărgirea rectului si/sau dizolvarea
materiilor fecale).

ACCIDENTE/INCIDENTE
 perforații
 hemoragii
 tenesme rectale
 crampe, dureri
! Atentie: Perforația rectului și sângerarea sunt complicații care necesită consultul
chirurgical de urgență, intervenția operatorie de urgență putând fi indicată.