Memoria

Prin procesele senzoriale de cunoaștere, omul are posibilitatea de a trăi mai ales în
prezent, să reacționeze la acele însușiri ale obiectelor „aici și acum”, în momentul prezent,
toate informațiile acumulate în acest mod, nu se pierd în trecut, ci se sedimentează, se
cristalizează, pentru ca mai apoi să fie scoase la lumină și refolosite. Procesul psihic prin care
omul înmagazinează informația, se numește memorie.

Def: Memoria este procesul psihic de întipărire, stocare (depozitare) și

reactualizare a informațiilor.
Ea nu se reduce numai la aceste 3 elemente, ci este un ​mecanism psihic structurat,
constructiv chiar creativ. ​Acest lucru se întâmplă deoarece omul, pentru reamintirea
informațiilor apelează la o serie de modalități de reținere: dacă îi sunt date silabe fără sens,
pot fi retinuțe prin gruparea lor, sau dacă vorbim de cuvinte, sunt grupate după anumite
criterii.
Memoria este o proprietate a tuturor sistemelor biologice vii, dar la om a atins
apogeul dezvoltării, căpătând un caracter logic, presupunând înțelegerea celor
memorate și reactualizate. Caracterul său mijlocit, logic/rațional și conștient o face să
fie specific umană.

A. Caracteristicile memoriei
Memoria se caracterizează prin câteva trăsături esențiale:

1. este ​activa​, în sensul că dispune de operatori proprii pentru prelucrări, evaluări și

reorganizării logice, astfel incat cele memorate suportă modificări importante; ​Cu alte
cuvinte, folosim memoria mereu, indiferent dacă ne propunem să reținem ceva sau nu.
2. este ​selectiva​, respectiv omul reține și reactualizează numai o parte a informațiilor în
funcție de motivația avută, de interesele celui care memorează, de varsta, de gradul de cultura
etc.; ​Practic, reținem ce ne interesează, dacă ne place sau nu acea informație, sau dacă avem
un motiv să reținem lucrul respectiv.
3. este ​inteligibilă​, deoarece presupune înțelegerea informațiilor memorate, organizarea
materialului memorat după criterii de semnificație; ​Adică înțelegem ceea ce memorăm, iar
dacă materialul nu are sens, încercăm să îi dăm noi unul.
4. este ​situațională sau ​contextuală​, adică înregistrarea și reactualizarea informațiilor se
realizează prin raportarea și încadrarea în anumite coordonate de spațiu și timp; ​Adică atunci
când ne amintim ceva, cunoaștem și locul și timpul evenimentului.
5. este ​mijlocită​, respectiv fixarea, păstrarea și reactualizarea informațiilor se realizează prin
utilizarea unor procedee mnemotehnice speciale: repetiții, sublinieri, asocierea cu elemente
din fondul experienței anterioare etc.; ​Adică fiecare din noi are propriul mod de a reține
informațiile, unii repetă, alții fac schițe, alții ascultă muzică atunci când învață etc.
6. este organizată ​logic și ​sistemic​, între informațiile memorate stabilindu-se legături de
semnificație, de asemănarea - contrast, de subordonare - incluziune. ​Adică atunci când
reținem o informație la română despre limbaj și alta la psihologie, tot de limbaj, atunci fac
legătura între cele două informații.
 clasificarea scuze :(
B. ---------------------------
Caracteristicile memoriei
clasifică
Memoria se---------------------------
caracterizează în funcție de procesele acesteia: memorarea, păstrarea
informațiilor și reactualizarea.
a. Memorarea este acel proces al memoriei prin care are loc întipărirea, fixarea
experienței, engramarea ei.

Formele memorării:
1. După prezenta intenției, a scopului, a efortului voluntar, memorarea poate fi:
● Voluntară- omul își propune să memoreze, să rețină ​de exemplu, dacă vrem
să reținem un lucru, îl reținem pentru că vrem- dacă vreau să învăț de 10, rețin
pentru că vreau asta.
● Involuntară- memorarea, păstrarea și reactualizarea informațiilor se
realizează fără ca omul să-și propună să facă acest lucru. ​de exemplu, atunci
când vă uitați la serialul preferat, rețineți povestea din episodul respectiv, fără
să vă propuneți acest lucru.

2. După prezența sau absența gândirii, memorarea poate fi:

● mecanică​, efectuată în lipsa înțelegerii; nu este persistentă in timp, dar e
necesara in ontogeneza timpurie (adică în dezvoltarea de când sunteți
bebeluși) sau cand materialul nu are sens; ​Ca atunci când rețineți un număr de
telefon.
● logică, bazată pe înțelegerea sensurilor și ​a semnificațiilor materialului de
memorat; este preponderent voluntara, economica, mai productiva decât cea
mecanica și absolut necesara in procesul invatarii cognitive. A​tunci când
învățați la școală, făcând legătura între informații.

b. Păstrarea informațiilor este acel proces al memoriei care presupune reținerea

pentru un timp mai scurt sau mai îndelungat a celor memorate.

Tipuri:
După durată păstrării, memoria este:
● de scurtă durată – de la 1-2 secunde, la 8-10 minute. Este limitată în
ceea ce privește volumul- putem memora de la 7+/- 2 elemente.
● de lungă durată​- începând cu 8-10 minute, săptămâni, luni, ani.
Se împarte în:
- memoria episodică (evenimente trăite de subiect, localizate spatio-temporal)
- memoria semantică (unde intră idei, concepte, scheme etc)

c. Reactualizarea informațiilor presupune folosirea și valorificarea informațiilor

memorate și păstrate.
Se realizează prin ​recunoaștere, ​în prezența obiectului, și prin ​reproducere, ​care se
realizează în absența obiectului, presupunând intervenția gândirii.
Ceea ce memorăm este determinat de influența mediului în care ne aflăm, de o serie
de factori precum curiozitatea pe care o avem față de materialul de memorat, de interesul
pentru acesta, dar și de abilitățile mnezice ale fiecăruia. Astăzi vom vorbi de principalii
factori care influențează memoria dar și de calitățile acesteia.
 C. Factorii:
Modul în care se realizează procesele memoriei precum și eficiența acestora este
determinat de o serie de factori, precum:
1. Natura materialului- ​memorarea trebuie să înceapă cu materialul cel mai accesibil,
extinzându-se apoi asupra celui mai dificil. ​De exemplu, atunci când suntem mici,
începem să învățăm să scriem cu elemente ușoare: întâi liniuțe, bastonașe, cerculețe,
pe care apoi le combinăm să facem literele.
2. Gradul de sistematizare și organizare a materialului- ​cu cât materialul este mai
organizat, cu atât este mai ușoară realizarea schemelor logice interne ale memoriei.
Atunci când informația are logică, este mai ușor să găsim cuvinte cheie pentru a
reține.
3. Volumul materialului​- cu cât materialul de memorat este mai mare, cu atât efortul
mnezic va fi mai mare. ​Reținem mai ușor o poezie de 4 versuri, comparativ cu una de
15 strofe.
4. Gradul de noutate al materialului- ​materialul familiar este reținut mai ușor.
Reținem mai ușor atunci când facem recapitulare.
5. Locul pe care îl ocupă materialul în cadrul activității- ​materialul care face scopul
activității este reținut mai ușor decât cel care face parte din mijloacele de realizare al
acestuia. ​Reținem mai ușor o teorie, decât modul în care a fost descoperită.
6. Poziția materialului în structura seriei- reținem mai ușor începutul și sfârșitul unei
serii. Reținem mai ușor începutul orei (atunci când suntem atenți când se face
prezența) și finalul orei (dacă avem teme)
Se reține mai ușor informațiile cu care lucrăm direct și sunt scopul activității noastre, sunt
mai apropiate de experiența anterioară a subiectului, corespunde intereselor omului și cele
agreabile, față de cele dezagreabile.

D. Calitățile memoriei
În procesul funcționării sale concrete, memoria își formează o serie de calități care o
valorizează în cel mai mare grad. Aceste calități vizează atât memoria, cât și procesele sale.
Cele mai importante sunt:
1. Volumul memoriei - cantitatea de material pe care îl putem memora, păstra și
reactualiză;
2. Mobilitatea memoriei - capacitatea de a acumula noi cunoștințe, de a le corela cu
altele, de a le reorganiza, de a le modifica pe cele existente;
3. Rapiditatea fixării – ușurința memorării, realizarea rapidă a întipăririi, cu economie
de timp efort și de repetiții;
4. Trăinicia păstrării – informațiile engramate sunt conservate corect o lungă perioadă
de timp;
5. Fidelitatea reactualizării​ - corectitudinea și precizia cu care informațiile sunt redate,
6. Promptitudinea reactualizării - realizarea rapidă, promptă a recunoașterii și
reactualizării informației necesare într-o activitate.
Aceste calități ale memoriei pot fi identificate, educate și pot contribui la optimizarea
memoriei.