Proiect la disciplina

Guvernare europeană
 Belgia

Geografie

 Suprafață - totală 30,528 km²

Cel mai înalt punct
1.Prezentare
Signal de Botrange[*] (694 m) 
generală
Vecini Germania
Luxemburg
Belgia este Franța o țară importantă
atât pentru Europa, Țările de Jos cât și pentru restul
Regatul Țărilor de Jos 
lumii, deoarece capitala sa,
Populație
Bruxelles, este sediul Organizației
Populație - Recensămâ
Tratatului 11.071.483 (locul 76) Atlanticului de
nt 
Nord (NATO) și a Comisiei Europene
Densitate 362,6 loc/km²
și a Consiliului Uniunii
Limbi oficiale limba neerlandeză
Europene . În plus, limba franceză acest oraș este casa
multor firme limba germană  bancare și de
Guvernare
Sistem politic monarhie constituțională
Rege al belgienilor (d)
Filip al Belgiei 

Prim-ministru Alexander De Croo[*] 

Legislativ Parlamentul Belgiei 
Camere Senatul Belgiei
Camera Reprezentanților Belgiei
Capitala Bruxelles
Ziua națională: 21 iulie(1831 –instalarea lui
Leopold I)
Economie
PIB (nominal)  533,1 miliarde USD (2019)
Monedă euro ( EUR ) 
asigurări din întreaga lume, determinându-i pe unii să numească Bruxelles capitala neoficială a
Europei.1

Ziua națională a Belgiei este sărbătoarea națională a Belgiei și se sărbătorește pe 21

iulie. Este data când, în anul 1831, Leopold de Saxa-Coburg-Gotha a jurat credință constituției și
a devenit primul Rege al Belgienilor. Jurământul a reprezentat ultimul act al ascensiunii la tron a
lui Leopold I.2

Istoria Belgiei

Ca multe dintre țările lumii, Belgia are o istorie lungă. Numele său este derivat de la
Belgae, un trib celtic care a trăit în zonă în primul secol î.e.n. Tot în primul secol, romanii au
invadat zona, iar Belgia a fost controlată ca provincie romană timp de aproape 300 de ani. În
jurul anului 300 e.n., puterea Romei a început să scadă când triburile germanice au fost împinse
în zonă și în cele din urmă francii, un grup german, au preluat controlul asupra țării.

După sosirea germanilor, partea de nord a Belgiei a devenit o zonă de limbă germană, în
timp ce oamenii din sud au rămas romani și vorbeau latină. Curând după aceea, Belgia a devenit
controlată de ducii de Burgundia și a fost preluată în cele din urmă de Habsburgii. Belgia a fost
ulterior ocupată de Spania între 1519 și 1713 și Austria între 1713 și 1794.

În 1795, însă, Belgia a fost anexată de Franța napoleoniană după Revoluția franceză . La

scurt timp după aceea, armata lui Napoleon a fost bătută în timpul bătăliei de la Waterloo de
lângă Bruxelles, iar Belgia a devenit parte a Olandei în 1815.

Abia în 1830 Belgia și-a câștigat independența față de olandeză. În acel an, a avut loc o
răscoală a poporului belgian, iar în 1831 a fost înființată o monarhie constituțională, iar un
monarh din Casa Saxa-Coburg Gotha din Germania a fost invitat să conducă țara.

De-a lungul deceniilor care au urmat independenței sale, Belgia a fost invadată de mai
multe ori de Germania. În 1944 însă, forțele militare britanice, canadiene și americane au eliberat
formal Belgia.

Limbi din Belgia

Deoarece Belgia a fost controlată de diferite puteri străine timp de secole, țara este foarte
diversă din punct de vedere lingvistic. Limbile sale oficiale sunt franceza, olandeză și germană,
dar populația sa este împărțită în două grupuri distincte. Flamenții, cel mai mare dintre cei doi,
trăiesc în nord și vorbesc flamandă - o limbă strâns legată de olandeză. Al doilea grup locuiește

1
https://www.greelane.com/ro/umanistic%C4%83/geografie/geography-and-overview-of-belgium-1434343
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_na%C8%9Bional%C4%83_a_Belgiei
în sud și este format din valoni, care vorbesc franceza. În plus, există o comunitate germană în
apropierea orașului Liège. Bruxelles este oficial bilingv.

Aceste limbi diferite sunt importante pentru Belgia, deoarece preocupările legate de
pierderea puterii lingvistice au determinat guvernul să împartă țara în diferite regiuni, fiecare
dintre acestea având controlul asupra problemelor sale culturale, lingvistice și educaționale.

Industria și utilizarea terenurilor din Belgia

La fel ca multe alte țări europene, economia Belgiei constă în principal din sectorul
serviciilor, dar industria și agricultura sunt, de asemenea, semnificative. Zona de nord este
considerată cea mai fertilă și o mare parte din terenul de acolo este folosit pentru creșterea
animalelor, deși o parte din teren este folosit pentru agricultură. Principalele culturi din Belgia
sunt sfecla de zahăr, cartofi, grâu și orz.

În plus, Belgia este o țară puternic industrializată, iar extracția cărbunelui a fost odată
importantă în zonele sudice. Astăzi, însă, aproape toate centrele industriale se află în
nord. Anvers, unul dintre cele mai mari orașe din țară, este centrul rafinării petrolului, al
materialelor plastice, al produselor petrochimice și al producției de mașini grele. Este, de
asemenea, renumit pentru că este unul dintre cele mai mari centre de tranzacționare a
diamantelor din lume.

Geografia și clima din Belgia

Cel mai de jos punct din Belgia este nivelul mării la Marea Nordului și cel mai înalt
punct este Signal de Botrange, la 694 m (2.277 picioare). Restul țării prezintă o topografie relativ
plană formată din câmpii de coastă din nord-vest și dealuri ușoare în toată porțiunea centrală a
țării. Cu toate acestea, sud-estul are o regiune muntoasă în zona pădurii Ardenilor.

Clima Belgiei este considerată temperată maritimă cu ierni blânde și veri

răcoroase. Temperatura medie de vară este de 77 de grade (25 ° C), în timp ce iernile au o medie
de aproximativ 45 de grade (7 ° C). Belgia poate fi, de asemenea, ploioasă, tulbure și umedă.3

Comerț și economie

În 2018, cele mai importante sectoare ale economiei Belgiei erau: administrația publică,
apărarea, educația, sănătatea și asistența socială (22,1 %), comerțul cu ridicata și cu amănuntul,
transporturile, serviciile de cazare și alimentație publică (19,4 %) și industria (16,7 %).

3
https://www.greelane.com/ro/umanistic%C4%83/geografie/geography-and-overview-of-belgium-1434343
 73 % din exporturile Belgiei se efectuează în UE (Germania 18 %, Franța 14 % și Țările
de Jos 12 %). În afara UE, 5 % din exporturi se realizează către Statele Unite și 2 % către India și
respectiv China.

Importurile Belgiei provin în proporție de 64 % din celelalte state membre ale UE (Țările
de Jos 18 %, Germania 13 % și Franța 9 %). Printre importurile din afara UE, se remarcă cele din
Statele Unite (7 %) și din China (4 %).4

4
https://europa.eu/european-union/about-eu/countries/member-countries/belgium_ro
 2.Belgia și Uniunea Europeană

Stat membru al UE de la: 1 ianuarie 1958

Bruxelles este considerat ca fiind capitala Uniunii Europene datorită numărului important
de instituții ale Uniunii ce își desfășoară activitatea aici, cu toate că UE nu a declarat nicio
capitală oficială. În Bruxelles se află sediile Comisiei Europene (în clădirea Berlaymont) și a
Consiliului Uniunii Europene (în clădirea Justus Lipsius situată în fața clădirii Berlyamont). De
asemenea, trei sferturi din afacerile Parlamentului European se desfășoară la Bruxelles în zona
Espace Léopold (sediul oficial al parlamentului este la is Strasbourg).

Bruxelles-ul a început să găzduiască instituții în 1957, odată cu înființarea Comunității

Economice Europene și a Euratom, a căror sedii erau partajate cu Luxemburg. Din motive
practice acestea au continuat să își desfășoare activitatea doar la Bruxelles. În 1965 Bruxelles a
obținut găzduirea permanentă a Comisiei și Consiliului iar în anii următori Parlamentul și-a
crescut prezența aici, cu toate că prin tratate era obligat să își mențină sediul din in Strasbourg.
Între 2002 și 2004, Consiliul European și-a fixat sediul în Bruxelles. Actualmente prezența
instituțiilor a crescut de factură semnificativă, doar Comisia ocupând peste 865.000m² de birouri
în Cartierul European din estul orașului.5

Parlamentul European
Parlamentul European are 21 de membri din Belgia. Biroul de informare al Parlamentului
European în Belgia.

Consiliul Uniunii Europene

Miniștrii din statele membre se reunesc periodic în cadrul Consiliului UE pentru a adopta
norme europene și pentru a coordona politici. În funcție de domeniul de politică abordat, diferiți
reprezentanți ai guvernului belgian participă în mod regulat la reuniunile Consiliului.

Președinția Consiliului UE
Consiliul UE nu are un președinte permanent, așa cum au, de exemplu, Comisia sau
Parlamentul. Lucrările sale sunt conduse de către țara care deține președinția Consiliului, iar
aceasta se schimbă o dată la 6 luni.

Pe parcursul acestor 6 luni, miniștrii din guvernul țării respective prezidează reuniunile
Consiliului și contribuie la stabilirea agendei acestora în toate domeniile de politică. De
asemenea, ei au rolul de a facilita dialogul cu celelalte instituții ale UE.

5
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bruxelles#Uniunea_European%C4%83
 Președinția Consiliului a revenit Belgiei în perioadele:

 ianuarie - iunie 1958 | ianuarie - iunie 1961 | ianuarie - iunie 1964 | ianuarie -
iunie 1967 | ianuarie - iunie 1970 | ianuarie - iunie 1973 | iulie - decembrie 1977 |
ianuarie - iunie 1982 | ianuarie - iunie 1987 | iulie - decembrie 1993 | iulie -
decembrie 2001 | iulie - decembrie 2010

Comisia Europeană
Comisarul desemnat de Belgia în cadrul Comisiei Europene este Didier Reynders.

Comitetul Economic și Social European

Belgia are 12 reprezentanți în Comitetul Economic și Social European. Acest organism
reprezintă angajatorii, lucrătorii și alte grupuri de interese și este consultat cu privire la
reglementările propuse, pentru a se obține o imagine mai clară a posibilelor modificări ale
situației sociale și ale condițiilor de lucru în țările membre.

Comitetul European al Regiunilor

Belgia are 12 reprezentanți în Comitetul European al Regiunilor, adunarea UE a
reprezentanților locali și regionali. Acest organism consultativ este consultat cu privire la
reglementările propuse, pentru a se garanta că legislația europeană ține cont de punctul de vedere
al fiecărei regiuni din UE.

Reprezentanța permanentă pe lângă Uniunea Europeană

Comunicarea dintre Belgia și instituțiile UE se desfășoară și prin reprezentanța
permanentă din Bruxelles. Reprezentanța acționează ca o „ambasadă” a Belgiei – principala sa
sarcină este de a se asigura că interesele și politicile țării sunt luate în calcul într-un mod cât mai
eficient în UE.

Bugete și finanțare
Cu cât contribuie și cât primește Belgia?

Contribuția financiară a fiecărei țări din UE la bugetul Uniunii este calculată în mod
echitabil, în funcție de mijloacele de care aceasta dispune. Cu cât este mai importantă economia
unei țări, cu atât este mai mare contribuția sa.

Bugetul UE nu este menit să redistribuie bogăția, ci să răspundă nevoilor tuturor

cetățenilor europeni.
 Cifrele pentru Belgia (2018):

Cheltuielile din bugetul UE în Belgia: 8,514 miliarde EUR (echivalentul a 1,86 % din
economia Belgiei)

Contribuția totală la bugetul UE: 3,840 miliarde EUR (echivalentul a 0,84 % din
economia Belgiei)

Proiecte finanțate de UE în Belgia

Sumele cu care contribuie Belgia la bugetul UE sunt direcționate către finanțarea de
programe și proiecte în toate țările UE (construcții de drumuri, granturi pentru cercetători,
protecția mediului etc.).6

6
https://europa.eu/european-union/about-eu/countries/member-countries/belgium_ro
 3.Sistemul de guvernare

Astăzi, guvernul Belgiei este condus ca o democrație parlamentară cu un monarh

constituțional. Are două ramuri ale guvernului. Prima este ramura executivă care constă din rege,
care servește ca șef al statului; primul ministru, care este șeful guvernului; și Consiliul de
Miniștri, care reprezintă cabinetul decizional. A doua ramură este ramura legislativă, un
parlament bicameral format din Senat și Camera Reprezentanților.7

Puterea executivă
Regele Belgienilor (neerlandeză Koning der Belgen, franceză Roi des Belges, germană
König der Belgier) este șeful constituțional al statului. Monarhia este ereditară, titularul poziției
fiind numit pe viață după decesul predecesorului. Rolul și îndatoririle Regelui sunt înscrise în
Constituție și în legile introduse de aceasta.

Ca șef al statului, Regele are un rol ceremonial și simbolic. Principala atribuție politică
este de a propune formarea guvernului unui lider politic după desfășurarea unor alegeri sau ca
urmare a demisiei guvernului. Regele face porpunerea în urma consultării cu o comisie de
informare, ce are rolul de a consulta toți actorii politici. Regele este văzut de asemenea ca un
personaj unificator ce reprezintă identitatea națională comună belgiană.

Actualul monarh, Albert II, i-a succedat fratelui său, Baudouin I, care a decedat la data de
31 iulie, 1993. Albert a depus jurământul pentru a deveni rege la data de 9 august, 1993.

Guvernul federal este format din miniștri și secretari de stat ce reprezintă partidele
politice ce formează coaliția de guvernământ. În mod formal miniștrii sunt numiți de Rege, iar
numărul acestora este limitat la 15, numărul miniștrilor neerlandofoni și francofoni fiind egal
conform Constituției. Miniștrii nu sunt membri ai parlamentului, dar aceștia trebuie să răspundă
pentru acțiunile lor în fața Parlamentului.

Belgia fiind un stat federal, puterea executivă este distribuită între guvernul federal și
guvernele regionale și comunitare. Guvernul federal păstrează autoritatea asupra chestiunilor
comune: justiția, apărarea, poliția federală, energia nucleară, politica monetară, datoria publică,
securitatea socială și controlează o parte importantă a finanțelor publice, sistemului de sănătate și
a politicii internaționale. Poșta și Societatea de căi ferate sunt companii naționale deținute de stat,
care sunt în responsibilitatea guvernului federal. Guvernul federal este responsabil de obligațiile
Belgiei în cadrul UE și a OTAN.

Guvernele comunitare și regionale

7
https://www.greelane.com/ro/umanistic%C4%83/geografie/geography-and-overview-of-belgium-1434343
 Comunitățile își exersează autoritatea în cadrul unui teritoriu bine definit de frontiere
lingvistice. Inițial competențele acestora erau legate de chestiunile lingvistice: educație, cultură,
media și utilizarea limbii. Treptat acestora le-au fost devoluate alte competențe care nu sunt
direct legate de chestiunile lingvistice: sănătate (medicină generală și preventivă), asistență a
indivizilor (protecția tinerilor, ajutor acordat familiilor, servicii de asistență a imigranților, etc.)

Regiunile au autoritate în chestiuni legate de teritoriu. Acestea includ economia,

agricultura, lucrări publice, energie, transport, politica de gestionare a apei, a mediului, a
locuințelor, planificarea orașelor și regională, conservarea naturii și comerțul exterior. Regiunile
supraveghează provinciile, comunele și companiile de utilități intercomunale.

Fiecare Comunitate și Regiune are propria adunare legislativă și propriul guvern.

Regiunea Capitalei Bruxelles este oficial bilingvă, ambele Comunități majore exersându-și
autoritatea pe teritoriul acesteia, pentru chestiunile comunitare comune existând o Comisie
Comunitară Comună. Viziunile diferite ale celor două Comunități majore se reflectă în structura
particulară a instituțiilor oficiale federale. În Flandra Comunitatea și Regiunea au fuzionat, în
timp ce Comunitatea franceză s-a limitat doar la devoluare unor competențe către Regiuni. Astfel
federalismul este asimetric, instituțiile echivalente din Regiuni diferite neavând aceleași puteri.
Conflictele dintre diferitele corpuri instituționale ale structurii federale sunt rezolvate de către
Curtea Constituțională a Belgiei.

Puterea legislativă
Parlamentul federal este bicameral, format din Senat și Camera Reprezentanților.

Senatul este format din 40 de membri aleși, 21 de reprezentanți ai comunităților și 10

membri cooptați. Membrii majori ai familiei regale care sunt în lista de succesiune la tron sunt
senatori de drept, dar aceștia în practică nu își exprimă dreptul de vot. Senatul are competențe în
chestiuni pe termen lung și are drept de vot identic cu Camera în chestiuni constituționale și de
ratificare a tratatelor internaționale.

Camera Reprezentanților (camera inferioară) este formată din 150 de reprezentanți aleși
în 11 arondismente electorale, prin vot proporțional. Este componenta "politică" a parlamentului,
camera cere discută și votează majoritatea legilor, bugetul și acordă (sau retrage) încrederea în
guvern.

Puterea judecătorească
Sistemul juridic este bazat pe dreptul civil și își are originile în Codul Napoleonian.
Tribunalele civile și penale sunt organizate pe trei niveluri, Curtea de Casație fiind instanța
supremă. Curtea supremă administrativă este Consiliul de Stat. Curtea Constituțională a Belgiei
are autoritatea de a decide constituționalitatea legilor și are rol de arbitru între instituțiile
federale.8

Principalele partide politice din Belgia sunt Creștin Democrat, Partidul Liberal, Partidul
Socialist, Partidul Verde și Vlaams Belang. Vârsta de vot în țară este de 18 ani.

Datorită concentrării sale asupra regiunilor și comunităților locale, Belgia are mai multe
subdiviziuni politice, fiecare dintre acestea având o cantitate variată de putere politică. Acestea
includ 10 provincii diferite, trei regiuni, trei comunități și 589 de municipalități.

Alegerile federale au loc din 4 în 4 ani, în cazul în care nu are loc o dizolvare a
parlamentului. Alegerile comunitare, regionale și europene au loc la fiecare cinci ani. Alegerile
locale și provinciale au loc la fiecare șase ani.

Câteva fapte despre Belgia

 Belgia are o rată de alfabetizare de 99%

 Speranța de viață este de 78,6
 85% dintre belgieni trăiesc în orașe
 Aproape 80% din populația Belgiei este romano-catolică, dar există mai multe
alte religii în țară, toate primind subvenții guvernamentale.

8
https://ro.wikipedia.org/wiki/Politica_Belgiei
 Bibliografie

 https://www.greelane.com/ro/umanistic%C4%83/geografie/geography-and-
overview-of-belgium-1434343
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_na%C8%9Bional%C4%83_a_Belgiei
 https://europa.eu/european-union/about-eu/countries/member-
countries/belgium_ro
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Politica_Belgiei