Slujba Inmormantarii (Molitfelnic 2019)

si
m
m mm* : 14SKOC . p^Vwinaoi m m
m m* 5V
u .î» /
m
ÎNTRU SLAVA SFINTEI ŞI CELEI DE O FIINŢĂ,
DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI ŞI NEDESPĂRŢITEI TREIMI
e 1
Wâ
MOblTFekNIC
PUBLICAT CU APROBAREA SFÂNTULUI SINOD
■ ŞI BINECUVÂNTAREA
PREAFERICITULUI PĂRINTE
DANIEL
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
i
a
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC
ŞI DE MISIUNE ORTODOXĂ
m WM m
BUCUREŞTI - 2019
m n
1
I
;
-
CV CV cv CV 'l
o v V V V iC
"A
kl
l>
►af<
i’
l!
ofi
o
Ta
»x<
l’
>3Ti
'i
fi
V i-Z-)
l' fi
SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII fi
Tt SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII MIRENILOR v.'

il
►3C<
RÂNDUIALA CE SE FACE LA CASA RĂPOSATULUI

k' fA
Adormind întru Domnul vreunul dintre creştini, îndată rudeniile să

cheme pe preot; acesta venind la casa unde este trupul celui răposat, îşi ►X*
pune epitrahilul, pune tămâie în cădelniţă şi, cădind trupul celui ador-
l mit şi pe cei de faţă, începe Litia mică pentru morţi (Trisaghionul): o !
r. ii
»]
J Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Citeţul: Amin. Sfinte
Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este
l* J împărăţia... (paginile 9-10). ‘a
ii r.
Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:
Cu duhurile drepţilor, celor ce s-au săvârşit, odihneşte
3f> Mântuitorule, sufletul adormitului robului Tău, păzindu-1 k'
ki
@) pe el întru viaţa cea fericită, care este la Tine, Iubitorule de

oameni.
! fÂ
Ta
A ^1
V V
A A A
T+ A
O
'i k^-
1
Ta
242 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII
i
►X<
k>
o Intru odihna Ta, Doamne, unde toţi sfinţii Tăi se odihnesc, £
(® odihneşte şi sufletul adormitului robului Tău, că Tu singur v£
© eşti fără de moarte. ^
fi Slavă... o
Ta
(3) T\i eşti Dumnezeu, Care Te-ai pogorât în iad şi ai dezlegat (C

durerile celor ferecaţi; însuţi şi sufletul adormitului robului (e
Tău, odihneşte-1. Ta
Şi acum..., a Născătoarei:
5
Una curată şi preanevinovată Fecioară, care ai născut pe
XZ Dumnezeu mai presus de fire, pe Acela roagă-L să mântu- î
iască şi sufletul adormitului robului tău.
Apoi preotul (diaconul) zice ectenia: <:
o
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, i
rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte. lC
X1
Strana: Doamne, miluieşte (de trei ori), o
Ta
"a încă ne rugăm pentru odihna sufletului adormitului ro- 2
bului lui Dumnezeu (N), şi pentru ca să i se ierte lui toată
greşeala cea de voie şi cea fără de voie. K
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletul lui unde drepţii se ţ

odihnesc. /!
Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi iertarea g
XZ păcatelor lui, de la Hristos, împăratul cel Iară de moarte şi X
/S Dumnezeul nostru, să cerem. (
X1
Strana: Dă, Doamne. :<
Diaconul: Domnului să ne rugăm. Citeţul: Doamne, miluieşte.
o Ta
Preotul zice rugăciunea:
X" *5
umnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai
Ta
rA călcat moartea şi pe diavol l-ai surpat şi ai £
dăruit viaţă lumii Tale, însuţi, Doamne, odih- ((
38 neşte sufletul adormitului robului Tău (N), în loc ft
o Ta
A 1^ .T.
CA I%
o V V
V 'C
o V V V w*
o V
l> kl
RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII MIRENILOR 243
►X1 >x<
*s? luminat, în loc de verdeaţă, în loc de odihnă, de unde

© au fugit toată durerea, întristarea şi suspinul. Şi orice
© greşeală a săvârşit el cu cuvântul, cu fapta, sau cu gân- (
Ta
dul, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă-i. ) kl
^ Că nu este om care să fie viu şi să nu greşească; numai >

{
k'
I\i singur eşti fără de păcat, dreptatea Ta este dreptate ( fd
J în veac şi cuvântul Tău este adevărul. Ti
>X4 Ecfonisul:
Ti
fA Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna adormitului î ii
robului Tău (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie /

slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al
k’ * Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă «g
j făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
rj Citeţul: Amin. k'
ii
Dacă este obiceiul, se citesc stâlpii, adică Evangheliile învierii şi cele

i
lalte (caută-le Ia p. 375-399).
1.' Preotul: Slavă Ţie Hristoase..., Citeţul: Slavă..., Şi acum..., Doamne, Ti
‘a
.1
miluieşte (de trei ori), Părinte, binecuvintează.
!
l
Şi preotul face otpustul aşa: k>
rA
O
1
w
Ta
Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul nostru >
j Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maici, ale v Jt
j§/ sfinţilor slăviţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli, ale cuyioşi- j “A
! lor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi ai noştri, ale sfântu- 7

i
© lui şi dreptului Lazăr, cel înviat a patra zi din morţi, şi pen- w
© tru ale tuturor sfinţilor, sufletul robului Său (N), cel mutat ^
! de la noi, în corturile drepţilor să-l aşeze, în sânurile lui
© Avraam să-l odihnească, împreună cu drepţii să-l numere, şi (g)
să ne miluiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor. fj
Ta
o
JJl A A A O
V O
rj CV Oi CV r, CV CV CV CV
Vi V IO V? Vi V' Vi v Vi V
V w"
244 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII &
o Apoi cântă lin şi duios: Sfinte Dumnezeule... Şi, ridicând trupul celui 7
5 răposat, îl duc la biserică, mergând înainte preoţii cu făclii, iar diaconul cu
j făclie şi cădelniţă; şi, venind la biserică, pun sicriul cu trupul în pridvor. (
h
SLUJBA ÎN BISERICĂ &
r< Şi, când sunt gata toate ale înmormântării, preotul iarăşi face gg
început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum şi
S pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Şi se citeşte 25
PSALMUL 90
u
/^lel ce locuieşte întru ajutorul Celui Preaînalt, întru
& V/acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va »
zice Domnului: «Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; oj/
Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul». Că El te va izbăvi ţg
§ din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te ®
g va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te 52
S va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, (g
§\ de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de /g
2 molima şi de diavolul ce bântuie întru amiază. Cădea-vor «fe
dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine ^
© nu se vor apropia. însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea ^
păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, §
© pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine (g
© rele şi bătaie nu se va apropia de lăcaşul tău. Că îngerilor Săi ^
w va Porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe ^
§§ mâini te vor înălţa, ca nu cumva să împiedici de piatră @
leu^ Peste asP*â $ vasilisc vei păşi şi vei călca peste $5
E Pe el P.CSt® balaur*<<Că spre Mine a nădăjduit şi-I voi izbăvi §
gj\ Meu! Stri ® v°i acoperi pe el, că a cunoscut numele
«Sj ?n-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu acesta sunt ^
% A
fi
a"
-I A
A A
V
^1
I V V Ta V Ta
fJ 1?
I
o
i RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII MIRENILOR 245
■
■ r< •X4
i fj
i
i
j în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile Ta
5 îl voi umple pe el şi-i voi arăta lui mântuirea Mea». ■x*

I
I
rA Apoi preotul şi cântăreţii cântă: Aliluia (de trei ori), glasul al 8-lea; a .1
! doua oară cu stihurile:
j 1. Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne (Psalm 64: 4).
I 2. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni fA
! j pământul (Psalm 24: 14). rt
3. Şi pomenirea Iui în neam şi în neam (cf. Psalm 101: 13).

i fA
Apoi se cântă k'
kl
I
! X<
i
T R O P A R U L, glasul al 8-lea:
'a
Cel ce, prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni, Ti
toate le chiverniseşti şi ceea ce este de folos tuturor le %

dăruieşti; Unule, Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletul
î adormitului robului Tău, că spre Tine nădejdea şi-a pus, spre
Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei: “a
Ti
Pe tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită către
iŞjCţ
S Dumnezeu; pe Care L-ai născut, Născătoare de Dumnezeu,
\ nenuntită, a credincioşilor mântuire. k*
O
■
Urmează apoi starea întâi din Psalmul 118, glasul al 6-lea,

% zicând după fiecare stih:
t Fericiţi cei fără p» tnană în cale, care umblă în legea Ti
S Domnului.
x*
Aliluia.
Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată
inima lor.
Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. -
“â
kl Ta
A A A
Ta Ta
Ca Ca Ca Ca Ca
Ta Câ
V V O V ji rC rc V
U
Ta

►X1
w>
0 Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. fi
«4 O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!

Atunci nu mă voi ruşina când voi privi spre toate porun-
ot cile Tale.
iX*
Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ
judecăţile dreptăţii Tale.
o îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit.
►x< Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea
cuvintelor Tale.
"a
Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de
JKJ la poruncile Tale.
@) în inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc 7A
W
% Ţie.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale.
'A
fi în calea mărturiilor Tale m-am desfătat, ca de toată
©) bogăţia.
La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale.
o La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele
Tale.
Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.
rA
fi Descoperă ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta.
Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de Ia mine porun
cile Tale.
4
o t Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în
►ac-*
toată vremea.
Certat-ai pe cei mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de
la poruncile Tale. *
© Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am
gS păzit.
A
O rÂ
c* Ca Ca Ca Ca Ca Ca
i
A
O V A V V *A
\
I 'J
o
l RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII MIRENILOR 247
5i
I 'j
i .1 Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar ^

2 robul Tău cugeta Ia îndreptările Tale. ►x*
y Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările ^
j Tale, sfatul meu. <; o
Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvân- yL,
tul Tău. @
Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările
I % Tale.
I Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la mi
'j k.’
nunile Tale.
t Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru (©
cuvintele Tale. ©
>1 Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă SS
miluieşte.
Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat.
’A
Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ^
ruşinezi.
Pe calea poruncilor Tale am alergat, când ai lărgit inima
"a
mea.
) Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi (3)
j
1
păzi pururea.
A __
(§) yS#
A
Inţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată Jgj
inima mea. 0
Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am
voit. % A
f Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. © :

ş Mi
întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta (§)
î viază-mă. O
k;
împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei

ce se tem de Tine.
'A
O fi
A .T. r* ■T. O
*A Va
;:
A ^1
Ta Ci
V Ci V V V
Ci 1^
fÂ
fâ

►x*
o îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale y

vgj sunt bune.
Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.
u
Ta Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după
JgJ cuvântul Tău. &
© Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am
nădăjduit în cuvintele Tale.
Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până
în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit.
Ta Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului.
»x< Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
Am vorbit întru mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi
SR nu m-am ruşinat.
Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale pe care le-am
iubit şi am cugetat la îndreptările Tale.
Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru
care mi-ai dat nădejde.
o Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, căci cuvântul
►ac<
Tău m-a viat.
Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea
% Ta nu m-am abătut.
jg) Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac,
© Doamne, şi m-am mângâiat.
W'
O t Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care
(6) părăsesc legea Ta.
® Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei
ăs mele*
Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit
legea Ta. &
o
^1 o ^1 A A A
.T.
*> V V
.r.
A
V V V
o o
RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII MIRENILOR 249 »x<
►X*
'J
L’
il Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat. Ta
Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta;

Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă }
după cuvântul Tău. î il
OC4 Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la ^

mărturiile Tale. A
ll
Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. 25î
Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar jgŞ
[ legea Ta n-am uitat.
o
Ta
î La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pen-
tru judecăţile dreptăţii Tale.
W' t Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc porun fA
il Ta
cile Tale.
De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale ^
iÂ mă învaţă. w'
fi ll
Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.

învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în zS
o
il
poruncile Tale am crezut. Ta
’a
Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta

^ cuvântul Tău am păzit.
Ta
"a Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă
îndreptările Tale. @
înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar j®j
eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. * ‘a
(§) lnchegatu-s-a ca laptele inima lor, iar eu cu legea Ta m-am r

desfătat.
Ta Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale. ^
! Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de @
comori de aur şi argint.
I? fâ
o Ta
iY. .Y.
V V V V Ta
-
A A
CV
V o V
7
250 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII :<=
ân
((I
l>
o Slavă... Şi acum... După aceea ectenia: Iară şi iară, cu pace Domnului Ta
să ne rugăm. încă ne rugăm pentru odihna... şi celelalte. Apoi

2K rugăciunea şi ecfonisul cum s-a scris la începutul înmormântării (caută îg
la pag. 242-243).
fi
în continuare, se începe a doua stare, glasul al 5-lea, şi, după fiecare
stih, se zice: Miluieşte pe robul Tău.
> f Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi
^ mă voi învăţa poruncile Tale.
Miluieşte pe robul Tău.
fj
Ti
Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în
cuvintele Tale am nădăjduit. &
I Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi
$ întru adevăr m-ai smerit.
^X1 Facă-se, dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul
1Â Tău, către robul Tău.
fi
K Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta
Jg? cugetarea mea este.
k' i Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit;
^ iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
OC-<
Să mă întoarcă pe mine cei ce se tem de Tine şi cei ce
l
fi
cunosc mărturiile Tale.
S Să fie inima mea fără prihană, întru îndreptările Tale, ca
^ să nu mă ruşinez.
k'
o Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul
Tău am nădăjduit.
►X1
Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: "Când
mă vei mângâia?".
Gg t Că m-am făcut ca un foaie la brumă, dar îndreptările
©) Tale nu le-am uitat.
k>
o
a .1^
A
A A A
V
O
0
li
rânduiala ÎNMORMÂNTĂRII MIRENILOR 251

'4 oc<
ki Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă

ÎJ prigonesc?
y Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca (5
? legea Ta, Doamne. <; ii
Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigo- »

nit. Ajută-mă! (j
'j
ki
Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am V
l părăsit poruncile Tale.
TJ
După mila Ta, viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii Tale.
în veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;
în neam şi în neam adevărul Tău. întemeiat-ai pământul «
şi rămâne. c rA
ii
După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ţie. 2
De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit ^
l întru necazul meu. O
kl
în veac nu voi uita îndreptările Tale, că prin ele m-ai viat,

Doamne.
f Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am
>1
căutat. 0
Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturi-
Z ile Tale am priceput. L'
li
N La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta

[J este fără de sfârşit.
ll
Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea ^
mea este. @)
Mai mult decât pe vrăjmaşii mei m-ai înţelepţit, cu porun-
5 ca Ta, că în veac a mea este. kl
I Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturi-

S ile Tale gândirea mea este.
"a
O Ti
jr. Oi P' Oi Oi ^1
Oi
V
A r.
ta Oi Oi Oi
kr
Zi
r>
>X4
252 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII i
o Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am
§
Ta
►X1
căutat.
De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca f2
^
să păzesc cuvintele Tale. j
t De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Th ai pus mie lege. V®
Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult €
*5 decât mierea, în gura mea! râ
Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta ><>

am urât toată calea nedreptăţii. \
"j
Ti Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor j
mele. ©
Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile drep-
taţii Tale. r.
Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după

cuvântul Tău. ©,
rA
Ti Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne, şi
@) judecăţile Tale mă învaţă.
© Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am
uitat. Ta
V§) Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile

(§5 Tale n-am rătăcit.
u
Ti Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii
mele sunt ele.
t Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac,
Şg spre răsplătire. Ta
Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.

Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău
I?
Sg am nădăjduit.
© Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta
© poruncile Dumnezeului meu.
o
0 Ta
A CV A A
A A
V V
Zi V
A
o V O o V V
I?
RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII MIRENILOR 253 i>Xi
Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai ys>

de ruşine aşteptarea mea. ►ac*
Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările ^

Tale, pururea. ^ O
Defaimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările «
Tale, pentru că nedrept este gândul lor. \j ‘â
Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; £

pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale J;
m-am temut. S
Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor * !
ce-mi fac strâmbătate. j ■
Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă rf.

clevetească cei mândri.
Sfârşitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvân- Jl
tul dreptăţii Tale. 5
«
Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă «
i învaţă. J
Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte măr- ^
turiile Tale. ►X1
t Vremea este a sluji Domnului, că oamenii au stricat legea Ta. $2

Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât ^
i
aurul şi topazul. .
Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, & I
toată calea nedreaptă am urât. i
Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cer- i
I
cetat pe ele sufletul meu. I?

o
Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe
X4
prunci.
“a
Va
A w^ A A I
A
V
!
Oi Oi Ci o Oi
Ci lO V
Ci v V
10
Vl
fi
0»
____
(s
»)■
<=
k)
Gura mea am deschis şi am primit duh, că de poruncile ^
Mg Tale am dorit. »3B
@5 Slavă... Şi acum... Apoi ectenia: Iară şi iară, cu pace Domnului să ne

rugăm. încă ne rugăm pentru odihna... şi apoi rugăciunea şi ecfonisul, <
cum s-a scris la începutul înmormântării (caută la paginile 242-243).
oc
e
Apoi se începe a treia stare, glasul al 3-lea, şi după fiecare stih se zice:
Aliluia.
(I
Ta
O
m t Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă (g
de cei ce iubesc numele Tău. fâ
Ti Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău şi să nu mă stă- \
@) pânească nicio fărădelege. e
Y® Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile
« Tale. Ta
i-X1 Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale.

'j
Izvoare de apă au curs din ochii mei, pentru că n-am păzit J
Ta
legea Ta. \
Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. »6
Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul.
<s
CI Ta
Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale &
* vrăjmaşii mei. OK
Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a
.
11 iubit pe el.
t Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am
uitat Ta
^ • i Dreptatea Ta este dreptate în veac şi Legea Ta adevărul. ^fl

Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale
1 jjg sunt gândirea mea.
gy Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi (jŞ
«S voi fl viu. 1
o Ta
CV CV CV CV
CV CV
V V V
V
.T.
A
V aÂ V
h}
fA
O
o Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! yfc

J îndreptările Tale voi căuta. i-X*
Strigat-am către Tine: Mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturi- ^

ra
ile Tale. S ki
Din zori m-am sculat şi am strigat: întru cuvintele Tale

am nădăjduit. \r ’j
Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la £

cuvintele Tale. ►3C-<
’A
f Glasul meu auzi-1, Doamne, după mila Ta; după judeca- J; j
ta Ta mă viază. î \\
Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de *
la legea Ta s-au îndepărtat. j ’A
Aproape eşti, Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt ^
adevărul. ■X4
’A Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac $

le-ai întemeiat pe ele.
ji
Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
Judecă pricina mea şimă izbăveşte; după cuvântul Tău, Si
O
fa-mă viu.
5*
Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-
’A au căutat. O
îndurările Tale multe sunt, Doamne; după judecata Ta mă
viază.
o Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la
mărturiile Tale nu m-am abătut.
Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit j§\
J cuvintele Tale. l'
Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta

ij mă viază.
’A
O Ta ;I
O» Oi i^
Oi Oi Oi Oi
V V
STj
.T. 9>
r* 9^ O
V V \Â V V V
A V
fâ I?
Ta
i>X4
256 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII re
:e
v'
o începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate
judecăţile dreptăţii Tale. c=
© f Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele GZ
: v
i
5* Tale s-a înfricoşat inima mea.
Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară g
mare.
o Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit. ^
►x*
De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale. §
Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc. G~
'j
ti Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am 3?

X*
iubit. K
Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte. \€
o
Ci Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile ţ
:
. mele înaintea Ta sunt, Doamne. £
x
; ■ 0 Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după
cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
x* Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvân ►3
tul Tău mă izbăveşte.

o Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat
îndreptările Tale. 5
x<
Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale £
«jg sunt drepte.
Mâna Ta să mă izbăvească, pentru că poruncile Tale am
x* ales.
i
6
C»
Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea <
mea este. /c
X*
■ t Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi g
■
& vor ajuta mie. K1
:
0 Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că «j
@5 poruncile Tale nu le-am uitat.
O •V
A A A A
V
■
CU CU
9^ cu
Cl o
o o
RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII MIRENILOR 257 »Xi
"a
Şi îndată se cântă Binecuvântările înmormântării, glasul al 5-lea: rt
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.

Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa Raiului; să aflu
şi eu calea prin pocăinţă; eu sunt oaia cea pierdută; cheamă-mă, vâj
Mântuitorule, şi mă mântuieşte. i
fi !
:
Binecuvântat eşti, Doamne...
Cei ce pe Mielul lui Dumnezeu aţi mărturisit şi aţi fost ^
junghiaţi ca nişte miei, fiind mutaţi la viaţa cea neîmbătrâ- J li
nitoare şi pururea veşnică, sfinţilor; Aceluia cu dinadinsul, ^

mucenicilor, vă rugaţi, să ne dăruiască nouă dezlegare fA
rt
datoriilor.
ian
Binecuvântat eşti, Doamne... fâ)

Cei ce aţi umblat pe calea cea strâmtă şi cu chinuri; toţi <20
1
!
care, în viaţă, crucea ca jugul aţi luat şi Mie aţi urmat cu |^|
I
credinţă; veniţi de luaţi darurile, pe care le-am pregătit vouă,
’a
I
şi cununile cereşti. Ti
Binecuvântat eşti, Doamne... gj) :

I :
Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, deşi port rănile ££
i
păcatelor; miluieşte zidirea Ta, Stăpâne, şi o curăţeşte cu ^ 1
îndurarea Ta; şi moştenirea cea dorită dăruieşte-mi, facân-

'A
1 du-mă pe mine iarăşi cetăţean al Raiului. r>
I
1
1
Binecuvântat eşti, Doamne...
1
Cel ce cu mâna dintru nefiinţă m-ai zidit şi cu chipul Tău
! cel dumnezeiesc m-ai cinstit, iar pentru călcarea poruncii (K)
■
1
I
iarăşi m-ai întors în pământ, din care am fost luat, la cel după
fA
Ti
I A A cu
V
cu CU
Ci
CU
Oi sr. ■T.
TA ci A A A
Ta V Tt V o
rj
o
fi
•X4
258 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII &z
«ŞI
S& asemănare mă ridică, cu frumuseţea cea dintâi iarăşi ^
© împodobindu-mă. K
Binecuvântat eşti, Doamne... o

fj
Ta
Odihneşte, Dumnezeule, pe robul Tău şi-l aşază în Rai,
unde cetele sfinţilor, Doamne, şi drepţii ca luminătorii ^
© strălucesc; pe adormitul robul Tău odihneşte-1, trecându-i
lui toate greşelile. Ta
Slavă...
► 30
fiâ Pe o Dumnezeire în trei străluciri cu dreaptă credinţă să o

3» lăudăm, strigând: Sfânt eşti Părinte fără de început, Fiule cel SK
ra) împreună fără de început şi Duhule cel dumnezeiesc; lumi- ©
gjj nează-ne pe noi, care, cu credinţă, slujim Ţie, şi ne scoate din
k'
O
focul cel de veci. Ta
rA
►x<
Bucură-te, curată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup
spre mântuirea tuturor; că neamul omenesc a aflat mântuire ^
feX prin tine, iar noi să aflăm Raiul, Născătoare de Dumnezeu,
%
Jgs curată şi binecuvântată.
> Aliluia, Aliluia, Aliluia; slavă Ţie, Dumnezeule (de trei ori). Apoi dia- ’a
£ conul: Iară şi iară, cu pace Domnului să ne rugăm. încă ne rugăm pen- 75?
VS? tru odihna... şi celelalte, cum s-a scris la început. După eefonis, se cântă
(§) sedealna, glasul al 5-lea:
Ta Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pe robul Tău şi-l
(3j) sălăşluieşte în curţile Tale, precum este scris, trecând ca un gg
bun greşelile lui cele de voie şi cele fără de voie şi toate cele cu
Sg» ştiinţă şi cu neştiinţă, Iubitorule de oameni. Ta
A
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei: *

Cel ce ai răsărit lumii din Fecioară, Hristoase Dum-
36 nezeule, şi prin aceasta fiii luminii ne-ai arătat, miluieşte-ne
@)
►3C<
pe noi. (gy
Apoi Psalmul 50 (caută-1 la pagina 425) şi
'a
Ta
A A Ci
A A A A
A
IC V Ta IC IC V Ta
Ta V Ta
Ol
V OU
\d V V
lO
o w>
fi
kl
RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII MIRENILOR
^X1 259 K
l' fA
i"l canonul Ti
Alcătuire a lui Teofan.

Cântarea 1, glasul al 6-lea
k.’
Ti Irmos: Ca pe uscat umblând Israel,..
»x< Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel. ^
Ţn cămările cereşti, biruitorii Mucenici pururea Te roagă «g

JLpe Tine, Hristoase; pe acest credincios, pe care l-ai mutat @)
de pe pământ, învredniceşte-1 să dobândească bunătăţile cele @)
o
x veşnice. ii
Stih: Doamne, odihneşte cu drepţii pe adormitul robul Tău.

k.
Cel ce ai înfrumuseţat toate, m-ai zidit pe mine omul,
făptură amestecată din smerenie şi din mărire; pentru aceas- rf
ta, Mântuitorule, sufletul robului Tău odihneşte-1.
J Slavă... k*
ll
T.
Locuitor şi lucrător al Raiului m-ai rânduit din început, A
dar, călcând porunca Ta, m-ai izgonit. Pentru aceasta, Mân- @
"A
tuitorule, sufletul robului Tău odihneşte-1. Ti
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Of*
Cel ce din coastă a zidit la început pe Eva, strămoaşa ^
ŞS noastră, din preacuratul tău pântece S-a îmbrăcat cu trup, < il
§£) prin care tăria morţii, Preacurată, a stricat.

w' Cântarea a 3-a A
il rJto
Irmos: Nu este Sfânt...
TAupă lege s-au nevoit Mucenicii Tăi, Dătătorule de
Ti
'A
Uviaţă, şi, cu cunună de biruinţă fiind împodobiţi de
către Tine, mijlocesc mântuire veşnică celui ce în credinţă
s-a săvârşit.
"A
Ti
O .T. .T. .T. ^<1 tyu
A sr. cr.
r* A A
lifc V V V V
fA O
Ta
260 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII :g

>.
:<=
Mai întâi m-ai învăţat prin multe minuni şi semne pe mine y!
(§} rătăcitul; iar mai pe urmă însuţi, smerindu-Te ca un îndurat §j
] şi căutându-mă, m-ai aflat şi m-ai mântuit. C.
j
'■
fi Slavă...
Pe cel ce a trecut la Tine din stricăciunea aceasta nestator- (G
nică învredniceşte-1, Bunule, să locuiască în corturile cele ^
î veşnice cu bucurie, socotindu-1 drept prin credinţă şi prin 2?
►x< har. c.
fi Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: o
fi
Nimeni nu este fără de prihană, ca tine, Preacurată Maica <z
lui Dumnezeu; căci tu singură din veac ai zămislit în pântece 5
€
k> pe adevăratul Dumnezeu, Care a stricat puterea morţii. J
o r.
Irmosul: &
Nu este Sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Care
ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule; şi ne-ai întărit ^
fey
►
pe noi pe piatra mărturisirii Tale. 5
Iar diaconul zice ectenia mică pentru cei răposaţi: Iară şi iară, cu ^
pace Domnului să ne rugăm..., încă ne rugăm pentru odihna... şi cele-
. lalte. Şi după ecfonis, sedealna, glasul al 6-lea: £
Cu adevărat deşertăciune sunt toate şi viaţa aceasta este g
umbră şi vis; că în deşert se tulbură tot pământeanul, pre- §
cum a zis Scriptura: când dobândim lumea, atunci în groapă ^
ne sălăşluim, unde împreună sunt împăraţii şi săracii. Pentru /jg
aceasta, Hristoase Dumnezeule, pe robul Tău acesta, mutat îfc
de la noi, odihneşte-1, ca un iubitor de oameni.
VS
Ol
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii
mele nu mă părăsi pe mine, ajutorului omenesc nu mă încre- ►31
dinţa, ci singură mă apără şi mă miluieşte.
Ta
A
1^
Zd V Ci
o V V
o
ki
261
Cântarea a 4-a ri
Irmos: Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul,..

T^ăcând dovada înţelepciunii celei înalte şi a bunătăţii
Jl celei bogate prin daruri, Stăpâne, cetele Mucenicilor ki
le-ai numărat împreună cu îngerii.

Pe acesta ce s-a mutat la Tine, acolo unde este lăcaşul fA
celor ce se veselesc şi glasul curatei bucurii, învredniceşte-1,
Hristoase, să dobândească mărirea Ta cea de negrăit.
Slavă...
Pe cel pe care l-ai mutat de pe pământ, care laudă puterea ii
Ta cea dumnezeiască, primeşte-1, facându-1 fiu al luminii şi

curăţindu-1 de ceaţa păcatului, mult-îndurate. fA

Lăcaş preacurat, biserică întru totul fără prihană, chivot
preasfânt, Ioc fecioresc de sfinţenie, pe tine, frumuseţea lui
Iacob, te-a ales Stăpânul.
Cântarea a 5-a
Irmos: Cu dumnezeiasca strălucirea Ta...
ucenicii, care s-au adus ca o jertfa sfinţită şi ca o
M pârgă a firii omeneşti lui Dumnezeu cel preaslăvit,
mjlocesc pururea mântuire pentru noi.
%
învredniceşte, Doamne, de viaţa cea cerească şi de

împărăţia darurilor pe credinciosul robul Tău cel adormit,
'a
dându-i dezlegare de păcate.
Slavă... %
Cel ce prin fire numai Tu eşti Făcător de viaţă, Cel ce eşti
adâncul cu adevărat de nepătruns al bunătăţii, pe acesta ce O
s-a săvârşit fa-1 vrednic, îndurate, de împărăţia Ta, Cel ce
eşti singur fără de moarte.
1J
A
V V O
CV IV CV CV CV CV
CV
Vi V Vi V Vi V
ţl
fi

K
:<=
v'
o Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: r
Tărie şi cântare şi mântuire s-a făcut celor pierduţi Cel S

ce S-a născut din tine, Stăpâna lumii, Care a scos din porţile $=
Sj$> iadului pe cei ce cu credinţă te fericesc pe tine.
5
Cântarea a 6-a £
vS
O Irmos: Marea vieţii văzând-o... Ti
►X1
Ţ)e Cruce fiind răstignit, ai adunat la Tine cetele §=
-L Mucenicilor, care au urmat Pătimirii Tale, Bunule. j?
Pentru aceasta ne rugăm Ţie: Pe acesta, care s-a mutat acum
§8 la Tine, odihneşte-1. g
►jC
»J
j Când vei veni întru slava Ta cea de negrăit în chip înfri-
5 coşător să judeci toată lumea, binevoieşte, Izbăvitorule, să Te ^
« întâmpine cu bucurie pe nori credinciosul Tău rob, pe care ^
» l-ai luat de pe pământ.
Ti
Slavă... &
»3l
Izvor de viaţă eşti, Stăpâne, Care, cu bărbăţie dumne (e
zeiască, dezlegi pe cei ferecaţi; deci şi pe robul Tău acesta,
î care cu credinţă a venit la tine, aşază-1 în desfătarea raiului.
»
►aci
Şi acum..., a Născătoarei dc Dumnezeu: 'C
Ti
în pământ ne-am întors, călcând porunca cea sfântă a lui §
Dumnezeu; iar prin tine, Fecioară, la cer de pe pământ ne-am (g
►
gjjj înălţat, scuturând stricăciunea morţii.
o Irmosul: Ti
>§2 Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la yg

© limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din ^
_ Ti stricăciune viaţa mea, mult-milostive. %
Apoi ectenia: Iară şi iară, cu pace Domnului să ne rugăm... şi &
rugăciunea: Dumnezeul duhurilor..., iar după ecfonis C<s
k'
o Ti
Oi A oi
A A A Oi A A
sr.
A A
V O
O *7
'i
Ta kt
»X4
263 Xi
"a
O CONDACUL, glasul al 8-lea: Ta
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului robu- §§

lui Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci \
? viaţă fără de sfârşit. kt
►x<
ICOS
o Tu singur eşti fură de moarte, Cel ce ai făcut şi ai zidit pe SS
om; iar noi pământenii din pământ suntem zidiţi şi în acelaşi ©)
S pământ vom merge, precum ai poruncit, Cel ce m-ai zidit şi ®)
\ mi-ai zis: Pământ eşti şi în pământ vei merge, unde toţi &
pământenii mergem, făcând tânguire de îngropare cântarea: (g)
S Aliluia. (§
Şi iarăşi se cântă: Cu sfinţii odihneşte, Hristoase... Ta
Cântarea a 7-a
'A
Irmos: Datator de rouă cuptorul...
I
Tîind răscumpăraţi prin sângele Tău de greşeala cea
JT dintâi şi fiind curăţiţi prin sângele lor, Mucenicii au JJg
i £ închipuit lămurit junghierea Ta; binecuvântat eşti, Dum- ^
£ nezeul părinţilor noştri. X<
t
i
! 'A Cuvântule, Izvorâtorule al vieţii, Cel ce ai omorât moar-
tea cea semeaţă, primeşte acum şi pe acesta ce în credinţă a S
I
■
i adormit, care cântă şi zice Ţie, Hristoase: Binecuvântat eşti, ^
i l Dumnezeul părinţilor noştri. “A
O Ta
i
Slavă...
■
■
Cel ce m-ai însufleţit pe mine, omul, cu suflarea cea dum-
a * nezeiască, Dumnezeule cel fără de început, pe cel mutat fă-1 ££
^ vrednic, Stăpâne, de împărăţia Ta, ca să-Ţi cânte Ţie, Mân-
K tuitorule: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
"a
Ta
i Â
■T.
O
O
i
1^
Ta A
V aÂ V o
“a o
Ta
264 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII m
i>X4
i)
= m
Şi acum..., a Născătoarei dc Dumnezeu: Ta
Mai presus de toată făptura te-ai făcut, preanevinovată, ^

i ă zămislind pe Dumnezeu, Care a sfărâmat porţile morţii şi a £
Tap frânt încuietorile. Pentru aceasta, Curată, pe tine cu cântări '
(sg te mărim credincioşii, ca pe Maica lui Dumnezeu. &
Cântarea a 8-a
w
o Ta
Irmos: Din văpaie, rouă ai izvorât curioşilor...

Ţ)urtând luptele cu tărie, biruitorilor mucenici ai lui
‘a
Ta jT Hristos, v-aţi împodobit cu cunună de biruinţă, stri- î
(3) gând: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci. €
© Pe credincioşii care au părăsit viaţa în sfinţenie şi s-au
mutat la tine, Stăpâne, primeşte-i cu blândeţe, odihnind, ca
© un îndurat, pe cei care te preaînalţă pe tine, Hristoase în veci. v©
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul. w’
"a
Ta
Binevoieşte acum, Mântuitorule, ca toţi cei mai înainte
adormiţi să se sălăşluiască în pământul celor blânzi, socotind J
XS
) drepţi, prin credinţa către Tine şi prin har, pe cei care Te
j preaînalţă întru toţi vecii. Ta
i-X*
Ta
rA
Fericimu-te toţi, preafericită, pe tine, care ai născut pe
Cuvântul cel cu adevărat fericit, Cel ce pentru noi S-a întru-
pat, şi pentru aceasta îl preaînălţăm întru toţi vecii. că
o Cântarea a 9-a Ta
Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

►X4
"^Tădejdea a întărit cetele mucenicilor şi spre dragostea
Ta
’A
IN Ta i-a întraripat, arătând mai dinainte odihna cea cu X
adevărat netulburată a celor viitoare; de care învredniceşte, ^
(S\ Bunule, să aibă parte şi credinciosul ce s-a mutat de aici. că
Ta
O A A .T.
*JA V 1^ O
ş
;
s
S
A
O V V rAT *A

%
Li Binevoieşte, Hristoase, ca acesta care s-a mutat în credinţă

l să se facă părtaş al strălucirii Tale celei luminoase şi dum- ■X1
) nezeieşti, dăruindu-i, ca un singur mult-milostiv, odihnă în
k,'
i sânurile lui Avraam şi făcându-1 vrednic de fericirea cea
)« veşnică.
Slavă... ‘j
Ta
Cel ce eşti din fire bun şi milostiv, voitor de milă şi adâncul în-
$ durării, pe cel pe care l-ai mutat din locul acesta al răutăţii şi din
l umbra morţii, Mântuitorule, aşază-1 unde străluceşte lumina Ta. k.'

Cort sfânt te cunoaştem pe tine, Curată, şi chivot şi tabla
\ legii harului; căci prin tine s-a dăruit iertare celor ce au fost Ta
rJ
\ găsiţi drepţi prin sângele Celui ce S-a întrupat din pântecele

i-X1
\ tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
’â
Irmosul: .1
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Si

Care nu cutează a căuta oştile îngereşti; iar prin tine, Prea- \
j curată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care slă- *L
< vindu-L, cu oştile cereşti, pe tine te fericim.
j Apoi ectcnia: Iară şi iară, cu pace Domnului să ne rugăm: şi celelalte;
i iar după ecfonis, se cântă stihirilc Sfântului Ioan Damaschin, monahul:
) Glasul 1: ©
) Care desfătare lumească este lipsită de întristare? Care !
J mărire stă pe pământ neschimbată? Toate sunt mai neputin- !
< cioase decât umbra, toate mai înşelătoare decât visurile; o ©
j clipă numai şi pe toate acestea moartea le primeşte. Ci întru ©)
î lumina feţei Tale, Hristoase, şi întru îndulcirea frumuseţii i
\ Tale, pe cel pe care l-ai ales odihneşte-1, ca un iubitor de (§) ; i
i :
5 oameni. raft
fi
A A A A A A
V V
li
s
266
slujba înmormântării
I
Glasul al 2-lea: 5
Vai câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Vai, I
cât lăcrimează atunci şi nu este cine să-l miluiască pe el!
Către îngeri ridicându-şi ochii, în zadar se roagă; către 1
oameni mâinile tinzându-şi, nu are cine să-i ajute. Pentru I
aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtimea vieţii noastre,
pentru cel adormit să cerem odihnă de la Hristos şi pentru S
sufletele noastre mare milă. I
Glasul al 3-lea:
1
Deşertăciuni sunt toate cele omeneşti. Câte nu rămân
i
după moarte! Nu merge cu noi bogăţia, nu ne însoţeşte
mărirea, căci, venind moartea, toate acestea pier. Pentru
aceasta, lui Hristos Celui fără de moarte să-I strigăm: pe
afi
acesta ce s-a mutat de la noi odihneşte-1 unde este lăcaşul £3
tuturor celor ce se veselesc.
i
Glasul al 4-lea:
i
y
K
y
Unde este dezmierdarea cea lumească? Unde este nălu-
cîrea celor trecătoare? Unde este aurul şi argintul? Unde este
mulţimea slugilor şi strigarea? Toate sunt ţărână, toate
a8
§ cenuşă, toate umbră. Ci veniţi să strigăm împăratului celui 83
g fără de moarte: Doamne, veşnicelor Tale bunătăţi învred- fi
S niceşte pe acesta ce s-a mutat de la noi, odihnindu-1 întru
£2fi
ţc
M
@
fericirea cea neîmbătrânitoare.
Glasul al 5-lea:
Adusu-mi-am aminte de prorocul ce strigă: eu sunt
as
83
®
K
pământ şi ţărână; şi iarăşi m-am uitat în morminte şi am
văzut oase goale şi am zis: oare, cine este împăratul sau 8
jS) ostaşul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul? Ci, odih- fi
£3
neşte, Doamne, cu drepţii pe robul Tău.
a
a
s
T
!:
Ca Ca ::
V O1
IO
Ca Ca oi ii
\A V
o IO
1'
rânduiala înmormântării mirenilor '

267
Glasul al 6-lea: i
Ti
:
început şi temei mi-a fost mie hotărârea Ta de a mă zidi; §3
) că, voind să mă faci fiinţă vie din firea cea nevăzută şi din cea ©
i văzută, ai plăsmuit trupul meu din pământ şi mi-ai dat suflet
l prin insuflarea Ta cea dumnezeiască şi făcătoare de viaţă. ©
) Pentru aceasta, Hristoase, odihneşte pe robul Tău în latura ($)
* celor vii şi în lăcaşurile drepţilor. Ti
“A
Glasul al 7-lea:
’A După chipul şi după asemănarea Ta ai plăsmuit din 3 i!
început pe om şi l-ai pus în Rai să stăpânească peste făpturile /

$ Tale; dar, din pizma diavolului, fiind amăgit, s-a făcut părtaş II
) mâncării, călcător poruncilor Tale făcându-se. Pentru aceas- > •A
"!
? ta, l-ai osândit să se întoarcă iarăşi în pământul din care a J
] fost luat, Doamne, şi să-şi ceară odihnă. K
A Glasul al 8-lea: *
ra) Plâng şi mă tânguiesc când gândesc la moarte şi văd în (fa)
\ ■
i.
gy morminte frumuseţea noastră, cea zidită după chipul lui
Dumnezeu, zăcând: grozavă, fără mărire şi fără chip. O, mi- Sg
^ nune! Ce taină este aceasta, ce s-a făcut cu noi? Cum ne-am gN
dat stricăciunii? Cum ne-am înjugat cu moartea? Cu ade- «
vărat, precum este scris după porunca lui Dumnezeu, Care X2
dă adormitului odihnă. /S
Apoi Fericirile, glasul al 6-lea:
■
o Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru

l împărăţia Ta. i
Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăţia '

fA
cerurilor. O
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. X*
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
'A
o Ti
Ca Ca Ca Ca Ca Ca
;
STj
Tj A
V V
V
fA
Ti
268 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII C

+.
■X1
c
o Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor y=
< sătura. <=
(a
‘a
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Ti
Pe tâlharul, care a strigat Ţie pe cruce: pomeneşte-mă, /g
l-ai făcut, Hristoase, mai înainte cetăţean al Raiului. De j
€
pocăinţa aceluia învredniceşte-mă şi pe mine, nevrednicul.
O r.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. ^
i-X4
Cel ce eşti Stăpânul vieţii şi al morţii, odihneşte în lăca-
;SS şurile sfinţilor pe acesta pe care l-ai mutat din cele trecă- i
fig) toare, care strigă: Pomeneşte-mă când vei veni întru îm- (g
părăţia Ta.
o Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor r
chema. (*
Cel ce eşti Stăpânul sufletelor şi al trupurilor, în a Cărui ^
mână este suflarea noastră, mângâierea celor întristaţi, odih-
jg) neşte în latura drepţilor pe acesta pe care l-ai mutat. (g
) Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este îm- ^
j părăţia cerurilor. Ta
O» Hristos să te odihnească în latura celor vii, şi uşile

I Raiului să-ţi deschidă şi moştenitor împărăţiei Sale să te Sjj
Ti
l arate, şi iertare să-ţi dăruiască de cele ce ai greşit în viaţă, [c
g§ iubitorule de Hristos. »3
O
Fericiţi veţi fi, când, din pricina Mea, vă vor ocărî şi vă vor «j
prigoni pe voi şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotri v£
►X1 «3
va voastră. $
‘a
Să mergem şi să vedem în morminte că oase goale este 3
1
Ti
^ omul, mâncare viermilor şi putreziciune şi să cunoaştem ce

^ este bogăţia, frumuseţea, tăria şi podoaba.
o Ti
Ol A A A
A A A A
Ci
■ y V 0Z* V V
V
■
! 5 o
m RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII MIRENILOR 269
1
1 2 Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în

■
K
ceruri.
I
Să auzim ce strigă Atotţiitorul: Vai de cei ce caută să vadă
! ziua cea înfricoşătoare a Domnului! Că aceea este întuneric, <§
■
pentru că va lămuri toate prin foc.
!i Slavă...
■
! Mă închin Tatălui, Cel ce a născut şi purces, prin naştere W
! şi purcedere fără început; slăvesc pe Fiul, Cel ce S-a născut; §§
:
I şi laud pe Duhul Sfânt, Cel ce străluceşte, împreună cu Tatăl
şi cu Fiul.
! Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: x<
I
Cum izvorăşti lapte din pieptul tău, Fecioară? Cum
I hrăneşti pe Hrănitorul făpturii? Precum ştie Cel ce a izvorât SŞ
apă din piatră, pâraie de ape poporului celui însetat, precum © I
este scris.
Şi de va fi diacon, zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Ll
Cântăreţul: Şi duhului tău.

X-i
Prochimen, glasul al 6-lea: i
Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete, că s-a pregătit ţie loc
de odihnă.
Stih: Către Tine, Doamne, voi striga.
I?
APOSTOLUL (/ Tesaloniceni 4: 13-17)
!I
Diaconul: înţelepciune.
Citeţul: Din Epistola întâi către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel, Sg
citire. Diaconul: Să luăm aminte. Citeţul: /§\
;
raţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi
în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi,
care nu au nădejde. Pentru că, de credem că gg
Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dum- ‘j ■
Ta
A Oi r. Oi Oi
V V V
I!
Ta ctâ
Oi Oi
V IO V *A V V
270 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII c

C
§ nezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împre- ^
| ună cu EI. Şi aceasta vă spunem, după cuvântul ^
| Domnului, că noi, cei vii, care vom fi rămas până la I
S
|
venirea Domnului, nu vom lua înainte celor ador-
miţi, pentru că însuşi Domnul, întru poruncă, la 1
|
jv
glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dum-
nezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos
s
£
| vor învia întâi. După aceea, noi, cei vii, care vom fi *=
Z rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să fl
| întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea cu ^
!•]
s Domnul vom fi. :c
jL Preotul: Pace ţie, cititorule. Citeţul: Şi duhului tău. Apoi: Aliluia, «S
/w glasul a 6-lea. Stih: Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, fc
Doamne. Locui-va în curţile Tale şi se va umple de bunătăţile casei Tale •>
(Psalm 64: 4-5).
Ti
Diaconul: înţelepciune. Drepţi. Să ascultăm Sfânta Evanghelie.
S4 Preotul: Pace tuturor. Strana: Şi duhului tău.
:<
EVANGHELIA (Ioan 5: 24-30)
I
CI
Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Ioan, citire. Strana: Slavă Ţie,
►X1 Doamne, slavă Ţie. Diaconul: Să luăm aminte. Preotul:
8
is-a Domnul către iudeii care veniseră la El:
“A
Ta
- «4
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă 7
cuvântul Meu şi crede în Cel Care M-a trimis fc
Pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci c
s-a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat zic ^
© J*?’ .ca v*ne ceasul, şi acum este, când morţii vor
ÎS v asu* Fiului lui Dumnezeu şi cei care vor auzi *
gc ţjat /p3-1 .c’’ Precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a
CI
lulut să aibă viaţă în Sine; şi I-a dat Lui pu- <
o r
A Ci Ol
Ci f> Ci Ci Ci
IO V
V
^1
Oi Oi
V V V iO
o o
ci
►an
tere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. Nu

vă miraţi de aceasta, că vine ceasul în care toţi cei ?i
din morminte vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei care
au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au
făcut cele rele, spre învierea osândirii. Eu nu pot să ji
fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar jude ’j
cata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea,

ci voia Tatălui Meu, Care M-a trimis. a
Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. O
Apoi diaconul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după A
mare mila Ta... încă ne rugăm pentru odihna sufletului robului lui
Dumnezeu... şi celelalte, iar arhiereul sau protosul zice rugăciunea:
Dumnezeul duhurilor... cu glas mare, venind aproape de sicriu, şi
împreună cu cl şi ceilalţi preoţi.
I O
SE CUVINE A ŞTI că, până când diaconul zice ecteniile, fiecare din
preoţi citeşte la rândul său în taină rugăciunea de mai sus, aproape de
cel adormit şi zice ccfonisul: Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna... ’â
! Apoi arhiereul sau preotul citeşte

! ji
i
i
i RUGĂCIUNILE DE IERTARE
:
:
: Diaconul: Domnului să ne rugăm. Citeţul: Doamne, miluieşte. ‘â
i
i oamne, Dumnezeul nostru, Cel ce, cu înţelep
: ciunea Ta cea de negrăit, ai zidit pe om din
!
■
ţărână şi, întocmindu-1 după chipul şi asemăna
rea Ta, l-ai împodobit cu înfăţişare şi frumuseţe, ca
: A.
■
pe o cinstită făptură cerească, spre măreţia şi stră-
'A
■
^1 ■T.
O CV CV
■ V? V V?
Ar V
r. ŢU sr. rr. .T.
1^ V o V kT*
’l O
7

iX<
«=
j§ lucirea slavei şi a împărăţiei Tale; dar el călcând cu- yE
vântul poruncii Tale şi nepăzind chipul Tău, de care §c
5$ era învrednicit - pentru ca răutatea să nu fie fără de jă-
î® moarte - din iubire de oameni, ca un Dumnezeu al gŞ
H părinţilor noştri, ai poruncit amestecului şi împre- ig
unării acesteia şi acestei negrăite legături a Ta - prin
/» vrerea Ta cea dumnezeiască - să se desfacă şi să se ^
* risipească, pentru ca sufletul să meargă acolo de gf
& unde şi-a luat fiinţă, până la obşteasca înviere, iar
(|) trupul să se desfacă în cele din care a fost alcătuit;
H Ţie ne rugăm: Părintelui celui fără de început şi ftg
Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului, de o fiinţă ăn
(a şi de viaţă făcătorului Tău Duh, să nu îngădui ca
m făptura Ta să fie înghiţită de pieire; ci trupul să se ©
® desfacă în cele din care a fost alcătuit, iar sufletul să Sg
se aşeze în ceata drepţilor. ©
© Aşa, Doamne, Dumnezeul nostru, să biruiască
mila Ta cea nemăsurată şi iubirea de oameni cea %
H neasemănată. Şi, de a căzut robul Tău acesta sub »
H blestemul tatălui său, sau al maicii sale, sau sub «
dj Westernul său; de a amărât pe vreun preot şi a luat îŞ
® de la el legătură nedezlegată; de a căzut în grea afu- W
52 risenie de la arhiereu şi din nepăsare sau din lenevie ^
H n'^ d°bândit iertare; iartă-1 pe acesta prin mine pă- S
® u - * şi nevrednicul Tău slujitor; trupul lui dez- g
ni rânn" ,ln^cele din care a fost alcătuit, iar sufletul lui
Dumnl i1 în corturile sfinţilor. Aşa, Doamne (|
® zeul nostru, Care ai dat sfinţilor Tăi ucenici fit
a
Ta
^1
A CV CV A
V VI
V rjk
o V
fi I?
0
[■( ►X1
î şi apostoli această putere ca să dea iertare de păcate, '/3?

3 zicând: oricâte veţi lega şi veţi dezlega, să fie legate şi
\ dezlegate, şi prin ei şi nouă, deşi suntem nevrednici, ^
? din iubire de oameni, ne-ai dăruit această putere, O
$ dezleagă pe adormitul robul Tău (N), de păcatul jŞj

i sufletesc şi trupesc, şi să fie iertat şi în veacul de j ’A
5 acum şi în cel ce va să fie, pentru rugăciunile \

S Preacuratei şi pururea Fecioarei Maicii Tale şi ale
Z tuturor sfinţilor Tăi. O
Strana: Amin.

JW mult-îndurate, Doamne Iisuse Hristoase, 't
* Dumnezeul nostru, Care ai dat sfinţilor Tăi
laM ucenici şi apostoli cheile împărăţiei cerurilor, 1
iar după sfântă învierea Ta, cea de a treia zi, cu harul

Tău le-ai dăruit puterea de a lega şi dezlega păcatele
! Şz oamenilor, ca să fie legate şi în cer câte de ei pe Jg
] ÎS pământ s-au legat, şi tot aşa să fie dezlegate şi în cer
gs câte de ei pe pământ s-au dezlegat; Cel ce, prin ne-
spusa Ta iubire de oameni ne-ai învrednicit şi pe noi, Ss
'
smeriţii şi nevrednicii Tăi robi, să fim moştenitori ai jS
| aceluiaşi preasfânt dar şi har, ca şi noi, de asemenea, 28
1 să legăm şi să dezlegăm cele ce se întâmplă în « V
, ^ poporul Tău; însuţi, preabunule împărate, prin /

I
! ) mine, smeritul şi nevrednicul Tău slujitor, iartă gS
I
\ adormitului robului Tău (N), orice a greşit ca un om
1 ) în această viaţă; şi-i iartă lui toate câte a păcătuit cu @
£5) cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, dezlegându-1
fj
Ta
ir
A A A A A
V V "a*
y A ^1 A o ■T.
O
Ci
V ih7 rC rc V rjp dl
fj w1
Ti
274 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII M

pX<
K=
<£ şi de legătura pusă în orice chip asupra lui, cu care Tâ
sg el însuşi din mânie sau din altă pricină s-a legat pe £=

ţl sine, sau de la arhiereu, sau de la preot, sau de la $p
Ti
altcineva a suferit o alunecare ca aceasta, din invidia g
M şi lucrarea diavolului. Binevoieşte, preabunule şi sg
S mult-îndurate, ca sufletul lui să se aşeze cu sfinţii,
J care din veac au bineplăcut Ţie, iar trupul să se dea gF
fes firii celei zidite de Tine. Că binecuvântat şi gf
sg preaslăvit eşti în veci. l1
Strana: Amin.
►X1 *
Diaconul: Domnului să ne rugăm. Citeţul: Doamne, miluieşte. £
V’
omnul Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, Care a

O j
dat sfinţilor Săi ucenici şi apostoli dumneze- î
ieştile porunci, ca să lege şi să dezlege păcatele
’A J
Ti
celor căzuţi, şi de la ei asemenea şi noi am primit pu-
^ tere să facem aceasta, să te ierte pe tine, fiule
{ duhovnicesc (N), de tot ce ai greşit în viaţă ca om, cu
k' «V
^ voie sau fără voie; acum şi pururea şi în vecii vecilor. (g
►
Strana: Amin.
Ti
fA Apoi se face sărutarea icoanei sau a Sfintei Cruci aflate pe pieptul
mortului, în care timp preoţii şi strana cântă stihirile:
§
Glasul al 2-lea: Când de pe lemn... (£
o Veniţi, fraţilor, să dăm mortului sărutarea cea mai de pe yi
© urmă, mulţumind lui Dumnezeu; căci acesta a ieşit din rude-
® nia sa şi de groapă se apropie, nemaiîngrijindu-se de cele fâ
deşarte şi de trupul cel mult-pătimitor. Unde sunt acum <5
fag rudele şi prietenii, căci, iată, ne despărţim? Să ne rugăm ca jg
ÎS) Domnul să-i facă odihnă. <2
O Ta
A A A A
V V V wĂr
i
■T. ■T.
,T.
Oi
k? V 'a'
O
ii
RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII MIRENILOR 275 t-X*
ii Ce despărţire este, o, fraţilor! Ce tânguire, ce plângere în îij

% ceasul de acum! Deci, veniţi să sărutăm pe cel ce puţin mai >§<
& înainte a fost cu noi. Că se dă gropii, cu pământ se acoperă, ©
j în întuneric se sălăşluieşte, cu morţii se îngroapă. Toate rudele 7?
$ şi prietenii, acum când ne despărţim, să ne rugăm ca Domnul @
j) să-i facă odihnă. (j
ii
Acum toată mărirea cea înşelătoare a deşertăciunii vieţii 7
se desface; pentru că sufletul a părăsit lăcaşul său, vasul s-a S4
; spart; lutul s-a făcut negru, fără glas, fără simţire, mort, ©
? nemişcat; pentru care, petrecându-1 la groapă, să ne rugăm ii
!c Domnului să-i dea odihnă în veci. ■X4

I Ce este viaţa noastră? Cu adevărat floare şi abur şi rouă
£ de dimineaţă. Veniţi să vedem lămurit în morminte: unde 25
t este frumuseţea trupului, unde sunt tinereţile? Unde sunt £6
jA ochii şi chipul trupului? Toate s-au veştejit ca iarba, toate au J»
pierit. Veniţi, deci, să cădem la Hristos cu lacrimi. ii
Mare plâns şi tânguire, mare suspin şi nevoie este despăr- ^

ţirea sufletului. Atunci apare iadul şi pierzarea pentru viaţa 0 "â
S cea trecătoare, care este umbră fără fiinţă, vis de înşelăciune 2

< care se arată ca o nălucă, chin al vieţii pe pământ. Să fugim ^
i departe de tot păcatul lumesc, ca să moştenim cele cereşti. o
ii
S Văzând pe cel mort zăcând, toţi să ne gândim la ceasul din

1
! Ş urmă, căci omul trece ca fumul pe pământ, ca floarea a

S înflorit, ca iarba s-a tăiat, cu pânză se înfăşoară, cu pământ &
n se acoperă. Pe acesta lăsându-1 acoperit, lui Hristos să ne ^
►X<
5 rugăm, ca să-i dea odihnă în veci.
Veniţi, urmaşii lui Adam, să vedem pus în pământ pe cel ££
după chipul nostru, dezbrăcat de toată frumuseţea, topit în @
a mormânt, putrejune viermilor, de întuneric stricat, de pă-
kl 'i
ii fi
sr. 'i O
Ci Ci
c rc
\C "a* iC
1% .T.
Ta Ci A
V IC V V * V O V
"a k'
ta
276 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII <=

: ►X*
>.
! :<=
i 98 mânt învelit; pe acesta lăsându-1 acoperit, lui Hristos să ne jj?
1
© rugăm ca să-i dea odihnă în veci. S5
© Când sufletul este răpit cu putere din trup, de îngeri înfri-
i
7$> coşători, el uită de toate rudele şi cunoscuţii şi poartă grijă de
© cele viitoare, de judecăţile ce vor fi asupra deşertăciunii şi S
© trupului mult chinuit. Veniţi să rugăm pe Judecătorul şi toţi (<§
!g5 să cerem ca Domnul să-i ierte cele ce a greşit. Tâ
Veniţi, fraţilor, la groapă, să vedem ţărâna şi praful din &

) care am fost zidiţi. Unde mergem acum? Şi ce ne-am făcut?
ji
Ti
> Cine este săracul sau bogatul? Cine este stăpânul? Cine este 3=
cel slobod? Oare nu sunt toţi ţărână? Frumuseţea chipului a S
putrezit şi toată floarea tinereţilor a veştejit-o moartea. v<t
O
Cu adevărat, toate dulceţile şi măririle vieţii sunt deşertă- gj
S& ciune şi stricăciune, pentru că toţi vom pieri, toţi vom muri; (o
jgî împăraţii şi stăpânii, judecătorii şi căpeteniile, bogaţii şi }
Ta
săracii şi toată firea oamenilor; cei ce oarecând erau în viaţă î
d
acum sunt aşezaţi în morminte; pentru care să ne rugăm p
' Domnului să le dea odihnă. )d
Toate mădularele trupului se arată acum netrebnice; cele g
ce, puţin mai înainte, erau mişcătoare, toate sunt nelucră- g
<S toare, moarte şi nesimţitoare; că ochii au apus, picioarele s-au 53
^ legat, mâinile şi auzul au încetat, limba cu tăcere s-a îngrădit g
gj şi gropii se dă. Cu adevărat deşertăciune sunt toate cele gj
i’ omeneşti.
(®) Mântuieşte pe cei ce nădăjduiesc întru tine, Maica Soa- (3
«â relui celui neapus, Născătoare de Dumnezeu, şi fa milostiv pe g
Şg Preabunul Dumnezeu cu rugăciunile tale, rugămu-ne, ca să £
ran dea odihnă celui ce a răposat acum, unde sufletele drepţilor g
(§) se odihnesc; arată-1 moştenitor bunătăţilor celor <:
O fi
Oi Oi Oi Oi Oi Oi Oi
o
.T.
A A A
o V V O V V o
o kl
Ta
►X* >x<
i'
o dumnezeieşti în lăcaşurile drepţilor, întru pomenire veşnică,
►X<
ceea ce eşti cu totul Iară prihană.
Slavă..., glasul al 6-lea: v.'
Ta
Văzându-mă zăcând fără glas şi fără suflare, plângeţi toţi
pentru mine, fraţilor şi prietenilor, rudelor şi cunoscuţilor, EŞj
k’ căci ieri vorbeam cu voi şi fără de veste mi-a venit < *A
înfricoşătorul ceas al morţii. Ci veniţi, toţi care mă iubiţi, să \

mă sărutaţi cu sărutarea cea mai de pe urmă, că de acum nu «
fA voi mai umbla, nici nu voi mai vorbi cu voi. Pentru că mă
Ta
duc la Judecătorul, unde nu este părtinire; căci sluga şi k!
»x< stăpânul împreună vor sta; împăratul şi ostaşul, bogatul şi

k'
săracul în aceeaşi cinste vor fi; şi fiecare, după faptele sale, \
sau se va preamări sau se va ruşina. Ci vă rog pe toţi şi cer \
vouă, să vă rugaţi neîncetat lui Hristos-Dumnezeu pentru
rJ
mine, ca să nu fiu rânduit, după păcatele mele, la locul de (§/
k
Ta pedeapsă, ci să mă aşeze unde este lumina vieţii. .1
I Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: r«

i
k'
Hristoase, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut, ale A
înaintemergătorului Tău, ale apostolilor, prorocilor, arhie-

I
I
»x< reilor, cuvioşilor şi drepţilor, şi ale tuturor sfinţilor, odihneşte
I rA
pe robul Tău cel adormit. k'
Ta
Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că
i
a Ta este împărăţia..., troparele: Cu duhurile drepţilor... şi celelalte.
I
Diaconul zice ectenia pentru morţi şi preotul rugăciunea: Dumnezeul
I k'
duhurilor..., iar după eefonis se face otpustul acesta: Ta
fA
,1
Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul nostru fag

►x<
I
I
Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Sale Maici, ale 0
3
Va
’A
sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli, ale cu- Sg
vioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi ai noştri, ale ©
»X-i
sfântului şi dreptului Lazăr cel înviat a patra zi din morţi şi @
I k'
Ti
I O
I 1^ V
.V. A
V
Tm ^rA JTj srA
V V O V V Zd V (EZ
Ta
u $?z
%
vX*
ale tuturor sfinţilor, sufletul adormitului robului Său (N), cel

m
E=
Sg)
©
mutat de la noi, în corturile drepţilor să-l aşeze, în sânurile
lui Avraam să-l odihnească, împreună cu drepţii să-l numere,
£=
ei
şi să ne miluiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor.
Apoi preotul (diaconul) zice: 1
s
►X1
O întru fericită adormire, veşnică odihnă dă, Doamne, sufle-

© tului adormitului robului Tău (N), şi-i fa lui veşnică I
©
JSJ
pomenire.
Preotul sau soborul cântă o dată, iar cântăreţii cântă de două ori:
Veşnică pomenire...
mm
*
LA MORMÂNT
I
Sg2
©
Apoi, ridicând trupul, îl duce, cântând: Sfinte Dumnezeule... şi cele-
lalte, la groapă, unde preotul toarnă peste trupul celui răposat, în chipul
Sfintei Cruci, vin amestecat cu untdelemn, zicând: Stropi-mă-vei cu
isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi.
1£
75
şg
Iar după ce este coborât coşciugul în groapă, preotul, luând pământ cu
lopata, aruncă cruciş deasupra, zicând: Al Domnului este pământul şi isă
j
S
plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea, apoi varsă în groapă
cenuşa din cădelniţă şi se astupă groapa cu pământ, după datină, timp i
S
Sk
în care se cântă troparele: Cu duhurile drepţilor... şi celelalte. La sfârşit
se zice: Slavă lui Dumnezeu, Care aşa a binevoit. I
©
SS
SE CADE A ŞTI CĂ: această slujbă, precum s-a arătat mai sus, se
cântă şi la femei şi la copiii răposaţi la vârste mai mari de şapte ani.
i
1
O
1
1
"a £
i
A 9^
a
A A A A &
î? & V O
■T. ■T. A
Ol V V o Ol w
k'
’A
Ta kl

►ac»
i' ri
kl Ta
îndrumări privind înmormântarea sinucigaşilor

k?
Ta kl
Potrivit Hotărârii nr. 9973/2015 a Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române, la înmormântarea celor ce s-au sinucis, se va ţine 5^
k' cont de următoarele: \y
kl
1. în privinţa sinucigaşilor dovediţi medical ca demenţi (ieşiţi din W
►X1 minţi) se va oficia Slujba înmormântării după ritual redus, astfel:
Un singur preot, purtând numai epitrahilul, va da binecuvântare la
rJ
Ta casa mortului şi va săvârşi acolo rânduiala obişnuită, apoi, în timp ce se
cântă Sfinte Dumnezeule... funebru, va însoţi scoaterea sicriului şi pro- /§)
cesiunea până la cimitir. Trupul decedatului nu va fi adus în biserică şi zK
k' nu se vor trage clopotele. Slujba se va săvârşi fie în curtea casei, fie i "a
lângă biserica din cimitir sau pe marginea mormântului, după 2
următoarea rânduială: binecuvântarea mică, rugăciunile începătoare, &&
Aliluia şi troparul: Cel ce prin adâncul înţelepciunii..., ectenia întreită fâ/
rA
r. pentru morţi cu rugăciunea: Dumnezeul duhurilor..., rugăciunile de ier- S8
tare, otpustul şi Veşnica pomenire. La punerea în mormânt, preotul (<5)
aruncă pământ peste sicriu, zicând: Al Domnului este pământul... (Psalm /§)
k’
O
23: 1). Nu se vor ţine cuvântări despre viaţa decedatului, ci preotul poate &
rosti un scurt cuvânt pastoral de consolare a celor îndoliaţi. Slujbele de
pomenire se vor săvârşi după rânduiala obişnuită. K
'A 2. în cazul sinucigaşilor care nu au fost dovediţi medical ca demenţi J

Ta kl
(ieşiţi din minţi), nu se oficiază obişnuita Slujbă de înmormântare, dar, cu S
k'
binecuvântarea Chiriarhului, preotul va săvârşi rânduiala de mai jos, «
k'
pentru consolarea familiei: j ta
ki
Un singur preot, purtând numai epitrahilul, va da binecuvântare la 7
casa mortului şi, în timp ce se cântă Sfinte Dumnezeule... funebru, va însoţi KW
scoaterea sicriului şi procesiunea până Ia cimitir, fără ectenii şi fără pome- fâ/
fA
Ta nirea numelui decedatului. Trupul decedatului nu va fi adus în biserică şi
nu se vor trage clopotele. Slujba se va săvârşi fie în curtea casei, fie lângă ^
►x<
biserica din cimitir sau pe marginea mormântului, după următoarea rân
‘A
k'
Ta
kl
O
Ol Ol
k*
Ol
V V
.ti
.ti
f*Ă V o
TA
Ol
V
280
S=
a duia|ă; binecuvântarea mică, rugăciunile începătoare, troparele de umi-
î§ linţă Psalmul 50, Evanghelia din rânduiala înmormântării mirenilor,
* rugăciunea de consolare a celor îndoliaţi (vezi textul de mai jos) şi otpustul
7
7 mic.
Rugăciunea de consolare a celor îndoliaţi &
v> Doamne al puterilor, Cel ce eşti alinarea celor întristaţi şi

/S mângâierea celor ce plâng şi sprijinitorul tuturor celor slabi la
suflet, mângâie cu milostivirea Ta pe cei cuprinşi de plângere
qg pentru cel răposat; vindecă toată durerea care este pusă acum
în inima lor, primeşte-le rugăciunile şi ridică-i prin încrederea
gS în milostivirea Ta, pentru că şi acesta, care a părăsit viaţa
pământească, se află încredinţat iubirii Tale părinteşti. Că Tu
eşti nădejdea tuturor şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
7
7 Nu se vor ţine cuvântări despre viaţa decedatului, ci preotul poate
rosti un scurt cuvânt pastoral de consolare a celor îndoliaţi. La punerea în
© mormânt, preotul aruncă pământ peste sicriu, zicând: AI Domnului este
pământul... (Psalm 23:1). 7
Kp După înmormântare, pot fi săvârşite, la casa decedatului, Sfinţirea

apei şi Binecuvântarea casei. Aceste Slujbe se pot săvârşi şi după scoate
I
ri rea sicriului din casă, înainte de a se merge la cimitir, dacă rudele nu se
S întorc la casa decedatului după înmormântare. în locul tuturor
Slujbelor de pomenire (parastas, paniliidă) se va săvârşi aceeaşi
J Rănduială, care s-a săvârşit la mormânt.
7
o
7
7
Oi Oi i% .T.
Oi Oi
O •O 7 o* «O “7
:
■T,
Oi Oi Oi Oi Oi Oi oi o
V V V o* V -I» o
o o
ii
►3C<
i
O Ti
[< Oc<
o O
kl
►3C-*
!
O
O Ta
RÂNDUIALA ►ac<
fA
ÎNMORMÂNTĂRII PRUNCILOR o
o
\ La casa pruncului raposat se săvârşeşte obişnuitul trisaghion (pag.
o 241-243) cu deosebirea că în locul rugăciunii Dumnezeu duhurilor... se
zice rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru... (pag. 283).
'J
Slujba în biserica se săvârşeşte astfel: făcând preotul obişnuitul Ta
început, se citeşte Psalmul 90 (pag. 244), apoi: Aliluia, glasul al 8-lea, cu
£ stihurile respective. După aceea troparele: Cel ce prin adâncul înţelep- ■x*
j ciunii..., Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu: Pe tine zid şi
■> liman te avem... (pag. 245). Apoi Psalmul 50 (pag. 425) şi O
[<
CANO NU L
Cântarea I, glasul al 8-lea
Ta
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...
Stih: Doamne, odihneşte pe pruncul acesta! ►ac-«
“a
\
C uvântule al lui Dumnezeu, Care ai sărăcit luând trup
şi ai binevoit a Te face prunc fără schimbare, rugămu-Te,
aşază în sânurile lui Avraam pe pruncul pe care l-ai luat
Prunc Te-ai arătat, Cel ce eşti mai înainte de toţi vecii, şi Ta
‘a
pruncilor, ca un Bun, le-ai făgăduit împărăţia cerurilor, cu

5 care numără şi pe pruncul acesta. «4
rA
Slavă... k,'
[<
Pe nevinovatul prunc, pe care l-ai luat, Hristoase Mântui
torule, mai înainte de a ajunge la cunoaşterea plăcerilor
Va
Ta
Oi Oi Oi A
%i V V V
Ta
1^ .Tj
A JJI
Cl V Cl Cl V Cl
o
fi

►3C« >.
celor de pe pământ, învredniceşte-1 de veşnicele bunătăţi, ca \

© un Iubitor de oameni. VEs
►LI,
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: y<r-

fi
Ti Ceea ce în chip de negrăit ai născut înţelepciunea şi J
Cuvântul Tatălui, tămăduieşte cumplita rană a sufletului £e
nostru şi durerea inimii o potoleşte. \0
o
(i
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...
c
fj iV.
Ti uvântule, Cel ce eşti preadesăvârşit, arătându-Te »
i
►Z4
prunc desăvârşit, pe acest prunc nedesăvârşit cu vârs-
ES ta l-ai mutat la Tine; pe care odihneşte-1 cu drepţii, care au
^ bineplăcut Ţie, Unule, Iubitorule de oameni.
►x* Pe pruncul acesta nestricat, pe care l-ai mutat, cu dumne
zeiasca Ta poruncă şi care a fost răpit, fără să guste din
Să dulceţile lumeşti, Te rugăm, îndurate, arată-1 părtaş de
jg| dulceţile cele mai presus de lume.
l' Slavă...
o
Cămărilor cereşti şi odihnei celei luminate şi cetei celei
Wj preasfinţite a sfinţilor, Doamne, părtaş fă pe acest prunc
curat, pe care ai binevoit, Mântuitorule, a-1 muta de aici.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: §
«8, Lipsiţi de toate alergăm numai sub acoperământul tău,
I © et?AaCUr.ată StăPână; ajută-ne, că multă bogăţie de păcate am
1 ns ^ sunêm cu totul plini de sărăcia bunătăţilor.
■ S ^ Irmosul:
©) Şiairidhm^îCe ai fâcut cele de deasupra crugului ceresc (G
Lfr
® ait Biserica, Tă mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu |
Ta
A A A A
V Ci
Ci
V V V
V
kl
rânduiala înmormântării pruncilor
:<i 283 ►X*
j eşti plinirea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, %

3 Iubitorule de oameni. ■X1
După aceasta preotul rosteşte ectenia:
'j w'
o
Iară şi iară cu pace, Domnului să ne rugăm.
Cântăreţul: Doamne, miluieşte.
A încă ne rugăm pentru odihna nevinovatului prunc (N) şi
^ pentru ca Domnul, după a Sa făgăduinţă, să-l învrednicească @)
5 de cereasca Sa împărăţie. (§) :
rJ O
kl
Cântăreţul: Doamne, miluieşte (de trei ori).
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletul lui unde toţi ^
drepţii se odihnesc. Ta
kl
Mila lui Dumnezu, împărăţia cerurilor şi odihna cu sfinţii

a sufletului său, de la Hristos, împăratul cel Iară de moarte jg)
\ şi Dumnezeul nostru, să cerem. k,'
kl
Cântăreţul: Dă, Doamne.

fJ
Apoi preotul citeşte această Ta
►X<
Rugăciune fâ)
rJ
oamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Tu
; ai făgăduit să dai împărăţia cerurilor celor M
5 născuţi din apă şi din Duh şi în neprihănire \
î mutaţi la Tine. Tu ai zis: Lăsaţi pruncii să vină la ri
v* Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor. *
i Cu smerenie ne rugăm, fă părtaş împărăţiei Tale,
) după cum ai făgăduit, pe robul Tău, nevinovatul ^
) prunc (N), mutat acum de la noi. Iar pe noi ne în- (3)
"a
O Ta
O A a
CA Ca Ca Ca
CV J.
y 1^ o O
*JA
’A' V V
o
fA
Ti
»X4
284 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII te
os
vredniceşte să vieţuim şi să sfârşim neprihănită viaţa v|

* creştinească şi să ne sălăşluim cu toţi sfinţii Tăi în g=
Şi cămările cereşti. ic
Ta
Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna tuturor robi-

lor Tăi, precum şi a robului Tău acum răposat, prun- ip
d| cui (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă
© înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău p
Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă «j
Ta
făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii &
^ vecilor.
O Strana: Amin. Apoi S E D E A L N A, glasul al 6-lea: Ti
>x< Cu adevărat deşertăciune sunt toate şi viaţa aceasta este g

l umbră şi vis; că în deşert se tulbură tot pământeanul, pre- S
Ta
j! cum a zis Scriptura: când dobândim lumea, atunci în groapă
JjK ne sălăşluim, unde împreună sunt împăraţii şi săracii. Pentru >
( aceasta, Hristoase Dumnezeule, pe robul Tău acesta, mutat J
\ de la noi, odihneşte-1, ca un iubitor de oameni. re
►
rc
"a Cântarea a 4-a
Ta
Irmos: Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale...
►x< ►
! Că nu plângem pe prunci, ci mai vârtos pe noi înşine, Jt

0
: O care greşim totdeauna, să ne tânguim ca să ne izbăvim g
» de gheena. ►
<5
-
r.
'a
Lipsit-ai, Stăpâne, pe pruncul acesta de desfătările pă- g
-
® mânteşti, dar ca un Judecător drept, învredniceşte-1 pe el de (0
(Ş) bunătăţile cele cereşti. a
O Ta
CV CV CV CV A
CV .▼a
*A
V 1^* V? V?
:
!
A
V V \A V V
i fj w' : :
i
rânduiala înmormântării pruncilor 285

r< ►X*
I 'a
i O Slavă... r.
1
! Cetăţean Raiului te-a arătat pe tine, cu adevărat, fericite

pruncule, Cel ce te-a luat de pe pământ şi cu cetele sfinţilor 5
t
? te va aşeza împreună. (1
|
I
!
1 Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: (§)
1 Cu totul curată te cunoaştem pe tine, Născătoare de Dum- ;
| nezeu, noi, toţi cei luminaţi prin botez, că ai născut pe Soarele ®
I
1
dreptăţii, pururea Fecioară. ©
V
Cântarea a 5-a
1
! Irmos: Pentru ce m-ai lepudat de la faţa Ta...
I
c u judecata Ta cea dreaptă, mai înainte de a creşte el

deplin, ai secerat ca pe o iarbă verde pe pruncul aces-
ta pe care l-ai mutat, Doamne; ci, luându-1 pe el, Cuvinte,
SS
©)
©j :
răsădeşte-1 în muntele cel dumnezeiesc al veşnicelor bunătăţi. '
Ca pe o stâlpare tânără, sabia morţii venind te-a tăiat pe ©
tine, cel ce n-ai ajuns la cunoaşterea dulceţilor lumeşti, o, @
fericite! Ci, iată, Hristos îţi deschide ţie porţile cereşti, ^
numărându-te cu aleşii Săi, ca un îndurat.
►ac«
Slavă...
1'
Nu mă plângeţi pe mine, că n-am lacut nimic vrednic de O
plâns, strigă pruncul cel răposat; ci mai degrabă plângeţi-vă ^ !i

pe voi toţi, rudelor şi prietenilor, cei ce păcătuiţi, ca să nu 'A
aveţi parte de osândă la chinuri. Ta
►X*
[
’A
Noi înşine deznădăjduim, când privim la mulţimea
faptelor noastre; dar, când ne vii în minte tu, Maica lui @
a Dumnezeu, ceea ce mai presus de minte ai născut pe Dom- gS
'A
Ta
i
OU OU A ^1 A
o* V
.
;
■
r* ^1 CV CV CV CV
Vi V V Vi
u
fâ
«£ nul, ne răcorim cu nădejdea că pe tine singură folositoare ^

sg te-am câştigat. c
»—
Cântarea a 6-a
£
u
of1 Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa... i

a un prunc în iesle ai fost culcat şi ai fost dat în braţele g
J
i*
O
C bătrânului, Cel ce plăsmuieşti pe prunci în pântece şi
muţi la viaţă pe acesta, mai înainte de a ajunge la creşterea desă-
Sg vârşită; pentru aceasta, cu bună mulţumire Te slăvim pe Tine.
©) Zis-ai apostolilor, Cuvântule: lăsaţi pruncii să vină la (G
gjj Mine, că împărăţia Mea este hărăzită pentru cei nevinovaţi (§
ca ei. Deci pe pruncul acesta, mutat la Tine, învredniceşte-1
de lumina Ta.
►X1
Slavă...
ge
Ti Lipsit-ai pe pruncul Tău acesta de bunătăţile cele pământeşti, %
_ ca să-l arăţi pe el părtaş bunătăţilor Tale celor cereşti, căci încă £
© n-a călcat porunca Ta cea dumnezeiască; slăvim adâncul cel G
§5 nemăsurat al judecăţilor Tale, Bunule. &
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: g6

U Pe tine te avem zid de scăpare şi mântuire desăvârşită a 8
/gv sufletelor şi uşurare în necazuri, Fecioară, şi de lumina ta pu- /fe
gs rurea ne bucurăm; pentru care, Stăpână, şi acum de chinuri gg
şi de nevoi ne izbăveşte.
o
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune
întristările mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi p
© viaţa mea s-a apropiat de iad; şi ca Iona mă rog: Dum- (§
©)
k>
nezeule, din stricăciune scoate-mă. ©
o fi
A PV A A A A
O V V Vi
V Vi
O A A A
Ci V V V Ci
Ci
fJ 0
o
RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII PRUNCILOR 287
i-X<
Kt
k'l După aceasta preotul rosteşte ectenia: Iară şi iară, cu pace Domnului Ta
să ne rugăm... şi celelalte, iar după ecfonis '

i-X*
CONDACUL, glasul al 8-lea: o

Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului robu
«4
lui Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci
viaţă tară de sfârşit. Ta
ICOS
Tu singur eşti fără de moarte, Cel ce ai făcut şi ai zidit pe
om; iar noi pământenii din pământ suntem zidiţi şi în acelaşi ii
pământ vom merge, precum ai poruncit, Cel ce m-ai zidit ►af<
şi mi-ai zis: Pământ eşti şi în pământ vei merge, unde toţi 'J
pământenii mergem, făcând tânguire de îngropare cântarea: Ta
Aliluia.
Apoi şi aceste icoase: ii
i
Nimic nu este mai jalnic pentru o maică, nimic mai în
i tristător pentru un tată, decât când îşi petrec pruncii de aici
fi
la groapă; căci înlăuntrul lor se tulbură şi mare jale au ini Ta
mile lor pentru prunci, mai ales dacă au ajuns să vorbească

I bine, căci îşi aduc aminte de cuvintele lor, cântând: Aliluia.
De multe ori, înaintea mormântului, mamele îşi bat piep ii i
tul şi zic: o, fiul meu şi copilul meu, cel preadulce, nu auzi ce-ţi '
spune maica ta? Iată şi pântecele care te-a purtat; pentru ce
'a
nu vorbeşti cum ne vorbeai, ci taci aşa, fără să vorbeşti cu Ta
noi? Aliluia.
kX1
Dumnezeule, Dumnezeule, Care m-ai chemat, fii acum
k)
mângâiere casei mele, căci plângere mare s-a întâmplat lor, o
■
:
pentru că toţi spre mine priveau, fiind iubitul lor copil. Ci
însuţi, Cel ce Te-ai născut din pântecele Fecioarei, mângâie
Ta
A A A A A
C1 V V V
Ta CV
V V O V w* V V
*A
'i
r>
►x*
288 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII s
»3E
w>
©
cele din lăuntrul maicii mele şi răcoreşte inima tatălui meu, 7
x< de la care auzi: Aliluia. VS
Şi se cântă iarăşi Condacul: Cu sfinţii odihneşte...
! Ta
Cântarea a 7-a
i X4 ►3C
Irmos: Tinerii evrei în cuptor... <2

o Q crie în cartea celor mântuiţi, ca un Iubitor de oameni, 7
X1
^îndurate, pe pruncul Tău, ca, bucurându-se, să strige vi
puterii slavei Tale: Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeule,
"j w'
:
■
Ta în veci.
< x Cu lumina feţei Tale, Cuvântule, luminează pe pruncul >g
I
Tău acesta, care în credinţă s-a mutat acum Ia Tine, în vârstă @
l>
O nedesăvârşită, şi-Ţi cântă Ţie: Doamne Dumnezeule, binecu-
.
© vântat eşti.
£
ge.
■
Slavă...
1 "a s
Ta Pricină de întristări s-a arătat acum despărţirea ta pentru
Jgg cei ce te iubesc; dar ţie adevărată pricină de bucurie şi de ©
veselie, că moşteneşti, pruncule, viaţa de veci. \ <&
o Ta
Şi acum..., a Născătoarei dc Dumnezeu: fe
oi»
Vezi întristarea noastră, Fecioară, pe care ne-a adus-o ®
SS mulţimea răutăţilor noastre, şi, mai înainte de plecarea de vg
(£j) aici, dă-ne uşurare cu rugăciunile tale cele de Maică, (§
(§) făcându-ne nouă milostiv pe Dumnezeu.
o Tâ
Cântarea a 8-a
Irmos: Cuptorul haldeilor....
/V
:
I
n sânurile lui Avraam, în loc de odihnă, unde este bucu- J
'j
Ta
ria celor ce pururea prăznuiesc, în lăcaşurile de linişte, (

SS unde este apa cea vie, Hristos, Cel ce S-a făcut prunc pentru (
I>
! O Ta
Oi Oi Oi 01 Oi Oi Oi
O IO V ^1
\ 10
'
L
-
f-
r^ .Y, .Y. .Yj s

V V V V V V
fJ v>
l>
o
>x<
fJ
«£ noi, să te aşeze pe tine care strigi Lui fără încetare: Preoţi 7
© lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Pricină de întristare şi de lacrimi s-a făcut nouă despăr- S
kl
fi
ţirea ta, cea cu adevărat de neuitat, că, mai înainte de /
^ gustarea desfătărilor din viaţa aceasta, ai lăsat pământul şi
i
k.' sânurile părinţilor; dar te-a primit pe tine sânul lui Avraam,
5 ca pe un prunc neîmpărtăşit de nicio întinăciune. /§\
x<
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
r. o
De ce mă plângeţi pe mine? strigă tainic pruncul cel ador-
mit, căci nu sunt de plâns, de vreme ce bucuria tuturor
® drepţilor s-a rânduit pruncilor, care n-au făcut fapte vred- gg
(gn nice de lacrimi şi care cântă lui Hristos: Preoţi, lăudaţi-L, @)
kZ<
® popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
“j
k.’
l
fi Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: O
1
»x< Ridică-te în ajutorul nostru, Născătoare de Dumnezeu; ia ^
aminte la rugăciunile noastre şi ne izbăveşte de osânda cea
1' 5 S cumplită, de întrebarea cea grea, de întuneric şi de foc, de
, (g) scrâşnirea dinţilor, de supărările diavolilor şi de toată nevoia ^
■
I în ziua judecăţii, că tu eşti nădejdea celor fără de nădejde şi

: SC viaţa celor răpuşi de moarte. O
I
1
Cântarea a 9-a
1
1
k'
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta... Ta
'j
! Ţ Ţristoase. Cel ce Te-ai făcut prunc fără schimbare şi (9) .

I JniCrucea ai primit de voie şi ai căutat la durerea de
; % Maică a celei ce Te-a născut, uşurează întristarea şi durerea gg
1 cumplită a credincioşilor părinţi ai acestui prunc adormit, ca
J să slăvim puterea Ta.
o
o fi
o .Y. A .Y. .Y.
^1
V V
A A A o
o V O V
Ta

►.
►X*
;<=
k>
O Trimis-ai dintru înălţime, împărate al tuturor, şi, luând pe y?
© fericit pruncul acesta, Stăpâne, ca pe o pasăre curată în s|
m cuiburile cereşti, mântuit-ai duhul lui de laţurile cele felurite
Şk şi l-ai împreunat cu duhurile drepţilor, spre a se desfăta în «
KM împărăţia Ta. <=
Slavă...
o
! Pruncilor, care nimic n-au făcut, Cuvântule al lui Dum- ^
nezeu, le-ai dat a locui în ceruri, că aşa ai binevoit, Bunule; (c“
►31
^ între aceia numără şi făptura Ta, pe pruncul ce acum a venit

Ta
la Tine, însuţi uşurând durerea părinţilor, ca un atotîndurat %
şi de oameni iubitor. Ob
(G
O
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: Ta
Cu ochiul inimii noastre pururea căutând la tine, Prea- jg

! r§5 nevinovată, care ai rugăciune de mamă către Cel ce S-a g
gg născut din tine, te rugăm, Preacurată, adoarme patimile ^
©S sufletelor noastre, spre dimineaţa pocăinţei ne deşteaptă, g
jgjj Fecioară, şi cu lumina ta ne luminează. ►
<•
Irmosul: r.
0 Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământu- fe
ftgj lui s-au minunat, pentru că Dumnezeu S-a arătat oamenilor rc!
«g în trup şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. §
Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, mai-marii cetelor g
j fgfi îngereşti şi omeneşti pe tine te măresc. I
O Apoi LUMINA N DA Ta
IQ
►x< Acum m-am odihnit şi am aflat uşurare multă, că m-am g
l mutat din stricăciune şi m-am dus la viaţă; Doamne, slavă Ţie.
Ta
►x<
Se cântă cu stihurile acestea (Psalm 102: 15, 16; 116: 2): g
Stih 1: Omul, ca iarba, zilele Iui, ca floarea câmpului, aşa va înflori. g
o Ta
A A A A
& V
li
srA
A
V
1/
*A
fi
O
>-X<
r-i
l’
O Stih 2: Că duh a trecut prin el şi nu va fi şi nici nu-şi va mai cunoaşte Ta
nici locul său.

Stih 3: Şi adevărul Domnului rămâne în veac.
'A Şi după fiecare stih, se cântă luminânda: k’
Ta o
Apoi: Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
OKI
Acum am ales pe Fecioara, Maica lui Dumnezeu, că din-
k'
O
tru ea S-a născut Hristos, Izbăvitorul tuturor; Doamne, slavă Ţie. r.

Preotul, cu glas mare:
k'
'i
Ta Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru sfinţi Te odihneşti kl
şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum ^

O
şi pururea şi în vecii vecilor. fA
Cântăreţul: Amin. Sfinte Dumnezeule... Şi de va fi diacon zice: Să rj
luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Cântăreţul: Şi duhului tău.

Prochimen, glasul al 6-lea (Psalm 114: 7):
fA
! vâ Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete, că s-a pregătit ţie loc
\ de odihnă.
►X
Stih: întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul bine a făcut ţie.
k' “a
I
1 A POSTOLUL (/ Corinteni 15: 39-45)
fi
! ►x*
; Diaconul: înţelepciune.
'a k>
I Vi Citeţul: Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, o
: citire. Diaconul: Să luăm aminte. Citeţul:
i
:
■ k? raţilor, nu toate trupurile sunt Ia fel, ci unul "a
o jjpl este trupul oamenilor şi altul este trupul 5
: ►X< âiH dobitoacelor şi altul este trupul păsărilor şi W
I
i
fi
fA altul este trupul peştilor. Sunt şi trupuri cereşti şi J
kl
trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi

x alta a celor pământeşti. Alta este strălucirea soarelui «
k' “a
O Ti
Ci Ci Ci Ci A ;
O T*
râ oi Ca Ca Ca Ca Oi
*A V V V <A V o V
U c
fâ

►x*
<M
® şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Şi ps
* stea de stea se deosebeşte în strălucire. Aşa este şi §c
S învierea morţilor: se seamănă trupul întru
stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă /gj
* întru necinste, înviază întru slavă; se seamănă întru gg
slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup
(q firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup
m firesc, este şi trup duhovnicesc. Precum şi este scris: gT
r%J Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar ^
H Adam cel de pe urmă, cu duh dătător de viaţă. ©
© Preotul: Pace ţie, cititorule. Citeţul: Şi duhului tău. Apoi: Aliluia,
3R glasul al 6-lea (Psalm 64: 4; 24: 14): Fericit este cel pe care l-ai ales şi Saţ
l-ai primit, Doamne. Stih: Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui.
^ Preotu 1: Pace tuturor. Strana: Şi duhului tău.
EVANGHELIA (Luca 18: 15-17, 26-27)

o
O Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire. Strana: Slavă Î4
Ţie, Doamne, slavă Ţie. Diaconul: Să luăm aminte. Preotul: »
Ti
ta n vremea aceea, aduceau la Iisus pruncii, ca să Se »
atingă de El. Şi, văzând aceasta, ucenicii îi certau. vg
Wl
Iar Iisus, chemându-i, le-a zis: Lăsaţi copiii să vină »
la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia
Kg Dumnezeu. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi «
K§ împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc, nu va intra în ea. ®
7© Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască?
ar .^5 z*s: ce sun^ cu n^putinţa la oameni, sunt cu (g
© putinţă la Dumnezeu.
ci
Ol
A
Ca
io Ca Ca
-îi
V
.Tj 1^
^1 V O V V ^1 V
fi k>
0
i RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII PRUNCILOR 293
! î< ►x<
I
fA
I
Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Ta
I Diaconul: Domnului să ne rugăm. Citeţul: Doamne, miluieşte.

I
fA
Preotul rosteşte această
Rugăciune
I
i
ai oamne, Cel ce păzeşti pruncii în viaţa de acum, fA
% iar în cea viitoare, pentru nerăutatea şi nevi

Ta
I
I novăţia minţii lor, umpli cu ei sânurile lui Oft
I ‘A
Avraam şi-i sălăşluieşti în locuri luminoase, unde se k'
veselesc sufletele drepţilor, primeşte în pace şi sufle

tul robului Tău (N); că Tu ai zis: A unora ca aceştia Oft
este împărăţia cerurilor. Că a Ta este împărăţia şi pu fA

$ Va
terea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, .
acum şi pururea şi în vecii vecilor. '!
'A Strana: Amin. k’ 1
kl
După aceea se face sărutarea icoanei sau a Sfintei Cruci, aflată pe

pieptul pruncului adormit, în timp ce cântăreţii cântă aceste stihiri,
glasul al 8-lea: fA
lX Ta
Podobie: O, preaslăvită minune...

O, cine nu va plânge, fiul meu, mutarea ta cea jalnică din
fA
viaţa aceasta? Căci, ca un prunc fără de vârstă, ai zburat kl
acum grabnic din braţele maicii, ca o pasăre, şi la Ziditorul x<

tuturor ai alergat. O, fiule, cine nu va plânge, văzând
o veştejită faţa ta cea veselă, care mai înainte era ca un Ta
rA
trandafir frumos?
O, cine nu va suspina, fiul meu, şi nu va striga cu plângere
rA
pentru podoaba şi frumuseţea cea multă a vieţii tale celei k'
O
curate? Căci, precum corabia, ce n-are urmă, aşa de grabnic
►x*
ai apus de la ochii mei. Veniţi, prietenii mei, rudele şi vecinii
Ta
O Ta
.T.
■T. O
;
I
ST*
Ta A
V * V
u
.1
fi

►X1
jfe împreună cu mine, să sărutăm pe acesta, însoţindu-1 la

© groapă. ►]
\gj Moartea este uşurare pentru prunci, pentru că s-au arătat $

Şsj neîntinaţi de relele lumeşti şi la odihnă şi bucurie cerească au S
ajuns; în sânurile lui Avraam se bucură şi cu cetele cele dum-
© nezeieşti ale sfinţilor prunci acum se veselesc şi cu credinţă
Şo dănţuiesc, căci s-au mutat curaţi de stricăciunea cea jSJ
© iubitoare de păcat.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Ti oi
Durere a fost pentru Adam gustarea din pomul de demult
^ în Eden, când şi-a vărsat şarpele veninul, căci prin aceasta a £§
Oi intrat moartea, care mănâncă tot neamul omenesc; ci, c
S venind Stăpânul, a surpat şarpele şi nouă odihnă ne-a dăruit. V
« Deci, către Hristos să strigăm: Iartă-ne, Mântuitorule, şi pe *
cel pe care l-ai luat odihneşte-1 cu sfinţii, ca un Iubitor de J
fi
oameni.
► «
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: (§)
w'
o Schimbarea celor întristaţi, izbăvirea celor neputincioşi
fiind, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, miluieşte cetatea şi (
(|8 poporul, tu, pacea celor din războaie, liniştea celor (
âg înviforaţi, singura folositoare a credincioşilor.
©) Ajungând la mormânt, se zice: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă
K
gS Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia..., troparele: Cu
IO \ duhurile drepţilor... şi celelalte; rugăciunea: Doamne Iisuse Hristoase...
J (pag. 283) şi cele ştiute ale înmormântării; apoi otpustul. Ti
SE CADE A ŞTI că, deşi nu se află scris până la ce vârstă să se

săvârşească această slujbă a înmormântării pruncilor, noi credem că se
252 cuvine să se săvârşească până la vârsta de şapte ani a pruncului.
x<
IO VA
Tâ
Ol Oi Oi Oi
Oi Oi Oi 1^ Oi Oi
o V 'a' V V
«O Zi
r* Ci Ci Ci Ci Ci
V iC V V IC o V o V V
fA I?
kl
fi
►x< i-X4
l'
fi
x< ►x»
/V
îndrumări k>
r. 0
X<
privind înmormântarea pruncilor nebotezaţi
k'
Potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Sn
înmormântarea pruncilor morţi nebotezaţi se va săvârşi la cererea
părinţilor (părintelui) de confesiune creştină ortodoxă, ţinându-se cont ^
'j de următoarele: i'
r. O
fâS 1. La înmormântarea pruncilor morţi nebotezaţi, cărora nu li s-a
y£$ citit nici rugăciunea punerii numelui în ziua a opta după naştere, se va ^
k'
urma rânduiala următoare, lângă mormânt:
Un singur preot, purtând numai epitrahilul, va da binecuvântarea £
mică. După ce se cântă Sfinte Dumnezeule... (de trei ori), se rostesc cele- K
ialtc rugăciuni începătoare, apoi preotul citeşte Evanghelia de la Slujba

înmormântării pruncilor şi rosteşte: Domnului să ne rugăm! Apoi citeşte
fim Rugăciunea de consolare a celor îndoliaţi (vezi mai jos) şi face otpustul rgi
/fcS mic. Preotul va ţine apoi un scurt cuvânt pastoral în care va aminti şi
k’ ţ despre necesitatea săvârşirii Tainei Sfântului Botez pentru prunci. La i 'J
£ punerea în mormânt, preotul aruncă pământ peste sicriu, zicând: AI 2
Domnului este pământul şi plinirea Iui, lumea şi toţi cei ce locuiesc în
ea (Psalm 23: 1). £8
'A
rA 2. La înmormântarea pruncilor morţi nebotezaţi, dar cărora Ii
s-a citit rugăciunea punerii numelui în ziua a opta după naştere, se va
ftS urma rânduiala următoare, lângă mormânt:
k’ ^ Un singur preot, purtând numai epitrahilul, va da binecuvântarea cg
\ mică. După ce se cântă Sfinte Dumnezeule... (de trei ori), se rostesc cele- ^
* lalte rugăciuni începătoare; se citeşte Psalmul 90 şi se cântă, din gg
*l Canonul de Ia Slujba înmormântării pruncilor, Irmoasele Cântărilor 3,
T J
a 6 şi 9; se citesc Apostolul şi Evanghelia de la Slujba înmormântării prun-
Wl cilor (din ultima ediţie), după care preotul rosteşte: Domnului să ne ►X1
(§) rugăm! Apoi citeşte: fj
Ta
O
A A
A A A A
o V
A o1 A Ol A A A Ol
V V -il V
u i;
r*
SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII
««
k>
0
296
Rugăciunea de consolare a celor îndoliaţi

w
Ta
&
Doamne al puterilor, Cel ce eşti alinarea celor întristaţi şi

l mângâierea celor ce plâng şi sprijinitorul tuturor celor slabi
u
J la suflet, mângâie cu milostivirea Ta pe cei cuprinşi de plân-
* gere pentru cel răposat; vindecă toată durerea care este pusă
{ acum în inima lor, primeşte-le rugăciunile şi ridică-i prin J
f încrederea în milostivirea Ta, pentru că şi acesta, care a 5
părăsit viaţa pământească, se află încredinţat iubirii Tale
părinteşti. Că Th eşti nădejdea tuturor şi Ţie slavă înălţăm, ^
r
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin. K
\ Preotul va face otpustul mic, apoi va ţine un scurt cuvânt pastoral, V

^ în care va aminti şi despre necesitatea săvârşirii Tainei Sfântului Botez /
» pentru prunci. La punerea în mormânt, preotul aruncă pământ peste
sicriu, zicând: Al Domnului este pământul şi plinirea Iui, lumea şi toţi J
Ta cei ce locuiesc în ea (Psalm 23: 1). «
In locul Slujbelor de pomenire, dacă sunt solicitate, se va săvârşi >
aceeaşi Rânduială, care s-a săvârşit la mormânt. \
o Ta
"A o
Ta
-«
O Ta
I 1
■
®1
fi
fA
A Ci Ci Ci Ci
Ci
IC
.T< ■T. ■T. .T.
A
V v V V
k.'
r. f
►af»
►X1
l' o
kl Ti
»x< ►x<
k.'
Ti kl
»X4 ►x<
w' 'i
ki
RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII r>
>X<
»X<
PREOŢILOR ŞI A DIACONILOR DE MIR
fÂ 0
Ti
»x< RÂNDUIALA CE SE FACE LA CASA RĂPOSATULUI

(Ş) Dacă se va mula către Domnul vreunul din preoţii sau diaconii de
mir, merg trei preoţi şi. luându-1 de pe pat, îl pun jos, pe o rogojină sau
/g\ pe un aşternut. Şi, deoarece nu se cuvine a-1 scălda şi nici trupul să i se fâ)
vadă gol, îl dezbracă şi-l şterg cu un burete muiat în untdelemn curat, x<
w iar unde nu vor avea untdelemn şi burete, să ude o pânză în apă curată J
Fi
şi să-l şteargă. După aceea să-I îmbrace mai întâi în hainele ce a purtat J
JSjy şi apoi în toate veşmintele preoţeşti; să-i acopere faţa cu un procovăţ şi C
j să se pună pe pieptul lui Sfânta Evanghelie. Apoi preoţii îşi iau epi-
i’ ţ trahilul şi săvârşesc obişnuitul trisaghion: Binecuvântat este Dumnezeul qg
\ nostru..., împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime...,
» Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia... Apoi troparele: Cu duhurile «
drepţilor... şi celelalte, după care diaconul rosteşte ectenia pentru morţi, W/
yb şi preotul zice rugăciunea: Dumnezeul duhurilor..., iar după eefonis face
@) sfârşit. La rostirea ecteniilor şi a rugăciunilor din cuprinsul rânduielii (S)
înmormântării preoţilor şi diaconilor, numele celor răposaţi este )
Sjz> pomenit astfel: (N) preotul (sau diaconul), fratele nostru. ’Â
Ti
/£} Şi îndată, ridicând trupul, îl aşază în sicriu, apoi îl duc în mijlocul
bisericii şi pun împrejurul lui patru sfeşnice, cruciş, cu făclii aprinse. ^
w Trupul decedatului rămâne în biserică până în ziua înmormântării. în
T,
tot acest timp preoţii, vecinii şi credincioşii din parohie fac rugăciuni O
VgJ pentru cel răposat şi privegheri de noapte la care preoţii citesc Sfânta Rg
(§) Evanghelie, iar de nu vor fi preoţi, mirenii citesc Psaltirea. (3)
k? fj
O Ti
fi fi fi fi w-j fi fi
V Tf
.T. .T. ■T.
A CV
CV A
V
Ci V
'i
O
fi

►X<
o SLUJBA DIN BISERICA Ta
►X<
în ziua înmormântării, un sobor de preoţi, după săvârşirea Sfintei
Liturghii, face slujba înmormântării rânduită pentru preoţii şi diaconii
"a de mir.
Ti
După ce protosul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., urmează

zK aceeaşi slujbă, ca şi la mireni, până după terminarea Binecuvântărilor. Apoi JvŞÎ
k' I ectenia pentru morţi şi sedelnele: Odihneşte, Mântuitorul nostru..., Slavă...,
J Şi acum..., Cel ce din Fecioară ai răsărit... (pag. 244-258). Ta
i>X^ Apoi îndată se cântă ANTIFOANELE

Ti
TJ Antifonul întâi, glasul al 6-lea: k’
.1
Spre cer ridic ochii mei, către Tine, Cuvântule, miluieşte-mă (fe)
ca să viez Ţie.
k'
o Miluieşte-ne pe noi, defaimaţii, facându-ne vase de bună ^
►x<
trebuinţă, Ţie, Cuvântule.
u
Slavă... Şi acum...
Ti
în Sfântul Duh este pricina a toată mântuirea; de suflă
Acesta spre cineva după vrednicie, curând îl ridică din cele jŞgţ
k> de pe pământ, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşază. V
o Ta
_ Antifonul al doilea: _
© De nu era Domnul cu noi, nimeni dintre noi nu s-ar fi
ăS putut împotrivi luptei vrăjmaşului; că toţi cei ce biruiesc ^
® prin aceasta se înalţă.
în dinţii lor să nu se prindă sufletul meu ca o pasăre, Cuvântule. ri
jpj Vai mie, cum voi scăpa de vrăjmaşi, fiind iubitor de păcate? Ta
X1
Ti
ri
Prin Sfântul Duh este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea,
© înţelegerea, pacea şi binecuvântarea, pentru că este lucrător gg
(§) deopotrivă cu Tatăl şi cu Cuvântul.
V
o Ta
Ci Ci Ci Ci Ci Ci
*> ic1 V O
I
A
A
Ci V
V
o
kl
ÎNMORMÂNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR
% 299
■X1
ii Antifonul al treilea n
Cei ce se încred în Domnul înfricoşează pe vrăjmaşi şi §8

\ tuturor sunt minunaţi, pentru că sus privesc. k.'
jv Mântuitorule, ceata drepţilor, avându-Te pe Tine în- ii
< tr-ajutor, nu întinde mâinile la nelegiuiri. •X'1

i Slavă... Şi acum... "a
ll
Sfântului Duh se cuvine stăpânirea peste toate, Căruia seîn- Oft
) chină oştile cele de sus, împreună cu toată suflarea celor de jos. k’

J După accca, de va 11 diacon, zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace kl
i
) tuturor. Cântăreţul: Şi duhului tău.
Prochimen, glasul al 6-lea: 'A
il Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete, căci s-a pregătit ţie loc fi
de odihnă.
Stih: întoarce-te, suflete al meu, Ia odihna ta, căci Domnul bine a
fA făcut ţie (Psalm 114: 7). k'
il
(l)APOSTOLUL (/ Tesaloniceni4: 13-17) kX*

■«
Diaconul: înţelepciune. 'a

fi
J Citeţul: Din Epistola întâi către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel,
citire. Diaconul: Să luăm aminte. Citeţul:
» Efjp! raţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi k’
ii
\ 9 3;1 în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi,

il care nu au nădejde. Pentru că, de credem că £§
> Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dum- Sg
J nezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împre- ^
j ună cu El. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul gS
; Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la
) venirea Domnului, nu vom lua înainte celor ador- @
) miţi, pentru că însuşi Domnul, întru poruncă, la fiS
“a
Ta
A A A A r, A A
w* V V
i
ST* A
A A
*7 V V
fâ
I
Ti

»X|
2V glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dum-

© nezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos S
© vor învia întâi. După aceea, noi, cei vii, care vom fi
fâ
rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să Ţ
întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea cu $ <=
©
w
Domnul vom fi. vS
fi
O
Preotul: Pace ţie, cititorule. Cântăreţul: Şi duhului tău. Apoi: Aliluia, S-
glasul al 8-lea (Psalm 64: 4; 101: 13): Fericit este cel pe care l-ai ales şi Cl
l-ai primit, Doamne. Stih: Şi pomenirea lui în neam şi în neam. w*
fâ
►X1 Preotul: Pace tuturor. Strana: Şi duhului tău. I»]
(1) EVANGHELIA (Joan 5: 24-30)

o fi
Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Joan, citire. Strana: Slavă Ţie,
Doamne, slavă Ţie. Diaconul: Să luăm aminte. Preotul:
fâ
rÂ
m is-a Domnul către iudeii care veniseră la El:
Adevărat, adevărat, zic vouă: Cel ce ascultă
fâ
/g
SI cuvântul Meu şi crede în Cel Care M-a trimis
S! pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci sg
s-a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat zic g
EK vouă, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor g
sg auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care vor auzi §
vor învia. Căci, precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa (g
gs I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine; şi I-a dat putere
Si să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. Nu vă
fe) miraţi de aceasta, că vine ceasul în care toţi cei din ij
/|\ morminte vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei care au
Sg făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au ^
ra) făcut cele rele, spre învierea osândirii. Eu nu pot să fe
ft» fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar jude- ^
O fj
o V O
ST.
A A
V V
'i
O
ÎNMORMÂNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR 301
OC'1
j cata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, fi
j ci voia Tatălui Meu, Care M-a trimis. •X4

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. l' ;
«
Preotul citeşte această
(1) Rugăciune
;
tăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce sin
"
j gur ai nemurire, Care locuieşti în lumina cea •!
neapropiată; Cel ce omori şi iarăşi faci viu; •i
Care duci în iad şi scoţi; Cel ce cu înţelepciune ai K
I
făcut pe om din pământ şi ai legiuit să se întoarcă fi
(|) iarăşi în pământ, pentru greşeala lui, primeşte sufle

ul tul robului Tău (N) şi-l odihneşte în sânurile lui
Avraam, ale lui Isaac si ale lui Iacov. Si-i dă lui cu- :
@) nuna dreptăţii Tale, parte cu cei mântuiţi, în mărirea
© aleşilor Tăi, ca să ia multă plată în lăcaşurile sfinţilor
jfe Tăi pentru cele ce s-a ostenit în lumea aceasta, pen- fi
i ţg! tru numele Tău. Cu harul şi cu îndurările şi cu £

l iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, cu w'
1 y? Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi
! §3 bunul şi de viaţă iăcătorul Tău Duh, acum şi pururea
I
şi în vecii vecilor. ;
k!
Strana: Amin. fi
După aceasta SEDEALNA, glasul al 2-lea:

u
Astăzi mă despart de neamul meu şi alerg la Tine, Cel ce I
© singur eşti fără de păcat; în corturile drepţilor, cu aleşii Tăi !!

►X’
gS mă odihneşte.
fA
fg
A A A A A ST. A
i
ii
fcT,
l> CV CV CV
v ■Vi V V o
ri C
f>
302 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII :c

K
•X4
<E
o Apoi se zice Antifonul întâi, Psalmul 22, cântând după fiecare stih: Ta
Aliluia (de trei ori), glasul 1. VS=

£=
u
Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. L'
Ti
La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a
SS hrănit; sufletul meu l-a întors.
o Povăţuitu-m-a pe cărările dreptăţii, pentru numele Lui. Ta
Că de voi şi umbla în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi ]§£

£ teme de rele; că Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi varga Ta, aces-
fi
ţ tea m-au mângâiat.
X4 Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necă
a
w' jesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este i
^ adăpându-mă ca un puternic. /
X4
Şi mila Ta mă va însoţi în toate zilele vieţii mele, ca să locu- \
iese în casa Domnului, întru lungime de zile.
X4
Slavă..., Aliluia (de trei ori), Şi acum..., Aliluia (de trei ori). a
k' Apoi TROPARUL acesta, glasul al 2-lea:
De vreme ce toţi mergem la acelaşi lăcaş şi sub aceeaşi
ÎSK piatră vom intra şi peste puţin vom fi pulbere, pentru cel
«g adormit să cerem de la Hristos odihnă; că viaţa noastră, 1
(g) fraţilor, este pe pământ ca o jucărie: ceea ce n-am fost ne (6
ftn facem şi din ceea ce suntem ne stricăm; vis nestătător sun- (@
ÎS tem, suflare care nu are putere, zbor de pasăre călătoare, %
jîg corabie pe mare, care nu lasă urmă. Pentru aceasta să strigăm
© către împăratul cel fără de moarte: Doamne, învredniceşte-I pe
ăâ acesta de fericirea Ta cea fără de sfârşit. I
jSÎj Şi de va fi diacon, zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. Jg
(S) Cântăreţul: Şi duhului tău.
o fi
o kV.
A A .Y. a
i
A
\ V V Ci Ci Ol
; O V
c V ^<1
I
»o
Tt k'
ÎNMORMÂNTAREA PREOŢILOR SI DIACONti np O
I ►ac« 303 ►ari

i
I % Prochimen, glasul al 6-lea (Psa/m 64: 4; 24: 14): Ti

rA
I ►X*1 Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne, locui-va în §§
® curţile Tale. Stih: Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui.
k'
r.
1
(2) APOSTOLUL {Romani 5: 12-21) O
1
Diaconul: înţelepciune. !
k' Citeţul: Din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire. ’Â
.1
Diaconul: Să luăm aminte. Citeţul: Ti
I
!
I
^ IfH raţilor, precum printr-un om a intrat păcatul în ^
1
1 li
gs
| lume şi prin păcat moartea, aşa moartea a tre-
cut Ia toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în
el. Căci, până la Lege, păcatul era în lume, dar
îi;
/«
as
păcatul nu se socoteşte când nu este lege. Ci moartea Sj
a împărăţit de la Adam până la Moise şi peste cei ce fa\
gŞ nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, gs
& care este chip al Celui ce avea să vină. însă, nu e cu î|!
fa) greşeala cum e cu harul, căci, dacă prin greşeala
js unuia, cei mulţi au murit, cu mult mai mult harul lui *5
k’* Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor « TA
ţ mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. Şi ce /

£§ aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul, care gS
«g a păcătuit; căci judecata dintr-unul duce Ia osândire, î|>
te) iar harul din multe greşeli duce la îndreptare. Căci, ^
dacă prin greşeala unuia moartea a împărăţit prin ||
3" unul singur, cu mult mai mult cei ce primesc pri- ^
fe) sosinţa harului şi a darului dreptăţii vor împărăţi în fa)
viaţă, prin Unul Iisus Hristos. Aşadar, după cum ||
prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi î® I
te) oamenii, aşa şi prin îndreptarea adusă de Unul a @
(S§ venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă; îfv
k'
ta
Ti
A A A A A
k'
.* O V V
.'r C» <r^
i> Oi ci
V Ci V V o* V
f4 k’
fi

>X4
«ş
w căci, precum prin neascultarea unui om s-au făcut vţ
^ păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea Unuia se Q
vor face drepţi cei mulţi. Iar Legea a intrat şi ea ca
“a
©
fi să se înmulţească greşeala; iar unde s-a înmulţit
o» păcatul a prisosit harul; pentru că, precum a îm- »
l*
părăţit păcatul prin moarte, aşa şi harul să împă- \S
O răţească prin dreptate, spre viaţa veşnică, prin Iisus
Hristos, Domnul nostru.
"a Preotul: Pace tie, cititorule. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul al w’
i fi
6-lea (Psalm 64: 4, 1): Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit,
Doamne. Stih: Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion. &

o Preotul: Pace tuturor. Strana: Şi duhului tău. r.
(2)E VANGHELIA (Ioan 5: 17-24)

"a Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Ioan, citire. Strana: Slavă Ţie,
fi Doamne, slavă Ţie. Diaconul: Să luăm aminte. Preotul:
is-a Domnul către iudeii care veniseră la El:
k' Tatăl Meu până acum lucrează, şi Eu lucrez.
O
Deci, pentru aceasta, căutau şi mai mult iudeii %
să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta,
44 ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, I
« făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. A răs-
i 5Şs puns, deci, Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic
Sz> vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu «$?
@ va vedea pe Tatăl făcând; întrucât cele pe care le g
m face Acela, pe acestea le face şi Fiul întocmai. Că g
«g Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face; şi §
©) lucrări mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să (§
!
gj) vă miraţi. Că, după cum Tatăl înviază pe cei morţi şi (g
k'
râ
A .T. ... r-. Ci .T. Ci ■T.
\ m» o
.Tj
V V
A
V
CV
V
; 2 ÎNMORMÂNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR

i
i
>ac< 305
►X1
I
; le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui voieşte. Tatăl nu

i
judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, ca
I
^ toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. (§)
I
fj
Cel ce nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte nici pe Tatăl 5N
; Care L-a trimis. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce §§
I t.’
\ ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel Care M-a trimis j 'J
I
| ? pe Mine, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci \
s-a mutat din moarte la viaţă.
I “j Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Diaconul: Domnului să ne
vA
I rugăm. Citeţul: Doamne, miluieşte.
I Iar preotul citeşte această
k'
(2) Rugăciune fi
'1
ÎS pifij ulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul nostru, că Sî

*â wejH numai Tu ai viaţă fără de moarte, şi slava Ta «)
.UUU este neajunsă şi mila Ta nemăsurată şi iubirea 2?
* Ta de oameni mai presus de cuvânt, şi împărăţia Ta y
/ nesfârşită, şi părtinire nu este la Tine, iar pentru toţi wj
î oamenii ai pus sfârşit obştesc, când se împlineşte
firul vieţii. Pentru aceasta, Te rugăm, Doamne, y
® Dumnezeul nostru: Robului Tău (N), care a fost îm- a
Ta !
preună-slujitor cu noi şi a adormit în nădejdea «
\
învierii vieţii celei veşnice, fa-i odihnă în sânurile lui *
, Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacob. Şi, precum l-ai AZ I
\ pus pe el pe pământ slujitor în Biserică, aşa îl arată
Eg şi în altarul Tău cel ceresc, Doamne. De vreme ce l-ai ES
«g împodobit pe acesta între oameni cu vrednicie
m) duhovnicească, primeşte-1 neosândit şi în mărirea Ta @
«j) cea hărăzită îngerilor; Tu ai preamărit viaţa lui pe zS
k' *A
o Ti
CV CV C1
V V V ^4
A srA
Ta A A
w Ol V V V V o
'i k’
fi

►.
pământ, şi ieşirea vieţii lui fă-o ca o intrare între ysj

drepţii Tăi cei sfinţi şi numără sufletul lui cu toţi care §£
din veac au bineplăcut Ţie. Că T\i eşti învierea şi viaţa iŞj
i
fi
şi odihna adormitului ro-bului Tău (N), Hristoase,
;
I
^ Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi
1
Părintelui Tău Celui fără de început şi Preasfântului şi
H) bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi
(<§ pururea şi în vecii vecilor.
‘â O
Cântăreţul: Amin.
Antifonul al doilea, Psalmul 23,
X4
cântând la fiecare stih: Aliluia (de trei ori), glasul al 2-lea.
o Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei y
x^ ce locuiesc în ea.
'J
Acesta pe mări l-a întemeiat pe el şi pe râuri l-a aşezat pe el. J*
fi
Cine se va sui în muntele Domnului şi cine va sta în locul
^ cel sfânt al Lui?
I Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat în
£ deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său. Ta
x* Acesta va lua binecuvântare de la Domnul şi milostenie de Ş

1Â la Dumnezeu, Mântuitorul său. O
fi
S Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce
Jgc caută faţa Dumnezeului lui Iacob.
i Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele i
§ veşnice şi va intra împăratul slavei. (\
X1 Cine este Acesta, împăratul slavei? Domnul cel tare şi pu- g
fi
î ternic, Domnul cel tare în război. r
o
N Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele £
§j) veşnice şi va intra împăratul slavei. (
O r.
A A A A A A
Oi Ol
V
iJ
^1 .T. .T. .T. sr. IT,
A
V
A* V
I ’j
kl
i 2 ÎNMORMÂNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR 307
»X<
I
o Cine este Acesta, împăratul slavei? Domnul puterilor, jş»
© Acesta este împăratul slavei. i-X4
(§) Slavă..., Aliluia (de trei ori), Şi acum..., Aliluia (de trei ori).
k>2)
i .1
Ta
Apoi TROPARUL acesta, glasul al 2-lea:
O»
în credinţă şi dragoste, în nădejde şi în blândeţe, în jgjj
® curăţenie şi în vrednicia preoţească, pururea pomenite, cu «sg
/S bună cinste te-ai înfrumuseţat. Pentru aceasta, preaveşnicul
» Dumnezeu, Căruia ai şi slujit, va aşeza sufletul tău în loc w
luminos şi vesel, unde drepţii se odihnesc; şi vei dobândi de la J
o
Ta
Hristos, la judecată, iertare şi mare milă.
Apoi SEDEALNA, glasul al 5-lea: fş)
k'
ki Ştii, Dumnezeul nostru, că în păcate ne-am născut. Pentru X
aceasta Te rugăm: Pentru rugăciunile Născătoarei de Dum- ©)
©j nezeu, Unule, Iubitorule de oameni, pe acesta, ce s-a mutat ®
de la noi, odihneşte-1, trecându-i ca un Bun păcatele, pe care,
ca un om muritor, le-a făcut în viaţă.
»X-I
Şi de va fi diacon, zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor.
r<
Prochimen, glasul al 6-lea (Psalm 64: 4; 101: 13):
Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne, locui-va în
fJ
curţile Tale. Stih: Şi pomenirea lui în neam şi în neam. k,'
Ta
(3) APOSTOLUL (/ Corinteni 15: 1-11)

►3C<
Diaconul: înţelepciune.
Citeţul: Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Ta
'A
citire. Diaconul: Să luăm aminte. Citeţul:

ffl! raţilor, vă aduc aminte Evanghelia pe care v-am gjij
Ta
( binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi ®
m staţi, prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt @
v-am binevestit-o - dacă o ţineţi cu tărie, afară nu-
“a
kl Ta
Ca W' W.
Ca Ca Ca Ca Ca
V
Ci Ci
IC V o V
308 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII G

& K
:<e
: 0 mai dacă n-aţi crezut în zadar - căci v-am dat, întâi ^
' de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit p£
; \ pentru păcatele noastre, după Scripturi; şi că a fost $|
? îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că %
1 S-a arătat Iui Chefa, apoi celor doisprezece; în urmă *
\ S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre S
î care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi g
i adormit; după aceea S-a arătat lui Iacob, apoi tutu- g
i ror apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui născut §
\ înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. Căci eu sunt %
\ 5 cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să g
j
> mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica <5
j) lui Dumnezeu. Dar, prin harul lui Dumnezeu, sunt £
S ceea ce sunt; şi harul Lui, care este în mine, n-a fost g
\ în zadar; ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar 5
y nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Deci, (g
jj ori eu, ori aceia, aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut. ^
Preotul: Pace ţie, cititorule. Cântăreţul: Şi duhului tău. Apoi: Aliluia, r.
glasul al 6-lea (Psalm 64: 4; 101: 13): Fericit este cel pe care l-ai ales şi £
1 \ l-ai primit, Doamne. Stih: Şi pomenirea lui în neam şi în neam. c
‘a Diaconul: înţelepciune. Drepţi. Să ascultăm Sfânta Evanghelie.
Preotul: Pace tuturor. Strana: Şi duhului tău.
5»
(3) EVANGHELIA (Ioan 6: 35-39)
Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Ioan, citire. Strana: Slavă Ţie,
o r.
Doamne, slavă Ţie. Diaconul: Să luăm aminte. Preotul:
ţc
5»
is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: g
fA
Eu sunt Pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va Î5
flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta (
gS niciodată. Dar am spus vouă că M-aţi şi văzut şi nu g
o r.
- A A A A A A
i
'
A A
V Zi O V
ki
►X"
credeţi. Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; şi pe cel

care vine la Mine nu-1 voi da afară, pentru că M-am
coborât din cer, nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui
Care M-a trimis pe Mine. Şi aceasta este voia Celui
Care M-a trimis ca, din toţi pe care Mi i-a dat Mie,
să nu pierd pe niciunul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea ’A
de apoi. Ti
Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

i
Preotul citeşte această ►ar-»
(3) Rugăciune Ti
rA
m îoamne
cîntristaţialşiputerilor, Cel ce eşti alinarea celor ©
i mângâierea celor ce plâng şi spriji-

nitor al tuturor celor slabi de inimă, mângâie
cu milostivirea Ta pe cei cuprinşi de plângere pentru
^
I
fratele nostru, preotul (N) cel adormit; vindecă toată \ ’A
I durerea care este pusă acum în inima lor; şi fă /

i odihnă în sânurile lui Avraam robului Tău, preotul gjj
i
I
(N) întru nădejdea învierii vieţii celei veşnice. o
: Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna adormitului ^

i robului Tău (N), Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie \ ’A
i slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără 'i
: de început şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă gS
făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. (0
Strana: Amin.
'A
fi
A A A A A A A
:
A A A
1^
V V Ci'
£
Ol
'i
Ti

1
Antifonul 3, Psalmul 83, B
o
cântând după fiecare stih: Aliluia (de trei ori), glasul al 3-lea.
Cât de iubite sunt lăcaşurile Tale, Doamne al puterilor!
1s
SF*
Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului.
Inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul i
cel viu. B
O Că pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib, unde-şi va
pune puii săi; altarele Tale, Doamne al puterilor, împăratul 1
meu şi Dumnezeul meu. £
Ta
iX4
Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te
vor lăuda. i
Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, B
x*
^ Doamne; suişuri în inima sa a pus.
în valea plângerii, în locul care i-a fost pus; că binecu-
I
vântare va da Cel ce pune lege. £
►x< Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul
dumnezeilor în Sion.
I§
o Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! As-
cultă, Dumnezeul lui Iacob!
Apărătorul nostru, vezi, Dumnezeule, şi caută spre faţa
s£
Ti
unsului Tău!
(g
Că mai bună este o zi în curţile Tale, decât mii. e
^ Ales-am a fi lepădat în Casa lui Dumnezeu, mai mult
x*
ţ decât a locui în lăcaşurile păcătoşilor.
Că mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi
Ie.
Ta
5» mărire va da.
Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru {(5
nerăutate. $
fi
CV CV CV CV CV
V V V? I^1 o ■Vi
A ^J1 ^1
A A
o V
^1 V 1^
fJ
il
■X4
Doamne al puterilor, fericit este omul care nădăjduieşte în Tine. 7©

% Slavă... Aliluia (de trei ori) Şi acum... Aliluia (de trei ori).
Apoi TROPARELE acestea, glasul al 2-lea:
li
Fraţii mei cei iubiţi, nu mă uitaţi pe mine când lăudaţi pe
Domnul, ci vă aduceţi aminte de dorul şi de dragostea mea.
Aduceţi-vă aminte şi de frăţie, şi rugaţi pe Dumnezeu să mă Sg
odihnească pe mine cu drepţii.
K
Fără de veste a venit asupra mea moartea şi m-a despărţit

astăzi de ai mei; ci, Hristoase, Cel ce m-ai mutat, în locuri ră- ŞŞ
coroase odihneşte-mă.
Apoi: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne..., Slavă..., Doamne,
miluieşte-ne pe noi..., Şi acum..., Uşa milostivirii... (caută la pag. 10-11). Jjg
Şi dacă va fi diacon, zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor. @)
Cântăreţul: Şi duhului tău. (9)
k'
Prochimen, glasul al 6-lea (Psalm 24: 4, 1): kt
i
Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni ^
i
pământul. \@)
I 'j
Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. Ta
►x<
(4) APOSTOLUL (Romani 6: 9-11)
k'
I Diaconul: înţelepciune. kt
I
I
Citeţul: Din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire.
I
Diaconul: Să luăm aminte. Citeţul:
n
‘a
i
i
raţilor, Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. S
i
i
| Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. gs
Pentru că ce a murit, a murit păcatului odată
i
■
pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte lui Dum- @
i
nezeu. Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi faţă de
Ta
! i A
V Â
A A
V
A A A A
Â
Ta JTâ A .Tj
A A
V O V O V O V
I?

K
:<=
;<=
păcat, dar vii pentru Dumnezeu, întru Hristos Iisus, j
Domnul nostru. V£
Oh
Preotul: Pace (ie, cititorule. Citeţul: Şi duhului tău. Apoi: Aliluia,

glasul al 6-lea (Psalm 111: 1, 6): Fericit este bărbatul care se teme de
Domnul. Stih: întru pomenire veşnică va fi dreptul. 5
>2

ISŞ
(4) E V A N G H E L I A (Ioan 6: 40-44) c-
Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Ioan, citire.
&
Diaconul: Să luăm aminte.
Ta
Preotul:
>&
i
is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El:
Aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede
pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu S
îl voi învia în ziua cea de apoi. Deci iudeii murmurau jt
a împotriva Lui, fiindcă zisese: Eu sunt pâinea care g
§ s-a coborât din cer. Şi ziceau: Oare nu este Acesta 3
k Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe §
|| mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din
i cer? Iisus a răspuns şi le-a zis: Nu murmuraţi între S
j voi. Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-1 va
© trage Tatăl, Care M-a trimis; iar Eu îl voi învia în §
1 nua cea de apoi. |
.1 Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie
Diaconul: Domnului să
ne rugăm. Citeţul: Doamne, miluieşte. :c
A A A A
* V V
CV CV CV
V >1 V
I?
o CI
l>
'X4 ■x*
k’
Preotul citeşte această Tt
■x*
(4) Rugăciune
k.'
Ti
'J
umnezeule, Dumnezeul nostru, Ziditorule a
toată făptura, cel ce ai ca lăcaş cerul şi priveşti
spre cele de pe pământ, Cel ce cunoşti lucrarea
C fratelui şi împreună slujitorului nostru, preotul (N) Ta
Sg care acum s-a mutat la Tine şi ştii slujirea lui în sfân- Xi
.-
r
tul Tău lăcaş, cel ce ai binevoit a-1 învrednicit pe el k>
kt
să-ţi aducă rugăciuni şi tămâieri preasfântului Tău

nume, dăruieşte-i lui, Bunule, iertarea greşelilor şi
® sălăşluire în Ioc luminat, în latura celor vii, în cor- Ti
ri
turile drepţilor Tăi cu toţi sfinţii Tăi, iertându-i

0 păcatele şi învrednicindu-1 de strălucirea şi de k'
% bunătatea Ta.
Că Tu eşti Cel ce stăpâneşti peste cei vii şi peste cei
k’ morţi şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău Ti
rJ
1
Celui fără de început şi Preasfântului şi bunului şi de
viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
■
Se vecilor. k>
o
>X< Strana: Amin. Apoi cântă Fericirile, glasul al 2-lea: o»
~ Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru u
împărăţia Ta. Ta
■X-i Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia

iÂ cerurilor. k>
Ti kt
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
»x<
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
k'
o Ti
Oi Oi Oi Oi f' Oi A
.O V V
:
■:
.
Ta CV rv CV CV PV A A CV
V? VI V V V? Vi
“a
r>
314 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII >aT<i
►3ţ«
Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor ^şj

sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. V'
Ti
De demult, Adam, gustând din rodul pomului, din Rai a
JjS fost izgonit; iar tâlharul, fiind spânzurat pe cruce şi mărtu-
k>{ risindu-Te pe Tine Dumnezeule, în Rai a fost aşezat. Şi noi, J fA
î care am fost mântuiţi prin Pătimirea Ta, Stăpâne, urmând î
tâlharului, cu credinţă strigăm: Pomeneşte-ne şi pe noi, când ^
vei veni întru împărăţia Ta. k'
Ti kt
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe

Dumnezeu.
o Luând ţărână din pământ Tu, Cel ce m-ai zidit, ai plăs-
O
(6) muit trupul meu după sfatul cel dumnezeiesc, şi, suflând cu (S)
suflarea Ta cea purtătoare de viaţă, prin poruncă sfântă, ai
pus în mine sufletul; dar, supunându-mă stricăciunii păca-
jg) tului, m-ai chemat iarăşi la Tine, Iubitorule de oameni, prin
© milostivirea Ta cea mare. Ci odihneşte, Dumnezeule, cu @
ţâ
sfinţii Tăi, pe cel pe care l-ai luat. rj
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor

fi
chema. k
Ti
Despărţirea sufletului de trup este taină înfricoşătoare şi (g
înspăimântătoare pentru toţi; căci sufletul se duce tân-
guindu-se, iar trupul se acoperă, fiind dat pământului. Pen- «Sg
tru aceasta, şi noi, cunoscând moartea trupului, să alergăm «
/§\ cu lacrimi la Mântuitorul, strigând: Pomeneşte-ne şi pe noi, g§
când vei veni întru împărăţia Ta. k’
Jg) Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este îm-

gjj părăţia cerurilor.
l'
O Ta
CV CV CV PV CV CV CV
VI V? V? V? Vi
ii
crA
O
V V V -4
V
fi
ÎNMORMÂNTAREA PREOŢILOR şi DIACONILOR 315
i-X^
v' fÂ
Pentru ce mă tânguiţi cu jale, oamenilor, pentru ce vă tul- Ta
fig? buraţi în deşert, grăieşte cel adormit către toţi. Moartea este i-X* :
© odihnă pentru toţi, precum am auzit glasul lui Iov, care zice:
k.'
-
Ta Moartea este odihna omului. Ci odihneşte, Dumnezeule, cu 5
-
^ sfinţii Tăi, pe acesta pe care l-ai luat. «4
:
-
S
i’ Fericiţi veţi fi, când, din pricina Mea, vă vor ocărî pe voi rA !
Ta ■:
5 şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău îm- '
Sg potriva voastră. ►;
v'
Ta
fA
Preaînţeleptul Pavel a vestit lămurit mai dinainte muta O
rea, învăţând pe toţi că morţii vor învia nestricaţi şi noi ne
(ŞS vom schimba, la porunca lui Dumnezeu. Pentru aceasta,
trâmbiţa va răsuna înfricoşător şi pe cei adormiţi din veac îi Tt
’A
va scula din somn. Ci odihneşte, Dumnezeule, cu sfinţii Tăi,

pe acesta pe care l-ai luat.
Ti
fA
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în
I ceruri.
I Adormitul care zace în groapă, cu bună cucernicie strigă rA
li
tuturor: Veniţi la mine, pământenilor, şi vedeţi frumuseţea Ti
I
1 trupului înnegrită toată. Din aceasta, fraţilor, cunoscând
^ sfârşitul, să alergăm la Mântuitorul, cu lacrimi strigând:
1
1 Ta
Odihneşte, Dumnezeule, cu sfinţii Tăi, pe acesta pe care l-ai
I « luat.
1 Slavă... Şi acum..., a Născătoarei: 'A
Ti
I
I Mai presus de fire în pântecele tău, Stăpână, fără sămânţă x
ai zămislit pe Dumnezeu cel preaveşnic şi cu trup L-ai ■
1
născut, Dumnezeu şi om, fără schimbare şi fără amestecare. -
;
(5) Pentru aceasta şi noi, pururea cunoscându-te pe tine i-
ftS Născătoare de Dumnezeu, lui Dumnezeu Celui născut din
u
O Ta
■ ^1
Oi
V V V O*
Oi Oi Oi
Ci
V O
V
w1
u ,1
fi

►x*
v
j§ tine, cu credinţă strigăm: Pomeneşte-ne şi pe noi, Hristoase, y
© întru împărăţia Ta. i
fiâ Şi dacă va fi diacon zice: Să luăm aminte. Preotul: Pace tuturor.

►x< Prochimen, glasul al 6-lea {Psalm 64: 4; 24: 14):
Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne, locui-va în rJ
5 curţile Tale.
Stih: Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui.
u
Ti (5)APOSTOLUL (Romani 14: 6-9)
►x< Diaconul: înţelepciune.
Citeţul: Din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire.
O
I
X( raţilor, cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi
Ti
•A cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi .1
cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, şi >•

§8 mulţumeşte lui Dumnezeu; iar cel ce nu mănâncă,
pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dum-
(| nezeu. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine
şi nimeni nu moare pentru sine. Că, dacă trăim, pen-
tru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul .1
murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, suntem ai Jl
©j Domnului. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat

* Hristos, ca să stăpânească şi peste cei morţi şi peste
© cei vii.
»X<
Preotul: Pace ţie, cititorule.

u
Ti Cântăreţul: Şi duhului tău. Apoi: Aliluia, glasul al 6-lea (Psalm 64: 4;
(ă) 101:13): Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne.
(§) Stih: Şi pomenirea lui din neam în neam.
rÂ
I>
o
.T.
A A Ci A A A A
- V V & V V o
V V O
-I C1
V
o v>
O
ÎNMORMÂNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONII or 317
>x*
Diaconul: înţelepciune. Drepţi. Să ascultăm Sfânta Evanghelie. j

(5) E V A N G H E L I A {Ioan 6: 48-54)
"a
Preotul: Din Sfânta Evanghelie de Ia Ioan, citire. Strana: Slavă Ţie, li
Doamne, slavă Ţie. Diaconul: Să luăm aminte. Preotul)

is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: "a
î Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat Ta
'1
|Şy§j mană în pustie şi au murit. Pâinea care se ►x*
coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă k,’
î cineva, nu mai moare. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a

\ coborât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta i
l viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pen- ;i
? tru viaţa lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau Ta
;
s între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul
i Său ca să-l mâncăm? Şi le-a zis Iisus: Adevărat,
jî adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului
l Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în :
l voi. Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu Ta
$ are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
K
;
'A
Preotul citeşte această
(5) Rugăciune
Ta
i tăpâne, Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, i'
J Cel ce dai frumuseţea slavei Tale în locul duhu-
lui întristării şi, cu negrăita Ta înţelepciune, ai i
) unit sufletul cu trupul şi iarăşi le-ai despărţit, ca să i;

•j meargă ţărâna în pământ, iar duhul către Tine pre-
O Ta
A A A A v'
A A
V li
:
fu
o
y
V?
0
Ti
318
SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII (g
►x< $
» cum ai poruncit, însuţi Stăpâne Hristoase, primeşte
k.' \
â sufletul robului Tău (N), fratele şi împreună sluji- S
® torul nostru şi învredniceşte-1 să se odihnească *im- v”
* preună cu sfinţii Tăi în loc luminos, în ceata celor î<â

îl binecredincioşi, în loc răcoros, de unde au fugit du- Vg
«j rerea şi întristarea şi suspinul, că nu este moarte
pentru robii Tăi ci cu adevărat mutare a sufletului;
5>k şi de a greşit el ceva cu fapta sau cu cuvântul sau cu
gândul treci cu vederea, ca un Dumnezeu bun şi ®
©) iubitor de oameni. Fii mângâiere celor ce-1 plâng, (gj
«S luminează întunericul mâhnirii lor cu lumina Ta cea
înţelegătoare, iar pe noi, cei ce ne-am adunat la pro-
j|| hodirea robului Tău, păzeşte-ne şi fii milostiv faţă de ©
fărădelegile noastre. ©
i
Ti
Că Tu eşti iertarea greşelilor noastre şi odihna 3
^ fratelui şi împreună slujitorului nostru, preotul (N),

a Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă se cuvine, } rJ
« împreună şi Tatălui şi Sfântului Duh acum şi )

pururea şi în vecii vecilor.
Ti
fi
Strana: Amin. Şi sc citeşte Psalmul 50 (pag. 425). l’
C\
CANONUL
Cântarea I, glasul al 6-lea
rA
3 Irmos: Pe Cel ce cu valul marii... Ti
A Stih: Stăpâne Hristoase, odihneşte pe robul Tău!

Ţnaintea Ta, Făcătorule de bine şi Stăpâne al tuturor, fâ)
u
Ti XHristoase, cădem cu lacrimi fierbinţi, strigând cu plân-
ra) gere această cântare de îngropare: Pe credinciosul robul Tău ftg
gS odihneşte-1 ca un milostiv. î®
i> fj
3 Ti
O fi ■T.
3
io
V Oi
Of V V V
I h
ÎNMORMÂNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONII op ki
319
•x*
învredniceşte-1, Cuvinte sfinte, să stea de-a dreapta Ta r%J
împreună cu aleşii Tăi, pe acesta ce a murit întru nădejdea ©)
învierii, Iubitorule de oameni, cu osârdie ne rugăm cu glas ^
i
de laudă. o
în cinstita împărăţie cerească pe alesul Tău rob cel mutat ^
de pe pământ, învredniceşte-1, Iubitorule de oameni, luminat fÂ
să se bucure, trecându-i cu vederea greşelile sufleteşti, ca un r>
îndurat. ■X1
Slavă... ki
Vai mie! Mărirea lumească este ca iarba; când a înflorit, ©

îndată s-a uscat. Unde este în mormânt vrednicia? Unde este (g)
acolo chipul sau frumuseţea? Pentru aceasta iartă, Doamne, SZ>
pe robul Tău, ca un îndurat.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: !
kt
După datorie toţi cu dragoste te lăudăm, pe tine, Fecioară

preacurată, Mărie, Maica lui Dumnezeu, căci ai pururea ne-
adormit ochiul rugăciunii tale; izbăveşte-ne pe noi acum de
păcate şi de judecata morţii.
Cântarea a 3-a
kt
Irmos:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu...
u este om pe pământ care n-a greşit, Cuvântule. ^
N Pentru aceasta primeşte, prin noi smeriţii, rugăciu-
nea şi lasă, iartă, Mântuitorule, robului Tău toate greşelile.
fcg
©j
Cine este iubitor de oameni ca Tine, Doamne milostive, <£
Care, cu puterea Ta cea mare, ierţi păcatele şi ale celor vii şi
ale celor morţi? Pentru aceasta mântuieşte şi pe robul au. lA
Ta
kT. Ta
V Ol
V V
!
CV O
Vi V V \A o
Ta
, 320 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII

»3t<
^X4
w' ţi
. Slavă...
: o Ta
i
►30 Chemării celei de sus, Mântuitorule, arată-1 moştenitor pe
; acesta ce cu credinţă s-a mutat, primind rugăciunea cea din
! urmă a lacrimilor lui, Cel ce singur eşti fără de păcat. ■t
►X4 Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

k.
Ceea ce eşti cu adevărat Stăpâna noastră, Preasfântă
j
Fecioară, nu înceta rugând pe Dumnezeu, pe Care L-ai 25
i « născut, să învrednicească de împărăţia Sa pe acesta ce s-a
i mutat întru credinţă. k'
Irmosul: «
o» Nu este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Care Jg;
ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit
*5 pe noi pe piatra mărturisirii Tale. Ta
Ectenia mică pentru morţi, S E D E A L N A, glasul al 6-lea:

Ta
u Cu adevărat deşertăciune sunt toate şi viaţa aceasta este
umbră şi vis; că în deşert se tulbură tot pământeanul, pre-
cum a zis Scriptura: când dobândim lumea, atunci în groapă ^
k' S ne sălăşluim, unde împreună sunt împăraţii şi săracii. Pentru
$ aceasta, Hristoase, Dumnezeule, pe robul Tău acesta, mutat »
de la noi, odihneşte-1, ca un Iubitor de oameni.
Ta
tâ
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii (g
mele nu mă părăsi pe mine, ajutorului omenesc nu mă
ii
încredinţa, ci singură mă apără şi mă miluieşte. Ta
Cântarea a 4-a
►30
Irmos: Pogorârea Ta cea dumnezeiască...
Ta
'A
T)e cei ce s-au mutat îi aşteaptă judecata nemitarnică a zilei £?
i aceleia de înfricoşătoare ameninţare; de aceea cu stăruinţă (g
§8 să cerem, prin credinţă, de la Hristos, odihnă pentru acesta.
k'
►3 Ta
/►, ...
J .
:
Oi Oi Oi Oi :
V V V V V V
V.'
*i
: -
cX1
:
Ca pe cel care, prin pocăinţă, Ţi-a aprins Ţie făclie lumi- yP .
^ noasă, Hristoase, înainte de moarte, pe robul Tău, Stăpâne, Sg) ;
S îndurate Mântuitorule, de cămara Ta cea luminată învred- ^
w'
5 niceşte-1.
Slavă...
Când vei descoperi toate cele ascunse şi vei vădi,
J Hristoase, păcatele noastre, miluieşte-1 pe acesta pe care l-ai r/$
l luat, Doamne, aducându-Ţi aminte de mărturisirea lui, «
)
“a
Bunule. II
/
ii
Nu uita pe cei ce strigă cu osârdie către tine plângând, /S
Sfântă Născătoare de Dumnezeu; ceea ce eşti bună, roagă-te Sg
\ să afle odihnă credinciosul tău rob acesta, care s-a mutat. fg\
Cântarea a 5-a
"a
ii
Irmos: Dumnezeieştii arătării Tale, Hristoase,..
Ţn ceata aleşilor şi în desfătarea Raiului, îndurate, sălăş- §8
Xluieşte pe acesta pe care întru credinţă l-ai mutat dintre Sg
l noi; că Tu, Mântuitorul nostru, ai pus dumnezeiască 5K
c pocăinţă tuturor oamenilor celor ce greşesc; deci, ca un
[ Stăpân, şi pe acesta învredniceşte-1 de împărăţia Ta. >i
) Cu putere, ca un Dumnezeu, miluieşte ca un Stăpân

j făptura Ta, la a cărei lege omenească Te-ai supus, Doamne, :
Iubitorule de oameni. Pentru aceasta uşurează, iartă, Mân- &
tuitorule, păcatele acestuia care în credinţă s-a mutat, şi-l gy
(!) învredniceşte de împărăţia Ta.
fA
Slavă... kl
il
Nimeni nu va scăpa acolo de înfricoşătoarea Ta judecată:

I
j toţi împăraţii şi puternicii, împreună cu robii vor sta înainte, /?§
fÂ
O ft
i ^1
A
A ^1 1^ .T, o O
V V V O V
f*
fj
ta

iX4 >2
j§ şi glasul cel înfricoşător al Judecătorului va chema popoarele

© cele păcătoase la judecata osândei; din care, Hristoase, §2
(@) izbăveşte pe robul Tău, &)
A w
Ta
x Din tine S-a născut mai presus de fire Răscumpărătorul
® firii omeneşti, pe Care, Fecioară nenuntită, cu osârdie roagă-
/ga L să izbăvească pe toţi de pedeapsă, de nevoi şi de chinurile
cele înfricoşătoare ale iadului; şi să mântuiască pe acesta Qg)
«Sg care acum în credinţă s-a mutat de la noi.
Cântarea a 6-a OC4
Irmos: Adâncul cel mai de jos...

o Ta
«O
li Moartea şi mormântul şi judecata care vădeşte toate
lVJLfaptele ne aşteaptă pe noi; de aceasta izbăveşte-1,
Iubitorule de oameni, pe robul Tău, pe care acum l-ai mutat. ££
Deschide, Mântuitorul meu, acestuia ce s-a mutat, uşa
milei Tale, rugămu-ne Ţie, Hristoase, ca, facându-1 părtaş la
veselia stăpânirii Tale, să se bucure întru mărire. Ta
X<i
Slavă...
Ti
’A
Izbăveşte de greşeli cu mila Ta, Mântuitorule, pe robul rfe
j§) Tău, pe care acum în credinţă l-ai mutat; căci nu se gg
© îndreptează nimeni numai din faptele omeneşti, Iubitorule
rA
SK de oameni. Ta
x< Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: OC4
Ta
'a
Omorârea morţii şi pierderea blestemului fiind Ziditorul, ££
Care cu trup S-a născut din tine, Născătoare de Dumnezeu,
gS pe toţi cei morţi îi mântuieşte ca un bun şi de oameni iubitor. (g)
O Ta
Oi A O o A Ol
o IO
Ci
V IC V
fi
kl
KfC*
■X*
i'
o Irmosul:
«2 Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi,
l viforul nemairăbdându-1, ca Iona strig Ţie, Stăpâne: Din «)
r> J stricăciune scoate-mă. O
{ Apoi se rosteşte ectenia mică pentru cei morţi: Iară şi iară... şi cele-
/ lalte, iar preotul ecfonisul: Că Tu eşti învierea... (S) i
l' i
f/
După aceea C O N D A C U L, glasul al 8-lea:

) Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului robu- ©)
Sg lui Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci ^
©) viaţă fără de sfârşit.
i’ Şi I C O A S E L E acestea, ’ă
alcătuire a lui Anastasie monahul
►ar<
Tu singur eşti fără de moarte, Cel ce ai făcut şi ai zidit pe om;
^ iar noi pământenii din pământ suntem zidiţi şi în acelaşi pământ îcp
ÎS vom merge, precum ai poruncit Cel ce m-ai zidit şi mi-ai zis:
Pământ eşti şi în pământ vei merge, unde toţi pământenii ^
mergem, făcând tânguire de îngropare, cântând: Aliluia. fj
ki
Cu osârdie mă rog să ascultaţi ceea ce cu durere spun g)

^ către voi, căci am făcut plângerea aceasta, că doar va afla gS
Sg cineva folos; dar când veţi rosti acestea, aduceţi-vă aminte
de mine, cel ce eram cândva cunoscut de voi; că de multe ori
am intrat împreună în casa lui Dumnezeu şi împreună am ^
i’
WI
cântat: Aliluia. ^
r/n
© Veniţi toţi, adunaţi-vă şi, şezând, ascultaţi cuvânt: fraţilor, (g)
rcS înfricoşătoare este judecata înaintea căreia toţi vom sta; nu gS
rR este acolo nici rob, nici slobod; nu este acolo nici mare, nici ^
(§) mic, ci toţi ne vom înfăţişa goi. Pentru aceasta, bine este să @
(§) cântăm neîncetat cântarea: Aliluia.
k' fj
O Tt
Ci Ci Ci Ci Ci Ci
C c* iC 'C
fj
Ci v V
0 O
Ta .1

»x<
o Să plângem toţi cu lacrimi când vedem trupul zăcând, şi, y&J

(§) apropiindu-ne, toţi să-l sărutăm şi să zicem unele ca acestea
© către el: Iată, ai lăsat pe cei ce te iubesc şi mai mult nu vei
SŞ mai grăi cu noi, o, prietene! Pentru ce nu grăieşti, precum <20
(§) grăiai, cu noi? Ci taci, aşa, fără să cânţi cu noi: Aliluia.
l'
Ce amare sunt cuvintele celor ce mor, pe care le zic când rl
C se duc de aici: Fraţilor, de fraţi mă despart, pe toţi prietenii

» îi las şi mă duc; dar încotro mă duc nu ştiu, sau cum va fi »
acolo, nu cunosc; numai Dumnezeu, Cel ce m-a chemat, ştie.
fi
Ci voi faceţi-mi pomenire cu cântarea: Aliluia.
Oare, unde se duc acum sufletele? Oare, cum stau acum ^
acolo? Aş dori să ştiu taina, dar nu este nimeni în stare să Jj
mi-o spună. Oare, şi ei îşi aduc aminte de ai lor, precum noi rL
Jgţ de ei? Sau poate că au uitat pe cei ce-i plâng şi cântă: Aliluia.
Ta
"a însoţiţi, prietenilor, pe cei morţi şi degrab duceţi-vă la
mormânt şi acolo cu osârdie priviţi şi fiţi gata, pentru că
tinereţea piere acolo şi orice vârstă se veştejeşte acolo; acolo
l' S este ţărână şi pulbere şi viermi; acolo este numai tăcere şi nu Ta
^ este niciunul să grăiască: Aliluia.
Iată, acum mă vedeţi zăcând şi mult nu voi mai sta înain- Y
& tea voastră; iată limba a amuţit, iată buzele stau nemişcate.
^ Rămâneţi sănătoşi, prietenilor şi fiilor; mântuiţi-vă, fraţilor; ^
gj\ mântuiţi-vă, cunoscuţilor, căci eu în calea mea merg. Ci
faceţi pomenire de mine cu cântarea: Aliluia. Ta
© Niciunul din cei de acolo n-a înviat ca să spună nouă cum

© petrec fraţii de altădată sau nepoţii cei duşi mai înainte la
x Domnul. Pentru aceasta, adesea zicem între noi: Oare,
©) putem să ne vedem acolo unul cu altul? Oare, putem să (gp
(S) zicem acolo cântarea: Aliluia? §§
Ta
A 1^ A A A A A
Ci Ci O
î V V V V V v
O I?
O
ÎNMORMÂNTAREA PREOŢILOR SI DIACONILOR 325
“a
o Ne ducem pe calea cea veşnică, stând ca nişte vinovaţi ti
înaintea lui Dumnezeu Celui veşnic, toţi privind cu feţele în ■x*

3 jos. Unde va fî atunci frumuseţea? Unde va f! avuţia? Unde
va fi atunci mărirea vieţii acesteia? Niciuna dintre acestea
D nu ne va ajuta nouă acolo, fără numai zicând neîncetat cân- t-a»
s tarea: Aliluia.
’A
De ce te tulburi în deşert, omule? încă un ceas şi toate trec. Ta
j) în iad nu este pocăinţă, nu este acolo niciun fel de odihnă;

5 acolo-i viermele cel neadormit; acolo totul este întuneric şi
£ beznă; acolo am să fiu eu osândit, căci nu m-am nevoit
n nicidecum ca să zic adesea cântarea: Aliluia.
5i
y Nimic nu se uită aşa de lesne ca omul când se desparte de
‘A
J om; căci, deşi ne aducem aminte de el câtăva vreme, repede Ta
y uităm de moartea Iui, ca şi cum n-ar fi fost; chiar şi părinţii i-X<
S uită cu totul pe fiii lor, pe care i-au născut şi i-au crescut şi

ţ în lacrimi i-au petrecut cu cântarea: Aliluia.
Vă aduc aminte vouă, fraţilor, fiilor şi prietenilor, să nu mă >X4
uitaţi când vă rugaţi către Domnul; vă rog şi iar vă rog şi vă
‘a
i poftesc: Ţineţi minte acestea şi tânguiţi-mă ziua şi noaptea, Ta
j) Ca Iov către prietenii lui, zic şi eu către voi: Şedeţi iarăşi să

5 zicem: Aliluia.
fA
Părăsind toate, ne ducem şi ne vom înfăţişa goi şi amărâţi,
J că frumuseţea ca iarba se veştejeşte; dar noi ne înşelăm,
S oamenilor; gol te-ai născut, o, ticălosule, şi cu totul gol vei sta
J acolo de faţă; să nu te amăgeşti cu mintea, muritorule, a trăi Ta
'A
y în desfătare în viaţă, ci numai suspină pururea cu plângere:

S Aliluia.
fA
Dacă ai miluit, omule, pe vreun om, şi tu acolo vei fî mi k’
o
luit; dacă te-ai îndurat de vreun orfan, şi tu acolo vei afla
fi îndurare; dacă ai scăpat pe cineva din nevoie, şi tu vei fl
fA
o Ta
r-, CV CV CV
V
Ta
CV o STj
A
V V
'J I?
Ta rt

K/Ci
fj
® mântuit acolo din nevoie; dacă ai adăpostit pe vreun sărac în ^

viaţă, şi pe tine te va adăposti acolo cântarea: Aliluia.
Cumplită este calea pe care mă duc şi pe care niciodată n-am $;
® mai umblat; şi locul acela îmi este necunoscut, unde nimeni 5
§8 nicidecum nu mă cunoaşte: înfricoşător lucru este să vezi pe
© cei ce ne conduc, dar şi mai înfricoşător este să vezi pe Cel ce
W m-a chemat, Stăpânul vieţii şi al morţii, Care ne cheamă pe ^
§§ noi acolo, când voieşte să-i grăim: Aliluia.
O Noi, dacă mergem dintr-o ţară într-altă ţară, avem nevoie Sg
Ti
de călăuzire. Ce să facem când ne vom duce în ţara pe care /K
SJ nicidecum n-o cunoaştem? Multe călăuze îţi trebuie ţie, atun-
J» ci, multe rugăciuni trebuie să meargă împreună cu tine, ca să
jţX se păzească ticălosul suflet, până să ajungă la Hristos şi să S
Sr zică Lui: Aliluia.
U Cei ce se supun patimilor trupeşti, aceia nu vor avea acolo
Ti
nicidecum iertare, căci acolo vor fi învinuitori înfricoşători; gA
HR acolo şi cărţile se vor deschide. încotro vei privi atunci,
omule, sau cine-ţi va ajuta ţie acolo, atunci? Fără numai SZ
dacă ai făcut vreun bine, când ai fost viu, şi dacă ai făcut bine ^
E8 săracilor, cântând: Aliluia.
T,
fi
Tinereţile şi frumuseţea trupului, în vremea morţii, se veş-
(§) tejesc; limba atunci arde cumplit şi gâtlejul uscat se aprinde; (Sg
atunci frumuseţea ochilor se stinge şi toată podoaba obrazu- S*
«fe lui se schimbă, iar frumuseţea glasului se destramă şi de
© acum încetează a mai zice adesea: Aliluia. ra)
© Liniştiţi-vă acum, liniştiţi-vă, pentru cel mort; liniştiţi-vă, în- gy
% cetand tânguirea; priviţi taina cea mare, căci ceasul este înfri-
§§ coşator, tăceţi, ca să plece cu pace sufletul, că în mare nevoie se tey
© afla.Şi cu multă frică se roagă lui Dumnezeu: AlUuia.
CI Tj
Tt
w*
«O1 rj
Ci
v
A A A A
V

i-X4
o
Eu am văzut prunc murind şi mi-am tânguit viaţa, pentru
} că se tulbura cu totul şi tremura; iar când i-a venit ceasul
j striga: Tată, ajută-mi! Maică, scapă-mă! Şi nu era nimeni în
i stare să-l ajute, ci, numai văzându-1, se mâhneau şi-I plân- Li
) geau la groapă, cu cântarea: Aliluia.

A
Câţi n-au fost răpiţi tară de veste din cămările lor de

'J
\ nuntă, în mormânt, căci s-au însoţit cu însoţire veşnică şi au Ta
J pricinuit tânguire nesfârşită şi nu s-au mai sculat din cămara

} lor de nuntă! în timpul în care a fost nunta, în acelaşi timp a
\ fost şi groapa; în timpul în care a fost însoţirea, în acelaşi ii
\ timp şi despărţirea; în acelaşi loc râsul, în acelaşi loc şi plân-

►X
$ sul, împreună şi cântarea: Aliluia.
Ne bucurăm, chiar numai auzind, că acolo este veşnică Ti
fA
lumină, că acolo este izvorul vieţii noastre şi că acolo este

î desfătarea cea veşnică; acolo este Raiul, unde toate sufletele
5 drepţilor se bucură. Să ne adunăm şi noi toţi în Hristos, ca să k.'
\ strigăm aşa lui Dumnezeu: Aliluia.

\ Preasfântă Fecioară nenuntită, care ai născut Lumina cea
t neapropiată, te rog şi cu smerenie cad înaintea ta şi cer ţie: Nu Ta
‘a
\ înceta a ruga pe Domnul pentru adormitul robul tău, Preacu-

< rată, ca să afle acolo iertare greşelilor, în ziua judecăţii, Prea-
ţ sfântă, că îndrăznire ai pururea să te rogi Fiului tău: Aliluia. k’
k!
Apoi iarăşi C O N D A C U L: Cu sfinţii odihneşte... ►X
Cântarea a 7-a ’A
kl Ti
Irmos: Minune de negrăit...
X
e focul gheenei şi de hotărârea cea înfricoşătoare, ca
un îndurat, Hristoase, izbăveşte pe robul Tău, pe care k'
O
) în credinţă l-ai luat din acestea de acum, şi-i dă lui să-Ţi
►x<
) cânte Ţie: Izbăvitorule, Dumnezeule, binecuvântat eşti.
*A
Ti
.T. sr.
O ^4 o
STj A
V O
y Ci
0
328
►x<
In pământul celor blânzi şi în desfătarea Raiului, pe robul

Tău cel adormit întru credinţă, învrednicindu-1 de lăcaşul S4
|§ măririi celei minunate, Dumnezeule, dă-i să-Ţi cânte Ţie:
gşj! izbăvitorule, Dumnezeule, binecuvântat eşti.
►x<
Slavă...
wv> Mare este judecata, dar urgia gheenei este de negrăit, fA
îS fraţilor, căci acolo sufletele ard dimpreună cu trupurile şi cu 2

S» durere lăcrimează, strigând: Izbăvitorule, Dumnezeule, ygfc
jW binecuvântat eşti.
Ti .1

Pe cei ce neîncetat te laudă pe tine, Maica lui Hristos, Năs-
Sft cătoare de Dumnezeu, fără prihană, curată, pe cei vii pururea Şg
@ păzeşte-i cu rugăciunile tale, pe cei mutaţi scoate-i din foc, ca (
(§) să strige: Izbăvitorule, Dumnezeule, binecuvântat eşti. (
fj k’
Ti Cântarea a 8-a .v
Irmos: înfricoşează-te, teme-te, cerule...

k>
kT
O; ce ceas înfricoşător aşteaptă pe păcătoşi, fraţilor! O,
ce frică îi va cuprinde, atunci când focul gheenei îi va
mistui şi şarpele cel târâtor îi va înghiţi! Pentru aceasta,
25
W
rA
Hristoase îndurate, izbăveşte-ne de ziua cea înfricoşătoare a Jqj

r,
gheenei. j
x O, de ce bucurie vor avea parte drepţii, când va veni Ju- \ Jl
decătorul, căci acolo s-au pregătit cămara şi Raiul şi toată J rA
® împărăţia lui Hristos; întru acestea fă, Hristoase, ca robii Tăi rf

jgţ să se veselească împreună cu sfinţii Tăi, în veci.
Ti
fi Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
_ Cine va putea îndura, Hristoase, ameninţarea venirii Tale (G)
celei înfricoşătoare? Atunci cerul se va zbate ca o hârtie bă-
fA
O Ti
A Oi Oi Oi Oi p^, Oi
A k> V V V V
A A
^4 V V
o o
fi o
»x< »Xi
j tută de vânt şi vor cădea stelele; toată făptura se va clătina de w

\ frică şi lumina se va schimba. Atunci iartă, Cuvântule, pe
) acesta ce s-a mutat de aici. (§)
k
k!
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: t
Fiul, pe Care L-ai întrupat mai presus de fire, Curată,
este Judecătorul celor vii şi al celor morţi; El judecă tot i “j
£ pământul şi mântuieşte din chinuri pe cine voieşte şi mai ales \

< pe cei ce cu dragoste se închină Lui şi pe tine te laudă întru ^
i toţi vecii. k'
li
Cântarea a 9-a
Irmos: Nu te tângui pentru Mine,..
'a
ii Ta
u vă tânguiţi, toţi cei ce aţi murit în credinţă, că
J
NHristos pentru noi a răbdat cu trupul şi Crucea şi
îngroparea, şi a făcut fii ai nemuririi pe toţi cei ce strigă Lui:
\ Să nu intri la judecată cu robii Tăi. ^
*i r •
) Ca unii care am adormit în nădejdea dumnezeieştii învieri, ®

J noi, credincioşii, am aflat viaţa cea în Hristos a tuturor. Dar SS
\ aici, fraţilor, ne este judecată multă şi nimeni în iad nu se @)
) izbăveşte pe sine. Dar voi, rugaţi-vă lui Hristos pentru toţi. (§)
A k
li
Slavă... î
y în slava Ta cea neîmbătrânitoare şi în desfătarea Raiului, 5**
aşază-1, Bunule, pe acesta care s-a mutat acum de la noi, căci J •A
i în dreaptă credinţă şi în pocăinţă a alergat la Tine cu ţr

ţ credinţă; fă-1 părtaş ales al împărăţiei Tale. O»
fA k'
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu: ii
Pe tine, ca pe Maica vieţii, ceea ce eşti mai presus de fire,

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, cu dreaptă credinţă te lău- (o)
A
li Ta
A A A A A A .
C1 V ■
i
Ta A O
vi VI V ^4
'i i?
kl
fi

►x< »3»
<& dăm credincioşii, că noi cei ce eram morţi mai înainte, prin tine vş»
(g) facându-ne fără de moarte, am aflat viaţă, şi, iată, cântare §2
© aducem ţie. V§)
A V'
Ti
Irmosul:
Nu te tângui pentru Mine, Maică, văzându-Mă în groapă
pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece fără de «sg
/S sămânţă, că voi învia şi Mă voi preaslăvi şi voi înălţa întru /§\
zgc slavă, neîncetat, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu
$4 dragoste te măresc pe tine.
r.
Apoi se zice ectenia mică pentru morţi, după care:
LUMINÂND A, glasul al 3-lea:
' o Acum m-am odihnit şi am aflat uşurare multă, căci m-am
; (© mutat din stricăciune şi m-am dus la viaţă; Doamne, slavă Ţie. ©)
Şi stihurile acestea (Psalm 102: 15,16; 116: 2):
Ti
Stih 1: Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului, aşa va înflori.
►X< Stih 2: Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi.
Stih 3: Şi adevărul Domnului rămâne în veac. rA
O Şi, după fiecare stih, se zice luminânda, apoi: Slavă... Şi acum..., a J
►x< Născătoarei:
'a Acum am ales pe Fecioara, Maica lui Dumnezeu, că din- J
fi
tru ea S-a născut Hristos, izbăvitorul tuturor; Doamne, slavă Ţie.
>x< Şi îndată (dacă nu s-a făcut mai înainte Utrenia, se citesc psalmii
laudelor: 148, 149 şi 150 din Ceaslov, apoi) stilurile, glasul al 6-lea: “a
i O Ti
i
Podobie: Cea deznădăjduită pentru viaţă...
® La Tine s-a mutat sfinţitul Tău slujitor, îndumnezeindu-se ©)
' jSjjt acum, prin taina cea făcătoare de viaţă, Hristoase. Primeşte
Gjg sufletul lui ca pe o pasăre în mâinile Tale, Mântuitorule; gg
gS aşază-1 pe el în curţile Tale cu cetele îngerilor şi odihneşte pe
: fA
: o Ti
Oi Oi Oi
O ’i"
>1 ’O IO
I
A A ST.
Oi
V V
V

►X1
j acesta pe care l-ai luat cu porunca Ta, Doamne, pentru Ti
g mare mila Ta.

fA
Străină este taina morţii, pentru că vine asupra tuturor
fără de veste; firea se strică; moartea ia cu sila pe bătrâni, pe
dregători, pe cărturari, pe dascăli şi pe cei care cugetă cele
D deşarte; surpă pe episcopi, pe păstori şi pe tot omul muritor. fA
S Ci să strigăm cu lacrimi: pe acesta, pe care l-ai luat cu Ti
% porunca Ta, Doamne, odihneşte-1 pentru mare mila Ta.

') Vieţuind întru dreapta credinţă şi înfrumuseţat fiind preo-
? tul Tău, Hristoase, jertfitorul şi slujitorul dumnezeieştilor
!} Taine, cu dumnezeiasca Ta poruncă, s-a mutat din tulburările
y cele lumeşti. Pe acesta, ca pe un preot al Tău, Mântuitorule,
rJ
ă primindu-1, mântuieşte-1; şi pe acesta, pe care l-ai luat cu Ti
^ porunca Ta, odihneşte-1 cu drepţii pentru mare mila Ta.

fA Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Pe Dumnezeu L-am cunoscut prin întruparea din tine,
5 Născătoare de Dumnezeu Fecioară; pe Acela roagă-L să
{ mântuiască sufletele noastre. rA
Ti
Apoi, dacă nu s-a făcut mai înainte Utrenia, diaconul rosteşte: Slavă
i’ Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina. Iar cântăreţii citesc Doxologia l>X'
3 zilelor de rând: Slavă întru cei de sus Iui Dumnezeu..., Doamne, scăpare
4 Te-ai făcut nouă..., învredniceşte-ne, Doamne în ziua aceasta...
Apoi stihirile acestea ale Sfântului Ioan Damaschin, glasul 1:

o Care desfătare lumească este lipsită de întristare? Care Ti
*A
mărire stă pe pământ neschimbată? Toate sunt mai neputin

ţă cioase decât umbra, toate mai înşelătoare decât visurile; o
; clipă numai, şi pe toate acestea moartea le primeşte. Ci, în o
y lumina feţei Tale, Hristoase, şi în îndulcirea frumuseţii Tale,
5 pe cel pe care l-ai ales odihneşte-1, ca un iubitor de oameni.
*A
o Ti
Ci Ci Ci Ci Ci
V v
::
.T.
ta A
V V ^1
V
'i o
Ta

►X1
>.
k>
O Stih: Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi (Psalm 22: 1). r.
■X1 Mântuitorul meu, cu fapta arăţi că Tu eşti învierea tutu- £

\ ror; cu cuvântul, Cuvântule, pe Lazăr l-ai înviat din morţi; J
J
ft
atunci încuietorile s-au sfărâmat şi porţile iadului s-au cutre- >
* murat; atunci moartea oamenilor s-a arătat ca un somn. Ci T\i, j
l Care ai venit să mântuieşti zidirea Ta, nu să o osândeşti, pe aces- j
r.
^ ta, pe care l-ai ales, odihneşte-1 ca un iubitor de oameni.
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei: C
u
fi Ocrotitoare caldă te-ai arătat tuturor, Născătoare de Dum-
Sgy nezeu; acoperământ şi tărie de la Dumnezeu tuturor celor ce
©) aleargă la tine, celor din nevoi ajutătoare, celor robiţi, grab-
nică izbăvire, căci pe tinete-a pus Hristos sprijin şi scut şi zid
ţg) nestricat împotriva vrăjmaşilor, iar pentru neputincioşi tărie
nebiruită, şi dătătoare de pace sufletelor noastre. w
fi
Stihirilc, glasul al 2-lea: /
►X1
Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Vai, ?
ÎS, cât lăcrimează atunci, şi nu este cine să-l miluiască pe el;
(gn către îngeri ridicându-şi ochii, în zadar se roagă; către (
® oameni mâinile tinzându-şi, nu are cine să-i ajute. Pentru (
££ aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtimea vieţii noastre, SR
(§) adormitului să-i cerem odihnă de la Hristos, şi sufletelor ©
(§) noastre mare milă. (<§)
'i
o Stih: Către Domnul am strigat când m-amnecăjit şi m-a auzit rf
JJŞft (Psalm 119: 1).
Ta Veniţi cu toţii să vedem minune mai presus de minte, că ţife
cel ce ieri cânta cu noi, acum zace mort. Veniţi să cunoaştem (cy
$&) cum, peste puţin, şi noi, cei tulburaţi, ne vom sfârşi; cum cei
Tj
Ci A r. A A
A A
V V O
A A
kT-
V
O
Ta
0
*x*
o
ce se ungeau cu miruri zac greu mirosind; cum cei ce se fi
împodobeau cu aur zac iară podoabă şi fără chip? Pentru or<

aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtimea vieţii noastre, k'
r. celui mutat să-i cerem de la Hristos odihnă, şi sufletelor 0
•2 noastre mare milă.

k'
Stih: Doamne, izbăveşte sufletul meu de buze nedrepte şi de limba 'i
vicleană {Psalm 119: 2). Ti
Mântuieşte-te, viaţă deşartă, mântuiţi-vă toţi, prieteni,

rude şi fii; iată, eu merg acum pe o cale, unde n-am călătorit k'
fi o
niciodată; ci, aducându-vă aminte de dragostea mea cea
către voi, veniţi, întovărăşiţi-mă şi daţi gropii acest lut al
k' meu, iar pe Hristos, Care va judeca smeritul meu suflet, cu 'A
lacrimi rugaţi-L să mă izbăvească de focul cel nestins.

5»

r. !
Uşă neumblată, tainic pecetluită, binecuvântată, Născă
toare de Dumnezeu Fecioară, primeşte rugăciunile noastre şi
V le du Fiului tău şi Dumnezeu, ca să mântuiască prin tine 'A
sufletele noastre. yt
Stihirile, glasul al 3-lea:

Ta
Deşertăciuni sunt toate cele omeneşti. Câte nu rămân

după moarte! Nu merge cu noi bogăţia, nu ne însoţeşte
'a
k'
mărirea, căci, venind moartea, toate acestea pier. Pentru
aceasta, lui Hristos celui fără de moarte să-I strigăm: pe
(<§ acesta ce s-a mutat de la noi odihneşte-1, unde este lăcaşul
fi tuturor celor ce se veselesc. O i
Stih: Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu

(Psalm 120: 1). i
i
fl
O I
■T. A r-. sr. I
~A. O V “a
Ci Ci Ci Ci
Ci
-â.
1C1
o c
P>
334 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII §z

K
►X1
k>
o Iată, zac, iubiţii mei fraţi, în mijlocul tuturor, amuţit şi yŞJ
® fără glas; gura a tăcut, limba a încetat şi buzele s-au lipit; sgl
^ mâinile şi picioarele s-au legat, chipul s-a schimbat, ochii s-au
T ?
a stins şi nu văd pe cei ce plâng; auzul nu primeşte strigarea ^
celor ce se tânguiesc, nările nu simt mireasma tămâiei; dar
/ dragostea cea adevărată niciodată nu moare; pentru aceasta, J
S rog pe toţi cunoscuţii şi prietenii mei, să faceţi pomenire pen- ri
* tru mine, ca, în ziua judecăţii, să aflu milă la judecata cea ^
înfricoşătoare.
Ta
Stih: Domnul va păzi intrarea ta şi ieşirea ta de acum şi până în veac
(Psalm 120: 8).
i O, oamenilor, pentru ce ne tulburăm zadarnic? Calea pe
S care alergăm este repede şi scurtă; fum este viaţa; abur, «S
Jgc cenuşă şi ţărână ne facem peste puţin şi ca floarea ne gx
t veştejim. Pentru aceasta să strigăm lui Hristos, împăratului 5â>
T a
S celui nemuritor: pe acesta ce s-a mutat de la noi odihneşte-1, gg
unde este lăcaşul tuturor celor ce se veselesc.
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei: VA
Liman de mântuire te avem, Născătoare de Dumnezeu qS)

ES Fecioară, noi, cei învăluiţi în marea vieţii. Pentru aceasta,
«sg roagă-te lui Dumnezeu, Care S-a întrupat din tine mai presus
ÎS de fire şi în chip de negrăit S-a făcut om, ca să mântuiască
£3 sufletele noastre.
o Stihirile, glasul al 4-lea: Ta
Unde este dezmierdarea cea lumească? Unde este nălu-

£ cirea celor trecătoare? Unde este aurul şi argintul? Unde este
> mulţimea slugilor şi strigarea? Toate sunt ţărână, toate
\ cenuşă, toate umbră. Ci veniţi să strigăm împăratului celui
5 fără de moarte: Doamne, de veşnicele Tale bunătăţi învred- ©
J
Ta
.T.
T-j
O ^1 jr.
o V o
Oi Oi Oi Oi Oi Oi
V V
o
Ta O
ÎNMORMÂNTAREA PREOŢILOR ŞI DIACONILOR 335 «4
K
fi
niceşte pe acesta ce s-a mutat de Ia noi, odihnindu-1 pe el Ti
întru fericirea cea neîmbătrânitoare. ►x*
Stih: Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: în casa Domnului vom k?

i
merge (Psalm 121: 1). :j
A venit asupră-mi moartea ca un fur; a venit stricătorul
şi m-a surpat; a venit şi, ca şi cum n-aş fi fost, m-a arătat; a Ti
fA
I!
venit şi, pământ fiind eu, ca şi cum n-aş fi fost, zac; cu ade .
vărat vis, cu adevărat nălucire suntem noi muritorii. Ci
:
veniţi să strigăm împăratului celui fără de moarte: Doamne, O
pe acesta ce s-a mutat de Ia noi, învredniceşte-I de veşnicele »X<i
II
Tale bunătăţi, odihnindu-1 pe el în viaţa cea neîmbă
fi
trânitoare.
ta»
Una curată şi preacinstită Fecioară, ceea ce pe Dumnezeu k.'
O
mai presus de fire L-ai născut, roagă-L să mântuiască sufle
tele noastre.
“a
£ Stihirile, glasul al 5-lea: Ti
< Adusu-mi-am aminte de prorocul ce strigă: eu sunt X<i
1A pământ şi ţărână; şi iarăşi m-am uitat în mormânt şi am

jv văzut oase goale şi am zis: Oare, cine este împăratul sau o
& ostaşul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul? Ci odih- ►x<
i neşte, Doamne, cu drepţii pe robul Tău. "a
Ta
\ Stih: Au stat picioarele noastre în curţile tale, Ierusalime (Psalm 121:2).
S Tu ai zis, Hristoase: cel ce crede în Mine nu va vedea
\ moarte, ci, precum Eu sunt Lumină din Lumină, aşa vor o
j) lumina cu Mine cei ce Mă caută; iar cei ce sunt împreună cu
J Mine se vor bucura de mărirea cea dumnezeiască, de care x*
“i
o Ti
o» A A A A A A
V Ti j;
V
I
o 1^ ■T. o r.i ■T. .T. .T. CI
o* o» oC V
y
v>
Ti

i>X4 oC
(S
învredniceşte, Preabunule, pe robul Tău, cel plecat la Tine, ^
Iubitorule de oameni, dând iertare greşelilor lui.
i
fi
'a Slavă... Şi acum..., a Născătoarei:
Ţie ne rugăm, ca Maicii lui Dumnezeu; binecuvântată, fâl
(|) roagă-te să ne mântuim noi.
O r
’
Stihirile, glasul al 6-lea:
început şi temei mi-a fost mie hotărârea Ta de a mă zidi; ©I
:
5S căci, voind să mă faci fiinţă vie din firea cea nevăzută şi din
©) cea văzută, ai plăsmuit trupul meu din pământ şi mi-ai dat
/§) suflet, prin insuflarea Ta cea dumnezeiască şi făcătoare de
viaţă. Pentru aceasta, Hristoase, odihneşte pe robul Tău, în
latura celor vii şi în lăcaşurile drepţilor.
Stih: Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei {Psalm
"a 122:1).
Ta *
Cinstit-ai cu chipul Tău zidirea mâinilor Tale, Mântuito-
jţjS rule, că ai zugrăvit în chip trupesc asemănarea fiinţei Tale
! { celei înţelegătoare, căreia şi părtaş pe mine m-ai făcut, î 'j
î punându-mă să stăpânesc pe pământ făpturile după libera 7

* mea voie. Pentru aceasta, Mântuitorule, odihneşte pe robul ^
Tău, în latura celor vii şi în lăcaşurile drepţilor.
Ta '
Pe Dumnezeu L-am cunoscut prin întruparea din tine, >
? Născătoare de Dumnezeu Fecioară, singură curată şi binecuvân- ^
- ^ tată; pentru aceasta, neîncetat lăudându-te, te mărim.
i
fA k.’
Ta
Stihirile, glasul al 7-lea: .1
După chipul şi după asemănarea Ta ai plăsmuit din

§§ început pe om şi l-ai pus în rai să stăpânească făpturile Tale; ^
I? i
- j o Ta
. Ol o A O» Ci Ci .T.
i vC ii? O
;
;
I
A }
rjr V V O o j=
o V rir
:
o i'
ki ! i
fÂ
S dar, din pizma diavolului, fiind amăgit, s-a făcut părtaş Ta
5 mâncării, călcător poruncilor Tale facându-se. Pentru aceas-

^ ta, l-ai osândit să se întoarcă iarăşi în pământul din care a :
j fost luat, Doamne, şi să-şi ceară odihnă. ki
►3C4
Stih: Cât sunt de iubite lăcaşurile Tale, Doamne al puterilor (Psalm 83:1).
Moartea, cea dată firii noastre celei din Adam, dezleagă Ti !
toată întristarea; căci ne-am făcut stricăcioşi, făcându-ne ’ j
§ părtaşi mâncării; să cunoaştem dar că, fiind zidiţi din

* pământ, vom deveni iarăşi pulbere, ţărână precum eram mai o
S înainte. Pentru aceasta, cu glas de plângere pe Făcătorul
< să-L rugăm, ca să dăruiască adormitului iertare şi mare milă.
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei: Ti
Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, zid nesurpat şi nă-

iÂ dejde te-au agonisit credincioşii. Pentru că ştii că firea noas- k>
!
î tră este amestecată cu toate păcatele, nu înceta, Stăpână, a te
i ruga pentru robii tăi, care au adormit în credinţă, ca Fiul tău
J şi Dumnezeu să dea lor iertare, când va şedea la judecată, ca fi
Ti
S toţi să te fericim.
Stilurile, glasul al 8-lea:
k.'
Plâng şi mă tânguiesc când gândesc la moarte şi văd în
morminte frumuseţea noastră, cea zidită după chipul lui iX"
y Dumnezeu zăcând: grozavă, fără mărire şi fără chip. O, mi- •;
"a
o nune! Ce taină este aceasta, ce s-a făcut cu noi? Cum ne-am Ti
dat stricăciunii? Cum ne-am înjugat cu moartea? Cu ade-

9 vărat, precum este scris, după porunca lui Dumnezeu, Care
> dă adormitului odihnă. kl
Stih: Doamne al puterilor, doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după x<

) curţile Domnului (Psalm 83: 2).
‘â
o Ti
.T. .T. .r. ■T. r. O .1^
O
iv iv A
V c>
'i
i
Ti
v>
©
O Cum ne-am dat stricăciunii noi, cei care, precum s-a scris,
purtam chip nestricăcios şi, primind prin suflare dum- m
i 0
Sn
©)
nezeiască suflet nemuritor, am devenit fire amestecată? Şi
cum am călcat poruncile lui Dumnezeu? O, minune! Cum,
lăsând hrana vieţii, am mâncat mâncare amară şi adu-
I'£
0 cătoare de moarte? Cum ne-am înşelat, lipsindu-ne de viaţa ss
Sg cea dumnezeiască? Pentru aceasta să strigăm: pe cel ce s-a A
: (§5 mutat, în curţile Tale, odihneşte-1. m
S3S
3
■
Ta
Acoperământul tău, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, isa
%
^ este doctorie sufletească, că, sub acela scăpând, ne izbăvim
de bolile sufleteşti. m
jfig
©
Alte stihiri idiomele, glasul al 8-lea:
Nemăsurat este chinul pentru cei ce vieţuiesc în
1
36 desfrânări: scrâşnire dinţilor şi plângere nemângâiată,
© negură neluminată şi întunericul cel mai din afară, vierme i
0 neadormit, lacrimi fără trecere şi judecată fără milă. Pentru
i
®
Kg
aceasta, mai înainte de sfârşit, să strigăm, grăind: Stăpâne
Hristoase, pe cel pe care l-ai chemat, odihneşte-1 cu aleşii Tăi. l
®
Sî
©
0
Va răsuna trâmbiţa şi morţii ca dintr-un somn se vor
scula, dorind să ia viaţă cerească; să nu osândeşti pe robii
Tăi, care au nădăjduit în Tine, Făcătorul şi Domnul, că muri-
tor pentru noi Te-ai arătat, Cel ce eşti nemuritor. Pentru
I
%
® aceasta, îndrăznind, cădem la Tine şi grăim: Stăpâne

0
fj
Hristoase, priveşte cu milă pe cel pe care l-ai chemat şi odih-
neşte-1 cu aleşii Tăi. I
1
Ta Iată, şi stihiile, cerul şi pământul, se vor schimba şi toată
$8
făptura în nestricăciune se va îmbrăca. Pieri-va stricăciunea
şi se va risipi întunericul, la venirea Ta; căci iarăşi ai să vii cu 1©
o
CV
Vi VI
iv
VI
r.
1
i
i
Ci Ci Ci C» Ci ! ’
C* ::
V V V w* V V w*
k>
;
U
fi il

►3C<
jn slavă, precum s-a scris, ca să răsplăteşti fiecăruiadupă yjsj

^ faptele lui. Pentru aceasta, Hristoase, pe cel pe care l-ai
chemat odihneşte-1 cu aleşii Tăi. \g)
Ta
A Născătoarei: /£)
K
Cel ce Te-ai arătat din Fecioară, Mântuitorul meu, ai (§}
v' slăvit fecioria; de aceea, cetele fecioarelor, aprinzându-şi X
candelele, cântă Ţie, dorind slava Ta. Deci, precum pe ace- (&)
lea, aşa şi pe robul Tău învredniceşte-1 să intre în cămara Ta @
fi
cea dumnezeiască, cu rugăciunile curatei Fecioare, binecu-
vântata Maica Ta, care Te-a născut fără prihană, şi cu ale
i>an
tuturor sfinţilor Tăi, Iubitorule de oameni.
fj
Slavă..., glasul al 6-lea: fi
Veniţi şi priviţi toţi străina şi înfricoşătoarea vedere, SK

cunoscută tuturor, chipul care acum se arată, şi să nu mai
Ta ,1
gândiţi la cele trecătoare, căci astăzi sufletul se desparte de
trup, mutându-se la lumea cea veşnică, mergând pe o cale în ^
care niciodată n-a umblat, şi la Judecătorul cel nefaţarnic, \ fA
unde stau înainte cetele îngereşti; şi înfricoşătoare este, fraţii rt

mei, judecata aceea, unde toţi vom sta goi: unii ruşinaţi, iar |
alţii încununaţi. Pentru aceasta, să strigăm către împăratul i
Ti
cel nemuritor: când vei cerceta cele ascunse ale oamenilor, O
iartă pe robul Tău, pe care l-ai luat, Doamne, Iubitorule de Si

oameni. :
A
Ti
Şi acum..., a Născătoarei: gji
K
Hristoase, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut, ale gS
Ta înaintemergătorului Tău, ale apostolilor, prorocilor, ale
arhiereilor, ale preacuvioşilor şi drepţilor şi ale tuturor ►X*1
sfinţilor, odihneşte pe robul Tău cel ce a adormit.
fA
Ta
CV CV A CV CV CV CV
V? V fâ
ST*
1% lî
o V V
ri
r>
o Apoi se zice: Bine este a ne mărturisi Domnului şi a cânta numelui yŞj

(6) Tău, Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată (âj
(SJ noaptea. ^
u Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că
Ta
a Ta este împărăţia..., troparele, glasul al 5-lea:
Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pe robul Tău şi-l
££ sălăşluieşte în curţile Tale, precum este scris, trecând ca un SS"
(gn bun greşelile lui cele de voie şi cele fără de voie şi toate cele cu (ă)
(§} ştiinţă şi cu neştiinţă, Iubitorule de oameni.
"a
Ta Slavă... Şi acum..., al Născătoarei:
Maică sfântă a Luminii celei negrăite, cu îngereşti cântări ^
L’
cinstindu-te, cu dreaptă credinţă te mărim.
Apoi diaconul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după r.
mare mila Ta... încă ne rugăm pentru odihna sufletului robului lui
Dumnezeu... şi celelalte, iar arhiereul sau protosul zice rugăciunea:
«SJ Dumnezeul duhurilor... cu glas mare, venind aproape de sicriu, şi
împreună cu el şi ceilalţi preoţi. Urmează rugăciunile de iertare şi se face ° '
jgţ sărutare, aşa cum s-a arătat la înmormântarea mirenilor, în care timp K
/ se cântă stihirile, glasul al 2-lea: Veniţi, fraţilor, să dăm mortului

o sărutarea... Apoi, Slavă..., glasul al 6-lea: Văzându-mă zăcând Iară 7
(§) glas... Şi acum..., a Născătoarei (caută-Ie la înmormântarea mirenilor, jj
pag. 274-277). Apoi otpustul şi Veşnica pomenire... 0
fA
.1
Ta
LA MORMÂNT
După aceasta, ridicând coşciugul, ocolesc mai întâi biserica şi fac trei Vgj
opriri, unde se rosteşte ectenia pentru morţi, apoi este dus la mormânt; iar Qâ
^ preoţii, mergând înainte, cântă irmoaselc Canonului Mare, glasul al 6-lea:
►
Irmosul Cântării 1: fgji

Ta
fA
Ajutor şi apărător s-a făcut mie spre mântuire; Acesta este
Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul părinelui rap
ţSj meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit. (§)
WA
O Ta
A A 1^1
A A A
V C1 & V Â
A A A
Ci -jir V
Ci
I?
O

■x*
rA
O Ii moasele Cântării a 2-a: Ta
Ia aminte, cerule, şi voi grăi şi voi lăuda pe Hristos, Care ^

j a venit din Fecioară cu trup. k'
k'l
v Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeu, Care am plouat

ţ mană şi apă din piatră am izvorât de demult, în pustiu, ^
poporului Meu, numai cu dreapta şi cu puterea Mea. •A
Ti
Irmoasele Cântării a 3-a: •x

'A
Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, în- }
tăreşte Biserica Ta. î O
întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea ^
care se clatină, că Tu eşti singur sfânt şi Domn. Ta
"A
kl
Irmosul Cântării a 4-a:

A auzit prorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut, că ^
> aveai să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a <
\ strigat: Am auzit glasul Tău şi m-am temut. Slavă puterii
) Tale, Doamne. A
Irmosul Cântării a 5-a: Ti
Pe mine, cel ce mă rog Ţie dis-de-dimineaţă, Iubitorule de ^

oameni, luminează-mă şi mă îndreptează întru poruncile
> Tale şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta. o

Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu 'a
S şi m-a auzit din iadul cel mai de jos, şi a scos din stricăciune £
£ viaţa mea. X<
“a k>
Am greşit, am făcut fărădelege, nu ne-am îndreptat înain-
©j tea Ta, nu am păzit şi nici n-am făcut precum ne-ai poruncit ÎS)
k’ Ta
ki Ti
.T,
Ci Ci
fu CV CV CV
CV V V V
VI
SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII
342 K
nouă. Dar nu ne părăsi pe noi până în sfârşit, Dumnezeul ÎS*

părinţilor. i»X4

Pe Cel pe Care oştile cereşti îl slăvesc şi de Care se cutremură ©J
heruvimii şi serafimii, pe Acela toată suflarea şi făptura lău-
daţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. v
Ti
Naşterea cea din zămislire fără de sămânţă este netâlcuită,

Rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea \
S lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta, toate nea- (
5 murile pe tine, ca pe o Maică, Mireasă a lui Dumnezeu, cu
â dreaptă credinţă te mărim.
yA Apoi Trisaghionul: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl ^
P nostru..., Că a Ta este împărăţia..., troparele: Cu duhurile drepţilor... şi
v celelalte. După aceea, diaconul rosteşte ectenia pentru morţi şi preotul
)) citeşte rugăciunea: Dumnezeul duhurilor...
Şi făcând apolisul, aşază trupul celui adormit în mormânt, aşa cum ^
s-a arătat la înmormântarea mirenilor.
oc<
Tt
k.'
Ta
A A A A A A
A O A A A A O
w V V o V V w*
o
0
I
& >X>
u
o *
& *X<
I
o
o
•x*
fj
* **
& x<
& i>
a
& *
'a *
RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII rj
O
MONAHILOR ŞI IERARHILOR ►X«
k'
RÂNDUIALA CE SE FACE LA CHILIA RĂPOSATULUI o

&
De se va muta către Domnul vreunul dintre călugări, se aşază
trupul lui jos întins pe o rogojină; şi deoarece nu se cade ca trupul să fie fj
rj
4 scăldat şi nici văzut gol, se rânduieşte un călugăr care şterge trupul lui
jj cu un burete muiat în apă caldă, făcând semnul crucii cu buretele mai ►X
fÂ întâi pe frunte, apoi la piept, la mâini, la picioare şi la genunchi, şi nimic k>
? mult. După aceea aduce cămaşă curată şi-l îmbracă, scoţând mai O
j/ întâi pe cea veche, fără însă a-1 vedea gol. Iar după îmbrăcare îi pune
«X
y cuculiul; şi de va fi schimnic îl înfăşoară cu camilafca pe deasupra capu-
J lui până la barbă, cât să nu i se vadă faţa. Apoi îi pune analavul, adică rJ
fj
J pleterile după rânduiala lui, şi rasa; îl încinge cu cureaua şi-l încalţă cu

J câlţuni noi; apoi întinde mantia Iui în lat, şi ridicând trupul de pe rogo-
t jină, îi aşterne mantia sub trup de la cap până la picioare. Şi aşa
f călugărul cel rânduit pentru îngrijirea mortului, tăind cu cuţitul
/ marginile mantiei şi de o parte şi de alta, le sfâşie până sus, şi învelind S
) trupul cu mantia, îl înfăşoară cu fâşiile împletindu-Ie în jurul lui astfel:
'a
o
o A A O A A A A
O A V O
V V o V V
STj IV
IV CV CV IV CV
V VI V V? V
fÂ
Ta
344 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII w.

oi:
r& începând de la cap, face trei cruci: una la cap, alta la piept, şi a treia la yT
uâ genunchi; iar cu partea ce mai rămâne din acele două fâşii îi leagă (cX.
* picioarele. ©?
“a
Ti
După aceea cheamă preotul de rând care, punându-şi cpitrahilul şi SS
tămâie în cădelniţă, face începutul obişnuit: Binecuvântat este "
JjS Dumnezeul nostru..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl
l nostru..., Că a Ta este împărăţia..., apoi troparele: Cu duhurile
O drepţilor... şi celelalte, iar diaconul rosteşte ectenia pentru morţi şi preo- 75?
(§) tul zice rugăciunea: Dumnezeul duhurilor..., şi după ecfonis face sfârşit
@ (caută-le la paginile 241-243). ©)*
Ti După aceea, luând fraţii trupul celui adormit, îl duc în biserică; şi
de este fratele cel adormit preot sau arhiereu, pun trupul Iui în mijlocul
fjS bisericii; iar dacă este numai călugăr, în pronaosul bisericii.
rA
o SLUJBA ÎN BISERICĂ
Ta
►x< Venind vremea să se săvârşească înmormântarea pentru cel ador-

j mit, după săvârşirea Sfintei Liturghii, se duce aprinzătorul de candele J
Ti j şi loveşte în toaca de fier, făcând trei soroace; şi aşa, adunându-se fraţii, <
►x<
eclesiarhul le împarte lumânări aprinse.
Iar diaconul zice: Binecuvintează, părinte! Preotul: Binecuvântat \ ’A
Sft este Dumnezeul nostru... şi se citeşte Psalmul 90: Cel ce locuieşte în aju- r
Ry torul Celui Preaînalt... (caută-1 la pagina 244). Aliluia (de trei ori), £
y?5\ glasul al 8-lea. r
Ti
fA Stihuri: 1. Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit, Doamne. 2.
Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia Iui va moşteni
pământul. 3. Şi pomenirea lui în neam şi în neam.
i
o Apoi troparul acesta, acelaşi glas: Ti
Cel ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni

toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de folos tuturor le
dăruieşti; Unule, Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletul
©) adormitului robului Tău, că spre Tine nădejdea şi-a pus, spre Kg
gS Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru. (gj
Ti
CI
Ol O IO O o o
IO
o lO
j
.T.
Ci
V iC
Ci
V V
iC1
>1
ÎNMORMÂNTAREA CĂLUGĂRILOR 345
•X4
Slavă... Şi acum..., al Născătoarei: ft

’â
Pe tine zid şi liman te avem, şi rugătoare bine-primită

către Dumnezeu; pe Care L-ai născut, Născătoare de Dum-
nezeu, nenuntită; ceea ce eşti credincioşilor mântuire.
Şi îndată Psalmul 118, glasul al 6-lea: Fericiţi cei fără prihană în
cale... (caută la pagina 245). Şi se cântă starea întâi a psalmului până la: i
AI Tău sunt eu, mântuieşte-mă..., pentru că aici se cântă psalmul întreg rL
numai în două stări. Şi când se ajunge la stihul din urmă: în veac nu
voi uita îndreptările Tale..., al stării întâi, se repetă de trei ori. Trebuie ©)
a şti că după fiecare stih al psalmului se cântă: Binecuvântat eşti,
Doamne... Apoi diaconul rosteşte ectenia mică pentru morţi, iar preotul
zice rugăciunea: Dumnezeul duhurilor... şi ecfonisul. Şi se începe a doua
stare: AI Tău sunt eu, mântuieşte-mă..., Şi după fiecare stih al psalmului J 'A
mai departe, se cântă: AI Tău sunt eu, mântuieşte-mă..., până ce se 7

ajunge Ia: Caută spre mine şi mă miluieşte..., de unde se cântă psalmul
mai departe, pe glasul al 3-lea, cântând după fiecare stih: întru ©
împărăţia Ta, Doamne, pomeneşte pe robul Tău. Şi Ia sfârşitul stării se &
repetă de trei ori stihul din urmă: Viu va fi sufletul meu... /£}
Apoi îndată: Binecuvântat eşti, Doamne... Ceata sfinţilor a aflat... şi ®
toate celelalte tropare (pe care caută-le Ia paginile 257-258). Şi îndată ojg
diaconul rosteşte ectenia pentru morţi, iar preotul Rugăciunea igv
Dumnezeul duhurilor... şi eefonis (caută-le Ia pagina 242). După aceea
se cântă sedealna, glasul al 5-lea: Odihneşte Mântuitorul nostru...
Slavă... Şi acum... Cel ce din Fecioară ai răsărit lumii... şi Psalmul 50:
Miluieşte-mă Dumnezeule... (caută-1 la pagina 425). Şi îndată se cântă
K
Antifoanele:
‘A
An tifonul întâi, glasul 1: Ti
Când mă necăjesc, auzi durerile mele, Doamne, către ^

Tine strig. O
Ta CI
Pustnicilor, celor ce sunt departe de lumea cea deşartă,

neîncetată le este dorirea după Dumnezeu.
"A
fi
.r. r. Cf.
Ci Ci Ci Ci
'a' V ’a' V
io A î A A A A
'a'
'i
fÂ
o Slavă... Şi acum... Tâ
r« Sfântului Duh cinstire şi slăvire împreună se cuvine ca şi

h Tatălui şi Fiului; pentru aceasta să cântăm o stăpânire a S
Treimii.
Pi
Apoi stihirile lui Teofan, glasul 1:
fA
o Podobie: Prealăudatilor mucenici... Ti
Pi
Ţie, Mântuitorule, ne rugăm: învredniceşte de împăr-
& tăşirea Ta cea dulce pe acesta care s-a mutat, şi-l să- 52
\ lăşluieşte în corturile drepţilor, în sălaşurile Sfinţilor Tăi şi în ^
\ cămările cereşti, trecându-i cu îndurarea Ta greşelile şi
j dându-i odihnă. Ti
fA
Pi
Nimeni dintre oameni n-a fost fără de păcate, afară de
Tine, Cel singur fără de moarte. Pentru aceasta pe robul ©)
i Tău, ca un Dumnezeu îndurat, aşază-1 întru lumină, împre-
l ună cu cetele îngerilor Tăi, trecându-i cu vederea fără-
y delegile, prin milostivirea Ta, şi dându-i odihnă.
CI
Slavă... fâS
Binevoieşte, Stăpâne, după multă îndurarea Ta, ca aces-
ta, care s-a mutat la Tine, să dobândească preadulcea îm- «S
© părtăşire de bunătăţile cele făgăduite de Tine, Mântuitorule, tey
© cele mai presus de cele văzute, pe care ochiul nu le-a văzut, @
A
urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit. Ti
^X1 Şi acum..., a Născătoarei:

Ti
Roagă pe Hristos Fiul tău, Maică Fecioară, să dea iertare ^
de greşeli robului tău, celui ce te-a mărturisit cu dreaptă gg
credinţă, şi cu cuvânt adevărat te-a propovăduit pe tine,
CI Ti
î A io A î A io A A
A IO
i^
Ol Ol
T*
V V V î V V ~i
o
Ta O
►X4
9â
<78 Născătoare de Dumnezeu, ca să-l învrednicească de strâ Ti
ng lucirea şi de veselia Sfinţilor întru împărăţia Sa.

'a Antifonul al 2-lea, glasul al 2-lea: k.'
ii
Ti
►X-i Spre cer ridic ochii inimii mele, la Tine, Mântuitorule;

mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.
ii Ta
Miluieşte-ne pe noi, cei ce-Ţi greşim Ţie mult, în tot cea-
£& sul, o Hristoase al meu; şi ne dă chipuri mai înainte de
Sg sfârşit, să ne pocăim. li
»x< Slavă... Şi acum... Xi
k'
Sfântului Duh a împărăţi se cuvine, a sfinţi şi a mişca "a
:
£ făptura, că Dumnezeu este, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul. Ti
►X4
Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea: I
fA k1
Ta kl
Podobie: Când de pe lemn... '
>x< »X4
Tăria şi stricăciunea morţii, cu moartea Ta cea dătătoare
^ de viaţă, le-ai surpat, Stăpâne; şi tuturor ai izvorât viaţă Ti
"A :
■x<
veşnică, iar celor muritori învierea din morţi le-ai dăruit. ►x<
:
Pentru aceasta Ţie ne rugăm: Mântuitorule, odihneşte pe
ÎS»
©
acesta, care cu credinţă s-a mutat la Tine, şi slavei Tale celei
nestricăcioase învredniceşte-l, Iubitorule de oameni.
I
kl { Ca să faci pe oameni părtaşi împărăţiei celei dumne-
!■
’A
Ta
S zeieşti, Cruce ai răbdat, şi moarte de bunăvoie ai primit. :
Pentru aceasta, ne rugăm milostivirii Tale: Arată moştenitor
împărăţiei Tale pe acesta, care în credinţă s-a mutat la Tine,
şi-l învredniceşte de frumuseţea Ta cea preadulce, Iubitorule
I kl
K
(§) de oameni. I
i* fA f
o Ta
A A A A A O
V O V Kâ ;
•i
i|.
y
o >1 V
ţi
.1
fi

►x*
i>
O Slavă... Ta
Morţii cei din veac, cu cutremur stând înaintea judecăţii £g<

l Tale celei înfricoşătoare şi înspăimântătoare, aşteaptă răspun-
?
Ta
sul Tău cel drept, Mântuitorule, şi primesc dumnezeiasca ju-
» decată cea dreaptă. Atunci iartă, Stăpâne Hristoase, pe robul
I Tău, care întru credinţă s-a mutat la Tine, şi-l învredniceşte
J desfătării şi fericirii Tale celei de-a pururea. Ta
"A
Ta Tu, Curată, luând datoria strămoaşei Eva, ai zămislit pe o
Dumnezeu, Care dăruieşte nestricăciune şi înviere credin- Sg
' cioşilor, şi încununează cu slavă nemuritoare pe cei ce te \ rA
j măresc pe tine. Pe El acum nu înceta rugându-L să aşeze pe j

^ acesta întru lumina strălucirii Sale, dumnezeiască Mireasă.
fA
Ta Antifonul al 3-lea, glasul al 3-lea:
Robia Sionului Tu ai scos-o din Babilon; şi pe mine din
patimi la viaţă mă scoate, Cuvântule. rA
O Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, \
^ secera-vor spice întru bucuria vieţii celei veşnice. K
fA
Ta Slavă... Şi acum...
Prin Sfântul Duh este toată buna dăruire, căci cu Tatăl şi cu i
Fiul împreună străluceşte, întru Care toate viază şi se mişcă. \ rA
o Ta
Apoi stihirile acestea, glasul al 3-lea:
►X'
Podobie: Cu chipul Crucii Tale...
u Măresc Crucea Ta cea cinstită, prin care s-a dăruit viaţa
Ta
şi moştenirea desfătării celor ce cu credinţă şi cu dragoste ug

Te laudă pe Tine, Unule mult-milostive. Pentru aceasta stri- ftS)
VA
Ta
A Ci Oi Ci Ol Ci Ci
V io rAT
rA
A A A A A A A
* V V
fj
Ta
ÎNMORMÂNTAREA CĂLUGĂRILOR 349 i-X-i

►x<
o
găm Ţie, Hristoase Dumnezeule: Pe acesta, care s-a mutat de Ta
:
© la noi, odihneşte-1 unde este lăcaşul tuturor celor ce se vese- >Xi
\g) lese întru Tine, ca să slăvească Dumnezeirea Ta.

j
Ta
Cel ce eşti singur milostiv şi îndurător, Care ai noian
^ necuprins de bunătate şi cunoşti firea omenească pe care ai
/
k.'
zidit-o, pe Tine Te rugăm, Hristoase Dumnezeule: Pe aces- Ki
? ta, care s-a mutat de la noi, odihneşte-1 unde este lăcaşul Ta
tuturor celor ce se veselesc întru Tine, ca să slăvească

fA
Dumnezeirea Ta.
Ta i'l
Slavă...
Adormind în mormânt ca un om, cu puterea Ta cea 9a
jfo nebiruită, ca un Dumnezeu, ai înviat pe cei ce dormeau în Ta
© morminte, care fără încetare aduc Ţie cântare. Pentru

\g/ aceasta strigăm Ţie, Hristoase Dumnezeule: Pe acesta, care k'
Ta s-a mutat de la noi, odihneşte-1 unde este lăcaşul tuturor O
celor ce se veselesc întru Tine, ca să slăvească Dumnezeirea Ta.

k’
ii Şi acum..., a Născătoarei: Ta
*A
»x< Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, toţi te ştim făclie ►x<

înţelegătoare şi purtătoare de lumina Dumnezeirii, care s-a
k'
fin unit cu grosimea fiinţei omeneşti. Pentru aceasta roagă pe
@) Fiul tău şi Dumnezeu ca, pe acesta, care s-a mutat de la noi, ►x<
©) să-l odihnească întru desfătare, unde este lăcaşul tuturor
’A
celor ce se veselesc, Curată; ca să te mărească pe tine, ceea ce Ta
© eşti cu totul fără prihană. Xl
Ta
Antifonul al 4-lea, glasul al 4-lea: k’
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci

►x<
jg) însuţi mă sprijineşte şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu.
CI Ta
"a i!
.T. Ca
Ca
C
!
;>
Ci Ci Ci STA o Ci
^1 W7
u IC
.1
fi
w>
o Cei ce urâţi Sionul, ruşinaţi veţi fi de Domnul; că, pre- 5
!£g cum iarba de foc, aşa veţi fi uscaţi.
A Slavă... Şi acum...
Prin Sfântul Duh tot sufletul viază şi prin curăţie se înalţă,
Î5fi luminează-se întru unimea Treimii cu sfinţenie de taină.
k.'
O Apoi stihirile acestea, glasul al 4-lea: fi
Podobie: Dat-ai semn...

’A
Cu adevărat înfricoşătoare este taina morţii: Cum sufle- J
Ta
tul cu anevoie se desparte de trup? Cum, cu voinţă dum- \ .1
^ nezeiască, legătura cea firească se desface din încheieturi şi gijg

/ din alcătuire? Pentru aceasta Ţie ne rugăm: Pe acesta, care V rA
? s-a mutat, odihneşte-1 în corturile drepţilor Tăi, Dătătorule J

de viaţă, Iubitorule de oameni. K
Somn s-a arătat moartea celor ce cred în Tine, Cel pus în

fA J
fi
mormânt, Stăpânitorule a toate, Cel ce ai stricat stăpânirea î
gg morţii şi ai surpat puterea ei cea de mulţi ani. Pentru aceasta ^
k' \ ne rugăm Ţie: Pe acesta, care s-a mutat, aşază-1 în corturile fA
fi
J Sfinţilor Tăi, în lăcaşurile Tale cele nestricăcioase.
x
Slavă...
"a
Ta
Tu Te-ai făcut nouă dreptate şi sfinţire şi izbăvire
SJi sufletelor, că ne-ai adus Tatălui îndreptaţi şi izbăviţi, luând
© pedeapsa noastră cu care eram datori. Şi acum Te rugăm:
Pe acesta, care s-a mutat, odihneşte-1 întru bucurie şi
§§ lumină, Făcătorule de bine, Mântuitorul nostru.
Ta
’A Şi acum..., a Născătoarei:
Urmând noi cuvintele grăitorilor de Dumnezeu, ceea (<5)
jSj ce eşti cu totul fără prihană, te cunoaştem că eşti Născătoare
rA
kl Ta
Ci Ci rr
Ci Ci Ci Ci
Ta Ta
I
:
O kT1 V O *
k'
u
“
kl
ÎNMORMÂNTAREA CĂLUGĂRILOR 351 o»

r<
:
5 de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Care S-a 75»
3 întrupat în chip necuprins cu mintea şi ne-a izbăvit pe noi,
6 cei robiţi de păcate. Pe Acesta şi acum roagă-L ca, pe robul
j tău care s-a mutat, cu strălucirile Sale să-l lumineze,
Preacurată.
Antifonul al 5-Ica, glasul al 5-lea: o
.1 Ti
Când sunt necăjit, ca David strig Ţie, Mântuitorul meu:
\ Izbăveşte sufletul meu de limba vicleană. ►>&
Fericită este viaţa pustnicilor, a celor ce se întraripează ®

cu dumnezeiescul dor.
ig»
Slavă... Şi acum... \j
o
Prin Sfântul Duh se ţin toate cele văzute, împreună cu V
ţ cele nevăzute; că însuşi stăpânitor fiind, este cu adevărat 1 i
'j Unul din Treime.

o
Apoi stilurile acestea, glasul al 5-lea:
ort
Podobie: Bucură-te, cămara...
0 Cu raza feţei Tale, Hristoase, luminează ca un îndurător SS
5 pe acesta care s-a mutat, sălăşluindu-1 în loc cu verdeaţă, la @)
y apele odihnei Tale celei curate şi dumnezeieşti, întru doritele ©)
4 sânuri ale strămoşului Avraam, unde se vede limpede lumina
Ta şi se revarsă izvoarele bunătăţii Tale, unde cetele drepţilor ®
5 dănţuiesc, veselindu-se de bunătatea Ta; cu aceştia aşezând (§) :
1
J pe robul Tău, dăruieşte-i mare milă. Ti
\
^ Binevoieşte, îndurate, ca să-Ţi cânte cu glas bine în-
6 tocmit, slăvind puterea Ta, acesta care s-a mutat dintru cele gn
4 trecătoare la Tine, Stăpânul tuturor şi Iubitorul de oameni, 5*
) dându-i să se lumineze cu frumuseţea strălucirii Tale, să se (g)
5 îndulcească cu împărtăşirea Ta cea dulce şi veselă şi să se
U
kl Ti
Ol Oi Oi O» Oi Oi Oi Oi
C* \0 O* 'jir
-
‘
Ta f>
V V V
fA o
Ta

►x<
98 desfateze preacurat, unde îngerii dănţuiesc împrejurul \

'
Jgj| scaunului Tău, şi cetele Sfinţilor cu bucurie stau împrejur; }
r "A
cu aceştia împreună dă robului Tău odihnă şi mare milă. k.
fA
Slavă... /
:
Unde este adunarea Prorocilor şi cetele Apostolilor şi ale ?
i
££ Mucenicilor şi ale tuturor celor care din veac s-au îndreptat
|
(§) prin mântuitoarea Ta Pătimire şi prin Sângele cu care ai fe),
rgj răscumpărat pe omul cel robit, acolo odihneşte-1 pe acesta îg
Şg care a adormit întru credinţă, iertându-i greşelile, ca un iubi- ££
©) tor de oameni; că Tu singur ai vieţuit fără de păcat pe (®
gh pământ, Tu singur eşti sfânt, şi singur slobod între morţi.
35 Pentru aceasta robului Tău dă-i odihnă şi mare milă. Ta
Va
fA
Pe noi, cei robiţi de legea păcatului, ne-ai liberat, Stă- $
©) până, ceea ce eşti singura Maică Fecioară, zămislind în pân- (
W
tece pe Dătătorul de lege şi împăratul Hristos, prin Care ne \ rA
îndreptăm prin dar şi prin har. Pe Acesta acum roagă-L să \

W aşeze în cartea vieţii sufletele celor ce te laudă pe tine, Maica lui «
\\
Dumnezeu, ca prin mijlocirea ta, ceea ce eşti cu totul fără pri- î
r
i hană, să dobândim mântuirea cea dorită, închinându-ne Fiului
! tău, Care dă lumii mare milă.
i
O
Antifonul al 6-lea, glasul al 6-lea:
Spre cer ridic ochii mei, către Tine, Cuvântule: mi- ^
lj lostiveşte-Te spre mine ca să viez Ţie. o
Ti
S Miluieşte-ne pe noi defaimaţii, facându-ne vase de bună

trebuinţă Ţie, Cuvântule.
O fi
O1 1^,
Ca Ca Ca Ca Ca Ca
!
Ci V V V -il
O
k!
ÎNMORMÂNTAREA CĂLUGĂRILOR 353 I-Z<l
'a
Slavă... Şi acum... r>
Prin Sfântul Duh este începutul a toată mântuirea: de >X4

suflă spre cineva Acesta, după vrednicie, curând îl ridică din k.'
cele de pe pământ, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşază.

oft
Apoi stihirile acestea, glasul al 6-lea:
Podobie: Toată nădejdea... Ta
“a
Cel ce ai necuprinsă milostivire spre noi şi izvor ne O»

deşertat de bunătăţi dumnezeieşti, mult-Milostive, pe acesta
care s-a mutat la Tine, Stăpâne, sălăşluieşte-l în pământul k'
CI
celor vii, în lăcaşurile cele iubite şi dorite, dăruindu-i moş

tenirea cea pururea fiitoare. Că tu pentru toţi Ţi-ai vărsat
sângele Tău, Hristoase, şi cu preţul cel purtător de viaţă Ta
rA
■
lumea ai răscumpărat.
Moarte de viaţă făcătoare răbdând Tu de bunăvoie, viaţă
k'
ai izvorât şi desfătare veşnică ai dăruit credincioşilor; întru CI
care aşază pe acesta care a adormit întru nădejdea învierii, ►3C4
iertându-i lui toate păcatele cu bunătatea Ta, Cel ce eşti sin

“A
gur fără de păcat, singur bun şi iubitor de oameni, ca prin Ta
toate să se laude numele Tău, Hristoase, şi, fiind mântuiţi, să

slăvim iubirea Ta de oameni.
k'
o
Slavă...
Pe Tine, Hristoase, ştiindu-Te că stăpâneşti pe cei vii cu
puterea Ta cea dumnezeieşte stăpânitoare, şi pe cei morţi Ta
"a
oblăduieşti, Te rugăm: Pe credinciosul Tău rob, care a venit

kX4
la Tine, Unule, Dătătorule de bine, odihneşte-1 cu aleşii Tăi,
Iubitorule de oameni, în loc de odihnă, în luminile Sfinţilor, k'
că voitor de milă eşti şi mântuieşti ca un Dumnezeu pe cei pe

k»
care i-ai zidit după chipul Tău, Unule mult-Milostive.
k' "A
Ta
CV o» CV CV
A
V V o
ta
V
0
354
»x<
Şi acum..., a Născătoarei: Ta
kt
Arătatu-te-ai lăcaş cuviincios lui Dumnezeu, Preasfântă; 5;

că pe Dumnezeu L-ai încăput şi L-ai născut, neispitită de
% nuntă, om văzut în două firi, dar într-un ipostas. Pe Acesta
m roagă-L, pe cel Unul-Născut şi Întâi-Născut, Care te-a păzit ££
©) pe tine şi după naştere fecioară fără prihană, să odihnească Jj fA
sufletul celui adormit întru credinţă, în lumina şi strălucirea £

© cea nestricată şi întru fericire.
fj Antifonul al 7-lea, glasul al 7-lea: kt
7 kl
Robia Sionului dintru înşelăciune ai întors; şi pe mine,

Mântuitorule, mă viază, scoţându-mă din robia patimilor.
kt Cel ce seamănă în austru rele pătimiri, posturi cu la-
crimi, acesta va secera snopii de bucurie ai hranei celei de
(§5 viaţă veşnică.
kt
7 kt
Prin Sfântul Duh este izvorul dumnezeieştilor vistierii, @1
ţ din care este înţelepciunea, înţelegerea, frica; Lui se cuvine ţg
(g) laudă, slavă, cinste şi putere. ►x»
Apoi stihirile acestea, glasul al 7-lca:
kt
7 Podobie: Toate urând... kt
Mort ai fost văzut pe Cruce, Tu singurul fără de moarte, îgc

Şi în groapă ca un mort ai fost pus, izbăvind pe oameni din «S
/S omorâre şi din stricăciune şi din moarte; şi, ca Unul ce eşti gR
ES adâncul cel nedeşertat al îndurării şi izvorul bunătăţii, sufle- ^
Sg tul robului Tău, care s-a mutat de la noi, odihneşte-1. kt
Gn Cu podoaba Ta cea nestricată şi cu dulceaţa frumuseţii (§)

?§) Tale şi cu razele luminii Tale celei dumnezeieşti, (55
kt rA
kt Ta
ST. .T.
A A A A
'as V 'AS 'as 'as
Ci Ci Ci .T, Ci Ci
V V kw* jt V
o iC V
fJ
c
fi
c
►x< »X4
k\j, <yi
jgJ învredniceşte, Bunule, pe acesta, care s-a mutat la Tine, să se w
@ lumineze cu arătarea strălucirii Tale celei nematerialnice, §3
© săltând cu îngerii împrejurul Tău, Stăpânul şi împăratul (j
slavei şi Domnul.
x< Slavă...
Cel ce ai necheltuită strălucire a darurilor, ca o vistierie ;®!
neîmpuţinată a bogăţiei bunătăţii, Dumnezeule, pe acesta, fâ)
((§ care s-a mutat la Tine, sălăşluieşte-1 în latura aleşilor Tăi, în @
locul uşurării, în casa slavei Tale, în desfătarea Raiului, în £5
© cămara fecioarelor, ca un Milostiv. (§)
r
Şi acum..., a Născătoarei: \
Plinire a Legii ai născut pe Izbăvitorul, Care trup S-a 5
făcut. Că îndreptare n-a fost pentru cei mai înainte de Lege, zK
ci Hristos, acum răstignindu-Se pentru noi, ne-a îndreptat. Sa
/S Deci, pe tine, ceea ce ai îndrăznire ca o Maică, te rugăm: /S
fes Cere de la Fiul tău cel Preamilostiv să odihnească sufletul fes
acestuia care s-a mutat de la noi. Ta
’â
Antifonul al 8-lea, glasul al 8-lea:

Din tinereţile mele vrăjmaşul mă ispiteşte şi cu desfă- J
w ţări mă aprinde; dar eu nădăjduind spre Tine, Doamne, îl y
biruiesc pe el.
I Cei ce urăsc Sionul, să se facă, mai înainte de a se smulge,
Ta
J ca o iarbă; că va tăia Hristos grumajii lor cu tăiere de chin.
»x« K
rJ
Slavă... Şi acum... L'
Ta
^ Prin Sfântul Duh viază toate, lumină din lumină, Dum-

fâ) nezeu mare; împreună cu Tatăl, îl lăudăm pe El şi cu Cuvântul. ©
Ta
O .r.
A sr. .Ţ.
V V
“a.
Ci Ci
Ci
V
f* V
SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII &

356
Apoi stihirile acestea, glasul al 8-lea: Ta
Podobie: Of preaslăvită minune...

;
Ca un împărat mi-ai scris mie liberare, ca şi cu nişte fâ;
vopsele roşii înroşindu-Ţi degetele Tale, Stăpâne, cu sângele «
Tău. Şi acum cu credinţă Te rugăm: Cu cei întâi-născuţi ai
Tăi numără-1 şi învredniceşte-1 să dobândească bucuria JgJ?
Ta
drepţilor Tăi, pe acesta care s-a mutat la Tine, Milostive.
Sfinţitor ai fost ca un om, junghiindu-Te pe Tine; jertfa
Te-ai adus Tatălui, scoţând pe om din stricăciune. Deci, ca
\ \ un iubitor de oameni, pe acesta care s-a mutat la Tine, în \
■
l latura celor vii îl aşază, unde râurile desfătării se revarsă, ;
) unde izvorăsc izvoarele vieţuirii celei veşnice. \ A
o
Slavă... rSS
:
Cu adâncul înţelepciunii Tale celei de negrăit pui hotar vieţii
J şi mai înainte vezi moartea, şi la altă viaţă muţipe om. Deci pe gg
\ acesta, pe care l-ai luat, aşază-1 la apele odihnei, întru strălucirea
i fi Sfinţilor, Doamne, unde este glasul bucuriei şi al laudei.
O Şi acum..., a Născătoarei: Ta
>1
Ceea ce ai zămislit pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără

de început şi Dumnezeu, cu îndrăznirea ta cea de Maică, ^
gg roagă-L cu dinadinsul să aşeze pe robul tău unde este Sjg
faN dănţuirea cea neîncetată a celor ce se veselesc şi te laudă pe
tine, unde sunt luminile cele veşnice şi dulcele glas al celor >5^
ce prăznuiesc, Născătoare de Dumnezeu. J rA
O
Apoi diaconul rosteşte ectenia pentru morţi, şi preotul Rugăciunea: rJ
yg/ Dumnezeul duhurilor... şi ecfonisul (caută-le la pagina 242), iar după Vgy
(© aceea condacul, glasul al 8-lea:
‘A
fi Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului ro- Sjfe
© bului Tău unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci ©
(§) viaţă fără de sfârşit. (<ă)
k?
Ta
A A A ^1 A A
A A A A
V V V o o
'J
O
K»
l' fA
O Icos
■X-) Tu singur eşti fără de moarte, Cel ce ai făcut şi ai zidit pe i-)j»
om; iar noi pământenii din pământ suntem zidiţi şi în acelaşi

pământ vom merge, precum ai poruncit, Cel ce m-ai zidit şi
© mi-ai zis: pământ eşti şi în pământ vei merge, unde toţi O»
&) pământenii mergem, făcând tânguire de îngropare cân- fA

<£ tarea: Aliluia. fi
Şi iarăşi se cântă: Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul robului Tău...

Şi îndată Fericirile, glasul al 2-lea:
kl
întru împărăţia Ta când vei veni, pomeneşte-ne pe noi,

% Doamne. •x*
o
Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia fj
'A
cerurilor.
•■X1
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
‘a k>
I Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. o
% Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor
sătura. u
o Ta
Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui.
ji
Pomeneşte-ne şi pe noi, îndurate, precum ai pomenit pe
2 tâlharul, întru împărăţia cerurilor, k'
Ll
j) Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe

S Dumnezeu.
O
Ll Toţi cei ce se tem de Dumnezeu, acolo se vor veseli de El, fi
întru împărăţia cerurilor.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se
rA
vor chema. k'
Ll
5» Pe cel ce întru pustnicie Ţi-a slujit Ţie, Hristoase, şi dreptei

credinţe pe pământ, preamăreşte-1, Mântuitorule, în ceruri.
‘a
o Ta
O» A A A
A A A
V V V Za
V
po Ci Ci Ci
Ci V
y 1^ Ci O V w*
o V IC
o
Ti SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII
358
►X1
v' Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este îm- 0*

(® părăţia cerurilor.
0 Pe acesta care întru credinţă şi întru nădejde, cu cuviinţă $
dumnezeiască şi cu dragoste, a vieţuit pe pământ, prea-
W măreşte-1, Mântuitorule, în ceruri.
© Fericiţi veţi f! când, din pricina Mea, vă vor ocări pe voi rj
şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău \

împotriva voastră.
‘a Odihneşte pe robul Tău, Dumnezeule, cu Sfinţii, ca un J
Ti
bun, întru împărăţia cerurilor. >
kX*
Bucura(i-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri. /
k>
o Pe cel ce a lăsat lumea, şi în viaţă cinstită a vieţuit cu
(6) dreaptă credinţă, preamăreşte-1, Mântuitorule, în ceruri.
rA Slavă... l*
Ti
Credincioşii ţinând cu credinţă o stăpânire dum-
^ nezeiască, în trei feţe să o slăvim cu dreaptă cuviinţă.
k.’ Şi acum..., a Născătoarei:
_ te feric™ pc tine, Curată, că Iară de sămânţă ai (
((§) născut cu trup pe Dumnezeu, împăratul cerurilor.
'A
Ti Prochimen, glasul ai 6-lea:
Fericită este calea în care mergi astăzi, suflete, că s-a pregătit ţie Ioc (S
de odihnă. r5
O
Stih: întoarce-te, suflete al meu, Ia odihna ta, că Domnul bine a făcut ţie.
w A Undează Apostolul şi Evanghelia, pe care caută-Ic la slujba înmor-
/5v mântaru mirenilor (paginile 269-271). Şi după aceasta diaconulrosteşte ►><
y ectenia întreită pentru morţi, iar arhiereul sau protosul zice Rugă-
SS ciunea: Dumnezeul duhurilor... şi ecfonisul: Că tu eşti învierea şi viaţa...,
apoi se face sărutarea icoanei sau a sfintei cruci aflată pe pieptul
Na răposatului, timp în care se cântă aceste stihiri, glasul al 2-lea, V -
v§) podobie: Când de pe lemn... ( <§
O fi
Ci Ci Ci Ci Ci Ci Ci
c IC A V *A *c i' iC
Oi Oi t^
Oi
V V V O* V V V «O
Tj
o
Ta
o
ÎNMORMÂNTAREA CĂLUGĂRILOR 359 ►3&
»X4
k> i
o Veniţi, fraţilor, să dăm mortului sărutarea cea mai de pe w
SJS urmă, mulţumind lui Dumnezeu; că acesta a ieşit din rude- S}
nia sa şi de groapă se apropie, nemaiîngrijindu-se de cele
Ta o
deşarte şi de trupul cel mult-pătimitor. Unde sunt acum
^ rudele şi prietenii, că, iată, ne despărţim? Să ne rugăm ca
k>
AM
Domnul să-i facă odihnă. ’A
rjto
(§\ Toate mădularele trupului se văd acum netrebnice; cele ce (3)
© puţin mai înainte erau mişcătoare, toate sunt nelucrătoare, «S
X moarte, nesimţitoare; că ochii au apus, picioarele s-au legat,
I © mâinile şi auzul au încetat, limba cu tăcere s-a îngrădit şi gropii (§)
| © se dă. Cu adevărat deşertăciune sunt toate cele omeneşti. @
k.' A
kl
Ce despărţire este, o, fraţilor, ce tânguire, ce plângere în w
ceasul de acum! Deci, veniţi să sărutăm pe cel ce puţin mai «
înainte a fost cu noi. Că se dă gropii, cu pământ se acoperă, Jq;
Ta
în întuneric se sălăşluieşte, cu morţii se îngroapă. Toate
^ rudele şi prietenii, acum când ne despărţim, să ne rugăm ca ^
W Domnul să-i facă odihnă. ‘A
(§) Ce este viaţa noastră? Adevărat floare şi fum şi rouă de fej)

dimineaţă. Deci, veniţi să ne uităm cu jale în morminte. Unde
este frumuseţea trupului, unde sunt tinereţile? Unde sunt Sg
© ochii şi chipul trupului? Toate s-au veştejit ca iarba, toate ®
(§) au pierit. Veniţi să cădem la Hristos cu lacrimi. \ TA
k
O Acum toată mărirea cea înşelătoare a deşertăciunii vieţii jj
se desface; pentru că sufletul a părăsit lăcaşul său, vasul s-a ►X1
spart, lutul s-a făcut negru, fără glas, fără simţire, mort,
^ nemişcat; pe care petrecându-1 la groapă, să ne rugăm
&) Domnului ca să-i dea odihnă în veci. TA
Ta
... .T.
t O
V
O V
Ta CV CV IV CV CV CV CV
VI Cr Vi V Vi V o
u %y
Ta

tX1 K
O
Slavă... Şi acum..., a Născătoarei, glasul al 6-lea: Va
Mântuieşte pe cei ce nădăjduiesc în tine, Maica Soa- K

relui celui neapus, Născătoare de Dumnezeu, şi, te rugăm, fa $
j® milostiv pe preabunul Dumnezeu prin rugăciunile tale, ca să S .1-
dea odihnă celui ce a răposat acum, acolo unde sufletele Sg

© drepţilor se odihnesc; să-l arate moştenitor bunătăţilor j ri
® celor dumnezeieşti în lăcaşurile drepţilor, întru pomenire £

să veşnică, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
*Â
Ti Alte stihiri, glasul al 8-lea:
O» Scăpând din marea cea pururea tulburată a lumii, a aler- Sg
gat la limanul Tău acesta care s-a mutat întru credinţă. Ci, \
Jpî întru liniştea Ta şi întru desfătarea cea pururea vieţuitoare \
cu Sfinţii, îndreptându-1, Hristoase, fă odihnă sufletului ro- $
© bului Tău.
A
Ta
Glasul al 4-lea: /
Astăzi s-a plinit glasul cel de-a pururea lăudat al dum- fi
nezeiescului David, care zice: „Omul ca iarba, zilele lui ca
floarea câmpului, aşa va înflori.” Că acela pe care cu puţin
fig mai înainte l-am văzut viu şi grăind, iată, zace de faţă mort,
«jg nemişcat, fără de suflare; a ieşit şi s-a dus din acestea de aici,
Gg acolo unde este plata pentru fapte, acolo unde este bucuria @
©j tuturor Sfinţilor; cu care odihneşte pe acesta care a răposat,
§6 Dumnezeule, ca un milostiv şi iubitor de oameni. rÂ
Ta
Glasul al 8-lea:
fA
Ta Atotţiiţorule, Doamne, sufletul robului Tău odihneşte-1
P m ‘“caşurile drepţilor, unde lumina Ta străluceşte tuturor ®
§ Ce,°r Vrednici> Unule mult-milostive.
O rA
oi Ta
Ci Ci
o Oi
IO V A Ci PO
Ci Ci Ci
IO V
»o V
A A A A A
o V
o
Ta
kl
ÎNMORMÂNTAREA CĂLUGĂRILOR
K 361 >x<
l'
Alta, acelaşi glas: ta
rÂ
Am părăsit rudenia mea şi am lăsat cealaltă viată a mea, ►X1
şi la Tine am scăpat; Doamne, mântuieşte-mă.

r> O
A Născătoarei:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, împacă
k' viaţa noastră, a celor ce strigăm Ţie: Dătătorule de viaţă, ’â
Ta
Doamne, slavă Ţie.
Şi îndată după sărutare, se zic troparele acestea: Cu duhurile
drepţilor... întru odihna Ta... Slavă... Tu eşti Dumnezeu... Şi acum... Una
râ Curată... Diaconul rosteşte ectenia pentru morţi, iar preotul Rugă
ciunea: Dumnezeul duhurilor... si ecfonisul: Că tu eşti învierea şi viaţa...
şi otpustul: Cel ce a înviat din morţi... (caută-le la paginile 241-243).
Luând patul cu trupul, dacă cel adormit este ieromonah sau
arhiereu, se înconjoară biserica, şi apoi este dus la mormânt cântând
stihirile lui loan Damaschin monahul, care s-au pus la înmormântarea sA
mirenilor: Care desfătare lumească... şi celelalte toate (caută-le la
paginile 265-267). Şi, până Ia mormânt, este pus trupul jos de trei ori, î®
când se rosteşte ectenia întreită pentru morţi şi rugăciunea: Dumnezeul (g)
duhurilor..., iar sosind la groapă, se aşază trupul în groapă. Apoi preo- jp1
k’
tul, luând ţărână cu lopata, aruncă cruciş deasupra trupului, zicând: AI J 'a
Domnului este pământul şi plinirea lui... şi varsă în groapă cenuşa din rţ
cădelniţă, zicând troparul acesta: ►X-1
Cu semnul Crucii Tale, Iubitorule de oameni, moartea s-a

r omorât, iadul s-a prădat, şi cei morţi de demult sculându-se Ô
au adus Ţie laudă. Pentru aceasta strigăm Ţie, Hristoase
Dumnezeule: Pe acesta, care s-a mutat de la noi, odihneşte-1 \r fj
unde este lăcaşul tuturor celor ce se veselesc întru Tine, ca să ^

slăvească Dumnezeirea Ta.
Şi după obicei se astupă groapa, zicând troparele, glasul al 8-lea: k'
Ta O
Pământule, deschide-te şi primeşte pe cel zidit din tine (g)
mai înainte cu mâna lui Dumnezeu, care acum iarăşi se îgj
k’ ‘A
O Ta
A A sr. A A A
V Ci V V Ci V Ci
râ
Ci Ci Ci Ci
^1 ^1 V
'i o
fi
38 întoarce la tine, cel ce l-ai născut; că Ziditorul a luat ceea ce ^

© a fost după chipul Său, iar tu primeşte trupul lui, ca pe unul gg
\9 ce este al tău.
j
k.'
ti
Precum ai zis, Doamne, Martei: Eu sunt învierea şi cu
^ fapta ai plinit cuvântul chemând din iad pe Lazăr, aşa şi pe ^
XS
{ robul Tău, ne rugăm Ţie Mântuitorule, cu drepţii odih- fA
Ti
5 neşte-1, ca un singur milostiv şi iubitor de oameni.

Fraţii mei cei sufleteşti şi împreună-nevoitori, nu mă gK
SJ uitaţi pe mine când vă rugaţi către Domnul; ci, văzând mor- ®
mântui meu, aduceţi-vă aminte de dragostea mea, şi rugaţi @
gs pe Hristos ca să aşeze sufletul meu cu drepţii.
yg Diaconul rosteşte ectenia pentru morţi, iar preotul zice Rugă-
ciunea: Dumnezeul duhurilor... şi ecfonisul: Că Tu eşti învierea şi viaţa...
« Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.
Cântăreţul: Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte (de trei ori), Părinte, jâj
rh> binecuvintează. Preotul zice otpustul: Cel ce a înviat din morţi... Ia»* toţi
(ă) câţi se află la înmormântare fac 12 metanii mici (închinăciuni) pentru (
pjjj fratele lor cel adormit, zicând: Odihneşte, Doamne, sufletul robului Tău (
xS (N). Şi apoi se întorc la chiliile lor. Ti
fA
C*
învăţătură cum să se înmormânteze arhiereii

Pe arhiereul răposat mai întâi îl spală numai cu apă, cu buretele ^
cruciş, ca la Sfântul Botez: la frunte, la ochi, Ia buze, la piept, Ia mâini şi î
® *a genunchi; apoi ca pe cel ce este cu totul sfinţit, îl îmbracă cu hainele ( ^
© sale curate şi pe deasupra îl îmbracă cu veşmintele arhiereşti; apoi i se
pune încălţăminte nouă în picioare, iar în mâini i se pune Sfânta Evan-
fck ghelie, ca unul ce a vieţuit după Evanghelie şi şi-a dat Iui Dumnezeu rAgN
® sufletul; iar trupul cel sfinţit cu sfinţire se dă pământului. Se aduce apoi «ţ
® tămâie lui Dumnezeu spre arătarea cucerniciei şi a dreptei lui credinţe, J‘
îg! care este ca o mireasmă curată şi plăcută. Deci ridicându-I, îl duc cu «
^ ac n in biserică, spre închipuirea luminii celei dumnezeieşti, unde se j!
w'
ce slujba după rânduiala înmormântării călugărilor. ©
o J
Ti
A CV 1^1
CV CV CV CV
Zi
o Zi V
1
I
A O A A
o» V
fA
kl
l>
►3C<
►X*
l' “a
0 fi
►x< >x<
k'
r> ll
x< X<
fA
ki r.
ij oft
k'
O
»> ki
x< »x<
i'
k'*
RÂND UI AL A ÎNMORMÂNTĂRII “a
x< ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ X<
9a Ştiut să 11c că, dacă va răposa vreunul dintre creştini de Sfintele Paşti k'
Ta k!
sau în orice zi din Săptămâna Luminată, până la Duminica Tomii, nu se
XK cântă slujba obişnuită a înmormântării, pentru mărirea şi cinstea ►x*
CM sărbătorii învierii şi pentru că acestea sunt zile de bucurie şi de veselie,
"a
SS ia** nu de jale şi de plângere, căci toţi câţi murim în nădejdea învierii şi Ta
(§) a vieţii celei veşnice, în Hristos înviem.
or« X1
“a
RÂNDU1ALA CE SE FACE LA CASA RĂPOSATULUI k'
Ta
Deci venind preotul cu cântăreţii în casa în care zace trupul celui
adormit pus în sicriu, îşi pune epitrahilul şi, cădind ca de obicei, începe:
©) Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., apoi preotul cântă troparul,
^ glasul al 5-lea: Ta
“a
OTi
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând i
■
şi celor din morminte viaţă dăruindu-le (de trei ori).

fA k'
Ta Apoi zice stihurile acestea: o
►x< Stih 1: Să învieze Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii Lui, şi să x*
fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
fA
O Ta
A ►r, A A A A O»
O V
STj
O
V V
u
Ta

>X4
k>
Li Iar cântăreţii cântă după fiecare stih: Hristos a înviat din morţi... Ta
■X*
Stih 2: Precum se împrăştie fumul şi nu mai este; precum se topeşte
ceara de la faţa focului.
fj
Ti Stih 3: Aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii să
se veselească.
Stih 4: Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, să ne bucurăm şi
Il> fA
o să ne veselim întru ea. Ta
«4
Slavă..., Hristos a înviat..., Şi acum..., Hristos a înviat...
© Şi diaconul zice ectenia pentru morţi: Miluieşte-ne pe noi, Dum-
»C
SS nezeule..., iar preotul rugăciunea: Dumnezeul duhurilor... (caută-le la
pag. 242). Şi, după ecfonis, se citeşte învierea lui Hristos văzând..., apoi
zŞv se face otpustul şi se cântă: de două ori Veşnica pomenire şi în încheiere
O J Hristos a înviat. Iar când sunt gata cele ale înmormântării, ridicând fA
Ti
C sicriul, pornesc spre biserică, mergând înainte preoţii cu diaconii, după
Jfî/ dânşii cântăreţii şi tot poporul, cântând Hristos a înviat sau Canonul
© Paştilor: Ziua învierii, să ne luminăm, popoare..., cât se va putea, până
Jjg ajung la biserică.
SLUJBA ÎN BISERICĂ
După ce intră în biserică, pun sicriul pe masă şi preotul cădeşte după
yP obicei, apoi dă binecuvântarea: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...
Se cântă Hristos a înviat de trei ori apoi se începe Canonul Paştilor. rS\
►x<
Cântarea I, glasul 1
Ti
Irmosul:
►X<
îua învierii, să ne luminăm, popoare! Paştile Dom-
A^nului, Paştile! Că, din moarte la viaţă şi de pe pământ 5?
(§) la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm ©)
(§5 cântare de biruinţă. ©
Ti Să ne curăţim simţirile şi să vedem pe Hristos strălucind $8,
@ cu neapropiata lumină a învierii. Şi, cântându-I cântare de ©
(§) biruinţă, luminat să-L auzim zicând: bucuraţi-vă! ©
k'
O Ti
1% Ci Ci
Ci Ci Ci Ci
î V V O
V O C1 O V
'i
fi
RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII LA PAŞTI 365 T-
►X4
=
k.'
Cerurile, după cuviinţă, să se veselească şi pământul să se 73?
(© bucure. Şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea © I
(@) nevăzută, că a înviat Hristos, Bucuria cea veşnică. (§)

o
Apoi ectenia mică si ecfonisul:
■
Ti CI
!'
►x* Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi ^
slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pu- o
<25 rurea şi în vecii vecilor. Amin. Ti
De obicei se zic ectenii numai după Cântările a 3-a şi a 6-a.

rJ
Cântarea a 3-a
Ti
Irmosul:
eniţi să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă gg
V făcută cu minune, ci din izvorul nestricăciunii, cel
izvorât din mormântul lui Hristos, întru care ne întărim. Ti
0(1 Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul şi pământul şi :

l cele de dedesubt. Deci, să prăznuiască toată făptura învierea
Ti
lui Hristos, întru Care s-a întărit. k'i
Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi Sg

mă ridic împreună cu Tine, înviind Ta; răstignitu-m-am ieri
£0 împreună cu Tine, însuţi împreună mă preamăreşte, Mântui-
ţjg torule, întru împărăţia Ta. >x<
rÂ
Diaconul rosteşte ectenia mică pentru morţi, iar preotul zice ecfo- J
Ti
nisul: Că Tu eşti învierea şi viaţa... î CI :
I
►x< Apoi I P A C O I, glasul al 4-lea:
Venind, mai înainte de dimineaţă, cele ce au fost cu Maria
S şi, aflând piatra răsturnată de pe mormânt, au auzit de la 7$ !i::
SS înger: Pentru ce căutaţi, printre morţi, ca pe un om, pe Cel >§z j
© ce este Lumina cea pururea fiitoare? Vedeţi giulgiurile cele fâ) .
de îngropare. Alergaţi şi propovăduiţi lumii că a înviat I
© Domnul, omorând moartea, pentru că este Fiul lui Dum- ©
:
■
(§) nezeu, Care mântuieşte neamul omenesc. (§)

U !;
:■
CK Ta
A A A w^ A A
rAT
Ta
*
A
CV V V
CV *7
V o V
fj .1
366 »ac<
►X
L' Cântarea a 4-a rÂ

kl
Irmosul:
Ţ a dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu-grăitorul
Ti
Tj
J_-/Avacum să stea împreună cu noi şi să arate pe îngerul <20
(|) cel purtător de lumină, care a grăit cu mare glas: Astăzi este V®
© mântuirea lumii, că a înviat Hristos, ca un atotputernic. (j
rJ
O Parte bărbătească a fost Hristos, ca Unul ce a deschis pân- 7
tecele fecioresc, iar ca o hrană, Mieluşel S-a chemat. Şi fără
© prihană a fost Paştile noastre, ca Cel ce n-a gustat întinăciune;
i’
şi, ca un Dumnezeu adevărat, desăvârşit S-a numit.
Ca un mieluşel de un an, Cununa cea binecuvântată de ^
noi, Hristos, de voie pentru toţi S-a jertfit, Paştile cele ©
curăţitoare; şi iarăşi, din mormânt, a strălucit nouă frumos
© Soarele dreptăţii.
© Dumnezeiescul părinte David înaintea chivotului umbrei
w a săltat jucând; iar noi, poporul cel sfânt al lui Dumnezeu, j kl
^ văzând plinirea celor închipuite, să ne veselim dumnezeieşte, ^

că a înviat Hristos, ca un atotputernic.
’A
k'l Tâ
Ecfonis: Că bun şi iubitor de oameni...
Tâ Cântarea a 5-a
7 ki
«<i
Irmosul:
O ă alergăm dis-de-dimineaţă şi, în loc de mir, cântare să ~A
0 O aducem Stăpânului; şi să vedem pe Hristos, Soarele rp
^ dreptăţii, tuturor viaţă răsărind. •»
Ti
TA Milostivirea Ta cea nemăsurată văzând-o cei ţinuţi în legă- S
tarile iadului, spre lumină se grăbeau, Hristoase, cu picioare
sprintene, lăudând Paştile cele veşnice.
k* 7
0 Tj
.T.
A Ci A A A A A
V A V & A o
.▼j A A A
O O V V
O k>
O
RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII LA PAŞTI 367
^x*
o Să ne apropiem, purtătorilor de lumină, de Hristos, Care g?
9, a ieşit din mormânt ca un mire; şi să prăznuim, împreună cu «
^ cetele cele iubitoare de praznice, Paştile lui Dumnezeu cele j
? mântuitoare. ki
Apoi ecfonis: Că s-a sfinţit şi s-a preaslăvit...

Cântarea a 6-a r>
Irmosul:
Ţ)ogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai
X sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei Sj
legaţi, Hristoase; iar a treia zi, precum Iona din chit, ai
înviat din mormânt.
;
Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt, i
Cel ce n-ai stricat cheile Fecioarei cu naşterea Ta, şi ne-ai

•X<
deschis nouă uşile Raiului. i
Mântuitorul meu, ca un Dumnezeu, pe Tine însuţi de voie ££

aducându-Te Tatălui, jertfa vie şi nejertfită, ai sculat pe (@
>X4
Adam, împreună cu tot neamul, înviind din mormânt.
Diaconul rosteşte cctenia pentru morţi, iar preotul zice ecfonisul: Că SK
Tu eşti învierea şi viaţa... r§)
Apoi CONDACUL
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului robu
lui Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci ^
viaţă fără de sfârşit. ©
A
Ta
^ ICOSUL
5 Tu singur eşti fără de moarte, Cel ce ai făcut şi ai zidit pe i
> om; iar noi pământenii din pământ suntem zidiţi şi în acelaşi ££ :
pământ vom merge, precum ai poruncit Cel ce m-ai zidit şi (fo) :
mi-ai zis: Pământ eşti şi în pământ vei merge, unde toţi
“A
Ta
A A A A A
V V Zâ
I
Oi ^1 Oi
Oi
Oi
O
1 i;
fi
ta
368
SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII 5
OB
(e
!
$6 pământenii mergem , făcând tânguire de îngropare cântarea: 5
^ Aliluia. oe
) Si iarăşi: Cu sfinţii odihneşte... Diaconul zice: Domnului să ne
i rugăm. Preotul: Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru sfinţi Te odih- ţg
\ neşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi fe
JS pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin. Apoi se cântă de trei ori: Câţi în Hristos v-aţi
botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Aliluia.
V§/ După aceea Apostolul din Faptele Apostolilor, al zilei în care se face s-
înmormântarea, iar dacă nu se va afla Apostolul, se citeşte cel de Ia
25!
@5
înmormântarea cea de obşte (pag. 269-271). Apoi se citeşte Evanghelia
tot de acolo sau aceasta, întâia a Învierii:
Diaconul: înţelepciune. Drepţi. Să ascultă Sfânta Evanghelie. Preotul:
Pfi
(§
1'
Pace tuturor. Strana: Şi duhului tău. Preotul:
Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire: I
I (28: 16-20)
1<1
u
Ta Diaconul: Să luăm aminte. Preotul:
k'
FI n vremea aceea, cei unsprezece ucenici au mers
II în Galileea, la muntele unde le poruncise lor
firs
%
oIisus. Şi, văzându-L, I s-au închinat, ei care se
5S îndoiseră. Şi, apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor zi- §
© când: Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ.
® Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile,
i
fi
si botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfân- I*5
k' j tului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am
S poruncit vouă; şi, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, 8
până la sfârşitul veacului. Amin. i
‘a
Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. După aceea se cântă: i
:
Ta
gS
învierea ®r*s*os văzând, să ne închinăm Sfântului
Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne
t
Pi
k>
i O
A A A A
v 1^ O St
î
!
:
A A A A A A
V V O* V
o
rânduiala înmormântării la paşti 369
J închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o w

slăvim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul ®
nu ştim; numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne ©)
închinăm sfintei învierii lui Hristos, că, iată, a venit prin îrS,
Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna, binecuvântând pe ©
Domnul, lăudăm învierea Lui, că, răstignire răbdând pentru (§j
noi, cu moartea pe moarte a stricat (de trei ori). Ta
"A
Şi stihira, glasul al 6-lea:

înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, J
ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă (de trei ori). \
►3c<
Cântarea a 7-a
Irmosul: T/n
fA
|
/êl ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-Se om, fijz
V^pătimeşte ca un muritor; şi, prin patimă, pe cel muri- ©
tor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii, Cel unul bine- ŞsJ
I cuvântat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit.
I
Femeile, cele de Dumnezeu înţelepţite, cu miruri către Tine ©

au alergat; şi bucurându-se, s-au închinat Ţie, Dumnezeului 5b
celui viu, pe Care, ca pe un mort, cu lacrimi Te căutau; şi @)
I Paştile cele de taină, ucenicilor Tăi, Hristoase, le-au binevestit. ©)
Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi înce- <58
I
putui altei vieţi, veşnice; şi, săltând, lăudând pe Pricinui- ©
I torul, Cel unul binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi (§)
preaslăvit. Ti
’Â
I Cât este de sfântă, cu adevărat, şi mult prăznuită această

n
I noapte de mântuire şi strălucită, mai înainte vestitoare fiind @)
I a zilei celei purtătoare de lumină, a învierii, întru care ££
(§) Lumina cea fără de ani din mormânt cu trupul tuturor a @
* strălucit. ES
I O O
O Ta
A A A A A
V
STj
Ta
V V a*
rĂ
O
Ta

o»
o
o Ectenia mică şi ecfonisul: Fie stăpânirea împărăţiei... Ta
Cântarea a 8-a
"A Irmosul:
Ta
A ceastă vestită şi sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, îm- (§"

xYpărăteasă şi doamnă, al praznicelor praznic şi săr- fig
bătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe
Hristos în veci. fef
Veniţi, în ziua cea vestită a învierii, să ne împărtăşim din gy
& rodul cel nou al viţei, din veselia cea dumnezeiască şi din îm- gzj
părăţia lui Hristos, lăudându-L pe El ca pe un Dumnezeu în
veci.
Ridică împrejur ochii tăi, Sioane, şi vezi, că, iată, au venit C
JJ la tine fiii tăi, ca nişte făclii de Dumnezeu luminate, de la /
« apus şi de la miazănoapte, şi de la miazăzi şi de la răsărit, ^
întru tine binecuvântând pe Hristos în veci. o
Ta
Părinte atotţiitorule şi Cuvântule şi Duhule, fire ce eşti
^5 una în trei Ipostasuri, mai presus de fiinţă şi de dumnezeire, ^
J întru Tine ne-am botezat şi pe Tine bine Te cuvântăm întru
5 toţi vecii. Ta
Ectenia şi ecfonisul: Că s-a binecuvântat...

fA
Ta Cântarea a 9-a
^X1 Stih: îngerul a strigat celei pline de har: Curată Fecioară, bucură-te ţ
şi iarăşi zic, bucură-te, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt. V
O Ta
Irmosul:
X-i
T uminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava fi
T
"a JL/Domnului peste tine a răsărit; saltă acum şi te bucură,
(S) Sioane, iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te
ÎS\ întru învierea Celui născut al tău.
{1 Ta
A 1^ 1^
V V
.T. ST*
IN
\â V V V
fJ
Ta o
RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII LA PAŞTI 371
►X( *X4
v.' o
k! Stih: Măreşte, sufletul meu, pe Cel ce a pătimit de bunăvoie şi a fost Ta
îngropat şi a înviat a treia zi din mormânt.

O, dumnezeiescul, o, iubitul, o, preadulcele Tău glas - căci
'A k>
Ta cu noi ai făgăduit să fii, cu adevărat, până la sfârşitul vea O
►x< cului, Hristoase - pe care ancoră de nădejde avându-1 noi,

credincioşii, ne bucurăm. fA
o Ta
Stih: Hristos, Paştile cele noi, Jertfa cea vie jertfită, Mieluşelul lui
Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii.
fA O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase! O, înţe o
Ta O
lepciunea şi Cuvântul şi Puterea lui Dumnezeu! Dă-ne nouă
»X<i »Xi
să ne împărtăşim cu Tine, mai adevărat, în ziua cea neînse
rată a împărăţiei Tale. Ta
"a
Ectenia mică şi ecfonisul:

Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti şi Ţie slavă
rA i'
Ta înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor. \
Cântăreţii: Amin.
V' “a
Ta
LU MINÂNDA
>X1
Cu trupul adormind, ca un muritor, împărate şi Doamne,
fA
Ta a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi O
moartea pierzând-o; Paştile nestricăciunii, lumii de mân i>Xi
tuire (de trei ori).
Apoi Binecuvântările învierii, glasul al 5-lea: Ta
fA
x< Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.

x*
Soborul îngeresc s-a mirat văzându-Te pe Tine, între cei
fA k>
Ta morţi socotit fiind, şi puterea morţii, Mântuitorule, stricând
x< şi împreună cu Tine pe Adam ridicând, şi din iad pe toţi oft
slobozindu-i.
"a
O Ta
■T.
-T. .T.
'A* V O
i
r. A A A o -T.
V dl dl
dl
o
Ta

K
►X4
k'
O Binecuvântat eşti, Doamne... Ta
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecaţi, o JS£

^ uceniţelor? îngerul, cel ce a strălucit la mormânt, a zis miro-
Ta > nosiţelor: Vedeţi voi groapa şi înţelegeţi că Mântuitorul a ^
K
) înviat din mormânt.
Binecuvântat eşti, Doamne... J rA
o
Foarte de dimineaţă, mironosiţele au alergat la mormân- /
JjK tul Tău, tânguindu-se, dar înaintea lor a stat îngerul şi a zis: gKj
t Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci Apstolilor
Ta
5 spuneţi învierea.
P!
X1
Binecuvântat eşti, Doamne... f(î>)
k'
o Mironosiţele femei, cu miruri venind la groapa Ta, Mân- SŞ
(<5) tuitorule, au plâns; dar îngerul către ele a grăit, zicând: (
r® Pentru ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi? Căci, ca un
gg Dumnezeu, a înviat din mormânt.
X* Slavă..., a Treimii:
k>
închinămu-ne Tatălui şi Fiului Acestuia şi Duhului celui
? Sfânt, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu serafimii strigând: J
ţjsg Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne.
!
k'
Ta
U Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Pe Dătătorul de viaţă născându-L, Fecioară, de păcat pe _
Adam l-ai izbăvit şi bucurie Evei în locul întristării i-ai
dăruit, iar pe cei căzuţi din viaţă i-a îndreptat la aceeaşi Cel gg
ftg ce S-a întrupat din tine Dumnezeu şi om.
x
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule.
'A k'
Ta
Şi, după Binecuvântările învierii, îndată se cântă stihirile Paştilor,
JK) acelaşi glas, în vremea cărora se dă celui răposat sărutarea cea mai de VJg/
pe urmă: (§)
rA
Ta
: O A A A A
O V V V O
CV CV CV CV
V V V V V ^1 V
VI
'i
f>
RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII LA PAŞTI 373 o»
•X1
k* 'i
a Stih: Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă \
de Ia faţa Lui cei ce-L urăsc pe EI. ► 3C-<
Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat, Paştile cele noi \
şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile j o
§2 Hristos-Izbăvitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele ^
o
/ mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile
î raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii. Ti
Stih: Precum se împrăştie fumul şi nu mai este; precum se topeşte

ceara de faţa focului. w'
Ti
Veniţi de la mormânt, femei binevestitoare, şi ziceţi O
SS Sionului: Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale £3

învierii lui Hristos; veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusa- «
<5$ lime, pe Împăratul-Hristos văzându-L ca pe un mire ieşind ^5
>x< din mormânt.
'J Stih: Aşa să piară păcătoşii de Ia faţa Iui Dumnezeu, iar drepţii să se
Ti
veselească. / kl
Mironosiţele femei, foarte de dimineaţă, stând înaintea zg
v mormântului Dătătorului de viaţă, aflat-au înger pe piatră J
/K şezând, şi acela, grăind către ele, aşa a zis: Ce căutaţi pe Cel }
* viu cu cei morţi? Ce plângeţi pe Cel nestricăcios ca şi cum «
ar fi întru stricăciune? Mergând, propovăduiţi ucenicilor i
r O
Lui.
Stih: Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul să ne bucurăm şi să jcS
V.' ne veselim întru ea. fi
Ti
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile! Paştile
cele preacinstite nouă ne-au răsărit! Paştile, cu bucurie unul
® cu altul să ne îmbrăţişăm. O, Paştile, izbăvire de întristare!
Gn Că astăzi, din momânt, ca dintr-o cămară strălucind Hristos,
O»
©j pe femei de bucurie le-a umplut, zicând: vestiţi Apostolilor.
Ti
A A A A A A
V Ti
Oi Oi Oi Oi
V lO V V
o
fi

K
►X1
k>
o Slavă... Şi acum..., glasul al 5-lea:
►X1 Ziua învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe
altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem: fraţilor, şi celor ce ne urăsc
9S pe noi. Să iertăm toate pentru înviere şi aşa să strigăm:
@) Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi
(§) celor din morminte viaţă dăruindu-le.
fA
o Apoi diaconul rosteşte ectenia întreită pentru morţi, iar arhiereul fi
sau preotul citeşte cu glas mare, aproape de cel adormit, rugăciunea:

Dumnezeul duhurilor... şi rugăciunile de iertare cu celelalte cântări şi (g>)
rânduieli (caută-le la pag. 271-274). După aceea se face otpustul I?
l1
\ Paştilor: Hristos, Cel ce a înviat din morţi, cu moartea pe moarte

călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le, adevăratul nostru
Dumnezeu... apoi se zice: întru fericita adormire, veşnică odihnă dă
j Doamne... şi se cântă de două ori Veşnica pomenire..., iar a treia oară Ta
) Hristos a înviat...
fÂ
LA MORMÂNT
Ta Apoi ieşind din biserică, este dus cel adormit la groapă, cântându-se
stihira: Ziua învierii! Şi să ne luminăm... şi Hristos a înviat... Şi este în-
mormântat cu mulţumire şi cu bucurie, zicând cele scrise Ia Rânduiala (
înmormântării mirenilor (caută Ia pag. 278). Se cântă şi troparul: fA
O r.
Pământiile, deschide-te şi primeşte pe cel zidit din tine mai /
figj înainte cu mâna lui Dumnezeu, care acum iarăşi se întoarce la
gg tine, cel ce l-ai născut; că Ziditorul a luat ceea ce a fost după ţg;
ran chipul Său, iar tu primeşte trupul lui, ca pe unul ce este al tău.
►ac*
o Să se ştie că, la înmormântarea pruncilor în Săptămâna Luminată, se r

săvârşeşte slujba de mai sus, cu observaţia că în locul rugăciunii: (
Dumnezeul duhurilor... se va rosti rugăciunea: Doamne, Iisuse
\ Hristoase... (pag. 283) de la Slujba înmormântării pruncilor. De aseme- ^
1
fi
? nea, în locul rugăciunilor finale de dezlegare se va citi rugăciunea aflată
după Evanghelie în cadrul Slujbei înmormântării pruncilor: Doamne,
(§) Cel ce păzeşti pruncii... (pag. 293). (<ă)
fi
fi
/r.
A A A A A
V v
.T.
I Cl V V V ’a' »A Cl
ta k’
l> »1
I
►x<
I »X4
O 'i
Al r>
►x< ►x<
a>
r. Al
oft
TA
fi
Oft Oft
y A’
Ta kl
Oft
EVANGHELII
A’ "A
O CE SE CITESC LA „STÂLPI” fi
Oft
’A EVANGHELIILE ÎNVIERII A'

fi Al
Oft
(1) Oft
A’
Din Sfânta Evanghelie de la Matei Ta
fA
Oft
(28: 16-20)
Ta
fA n vremea aceea, cei unsprezece ucenici au mers în îâ
Galileea, la muntele unde Ie poruncise lor Iisus. Şi, /S
Oft
văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. Şi,
§> apropiindu-Se, Iisus le-a vorbit lor, zicând: Mi s-a dat toată i 'a
@ puterea în cer şi pe pământ Drept aceea, mergând, învăţaţi /;

toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului
ţjg şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte
@ v-am poruncit vouă, şi, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele,
Oft
gy până la sfârşitul veacului. Amin!
TA
o Ta
A A A A A A
Ta
Ta
CV CV A
Vl o V V
V
.1

r< ►.
râ
0 (2)
Din Sfânta Evanghelie de la Marcu
(16: 1-8)
k.’
®
in n vremea aceea, după ce a trecut ziua sâmbetei,
» Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi
|
mM Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să ungă
£
trupul lui Iisus. Şi dis-de-dimineaţă, în ziua cea dintâi a Sv
§
săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mor-
|
mânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra K*
ţk
de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut
că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată. Şi,
W intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea J fA
dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar 2

el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Naza-
Ja rineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul
S unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi /gV
z» lui Petru că merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo
îl veţi vedea, după cum v-a spus vouă. Şi ieşind, au fugit
de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi ^
nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.
u
Ta
(3)
Din Sfânta Evanghelie de la Marcu
(16: 9-20) fA
mmi nceavremea
(I Ta
►X4
aceea, după ce a înviat dimineaţa, în ziua
dintâi a săptămânii, Iisus S-a arătat întâi
%
~u
Ta v— Măriei Magdalena, din care scosese şapte demoni. ®
§§ mer8ând> a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se
Sg anguiau şi plângeau. Iar ei, auzind că este viu şi că a fost
V
Ta
CV
CV CV CV CV CV
IC1 V
V
m
■% A
O
O o
'i
f> I?
O
EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STÂI.PT 377
►X4
x<
5§ văzut de ea, n-au crezut. După aceea, S-a arătat în alt chip, 7$
M la doi dintre ei, care mergeau pe drum, ducându-se la câmp! §j)
© Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au ®
w crezut. La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li
S-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea M
/ inimii lor, căci n-au crezut pe cei care-L văzuseră înviat. Şi (§)
? le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la w
« toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; *
© iar cel ce nu va crede se va osândi. Iar celor ce vor crede, le w
vor urma minunile acestea: în numele Meu, demoni vor o
^ izgoni, în limbi noi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi, chiar ^
j ceva dătător de moarte de vor bea, nu-i va vătăma; peste 5
£ cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. 2
Ss Deci, Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la ^
Jg cer ŞÎ a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, a
v.
au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra împreună >
cu ei şi întărea cuvântul, prin minunile ce urmau. Amin. *
‘a
(4) Ti
►X1 Din Sfânta Evanghelie de la Luca ►x<
fA
(24: 1-12)
IC
r kl
© WM n z*ua cea dintâi a săptămânii, dis-de-dimineaţă,

(|\ au venit femeile la mormânt, aducând miresmele
«S IUI pe care le pregătiseră. Ele au găsit piatra răsturnată &
@ de pe mormânt şi, intrând, nu au găsit trupul Dom-
«§ nului Iisus. Şi, fiind ele încă nedumerite de aceasta,
X iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte stră- Sg
©) lucitoare. Atunci ele, înfricoşându-se, şi-au plecat faţa la @
pământ. Ei însă au zis către ele: De ce căutaţi pe Cel viu
k’
O Ti
.'r sr. w.
Ci Ci Ci
IC
V o 'Jp
!©
378
SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII I1
* între cei morţi? Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă
gg aminte cum v-a spus vouă, fiind încă în Galileea, zicând
1
© că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor
38 păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze. Atunci
© ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui. Şi întorcându-se
iH
© de Ia mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece
jŞ şi tuturor celorlalţi. Iar ele erau: Maria Magdalena, 8
M Ioana, Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care 83
«
© ziceau către Apostoli acestea. Dar spusele femeilor au
părut înaintea lor ca o minciună şi nu le-au crezut. însă
Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt şi, aplecându-se, 1
© a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se
8
în sine de cele întâmplate.
s
83
r2\
(5)
Din Sfânta Evanghelie de la Luca
e
%
^ (24: 12-35)
H \WM n vremea aceea5 Petru, ridicându-se, a alergat la i
© Rip mormânt şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile sin-
lUp gure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de cele
i
83
«£ întâmplate. Şi, iată, doi dintre ucenici mergeau, în 8
fcg
©
aceeaşi zi, la un sat care era departe de Ierusalim ca la
şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Şi aceia vor-
i
83
Sj beau între ei despre toate întâmplările acestea. Şi, pe 8
Kg când vorbeau şi se întrebau între ei, însuşi Iisus, apropi-
indu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau
i
83
Şg ţinuţi ca să nu-L cunoască. Atunci El le-a zis: Ce sunt 8
gg cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în 'i
$$ drumul vostru şi de ce sunteţi trişti? Şi, răspunzând cel
sa
Oi Oi Oi
O Oi
O
V
"a
r> o
EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STÂLPI 379
K3E<I
■X1
al cărui nume era Cleopa, a zis către El: Tu singur eşti

străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el ®
© zilele acestea? Şi El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: «)
r, Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era proroc puter- w
^ nic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a
]
L’
întregului popor, cum L-au osândit la moarte şi L-au \ 'A
\ răstignit arhiereii şi mai-marii noştri. Noi, însă, nădăj- J
Ss duiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, «
cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petre- Jgj
r.
cut acestea. Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au în- O
spăimântat, ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt şi, Sg

V’ negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare >" a
S de îngeri, care le-au spus că El este viu. Iar unii dintre \

» noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuse- «
i seră femeile, dar pe El nu L-au văzut. Atunci El a zis
Ta
v către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să /K
i îs credeţi toate câte au spus prorocii! Nu trebuia, oare, ca «
fâ! Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa? Şi, l' a
I
I
/K începând de la Moise şi de la toţi prorocii, le-a tâlcuit lor, î
j zg din toate Scripturile, cele scrise despre El. Şi s-au 88
; ijg apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că
,I ^ merge mai departe. Dar ei ÎI rugau stăruitor, zicând: ^
| gs Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a /S
, intrat să rămână cu ei. Şi, când a stat împreună cu ei la ag
I @
I
masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a
I dat lor. Atunci s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut;
; dar El S-a făcut nevăzut de lângă ei. Şi au zis unul către §>
altul: Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea ra
j SS pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? Şi, ridicându-se în (j§
"A
I O Ti
I A A A A A A A
r^,
r<2>
380 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII 11

!
*
g|
ceasul acela, sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au
găSit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună 1
© cu ei, care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a
arătat lui Simon. Şi ei au spus cele petrecute pe cale şi cum
a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
nm
(6)
s£
(24: 36-53) £3
n vremea aceea, după ce a înviat din morţi, Iisus a 1
stat în mijlocul ucenicilor Săi şi le-a zis: Pace vouă! I
£3
Sjfe
Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau
că văd un duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi i
© şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inimile voas-
tre? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu însumi
s
sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi I
©
GM
oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi, zicând aces-
tea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Deci, încă
I
S necrezând ei de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi I
©
(Sj
aici ceva de mâncare? Iar ei I-au dat o bucată de peşte
fript şi dintr-un fagure de miere. Şi, luând, a mâncat înain-
£
£3
Şg tea lor. Apoi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am i
© grăit către voi, fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se i
£3
©j
eK
împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui
Moise, în proroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea
ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi
si
@j aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze din morţi a
Şk treia zi şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa, I
ra)
gn
spre iertarea păcatelor, la toate neamurile, începând de la
Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi, iată, Eu trimit
f
i
kj
i m O
A
V V Ol V V V
k:
lI
fi
EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STÂLPI 381 o»

►X*
2Şj peste voi făgăduinţă Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetatea v5>
Ierusalimului, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi Sw
© i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a ©
75? binecuvântat. Şi, pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei
pe şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors (§2
j
k.'
în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în fA
c templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin. Ta
►;
fi
(7) k>
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan ii
io
(20: 1-10)
k’ WM n ziua cea dintâi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe ÎS
când era încă întuneric, Maria Magdalena a venit gj?
HJIj la mormânt şi a văzut piatra ridicată de pe mor- gs
Ta
mânt. Atunci a alergat şi a venit Ia Simon-Petru şi la S&
celălalt ucenic, pe care-I iubea Iisus, şi Ie-a zis: Au luat /S
pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus. Deci, g§5
k.’
au ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt. Şi î ’Â
cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând /

•2
înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi Ia gS
Ta
mormânt. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, ®
dar n-a intrat. A sosit după el şi Simon-Petru şi a intrat (|)
în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos, iar mahrama,
care fusese pe capul Iui Iisus, nu era pusă împreună cu &
giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc. Atunci gg
® a intrat şi celălalt ucenic, care sosise întâi la mormânt, şi «S
fi? a văzut şi a crezut. Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus ^
fe) trebuia să învieze din morţi. Şi s-au întors ucenicii iarăşi fin
ftă la ai lor. © J
k>
Ta
O
■T. ■T. 'i Ta
A
C1 V rA^ oi
Ol
sr4 PV .T.
IV
VI V 1?
'i .1
Ti SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII
382 K r<
►X<
'i
k3 (8)
Din Sfânta Evanghelie de la loan
(20: 11-18)
"J
n vremea aceea, Maria stătea afară, lângă mor- <2?
Ti
►X< 1
a mânt, plângând. Şi, pe când plângea, s-a aplecat
spre mormânt şi a văzut doi îngeri în veşminte \ rA
3S albe, şezând unul către cap şi altul către picioare, unde 5

@ zăcuse trupul lui Iisus. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce
@ plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Au luat pe Domnul Jg/
Ti meu şi nu ştiu unde L-au pus. Zicând acestea, ea s-a
întors şi L-a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este ^
© Iisus. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? ©
78 Iar ea, gândind că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă
L-ai luat Tu, spune-mi unde L-ai pus şi eu îl voi ridica.
Iisus i-a zis: Mărie! Iar ea, întorcându-se, I-a zis gy
W evreieşte: Rabuni! (adică, învăţătorule). Iisus i-a zis: Nu jzsJ
© te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. f
© Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi (
78 Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.
să Şi a venit Maria Magdalena, vestind ucenicilor că a
© văzut pe Domnul şi acestea i-a spus ei.
Ti ,1
(9)
Din Sfânta Evanghelie de la loan
k>
o
(20: 19-31) Ti
| n ziua cea dintâi a săptămânii, fiind seară şi uşile ®

I fiind încuiate, acolo unde erau adunaţi ucenicii de
Ti
fi
1 frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijlocul lor şi
le-a zis: Pace vouă! Şi, zicând acestea, le-a arătat mâinile (op
şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzându-L pe jvŞs
rA
o Ti
Oi Iţi Oi Oi Oi Oi Oi O
O C* V î
A
fJ I?
O
fj
<*S Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum Ti
să M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi,

© spunând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh k)
Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, şi
Bă cărora le veţi ţine vor fi ţinute. însă Toma, unul dintre
© cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când 'A
7V a venit Iisus. Deci, i-au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut Ti
să pe Domnul! Dar el Ie-a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile

■
«•(
© Lui semnele cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în sem- W’
y$> nul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, O
Să nu voi crede. Şi, după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi X<
© înăuntru, şi Toma era împreună cu ei. Şi a venit Iisus, ’â
uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Ti
să Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi

© mâinile Mele, şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea, şi w'
nu fi necredincios, ci credincios. A răspuns Toma şi I-a li
Să zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru

© că M-ai văzut, Toma, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut 'A
«îs? şi au crezut! Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi multe Ti
să alte minuni, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar

© acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul
% Iui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui. O
o»
(10)
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan 'a
o Ti
(21: 1-14)
n vremea aceea, după ce a înviat din morţi, Iisus S-a
fA
arătat iarăşi ucenicilor la Marea Tiberiadei; şi S-a o
arătat aşa: Erau împreună Simon-Petru şi Toma,
j cel numit Geamănul, şi Natanael, cel din Cana Galileei,
fA
Li Ti
Oi Oi Oi Oi Oi Oi
O
jr. 9^ Ci
Ci
Ci
iC ^c o V V Sus
o I?
'i
fi SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII
384
►X
% şifiiiluiZevedeu şi alţi doi dintre ucenicii Lui. A zis către ei

S
© Simon-Petru: Mă duc să pescuiesc. Şi i-au zis ei: Mergem şi
noi cu tine. Şi au ieşit şi s-au suit în corabie, dar în noaptea
i^
aceea n-au prins nimic. Iar, când s-a făcut dimineaţă, Iisus a
© stat la ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Iisus. Deci le-a zis
j
© Iisus: Fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare? Ei I-au răs-
puns: Nu avem. Iar El le-a zis: Aruncaţi mreaja în partea 5
K3 dreaptă a corăbiei şi veţi afla. Deci, au aruncat-o şi nu mai jS
puteau s-o tragă de mulţimea peştilor. Atunci, ucenicul acela, d
pe care-1 iubea Iisus, i-a zis lui Petru: Domnul este! Deci ă
©) Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci (c
© era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă. Iar ceilalţi ucenici au
S venit cu corabia, căci nu erau departe de ţărm, ci la două Ş
© sute de coţi, trăgând mreaja cu peşti. Deci, când au ieşit la g
® ţărm au văzut jar întins şi peşte pus deasupra şi pâine. Iisus g
ţg le-a zis: Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum. Simon- §
i
©) Petru s-a suit în corabie şi a tras mreaja la ţărm, plină de
gs peşti mari: o sută cincizeci şi trei şi, deşi erau atâţia, nu s-a g
rupt mreaja. Iisus le-a zis: Veniţi de prânziţi. Şi niciunul din- &
(ct tre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că £
m este Domnul. Deci, a venit Iisus şi a luat pâinea şi le-a dat lor, g
; de asemenea şi peştele. Aceasta este, acum, a treia oară când Sj
! /§\ Iisus S-a arătat ucenicilor Săi, după ce a înviat din morţi.
: X
■
(11) rc
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan fj
(21: 14-25)
►x
fj m n vremea aceea, S-a arătat Iisus ucenicilor Săi,

după ce a înviat din morţi, şi a zis lui Simon-Petru:
g
§
!
fi
jSj
ÎS
___Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât
aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc.
g
rc
o Ti
CV CV CV CV
; V ’Â1 V
o
i
j
r
1
CV A .T. t^ CV o
Ci V V V o V
k>
0
Ta 0
’A
<zS Zis-a Iui: Paşte mieluşeii Mei! Iisus i-a zis iarăşi, a doua
sg oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? EI I-a zis: Da,
Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte k.'
■
oile Mele! Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona,
Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă
\ iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te 'a
Ta
J iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele! Adevărat, adevărat
£& zic ţie: Când erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai KjC*
«sg unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile
tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti. Iar
gjj aceasta a zis-o, însemnând cu ce fel de moarte va prea-
slăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, spunând aceasta, i-a zis: Ta
'A
»X4
Urmează Mie! Dar, întorcându-se, Petru a văzut venind
după el pe ucenicul pe care-1 iubea Iisus, acela care la
Cină s-a rezemat de pieptul Lui şi I-a zis: Doamne, cine o
© este cel ce Te va vinde? Pe acesta, deci, văzându-1, Petru a
© zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? "a
Zis-a lui Iisus: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi Va
I
Sk veni, ce ai tu? Tu urmează Mie! De aceea a ieşit cuvântul
:
acesta între fraţi, că ucenicul acela nu va muri, dar Iisus
;
Ta
nu i-a spus că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca acesta să ră- kl
5j? mână până voi veni, ce ai tu? Acesta este ucenicul care !
; mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea, şi ştim "a
Ta
I' că mărturia Iui e adevărată. Dar sunt şi alte multe

: v j lucruri pe care Ie-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris
: !
! cu de-amănuntul, socotesc că lumea aceasta n-ar o
i cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin.
:
• y "a
O Ta
I O Ci Ci ir, Ci Ci Ci
c V Ta
~A?
A
A
V
Ta
V O
o
fj
r< SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII VS
386 ►a*
►X4 €
râ
O alte evanghelii
C-
x care pot fi citite ca adaos la „stâlpi”, ►
c-
"a
precum şi în drum spre locui de înmormântare
i
a
I
(i) fii
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan
i r.
(5: 17-24)
K
X"
g™| is-a Domnul către iudeii care veniseră la El: Tatăl
i.
Ta
“a
Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez. Deci, pen- <£
x* lÛl tru aceasta căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, (gj
W
nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că
JS zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, facându-Se pe Sine ®
hd deopotrivă cu Dumnezeu. A răspuns, deci, Iisus şi le-a *
zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă Sp
feS nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci
rcjj cele pe care le face Acela, pe acestea le face şi Fiul întoc-
mai. Pentru că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte ®
© face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca gy
© voi să vă miraţi. Căci, precum Tatăl înviază pe cei morţi fâ)
7 şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui voieşte. Tatăl nu
^ judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, ca toţi sg
\ să cinstească pe Fiul precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu V
î cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte nici pe Tatăl Care L-a ri
trimis. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă «
Sg cuvântul Meu şi crede în Cel Care M-a trimis pe Mine Sg
fort are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din
X4
gS moarte la viaţă.
Ta
^1 Oi r. Oi Oi Oi Oi Oi
ii
Ta A A
Ci V
O
fi

►X<
k'
(2) fi
►X1 Din Sfânta Evanghelie de la Ioan I>X4
’â (6: 40-44)
O
js.a Domnul către iudeii care crezuseră în El: Aceasta
x< G& este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi ^
kl
4§yj crede în El să aibă viată veşnică, iar Eu îl voi învia «Sg
în ziua cea de apoi. Deci, iudeii murmurau împotriva /§)
►>&
Lui, fiindcă zisese: Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer.
fi
'i Şi ziceau: Oare nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu şi
ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa? Cum spune El /|)
acum: M-am coborât din cer? Iisus a răspuns şi le-a zis: Y*
k'
O
Nu murmuraţi între voi. Nimeni nu poate să vină la i “a
Mine, dacă nu-1 va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl \

►x<
voi învia în ziua cea de apoi.
'a
i
I
fi
(3)
i
k’ (12: 16-21)
rcjyj is-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit
Ev® din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi §8
Ta
'A
face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis:
►x
Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele şi mai mari le fa)
voi zidi şi voi strânge acolo toate roadele şi bunătăţile mele; fa)
k’
li
şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse
«1
pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. (§)
Insă Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte vor cere gS
Ta
fA
de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa Sg
se întâmplă cu cel ce^şi adună comori pentru sine însuşi şi
•X" oft
nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.
’A
o Ta
Oi Oi Oi Oi Oi Oi
O
-T-
A
h
Ta

K
►X<
k'
(4) fi
Din Sfânta Evanghelie de la Matei

fj (22: 23-33) L’
Ta
n vremea aceea, s-au apropiat de Iisus saducheii,

►x<
M
m
cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat, zi-
"kv când: învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare Sn
(|) neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi gy
să ridice urmaşi fratelui său. Deci erau la noi şapte fraţi;
Şg şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a
lăsat pe femeia sa fratelui său. Asemenea şi al doilea şi al
treilea, până la al şaptelea. în urma tuturor a murit şi
® femeia. La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi rA
wy femeia? Căci toţi au avut-o de soţie. Răspunzând, Iisus

® le-a zis: Vă rătăciţi, neştiind Scripturile, nici pu-terea lui
Şg Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se
ra) mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre
Kfi învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de
Dumnezeu, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi
® Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu
© nu este Dumnezeul morţilor, ci al celor vii. Iar mulţimile,
gg ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.
(5)
O
(24: 27-33; 42-51)
is-a Domnul ucenicilor Săi: Precum fulgerul iese gS
Ta
de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi
venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo
se vor aduna vulturii. Iar, îndată după strâmtorarea
k> rA
Ta
A A A A A O
.T.
A .T. O O
o V V O
O k.'
kt

►X< tX11
Şv acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da w

® lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile *
cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul
Ta
Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului
gg şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu Sg
k' { putere şi cu slavă multă. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu > rA
i sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui 2

îjR din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la *
<3 celelalte margini. învăţaţi de la smochin pilda: Când
mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaş-
teţi că vara este aproape. Asemenea şi voi, când veţi /|\
Şg vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, Ia uşi. Pri- ig
(g) vegheaţi, deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. fev)
Aceea cunoaşteţi, că dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă gjj
din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se ®
@) spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata, că, în ceasul în care @
© nu gândiţi, Fiul Omului va veni. Cine, oare, este sluga @
«S credincioasă şi înţeleaptă, pe care a pus-o stăpânul peste Sa
© slugile sale, ca să le dea hrană la timp? Fericită este ®
(g) sluga aceea pe care, venind stăpânul său, o va afla fa- fâ)
când aşa. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o
va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima ®
sa: Stăpânul meu întârzie! şi va începe să bată pe cei ce ©
slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii, va î*
nk veni stăpânul slugii aceleia, în ziua când nu se aşteaptă şi §2
în ceasul pe care nu-1 cunoaşte, şi o va îndepărta din
r.
dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi
Sg plângerea şi scrâşnirea dinţilor. X<
k' ‘a
O Ta
A A A A A
Ta
Ci Ci Ci Ci A
^1
O
fÂ
Ta

►X" K
k>
O
(6)
'J (6: 22-33)
Ta
is-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; •*
dacă va fl ochiul tău curat, tot trupul tău va fi
o luminat. Iar dacă va fi ochiul tău rău, tot trupul
(|) tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este
întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! Nimeni nu
x poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî
©) şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt
îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui
mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru su-
© fletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu
ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât
ţg hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului,
©) că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, O
g» şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi
cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijin-
du-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbră-
căminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpu-
lui cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun
0 vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a
© îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpu-
lui, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, ri
(Sg Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult

pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spu-
nând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom
0 îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc pă-
(S) gânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de
rA
O
r. CV Oi O» A
A A
O io IO V
Ci Ci Ci Ci Ci
:
i
l
\
'Ci O
0 k'
Ta kl
I EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STÂLPI 391
i
►x< ►x*
I
i
i
*5 ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi drep-
I Xjz tatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.
I
k'
l r<
(7)
►x* Din Sfânta Evanghelie de la Ioan
k’ (6: 48-54) "a
o Ta
Mg |Hpl is-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: Eu

sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană ^
“
Ta UQ în pustie şi au murit. Pâinea care se coboară din ŞŞ
cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. @
Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine
}& mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea Sg
(§) pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. ra)
© Deci, iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta
să ne dea trupul Său ca să-l mâncăm? Şi le-a zis Iisus:
@) Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul
Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea (®j
® viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele
(fiS Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. fey
Ta
fA (8) k'
kl
►x< ►x<
(14: 1, 12-15)
|f|l| n vremea aceea a intrat Iisus, într-o sâmbătă, în ®
'K casa une*a d*nfre căpeteniile fariseilor, ca să
j MJa mănânce pâine; şi a zis celui care-L chemase: Când j|S
faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe
gy fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu @
(5y cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine şi să-ţi fie ca /jS
rA
o Ta
A A A A A A A
O V V V Ta
Oi Oi pî Oi Oi Oi
V V O V
V
“a c
.1
fi

^X*1
>.
fA
«v răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe 7

© neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi, că ei nu »
© pot să-ţi răsplătească, ci ţi se va răsplăti la învierea jf
fi drepţilor. Şi, auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu î
^ El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în îm-
părăţia lui Dumnezeu!
Tâ
0
(9)
li Ti
'j Din Sfânta Evanghelie de la Matei
(25:31-46)
.s
Jl
1 is-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava

o
w, 1 Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe
i*
Iy tronul slavei Sale. Si se vor aduna înaintea Lui (&)
fâs toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum (g)
Şg desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreap-
©) ta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice împăratul (og
celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, (g)
moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea
lumii; că flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat gg
® am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi pri-
Şg mit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi
@) cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci
gS drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am
Şg, văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să
@ bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gg
r® gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau Sg
ţjg în temniţă şi am venit la Tine? Iar împăratul, răspunzând,
@) va zice către ei: Adevărat zic vouă: întrucât aţi făcut unuia gig
fâs dintre aceşti fraţi ai Mei preamici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci
ri
o Ta
A A A A A
o V
I
r* Oi Oi Oi Oi Oi
Of V V
O O
Ta

►x* •X1
5§ va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de Ia Mine, w

8S blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este pregătit diavolu- sS
© Iui şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să ©
% mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am vi
v§2 fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi

@7 în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, ©
<zsî zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat,
sg sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am sz
© slujit? El însă Ie va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: ©
întrucât nu aţi făcut unuia din aceştia prea mici, nici Mie «zS
§2 nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar ^
© drepţii la viaţă veşnică. 'a
O Ta
(10)
rj
(5: 42-48) ki
is-a Domnul: Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la

cel ce voieşte să se împrumute de Ia tine, nu întoarce
faţa ta. Aţi auzit că s-a zis: Să iubeşti pe aproapele
j) tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Iar Eu vă zic vouă: Iubiţi @)
S pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cel ce vă blestemă,
ţ faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă ^
j) vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui @
rt din ceruri, că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste
J cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei
J nedrepţi. Căci, dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată
§ veţi avea? Oare nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi, dacă ga
4 îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare
y nu fac şi păgânii acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, pre-
5 cum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.
fA
Ti
Ci Ci Ci Ci Ci
V V TA Ti
fi
394
SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII i
i
(ii)
Din Sfânta Evanghelie de la Matei i*3
(13: 44-54)
is-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este împărăţia i
cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care,
găsind-o un om, a ascuns-o, şi, de bucuria ei, se duce
i£3
® şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Iarăşi este I
m
m
asemenea împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută
mărgăritare bune. Şi, aflând un mărgăritar de mult preţ, 1f>
«g
5S
s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.
Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod
aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti. Iar când
1
® s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi, şezând, au ales în i
gS
zg
vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Aşa va
fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei
h>x<
gjv
gs
răi din mijlocul celor drepţi. Şi îi vor arunca în cuptorul
cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Aţi
înţeles toate acestea? Ei au răspuns: Da, Doamne. Iar El
1W
»[
9X
le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre
împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar,
s
s» care scoate din vistieria sa lucruri noi şi lucruri vechi. Iar, 1
după ce Iisus a sfârşit aceste pilde, a plecat de acolo. Şi,
® venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor.
(12) 1
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan i
fo)
w
(8: 51-59)
IflO *s"a ®omnul către iudeii care veniseră atunci la El: i
%
S FM êvara*> adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva
©
gS
\LSjj cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. însă
iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam i
i
r. A
li?
O k>
Ta O
EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STÂLPI 395 oft
►X1
k' o
kl
a murit, de asemenea şi prorocii; şi Tu zici: Dacă cineva Ta
va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac. Nu

'a
cumva eşti Tu mai mare decât Tatăl nostru Avraam, care
Ta a murit? Şi au murit şi prorocii. Cine Te faci Tu a fi? o
Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine însumi,
I?
slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slă rÂ
veşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru. Şi Ta
x< nu L-aţi cunoscut, dar Eu îl ştiu; şi, dacă aş zice că nu-L

fA
ştiu, aş fi mincinos, asemenea vouă. Ci îl ştiu şi păzesc
Ta
cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros
Oft să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat. Deci au zis 0£t
iudeii către El: încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe fA
Avraam? Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu Ta
Oft sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Deci, au luat pietre Oft
•a
ca să arunce asupra Lui. Dar, Iisus S-a ferit şi a ieşit din
Ta
templu şi, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo. O
K Oft
(13)
tâ
Din Sfânta Evanghelie de la Matei Ta

!
Oft
(12:30-37) Oft
I
I
Ta
rA
is-a Domnul: Cine nu este cu Mine este împotriva kl
Oft
iVfl! Mea, şi cine nu adună cu Mine, risipeşte. De aceea vă Oft
zic: Orice păcat şi orice blasfemie se va ierta oame
k>
o nilor, dar blasfemia împotriva Duhului nu se va ierta. Ta
fA
Oft
Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va
Oft
ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt,
Ta
’A
nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să k>
o
Oft
fie. Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori Oft
spuneţi că pomul este rău şi rodul lui e rău, căci după
“A
O Ta
Ci A A A
Oi Oi Oi Oi Oi Oi
V V O
'i 10
fi
396 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII [G

^X1
(G
*S roade se cunoaşte pomul. Pui de vipere, cum puteţi să
8» grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi? Că din prisosul
© inimii grăieşte gura. Omul cel bun din comoara lui cea f<?:
Ti bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău din
^ comoara lui cea rea scoate afară cele rele. Vă spun că £
%
x$
'/ pentru orice cuvânt deşert, pe care-1 vor rosti, oamenii
j ? vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale
« vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fii osândit.
Ta
"a (14)
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan
(12: 24-26; 35-36) fî
is-a Domnul către ucenicii Săi: Adevărat, adevărat
o J zic vouă că, dacă grăuntele de grâu, când cade în
pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va
\ muri, aduce multă roadă. Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va
Ti ? pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va
păstra pentru viaţa veşnică. Dacă-Mi slujeşte cineva, a
jg) să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fî şi slujitorul
Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. Deci
© le-a zis Iisus: încă puţină vreme Lumina este cu voi.
■
© Umblaţi cât aveţi Lumina, ca să nu vă prindă întunericul.
Ti Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât
@) aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. a
(15)
_ (12:32-40)
jpîl is-a Domnul: Nu te teme, turmă mică, pentru că
Ti
Tj
Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia,
X<
faj Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă a
pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în
O
A A A A
Ca w^ .T.
O rr. Ca Ol
o V V
’A k.'
Ta c
EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STÂLPI 397 i>Xi
l' ’A
ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. Ta
Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima ■x*

’a
voastră. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voas v>
Ta tre aprinse; fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe
stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă, ca, venind
şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericite sunt slugile ace
I
lea pe care, venind, stăpânul le va afla veghind. Ade Ta
’A
I vărat zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi,

apropiindu-se, le va sluji. Fie că va veni la straja a doua,
I
fi
fA
fie că va veni la straja a treia, şi le va găsi aşa, fericite k'
O
sunt acelea. Iar aceasta să ştiţi, că, de ar şti stăpânul
casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se
V.’ spargă casa. Deci şi voi fiţi gata, că, în ceasul în care nu Ta
’A
gândiţi, Fiul Omului va veni.

fX* K
(16)
fA k’
Ta
Din Sfânta Evanghelie de la Ioan o
(11: 1-45)
k'
STS| n vremea aceea era bolnav un oarecare Lazăr din Ta
'A
Ix*
Betania, satul Măriei şi al Martei, sora ei. Maria era x<
yjy aceea care a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters
fi
’A
picioarele cu părul capului ei, iar fratele ei, Lazăr, era bol k’
►x<
nav. Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel ►x<
pe care îl iubeşti este bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis:
k’
Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dum Ta
’A
nezeu, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. Şi

■X4 ►X<
iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. Când a auzit,
fi
’A
deci, că Lazăr este bolnav, Iisus a rămas două zile în locul k>
o
»x«
în care era. Apoi a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în !
x*
Iudeea. Ucenicii I-au zis: învăţătorule, acum căutau iudeii “
o
O Ta
A A A A A A
o Ta
V rjir
;
.Y.
1^ STj A
Ol V
Ol
i O
fi
398 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII vi

OQ1
€
ŞS să Te ucidă cu pietre, iar Tu iarăşi Te duci acolo? A răspuns 55
Să Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă pe
© umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumi- «
fi na acestei lumi; iar dacă umblă cineva noaptea, se îm-
^ piedică, pentru că lumina nu este în el. A zis acestea, iar pe
i)
/ după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; vj
C Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă Kj
a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea
gţ lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă. Insă
Ti
atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit. Şi Mă «
^5 bucur pentru voi, ca să credeţi, că n-am fost acolo. Deci, să
( mergem la el. însă Toma, care se numeşte Geamănul, a zis Jt*
Sj celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu El. Deci, ÎS
* venind, Iisus l-a găsit (pe Lazăr) pus de patru zile în mor-
$4 mânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cinci-
r.
sprezece stadii. Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi /gi
Maria, ca să le mângâie pentru fratele lor. Deci Marta, >§
o { când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar «Sg
5 Maria şedea în casă. Şi a zis Marta către Iisus: Doamne, ©
dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar şi acum
Sg ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va Sg
da. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. Marta I-a zis: Ştiu că (g
va învia la înviere, în ziua cea de apoi. Şi Iisus i-a zis: Eu
sunt învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va «g
0 muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri ^
în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am
ig crezut că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit §
@) în lume. Şi zicând aceasta, s-a dus şi a chemat pe Maria, (g
(S) sora ei, zicându-i în taină: învăţătorul este aici şi te cheamă. (§
O Ta
A 1% Oi Oi Oi Oi ■O Oi
Oi
O
V V
'i k1
kl
fi
EVANGHELIILE CE SE CITESC LA STÂLPI 399 oi»
Când a auzit aceea, s-a ridicat degrabă şi a venit Ia EL Şi îXj

ij Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâm- pa
y pinase Marta. Iar iudeii care erau cu ea în casă şi îi spuneau ©
Ti £ cuvinte de mângâiere, văzând pe Maria că s-a ridicat de- O
2 grabă şi a ieşit din casă, au mers după ea, socotind că a ple- ©

g cat la mormânt ca să plângă acolo. Deci Maria, când a venit ©
şJ unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicân- 7©
S du-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. ©
9 Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veni- ©
Ti £ seră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat ^
2 întru Sine. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, ©
V vino şi vezi. Şi a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată, cât ©
V de mult îl iubea. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea oare 73?
1
3 Acesta, Care a deschis ochii orbului, să facă aşa ca şi acesta ©
I 9 să nu moară? Deci, suspinând iarăşi Iisus întru Sine, a mers ©
Ti p la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era aşezată pe ea. 3K
I
y Iisus a zis: Ridicaţi piatra! Marta, sora celui răposat, I-a ©
I
I
1
y zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. Iisus i-a zis: ©
o Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui
5 Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ©
9 ochii în sus şi a zis: Părinte, îţi mulţumesc că M-ai ascultat. ©
Ti ? Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea
I
ij y care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Şi ©
k*
j) zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! ©
5 Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi Ia mâini cu fâşii de
K
3 pânză, iar faţa lui era înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: ©
^ Dezlegaţi-1 şi lăsaţi-1 să meargă. Deci, mulţi dintre iudeii jj|/
Ti > care veniseră la Maria şi care văzuseră ce a făcut Iisus, au
% crezut în El. i-X1
Ti
Oi Oi
Oi Oi Oi fi
V V o* V
V
.
A A
o o
O
Ci I?
i
•i
fi SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII
400
►X
îndrumări privind citirile de la priveghi

§
r.
O
C
1 >•
x în serile ce preced înmormântarea, la căpătâiul răposaţilor, Q=
i
Sî potrivit tradiţiei Bisericii Ortodoxe, se fac citiri biblice. Dacă £
fejj răposatul este episcop sau preot, preoţii vor citi din Evanghelie şi (c
!
z§v vor rosti Ectenii. Dacă răposatul este diacon, monah sau mirean, g
i Ml i se va citi Psaltirea. în Săptămâna Luminată, în locul Psaltirii se a
/gS citeşte Apostolul. £
►x<
La citirea Psaltirii, după fiecare Catismă, se rosteşte pentru
\ cel adormit în Domnul, următoarea rugăciune:
r>
|i : Pomeneşte, Doamne, Dumnezeul nostru, pe cel ce a ador- K
>x<
mit întru credinţă şi întru nădejdea vieţii veşnice, pe robul (o
3R Tău, fratele nostru (N), şi, ca un bun şi iubitor de oameni, 5
© Cel ce ierţi păcatele şi pierzi nedreptăţile, slăbeşte, Iasă şi fe
(g) iartă toate greşelile lui cele de voie şi cele fără de voie, p
SS izbăveşte-1 pe el de chinul cel veşnic şi de focul gheenei, şi-i dă £
©) lui împărtăşire de bunătăţile Tale cele veşnice, pregătite celor
©) ce Te iubesc pe Tine; că de a şi greşit, însă nu s-a depărtat de 5
efe la Tine, şi fără de îndoială a crezut în Tine, Dumnezeu Cel în ă
: © Treime slăvit: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, şi pe Tine Te-a g
mărturisit Unime în Treime, şi Treime în Unime, cu p
:
x preaslăvire, până la cea de pe urmă a sa suflare. Pentru £
©) aceasta, milostiv fii robului Tău, şi credinţa pe care a avut-o K
; @)\ în Tine, alături de faptele lui bune să o socoteşti, şi cu Sfinţii fa
Tăi ca un îndurat să-l odihneşti, că nu este om care să fie viu 5
(§) şi să nu greşească, numai Tu singur eşti fără de păcat, şi drep- fe
rSj tatea Ta este dreptate în veac. Că Tu eşti Dumnezeul milei şi p
al îndurărilor şi al iubirii de oameni, şi Ţie slavă înălţăm, £
i ©) Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii ^
! rcS vecilor. Amin. <5
Ta
O
A A A A
i? ii? V
I
.T.
î g w* «k
L'
O
Ta o
; »x<
i ii
■1 58?
/Al
■
■ fi
I Ta
►ac< »yc*
i « RÂNDUIALA PARASTASULUI Ta
1
o» OC-I I
Mergând preotul unde este pregătită coliva şi cădind-o cruciş, zice:
I Ta
fA
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi v>
ii
(§) pururea şi în vecii vecilor,

l-X1
l) Citeţul: Amin. Şi citeşte Psalmul 90: Cel ce locuieşte întru ajutorul
v' i Celui Preaînalt... (pagina 244). Şi îndată preotul (diaconul, dacă este) “A
J rosteşte Ectenia mare pentru cei răposaţi: Ta

\
■X1 Cu pace, Domnului să ne rugăm.
’A Strana: Doamne, miluieşte.
Ta li
Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor

2K noastre, Domnului să ne rugăm.
w'
o
Pentru iertarea greşelilor celor ce întru fericită adormire Ta
fA
s-au mutat, Domnului să ne rugăm.

O»
Pentru pururea pomeniţii robi ai lui Dumnezeu (N) şi
pentru toţi cei din veac adormiţi întru dreapta credinţă: ii
@) ctitori ai acestui sfânt lăcaş, rudenii ale noastre şi drept-

►x*
©) slăvitori creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni; pentru
*A
odihna, liniştea şi fericirea lor, Domnului să ne rugăm. Ta
>X| x<
fA
La pomenirea Eroilor, se va rosti şi cererea aceasta: w'
fi ii
Pentru odihna sufletelor fericiţilor întru adormire eroi,
gSc ostaşi şi luptători români din toate timpurile şi din toate ►x<
V
O Ta
;
A A A A A A A
V
¥^
CV
o V V o V
!; u
fi
402 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII K

:<=
t£j(i
i :<=
{
<£ locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în 7?
| . © închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei ortodoxe stră- v5
i
© moşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea, unita- J(B
tea şi demnitatea poporului român, Domnului să ne rugăm.
0» >z
e
o Pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea ;
;
(6) fără de voie, Domnului să ne rugăm.
!
"a
Pentru ca neosânditi să stea la înfricoşătorul scaun al \
Ta
slavei lui Hristos, Domnului să ne rugăm. î
;
ypZ*
6
Pentru cei ce plâng şi se chinuiesc, şi pentru mângâierea
lor cea de la Dumnezeu, Domnului să ne rugăm. Ta
Pentru ca să îndepărteze de la ei toată durerea, întris- $

£ tarea şi suspinul şi să-i sălăşluiască unde străluceşte lumina j
Ti
? feţei lui Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.
x* Ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele lor în loc
I
i ^ luminat, în loc de verdeaţă, în loc de odihnă, unde toţi ;
:
: (§) drepţii sălăşluiesc, Domnului să ne rugăm.
u
Pentru ca să fie izbăviţi ei şi noi de chinul cel veşnic,
Ti
Domnului să ne rugăm.
I
x* Apără, mântuieşte, miluieşte şi odihneşte sufletele
§£ adormiţilor robilor Tăi, Dumnezeule, cu harul Tău. Ti
x Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi iertarea ©

Ii ) păcatelor lor cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată @
Ti
viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
X1
Strana: Ţie, Doamne.
o Ti
CJI o o ^1
Ci Ci r. STA
V & O
I
Oi A Ol
Oi Oi Oi
VI IO VI
o io
k>
fi
RÂNDUIALA PARASTASULUI kl
i£)£< 403
►x<
k'
ii
Preotul rosteşte ecfonisul: Că T\i eşti învierea şi viaţa şi %>
odihna adormiţilor robi ai Tăi, Hristoase Dumnezeul nostru,
"â
şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al ®
Ta
Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă ^
făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
k’
A Strana: Amin. Şi cântă Aliluia (de trei ori) pe glasul al 8-lea, zicând
aceste stihuri:
Stih 1: Fericiţi sunt cei pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
fA k'
Ta Stih 2: Şi pomenirea lor din neam în neam.
Stih 3: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va JSJ
moşteni pământul.
k' "A
Ta
Apoi aceste Tropare, glasul al 8-lea:
Cel ce, prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni
I
Ta
fA toate le chiverniseşti şi ceea ce este de folos tuturor le âjj
I
dăruieşti, unule Ziditorule, odihneşte, Doamne, sufletele @
I adormiţilor robi ai Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre
O O
I
I Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru (de două ori). Ta
1 ►3C-I
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei:
■ Ta
fÂ
Pe tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine-primită
I către Dumnezeu, pe Care L-ai născut, Născătoare de ®
►an
Dumnezeu nenuntită, a credincioşilor mântuire. (T
k’ "a
O Urmează Catisma a 17-a în două stări, la sfârşitul căreia se cântă: 7
►an Binecuvântările pentru cei răposaţi, glasul al 5-lea cu stihul:
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale! Ceata fâ)
fA
Ta sfinţilor a aflat izvorul vieţii..., toate pe rând, până la sfârşit (caută-Ie la yl
înmormântarea mirenilor, pag. 257-258). Apoi diaconul rosteşte (§)

►X4
Ectenia întreită: (§)
k* fA
O Ta
Ci Ci r-j Ci .v.
Ci
V V V Ta
TA Oi Oi Oi Oi
Za
*A IO
Ta
404 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII §

Oi
►X1
i o
o Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, ne y£
® rugăm Ţie’, auzi-ne şi ne miluieşte. v£
Oi
! (5
Strana: Doamne, miluieşte (de trei ori).
& W'
Ta
încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiţilor robi /
<z
Sg ai lui Dumnezeu (N) şi pentru ca să li se ierte toată greşeala \<£
cea de voie si cea fără de voie.
flv 5 Ta
5
■
La pomenirea eroilor, se va rosti cererea aceasta: (5
:
Ta încă ne rugăm pentru odihna sufletelor fericiţilor întru
"A
a
:ii (3) adormire eroi, ostaşi şi luptători români din toate timpurile M
i
fâ) şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, (g
!l în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei şi a credin- 5
(§) ţei ortodoxe strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru (g
@ libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român, şi pen- &
ii
tru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără 4
; Jg) de voie. Jc
a
Ca Domnul Dumnezeul nostru să aşeze sufletele lor unde g
iŞS drepţii se odihnesc. (c
:::
: Ta
“a
Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi iertarea <Nj
1! păcatelor lor, de la Hristos, împăratul cel fără de moarte şi g
K
^ Dumnezeul nostru, să cerem. :c
O
Domnului să ne rugăm. Ta
Strana: Dă, Doamne. Doamne, miluieşte.

i Preotul zice rugăciunea: Dumnezeul duhurilor... şi îndată ^
:
ecfonisul: Că Ta eşti învierea şi viaţa şi odihna...
vW După aceea, se cântă Sedelnele, glasul al 5-lea: Odihneşte, Mântui- (JC
torul nostru, cu drepţii pe robii Tăi... (
O Ta
O .T.
O ,-1 A A
o w* 'j?
^1 o
r* Ci Ci Ci
Ci
iC V Za »c V V
k'
o
ri
RÂNDUIALA PARASTASULUI 405
►x<
w*
Ll Urmează [Psalmul 50 şi Canonul, sau numai] Irmoasele al 3-lea şi
al 6-lea: Nu este sfânt..., Marea vieţii... Condacul, glasul al 8-lea: Cu ►X*
Sfinţii odihneşte, Hristoase... Icosul: Tu singur eşti fără de moarte...,
k'
Sb apoi iarăşi Condacul. O
Apoi preotul (diaconul, dacă este) zice, tămâind: Pe Născătoarea de

Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstind-o, să o mărim.
Ta
S Cântăreţii, în loc de stih, zic: Duhurile drepţilor Te vor lăuda pe Tine, Ta
y Doamne. Urmează Irmosul Cântării a 9-a: Pe Dumnezeu a-L vedea...

S [Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia...,
ţ troparele: Cu duhurile drepţilor..., întru odihna Ta, Doamne..., Slavă... W’
ii
S Tu eşti Dumnezeu, Care Te-ai pogorât la iad..., Şi acum..., Una curată

< şi preanevinovată, Fecioară... (caută-le la pag. 406-407). Diaconul ros-
fj teste Ectenia pentru morţi, iar preotul rugăciunea: Dumnezeul u
Ta
S duhurilor şi ecfonisul: Că Tu eşti învierea, viaţa...].
?l
Diaconul rosteşte: Domnului să ne rugăm, iar preotul citeşte
1Â rugăciunile de iertare (caută la pag. 271-274). Preotul: Slavă Ţie, k>
kl
î Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Cântăreţii:
ş Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte (de trei ori), Părinte ►X<
j/ binecuvintează! Şi Otpustul: Cel ce a înviat din morţi... Apoi preotul *A

5 zice: întru fericită adormire, veşnică odihnă... Şi se cântă: Veşnică Ta
îj pomenire (de trei ori), făcând sfârşitul: Pentru rugăciunile...

\ SE CUVINE A ŞTI CĂ: în ziua în care se face Parastas, la Liturghie, k'
? Ia obişnuitele tropare de după ieşirea cu Sfânta Evanghelie, se cântă ii
troparul şi condacul pentru cei răposaţi. La Apostolul şi Evanghelia

8 zilei, se adaugă Apostolul şi Evanghelia pentru cei răposaţi. După ecte-
'A
nia întreită de după Evanghelie, se rosteşte şi ectenia pentru cei ador- Ta
u miţi.
k'
rA O
►X<
Ta
Ta
O
r*i
.T. O
A f*
A A A V
V
Tip "Za Za
Ta
A oi Oi Oi Oi Oi
V lio V \Â V ro
'a
r/
■
Ta
tZ
10
»X<
o LITIA MICĂ PENTRU MORŢI Ta
(Trisaghionul sau Parastasul mic)

'A
Ta
Se face în toate zilele peste an, seara, după sfârşitul Vecerniei, şi
dimineaţa, după sfârşitul Utreniei, în zilele obişnuite; iar în zilele de
sărbătoare, când se cântă polieleu şi doxologie, la sărbătorile cele mari,
la înainte-prăznuire şi după-prăznuire, Litia aceasta pentru morţi nu se
x< face la sfârşitul Vecerniei şi al Utreniei. Rânduiala ei este următoarea:
Seara, după sfârşitul Vecerniei, şi dimineaţa, după sfârşitul
Utreniei, preotul ia cădelniţa cu tămâie şi ecleziarhul ia sfeşnicul cu
(S) lumânarea aprinsă, mergând înaintea preotului ce-şi are pus pe sine
epitrahilul; iar cântăreţii urmând, cântă o stihiră din cele de la Litia fip
hramului bisericii (o dată una, altă dată alta, de câte ori se face Litia); «g
şi, când ajung în tinda bisericii, preotul stă în mijloc şi, după ter- fe)
w minarea stihirii, zice: »
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea jg
25 vec** vec*l°r« Şi cântăreţii îndată: Amin. Sfinte Dumnezeule...
© (cântându-1 de trei ori, pe glasul stihirii, însă repede în amândouă ftg
©) stranele). Apoi se rosteşte: Slavă..., Şi acum..., Preasfântă Treime...,
Doamne, miluieste (de trei ori), Slavă..., Si acum..., Tatăl nostru... &
Preotul: Că a Ta este împărăţia... Şi îndată se cântă Troparele acestea
^ a e morţilor, iar preotul cădeşte icoanele din tindă şi poporul.
u
Ti Tropare, glasul al 4-lea: k’
« Cti duhurile drepţilor celor ce s-au săvârşit, odihneşte, g

® antuitorule, sufletele adormiţilor robi ai Tăi, păzindu-le ^
O
Ta
A
a'
V V
Ta
O A
Ci V O V
o
r> O
0
LITIA MICÂ PENTRU MORŢI 407
»X4 ►x<
o întru viaţa cea fericită, care este la Tine, Iubitorule de rt

’A
oameni.
"a întru odihna Ta, Doamne, unde toti Sfinţii Tăi se O
Ti
odihnesc, odihneşte şi sufletele robilor Tăi, că T\i singur eşti
fără de moarte.
.
Slavă... ‘a .
Ti
Th eşti Dumnezeu, Care Te-ai pogorât la iad şi ai
dezlegat durerile celor ferecaţi; însuţi şi sufletele robilor Tăi
Ti
'a odihneste-le.
? O
Şi acum..., al Născătoarei:
oi»
Una curată şi preanevinovată, Fecioară, care ai născut
pe Dumnezeu mai presus de fire, pe Acela roagă-L să Ti
’A
mântuiască si sufletele robilor tăi.

9
’A
Şi îndată diaconul sau preotul zice această Ectenie: k.'
Ti Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, ne
rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Strana: Doamne, miluieşte (de trei ori). Ti
'a
încă ne rugăm pentru odihna şi iertarea sufletelor

celor din veac adormiţi în dreapta credinţă: ale stră
Ti
‘a moşilor, ale moşilor, ale părinţilor, ale maicilor, ale
I
I
fraţilor, ale surorilor, ale fiilor şi ale tuturor celor dintr-o
rudenie şi seminţie cu noi, care mai înainte au adormit
I
o
în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice; ale ctitorilor aces Ti
’A
I
I
tui sfânt lăcaş, ale miluitorilor şi binefăcătorilor şi ale
I
tuturor celor ce s-au ostenit şi au slujit în acest sfânt
Ti
’A
lăcaş: arhierei, ieromonahi, preoţi, ierodiaconi, diaconi, k>
O
I monahi şi slujitori ortodocşi creştini care odihnesc aici şi
I
x
I
I
pretutindeni, şi ale robilor lui Dumnezeu care acum se
■ ’A
I o Ti
I A A A A A A A
;
A A 1^ O A
o V o ©
0
i
fy
S 408 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII

►x< Ea=
:;
8
.
.
:
pomenesc (N), şi pentru ca să li se ierte lor toată greaşala
cea de voie şi cea fără de voie.
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele şi numele lor în
s
!' Ta
’A
cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, în latura celor vii, în fÂ
împărăţia cerurilor şi în Raiul desfătării, unde toţi drepţii se 1
o
odihnesc. 8
i
jS
Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi iertarea
păcatelor lor, de la Hristos, împăratul cel fără de moarte şi
Dumnezeul nostru, să cerem.
8
i!
U
Strana: Dă, Doamne
Diaconul sau preotul: Domnului să ne rugăm. Strana: Doamne,
1
Sji miluieste. Apoi preotul citeşte această rugăciune:
umnezeul duhurilor şi a tot trupul, Care ai
ij
►ac-<
Ta
1
călcat moartea şi pe diavolul l-ai surpat şi ai
'A
dăruit viaţă lumii Tale; însuţi, Doamne, odih-
M neşte şi sufletele adormiţilor robi ai Tăi (N), în loc
I
a
ii luminat, în Ioc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde I
I @ au fugit toată durerea, întristarea şi suspinul. Şi
Wj orice greşeală au săvârşit ei, cu cuvântul, cu fapta
I
sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de
oameni, iartă-le. Că nu este om care să fie viu şi să §|
nu greşească; numai I\i eşti fără de păcat, dreptatea Ta ■~
@ este dreptate în veac si cuvântul Tău este adevărul.
fÂ
Ecfonis:
Ta
Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna robilor Tăi ,
jg? celor adormiţi, Hristoa’se Dumnezeul nostru, şi Ţie î*
xS
o Ta
A A A A
V V
Oi Ci o o ci A A o
TA O V V V o IC
'J k>
r> kl
I
LITIA MICĂ PENTRU MORŢI 409 ►ac<
| >X4
A
i
O slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău Celui fără ra?
i
de început, si Preasfântului şi bunului si de viată
‘a
făcătorului tău Duh, acum şi pururea şi în vecii S
Ta
vecilor. /»
►ari
i Strana: Amin.
o Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă "a
►1 r.
Tie.
►ari Strana: Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte (de trei ori), Părinte,
binecuvintează. V§/
i>
Ta Preotul: o
►}Cl Cel ce a înviat din morţi, Hristos, adevăratul nostru ®
Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maici, ale
O Sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale 5?
►ari
Cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi ai noştri şi @)
pentru ale tuturor Sfinţilor, sufletele robilor Săi, mutaţi de la
fA
Ta noi, în corturile Drepţilor să le aşeze, în sânurile lui Avraam să ®
►3C<
le odihnească, împreună cu Drepţii să le numere şi să ne
miluiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.
Strana: Amin. Ta
►a»
Preotul: ►x<
A
rA
Intru fericită adormire, veşnică odihnă dă, Doamne,
Ta sufletelor robilor Tăi celor adormiţi şi le fă lor veşnică «zsj
pomenire.
Strana cântă: Veşnică pomenire! pe glasul al 3-lea (de trei ori). 'a
O
Eclesiarliul, luând sfeşnicul, cădelniţa şi epitrahilul de la preot, le 2
aduce la locul lor, iar preotul, stând înaintea uşilor, zice: ►x>
Ta
rA Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne,
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
Strana: Amin.
k> 'A
O Ta
C> Oi ir. Oi
Oi
’O V ►O* Ta
1
I
Ta Ci Ci Ci Ci
V o Ci O V
Tj IC
Ta

K
:g
►X1
xs
o Ectenia pentru cei răposaţi, la Sâmbetele Moşilor
£
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila (2
Ta, ne rugăm Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Strana: Doamne, miluieşte (de trei ori). (s
►a
<E
O încă ne rugăm pentru odihna şi iertarea sufletelor SŞ

i
celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă: ale stră- v§
! © moşilor, ale moşilor, ale părinţilor, ale maicilor, ale
.
V
Ta
fraţilor, ale surorilor, ale fiilor şi ale tuturor celor dintr-o 5^
!r,
rudenie şi seminţie cu noi, care mai înainte au adormit
{ în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice; ale ctitorilor aces- îfc
: S tui sfânt lăcaş, ale miluitorilor şi binefăcătorilor şi ale
i tuturor celor ce s-au ostenit şi au slujit în acest sfânt jg
lăcaş: arhierei, ieromonahi, preoţi, ierodiaconi, diaconi, ^
gg monahi şi slujitori ortodocşi creştini care odihnesc aici şi $£
© pretutindeni, şi ale robilor lui Dumnezeu care acum se \
ssj pomenesc (N), şi pentru ca să li se ierte lor toată greaşala j
$2$ cea de voie şi cea fără de voie. K
G
"
Ta
Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele şi numele
a !
I!
lor în cartea vieţii, în sânurile lui Avraam, în latura celor /<S
«4
vii, în împărăţia cerurilor şi în Raiul desfătării, unde jg
$8, drepţii se odihnesc. Ta
î
Mila lui Dumnezeu, împărăţia cerurilor şi iertarea g
Jg, păcatelor lor, de la Hristos, împăratul cel fără de moarte
r,
şi Dumnezeul nostru, să cerem. Domnului să ne rugăm.
►3
Apoi rugăciunea: Dumnezeul duhurilor..., Că Tu eşti învierea... <;

o Ta
Ci Ci Ci
Ci Ci
o
A I^ A A
:
I A* V 'a' V
I o k)
Ti o
RUGĂCIUNE LA POMENIREA EROILOR 411
>x< ^X1
i' "a
t Rugăciune de dezlegare, Ti
x<
îa pomenirea eroilor
'A
Tj O
1 La săvârşirea Parastasului sau Trisaghionului în zilele de
I pomenire a eroilor, în locul obişnuitelor rugăciuni de dezle-
gare, se citeşte următoarea rugăciune: fi
oamne, Dumnezeul nostru, Dumnezeul

Ti
l'
*A
£
1 puterilor, Cel ce sfărâmi războaiele cu braţ
înalt, Cel ce, prin negrăita întrupare şi prin
Pătimirea de bunăvoie a Unuia Născut Fiului Tău,
Ti
ll
TA
J Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ne-ai arătat că

totdeauna după jertfă urmează biruinţa şi după
Cruce învierea, auzi-ne pe noi, care ne rugăm acum O
© puterii şi iubirii Tale de oameni; pentru ca, prin »X<(
j)
l'
puterea Ta, să păzeşti neamul nostru, călăuzindu-1 'a
Ti
S din biruinţă în biruinţă şi din slavă în slavă, iar prin
iubirea Ta de oameni să rânduieşti în ceata aleşilor
Tăi sufletele celor ce pentru credinţă şi patrie s-au k*
kt
© luptat în chip strălucit şi s-au jertfit eroic. Sufletele ►x<

2 acestora ca un nor de martori ne stau înainte şi "a
S locurile unde odihnesc osemintele lor păzesc Ti
hotarele pământului patriei, iar cinstitul lor sânge

adapă vlăstarul libertăţii noastre. Pentru aceasta, k'
o
© dezleagă şi iartă-le lor orice au greşit cu fapta, cu ►x<
k'
vorba şi cu gândul, ca, precum pe pământ au fost
o Ti
Ci Ci Ci Ci
C V V
Oi rr Oi Oi ţi Oi
TA Oi C1
V
%o A
u 10
fi
412 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII K

►x<
îl socotiţi în ceata celor aleşi, aşa şi în cer să-i numeri

H în oastea Sfinţilor Mucenici. Şi precum s-au arătat
cinstiţi de către oameni, aşa şi înaintea Ta,
Dumnezeule, să fie aşezaţi cu Sfinţii, că aceşti viteji
âm
j
;
(
(I) ostaşi, purtători de biruinţă, lupta cea bună au \ ’A
luptat şi calea vieţii bine au săvârşit-o. Pentru ri

.
i
!
y aceasta, Dreptule Judecător, dăruieşte-le în schimb gS
!
«g cununa dreptăţii. Iar nouă, celor ce datorită lor
1 ® trăim acum liberi, dăruieşte-ne, Dumnezeule, ©
s )
J
pururea să pomenim jertfa lor cea mare şi, privind
înfăptuirile făurite prin lupta lor, să le urmăm
\
î
WA
y vitejia. Caută, Doamne, din cer, de pe tronul slavei gS

împărăţiei Tale şi, pentru jertfa înaintaşilor noştri, «R
M binecuvintează şi acum pe binecredinciosul popor
H român de pretutindeni, pe conducătorii săi şi > rA
/« armata ţării, dăruindu-ne biruinţă asupra celor i

|| potrivnici, bună sporire, îmbelşugare şi pace. Că Tu
ă» eşti Dumnezeul mântuirii noastre şi Ţie slavă «fe
înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi vjp
pururea şi în vecii vecilor. Ta
rA
Cântăreţul:
> Amin. ►aST-'
k.'
fi
x<
rA
Ta
O
A ţi O Ci Ci Ci
rA *A
V
A
i m*
I ’A
V V \â V V V
I?
!;
1 Tâ o
1 RUGĂCIUNE LA ÎMPĂRŢIREA HAINELOR 413
1 w xX*
l!
RUGĂCIUNE .
►an
»X<
la împărţirea hainelor şi a altor lucruri pentru cei
Ta
fi răposaţi i?
»x* Diaconul: Domnului să ne rugăm. Citeţul: Doamne, miluieşte. O»
k>
o m oamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel
ce stăpâneşti peste cei morţi şi peste cei vii, Care
5?
py
J
fÂ
dai hrană celor flămânzi şi îmbrăcăminte celor «/
Ti S
lipsiţi, binecuvintează hainele acestea şi toate cele ce
se vor împărţi întru pomenirea adormitului Tău rob
«K (N), ca să-i fie spre iertarea păcatelor. Dăruieşte,
Să Doamne, sănătate celor ce vor purta aceste daruri de py
haine, iar pe robul Tău (N), mutat de la noi, îm-
T
bracă-1 în veşmântul nestricăciunii, cel înfrumuseţat
© cu lumină, si-1 aşază în lăcaşul Tău, ca să se bucure @
în veci întru desfătarea bunătăţilor Tale şi întru
Sg odihnă; dezleagă-1 de păcatele ce a săvârşit cu fapta, Sg
ag cu cuvântul sau cu gândul, şi dăruieşte-i răspuns :
(a) bun la înfricoşătoarea Ta judecată. Că Tb singur eşti
© fără de păcat, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie «8
® slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău Celui fără 7© !
W de început şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă W
«g făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
m vecilor. ®
Cântăreţul:
* Amin.
O Ta
A A A A A
V* Ta
V O râr
I
.T.
Oi Oi Oi Oi
Tj Oi
V V O' ;A V V
V
'-4
o
Ti
►x<
►X1
0
Tt
iX4
o
0 RÂNDUIALA ry
►a£»
sfinţirii crucii ce se asază la mormânt
> ?
O
r
Preotul, îmbrăcat în epitrahil şi felon, stând cu faţa spre răsărit şi
cădind crucea cea nouă, face obişnuitul început: Binecuvântat este
a
Dumnezeul nostru... Citeţul: împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule...,
{©
o
o Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia... Ti
Apoi se cântă Troparul Crucii, glasul I:

TJ Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează ^
Ta
moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini
jgţ asupra celui potrivnic dăruieşte şi, cu Crucea Ta, păzeşte »
10 pe poporul Tău. 3?
O fel
Slavă..., Şi acum... S
oi»
Condacul Crucii, glasul al 4-lea:
e
fA
Ta
Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău
§8 celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte, (g
© Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe binecre- Vg
dincioşii creştini, dăruindu-le biruinţă asupra potrivnicului, y5
având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă. eJ
P
TA Preotul (diaconul, dacă este) rosteşte Ectenia pentru cel Sg
Ta răposat: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., iar preotul zice
®) rugăciunea: Dumnezeul duhurilor... Si ecfonisul: Că Tu eşti Vg
fSS învierea... ’ v<?
13 Va
o
Oi Oi Ci Oi Oi
O V V
.T. o
Ci V Ol
V
fA
Ta \S
kl
SFINŢIREA CRUCII DE LA MORMÂNT 415
►X1
>x<
k'
ki Diaconul: Domnului să ne rugăm. Citeţul: Doamne, miluieste. Ti
'J
Apoi preotul citeşte această
Tj
'A Rugăciune k>
x« 1 oamne, Dumnezeul slavei, Părinte atottiitorule,

n Dumnezeule Savaot, Cel ce ai preînchipuit,
k' rJ
i prin pomul vieţii cel din mijlocul Raiului, Ta
Crucea de viaţă făcătoare, pe care preaiubitul Tău I
ţa Fiu fiind răstignit, a murit, şi cu moartea pe moarte k>

o
a omorât-o; Cel ce ai dăruit Bisericii Tale Crucea
gs armă nebiruită, întărire în credinţă, nădejde tare de
§> mântuire si izvor de viaţă; pe Tine Te chemăm noi, Ta
*A
® nevrednicii Tăi slujitori, şi, cu smerită închinare, Te

rugăm: Trimite harul Preasfântului Tău Duh, şi, k'
vsp privind cu milostivire la Crucea aceasta, care va

pâ însemna mormântul robului Tău (N), mutat de la
! noi, binecuvinteaz-o şi o sfinţeşte, ca să fie pentru cei "
Ti
a
I
I i dreptcredincioşi ajutor, întărire în credinţă, spri-
I || jinire nădejdii, biruinţă în ispite, sporire în toate
; «g virtuţile, semn puternic şi înfricoşător împotriva k'
| tuturor vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, alungare şi

j © îndepărtare a tuturor uneltirilor şi ispitelor dia- 'A
1 voleşti; iar pentru toti cei ce se vor închina şi vor Ti
! Sk aduce rugăciuni înaintea acestei Cruci, fii ascul-

[ ţa tător, împlinind cererile lor spre iertarea sufletelor w
' S
I
celor ce odihnesc aici. Şi, după cum prin Cruce ai /«
; gs izbăvit lumea de osânda păcatului, aşa şi pe robii gg
'A
Ta
Ci Ci Ci A
V V V
I
«Oi sr.
Ci Ci Ci
liw o
u ■
Ta ■
416 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII I

(
% Tăi, care au aşezat aici cu credinţă Crucea aceasta, ,
M din dragoste pentru robii Tăi adormiţi, arată-i, cu ►-
ţ
4* puterea Crucii iubitului Tău Fiu, totdeauna birui- J
@ tori împotriva păcatului şi dăruieşte-le bunătăţile C
gn Tale pământeşti şi cereşti, învăţându-i totdeauna ţ
spre bine şi îndrumându-i spre dobândirea cunu r
(
nă nilor cereşti. Că Tu eşti Izvorul sfinţeniei şi Dă- ►
j tătorul bogat al darurilor şi Ţie slavă înălţăm: J

Ta
\ Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea (
si în vecii vecilor.
5
o Strana: Amin.
kX4
Preotul, stropind Crucea de trei ori cu apă sfinţită, zice:
Ta
"a
Se sfinţeşte Crucea aceasta cu harul Sfântului Duh, prin
stropirea cu această apă sfinţită: în numele Tatălui şi al
5
\
SJ Fiului şi al Sfântului Duh.
1>
o Strana: Amin. î
Preotul: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră,
slavă Ţie.
"a
Strana: Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieştc (de trei ori), Părinte, j
l
Ta
binecuvintează.
Preotul:
o Cel ce, pentru mântuirea noastră, de bunăvoie S-a răstignit pe
(j§) lemnul Crucii şi moarte a răbdat şi a înviat a treia zi din morţi, Hristos,
«5}
Ta
O
adevăratul nostru Dumnezeu...
Şi, după Otpust, preotul zice: întru fericită adormire, veşnică
i
(3) odihnă... şi se cântă: Veşnică pomenire (de trei ori), apoi se face h
(gj sfârşitul: Pentru rugăciunile. (
o 9a
A A A A
WA? V O
V
■
r.
O
fA
Ti
^X1
l’
ii
»x<
fA
Ti
►x< ►x«
k'
o Rânduiala binecuvântării unui cimitir nou Ti
rA
;
fg) în mijlocul locului ales pentru cimitir se pune o cruce mare din
k'
lemn, iar în faţa ei se aşază o masă cu un vas de apă în vederea o
săvârşirii întâi a Aghiasmei mici (sau se pune un vas cu apă deja
VR sfinţită), un mănunchi (sfeştoc) de busuioc, două sau trei sfeşnice cu
k'
lumânări aprinse şi cartea de slujbă. După Slujba Sfeştaniei (Aghiasma 'a
j mică), se săvârşeşte rânduiala aceasta: Ti
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna,

i
^ acum şi pururea şi în vecii vecilor. k'
Ti
? Cântăreţul: Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! împărate o
I
1 ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...
I $ Preotul: Că a Ta este împărăţia... 'A !
! Ti I
i
Cântăreţul: Amin. Doamne, miluieşte (de 12 ori), Slavă..., Şi acum..., i
| > £ Veniţi să ne închinăm..., Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule... (pag. 425).

fA
Preotul (diaconul) rosteşte Ectenia mare: k'
:
Ti
Cu pace, Domnului să ne rugăm. kl
Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noas

!
tre, Domnului să ne rugăm. “a
■
Ti
■ Pentru pacea a toată lumea, pentru buna stare a sfintelor
:
lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să
& ne rugăm. k'
O
. Pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul
: Bisericii Ortodoxe Române [(înalt) Preasfinţitul Părintele i
■ k fA
Ti
■T.
:
Oi Oi Oi
Kt
v :
I
j'.
Oi fA o Oi C«
Ta
-i
Oi
lO V ^1 V O r.o V o ©
ri &
1
fi

o»
§
w
>g?
nostru (N)], pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos dia-
conime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm. h
‘â Pentru ca acest cimitir, prin harul Duhului Sfânt, să fie 8
I
ft
izbăvit de toate duhurile cele potrivnice, de stăpânirea lor şi
\
de feluritele lor meşteşugiri, Domnului să ne rugăm.
l'
o Pentru ca acest cimitir, prin dumnezeiasca Sa cercetare, I
I
:
((§
să primească desăvârşită curăţire, binecuvântare şi sfinţire,
Domnului să ne rugăm.
1
t
■
\ fj Pentru ca să fim izbăviţi..., Apără, mântuieşte..., Pe Preasfânta...

: Preotul: Că Ţie se cuvine toată slava... 6
î Cântăreţul cântă Troparul, pe glasul al 5-lea:
0 Te rugăm, milostive Dumnezeule, fă odihnă în sânurile lui %
Jgi Avraam, Hristoase, robilor Tăi pe care i-ai mutat la Tine din >
q/a
deşertăciunile
5
vieţii.
5
Dăruieste-le
5
veşnica
5
lumină,7 trecând cu \
L
yfr vederea toate greşelile lor, Cel ce singur eşti bun.
►X4 Slavă..., Condacul, glasul al 3-lea:
g
<?
I’ Când vom sta înaintea nemitarnicului Tău scaun de jude-
cată, precum ai zis înainte, Doamne, nu-i ruşina pe cei ce au
/jg crezut în Tine, Mântuitorule, că deşi toţi am greşit, dar nu g
fj ne-am depărtat de Tine. Pentru aceasta te rugăm, Hristoase, Sa
fi
l pentru toţi cei pe care i-ai mutat de la noi, ca să dobândească £
^ odihnă, ca numai Tu eşti fără de păcat.
O
o Şi acum..., al Născătoarei, acelaşi glas: fi
1X4
Odihneşte sufletele pe care le-ai mutat la Tine din viaţa (g
aceasta vremelnică, Mântuitorule, că T\i eşti nemuritor şi K
atotputernic; iartă-le păcatele şi fii îndurător, Milostive, ’ă
uy) spre făptura mâinilor Tale, pentru rugăciunile Născătoarei
de Dumnezeu, Cel ce singur eşti iubitor de oameni. ^
Wa
Ci Ci Ci A
.v.
^1
V
!
^Tj
O A
V V V V &
'J k>
fi
BINECUVÂNTAREA UNUI CIMITIR NOU 419
►x*
w'
Preotul: Să luăm aminte! Pace tuturor! Citeţul: Şi duhului tău! Ta
►x*
Prochimen, glasul al 6-lea (Psalm 67: 7,6):
Domnul scoate cu vitejie din obezi pe cei ce locuiesc în morminte.
Ta Stih: Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui. Dumnezeu locuieşte în
pace.
«4 l-3C-<
*
APOSTOLUL (Faptele Apostolilor 13: 23,26-37) :
k' "a
Diaconul: înţelepciune. Citeţul: Din Faptele Apostolilor, citire. Ta
Ta I n zilele acelea, ridicându-se Pavel, a zis: Dumnezeu,

după făgăduinţă, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe
Iisus. Bărbaţi fraţi, fii din neamul lui Avraam şi cei dintre
k>
O»
voi temători de Dumnezeu, vouă vi s-a trimis cuvântul aces
k’
tei mântuiri. Fiindcă cei ce locuiesc în Ierusalim şi căpeteniile Ta
U
lor, necunoscându-L şi osândindu-L, au împlinit glasurile

prorocilor care se citesc în fiecare sâmbătă. Şi, neafiând în
Ta
rA
El nicio vină de moarte, au cerut de la Pilat ca să-L omoare. k'
o
Iar când au săvârşit toate cele scrise despre El, coborându-L
de pe cruce, L-au pus în mormânt. Dar Dumnezeu L-a înviat
din morţi. El S-a arătat mai multe zile celor ce împreună cu TA
O Ta
El s-au suit din Galileea la Ierusalim şi care sunt acum mar
►x« torii Lui către popor. Şi noi vă binevestim făgăduinţa făcută
’a părinţilor, că pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o cu noi, copiii k'
Ta
lor, înviindu-L pe Iisus, precum este scris şi în Psalmul al O
I
I doilea: „Fiul Meu eşti Th; Eu astăzi Te-am născut”. Şi cum
! că L-a înviat din morţi, ca să nu se mai întoarcă la strică
k> TA
I| ciune, a spus-o altfel: „Vă voi da vouă cele sfinte şi vrednice Ta
I
I de credinţă ale lui David”. De aceea şi în alt loc zice: „Nu vei
da pe Sfântul Tău să vadă stricăciune”. Pentru că David,
I U
slujind în timpul său voii lui Dumnezeu, a adormit şi s-a k'
! Ta kl
adăugat la părinţii lui şi a văzut stricăciune. Dar Acela pe ►x<

Care Dumnezeu L-a înviat n-a văzut stricăciune.
k’ TA
\ kl
CŢ.
Ta
.T.
O sr. .T. O
O V Ta
ta ^•1 A
V V V V
Ta
Kt
420 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII fÂ

a
i>X4
o Preotul: Pace ţie. Cântăreţul: Şi duhului tău. Aliluia, glasul 1:

Stih: Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii şi ale Domnului
Dumnezeu sunt ieşirile morţii (Psalm 67: 21).
I
£3
Tă
►X*
TA
EVANGHELIA (locui 19: 38-42)
II
Preotul: Pace tuturor. Citeţul: Şi duhului tău. Preotul: Din Sfânta
Evanghelie de la Ioan, citire. Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.
Diaconul: Să luăm aminte. Preotul:
i
/\
i
’â I
n vremea aceea, după ce Iisus a murit pe cruce, a venit
Iosif din Arimateea, ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, i
Ta
de frica iudeilor, si a rugat pe Pilat ca să-i dea voie să ridice
jJr trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat
fâ
[ trupul Său. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise mai înainte
£ noaptea la Iisus, aducând ca la o sută de litre de amestec de !
I
smirnă şi aloe. Deci ei au luat trupul lui Iisus şi l-au înfăşu-
rat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmor ©
mântare la iudei. Iar în locul unde a fost răstignit era o gră-
'A
Ta
^ dină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese
o
nimeni îngropat. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo
L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape. i
fi
Preotul: Domnului să ne rugăm. Cântăreţul: Doamne, miluieşte.
I
Ta Preotul:
X<l Dumnezeule, Făcătorul a toată lumea, Răscumpărătorul
neamului omenesc şi Cârmuitorul desăvârşit al tuturor celor %
O văzute şi nevăzute, cu glasuri de cerere si cu inimă curată te
x* rugăm să curăţeşti, să binecuvintezi si sa sfinţeşti acest cimi
tir, în care se vor odihni trupurile robilor Tai la sfârşitul
I
&
TA
acestei vieţi degrab-curgătoare, scurte, si vremelnice, ca,
Ta
prin mulţimea nulei Tale, să le dăruieşti tuturor iertare de

păcate şi loc de odihnă sufletelor lor până în ziua Judecăţii,
A
9^
S
A O
V
Ci A
V
&
I'
li
Ci Ci
O V
Ta
BINECUVÂNTAREA UNUI CIMITIR NOU 421

>x< •X1
v'
la care învredniceşte-i să primească împreună cu trupurile rj
lor veşnică bucurie, după ce se vor fi odihnit aici în >x*

aşteptarea trâmbiţei pe care o va suna întâi arhanghelul ;
fA k.'
Ti trimis de Tine. Cu îndurările Unuia-Născut Fiului Tău, •
Domnul nostru Iisus Hristos, şi ale Preasfântului Duh, cu
Care eşti binecuvântat în vecii vecilor.
k4 “a
.1
Cântăreţul: Amin. Ta
Preotul: Pace tuturor! Cântăreţul: Şi duhului tău.

X-i
Preotul: Domnului să ne rugăm. Cântăreţul: Doamne, miluieste.
‘a I?
Ti
Preotul:
Ţ"^\umnezeule, prin a Cărui milă sufletele credincioşilor
JU'găsesc odihnă, cu stăruinţă Te rugăm: Doamne, tri
fA
L’
mite înger sfânt, ca păzitor al acestui cimitir şi al trupurilor Ti
x* robilor Tăi care vor fi înmormântate aici, şi binevoieşte să le

dezlegi sufletele de legăturile tuturor păcatelor lor, ca să se
fA
bucure cu toţi sfinţii, fără de sfârsit, fiind pururea împreună o
Ti kl
cu Tine. Dumnezeule atotputernice, Părinte veşnic şi Prea-
x* sfinte Doamne, Cel ce pe toate le sfinţeşti, Cel ce înnoieşti X4
k' faţa pământului, de la Care si prin’ 6are toată binecu ’A
o Ti
vântarea coboară din cer pe pământ, curăţeşte, binecuvin-
tează si sfinteste locul acesta, ca cimitirul care s-a deschis să x*
rA fie loc de cuvenită odihnă pentru trupurile ce vor fi înhu k'
Ti
mate aici, după bună-plăcerea Ta, iar sufletele lor să se
X1 sălăşluiască în Ierusalimul cel de sus, bucurându-se până la x*
k'
ziua cea mare a Judecăţii, când se vor uni iarăşi cu trupurile ‘a
O înviate din morminte si vor primi putere să întâmpine pe Ti
X4 Domnul cu roadele faptelor bune. Că Tu eşti învierea, viaţa X*

şi odihna robilor Tăi adormiţi, Hristoase, Dumnezeul nos-
fA k'
Tt tru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău Celui
fără de început şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcă
X4 X4
torului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
*A
o Ti
fi fi fi fi fi fi fi
V V wf
^ta
Ta Oi Oi
V V V
Oi
o.
%
Kt
rj
j $
s
►x*
ii
3 Preotul stropeşte Crucea şi tot locul dimprejur, cu apă sfinţită, i

£3=
‘â
zicând:
Se binecuvintează cimitirul acesta, prin stropire cu apă sfinţită, în S
«
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Apoi zice: Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi
;
!
:
o
mai mult decât zăpada mă voi albi.
După aceea se rosteşte Ectenia pentru cei morţi şi se face Otpustul
i
mic, la care se pomeneşte şi puterea cinstitei Cruci.
'A i
6
Rugăciune la binecuvântarea unui mormânt nou <§
O Preotul, purtând epitrahil, dă binecuvântarea: Binecuvântat este
Dumnezeul nostru, totdeauna... Cântăreţul: Rugăciunile începătoare,
►X1
timp în care preotul cădeşte mormântul în cele patru părţi. e.
'a Preotul: Domnului să ne rugăm! Citeţul: Doamne, miluieşte! Preotul:
•|
1
!
'
Ta
O
s
tăpâne Doamne, Dumnezeule, prin a Cărui milă su-
fletele credincioşilor primesc odihnă, binecuvintează
mormântul robului Tău (N) şi trimite-i înger sfânt să-l
Q5
3
li
păzească, încât să fie loc de odihnă până la a doua Ta venire
şi până la învierea lui, când sufletul, izbăvit de legăturile g
Ta
Kt păcatului, ne rugăm să primească veşnica bucurie cu sfinţii §
X4
Tăi în corturile cereşti. Că T\i eşti împăratul păcii şi Mân- (g
^
►3C
tuitorul sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi ţg
O
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. rĂ
X<
Apoi preotul stropeşte de trei ori mormântul cu apă sfinţită, zicând: /
"a Se binecuvintează mormântul acesta, prin stropire cu apă sfinţită, w
Ta
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
►Xi
Apoi se face Otpustul mic. ©
Ta
O
STa STa
A A A A A
i> V
i
1

Slujba Inmormantarii (Molitfelnic 2019)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Slujba Inmormantarii (Molitfelnic 2019)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

si

Tt SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII MIRENILOR v.'

RÂNDUIALA CE SE FACE LA CASA RĂPOSATULUI

Adormind întru Domnul vreunul dintre creştini, îndată rudeniile să

@) pe el întru viaţa cea fericită, care este la Tine, Iubitorule de

242 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII

(3) T\i eşti Dumnezeu, Care Te-ai pogorât în iad şi ai dezlegat (C

Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletul lui unde drepţii se ţ

*s? luminat, în loc de verdeaţă, în loc de odihnă, de unde

^ Că nu este om care să fie viu şi să nu greşească; numai >

robului Tău (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie /

Dacă este obiceiul, se citesc stâlpii, adică Evangheliile învierii şi cele­

! lor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi ai noştri, ale sfântu- 7

244 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII &

5 îl voi umple pe el şi-i voi arăta lui mântuirea Mea». ■x*

3. Şi pomenirea Iui în neam şi în neam (cf. Psalm 101: 13).

toate le chiverniseşti şi ceea ce este de folos tuturor le %

Urmează apoi starea întâi din Psalmul 118, glasul al 6-lea,

246 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII

«4 O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!

i .1 Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar ^

f Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. © :

împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei

248 SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII &

o îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale y

Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta;

OC4 Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la ^

Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.

Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta

(§) lnchegatu-s-a ca laptele inima lor, iar eu cu legea Ta m-am r

să ne rugăm. încă ne rugăm pentru odihna... şi celelalte. Apoi

rânduiala ÎNMORMÂNTĂRII MIRENILOR 251

ki Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă

Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigo- »

în veac nu voi uita îndreptările Tale, că prin ele m-ai viat,

N La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta

I Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturi-

Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta ><>

Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după

V§) Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile

Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.

RÂNDUIALA ÎNMORMÂNTĂRII MIRENILOR 253 i>Xi

Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai ys>

Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările ^

Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; £

Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă rf.

t Vremea este a sluji Domnului, că oamenii au stricat legea Ta. $2

cetat pe ele sufletul meu. I?

@5 Slavă... Şi acum... Apoi ectenia: Iară şi iară, cu pace Domnului să ne

i-X1 Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale.

Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a

^ • i Dreptatea Ta este dreptate în veac şi Legea Ta adevărul. ^fl

o Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! yfc

Strigat-am către Tine: Mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturi- ^

Din zori m-am sculat şi am strigat: întru cuvintele Tale

Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la £

’A Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac $

Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta

ti Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am 3?

tul Tău mă izbăveşte.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.

nitoare şi pururea veşnică, sfinţilor; Aceluia cu dinadinsul, ^

Binecuvântat eşti, Doamne... fâ)

Binecuvântat eşti, Doamne... gj) :

Dacă este obiceiul, se citesc stâlpii, adică Evangheliile învierii şi cele

fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar jude ’j