Sunteți pe pagina 1din 5

Anul universitar 2009­2010 

Sem. I 

Universitatea din Craiova 
Facultatea de Ştiințe Socio‐Umane 
Specializarea Sociologie 
Anul II 
 
Titular curs: 
Lect. univ. drd. Constantin Crăițoiu 

 
[FUNCȚIONALISMUL LUI 
BRONISLAW MALINOWSKI] 
[Curs  3 
SOCIOLOGIA CULTURII] 
                                              
 

1
Bronisław Malinowski (n. 7 aprilie
1884, d. 16 mai 1942) a fost antropolog,
etnograf şi mitolog englez de origine
poloneză, profesor de antropologie la
Londra, apoi la Yale.
I-a studiat 4 ani pe indigenii insulei
Trobriand din Noua Guinee, observând
cultura primitiva, practicarea magiei şi
formarea conceptelor religioase la sălbatici,
ca şi viaţa erotica a acestora. Este
întemeietorul şcolii funcţionaliste în
antropologie şi etnografie, societatea fiind
pentru el suma indivizilor. Bronislaw
Malinowski consideră mitul în legătură
indisolubilă cu ritualul şi magia, dar îi
remarcă imensa forţă culturală de
constituire a unitaţii omului cu trecutul
omenirii, într-o armonie desăvârşită cu
factorii magiei, muncii, societăţii ş.a. din
organizarea socială primitivă. Astfel eposul
şi tragedia, după Malinowski, provin din
semnificaţiile culturale ale mitului.
În civilizaţiile primitive, mitul îndeplineşte o
funcţie indispensabilă: el exprimă, înalţă şi
codifică credinţele; el apară şi impune principiile morale; el garantează eficacitatea
ceremoniilor rituale şi oferă reguli practice pentru auzul omului. Mitul este aşadar un element
esenţial al civilizaţiei umane; departe de a fi o fabulaţie zadarnică, el este dimpotrivă o
realitate vie, la care se recurge mereu, o adevărată codificare a religiei primitive şi a
înţelepciunii practice.

Cercetările de teren şi opera lui Malinowski


Lectura întâmplătoare a lucrării lui Frazer, The Golden Bough, l-a atras spre
antropologia socială. Ulterior, la Londra, el a realizat o teză despre aborigenii australieni.
Între 1915 şi 1918, a condus cercetarea de teren în Insulele Trobriand, Noua Guinee, pe o
perioadă de aproape doi ani. Aici a dezvoltat metode clasice ale cercetării intensive de teren,
instalându-se în sate. A subliniat importanţa învăţării limbii băştinaşilor şi a dobândirii
punctului de vedere “nativ”.
În 1927 a fost numit în prima catedră de antropologie socială la Şcoala de Economie
din Londra, unde seminariile lui atrăgeau şi îndrumau mulţi antropologi.

2
Malinowski a publicat câteva monografii importante care explorau diferite aspecte ale
locuitorilor Trobriand. Dintre acestea, Argonauţii Pacificului de Vest (1922), Crime and
Custom in Savage Society (1926), Sex and Repression in Savage Society (1927), The Sexual
Life of Savages (1929) şi Coral Gardens and Their Magic (1935, 1948) rămân clasice în
domeniu. Renumele lui internaţional i-a permis să facă vizite şi să aibă întâlniri între Africa şi
Statele Unite. A fost încurajat să se pronunţe în privinţa politicilor coloniale; deseori în
domenii în care nu avea cunoştinţe etnografice. Funcţionalismul lui nu a prevăzut
autodeterminarea popoarelor colonizate. Jurnalul său, A Diary in the Strict Sense of the Term
(1967), a fost recunoscut, deseori spre surprinderea unora dintre primii lui discipoli, drept un
text important pentru înţelegerea interacţiunii interculturale dintre antropolog şi ceilalţi.

Caracterul integralist al culturii


Aşa cum speculaţiile unui anumit evoluţionism au antrenat reacţia empiristă a unui Boas, tot
astfel excesele interpretative ale unora dintre difuzionişti au provocat replica lui Bronislaw
Malinowski.
Acesta a fost un antropolog englez, născut în Austria dintr-o familie poloneză. El se opunea
oricărei tentative de a scrie istoria culturilor de tradiţie orală. După părerea lui, trebuie să perseverăm
în observarea directă a culturilor în starea lor actuală, fără să încercăm să urcăm pînă la originile lor,
ceea ce reprezintă un demers iluzoriu, neputând aduce dovezi ştiinţifice.
Bronislaw Malinowski explică că magia şi religia sunt instrumente de reducere a
anxietăţii în situaţiile care depăşesc posibilităţile efective de control ale omului. Religia
reprezintă deci o "sacralizare a crizelor vieţii umane". Ea este un răspuns la tragediile vieţii
umane, la conflictul dintre proiectele umane şi realităţi.
Malinowski critică, pe de altă parte, atomizarea realităţii culturale la care ajung unii
cercetători ai curentului difuzionist, caracterizat printr-o abordare muzeografică a faptelor culturale
reduse la trăsături culese şi descrise individual, fără a avea întotdeauna posibilitatea de a le înţelege
locul în cadrul unui sistem global. Ceea ce contează nu este faptul că o anumită trăsătură este prezentă
într-un loc anume, ci faptul că ea îndeplineşte în sânul unei culturi date o funcţie precisă. Întrucât
orice cultură alcătuieşte un sistem cu elemente interdependente, posibilitatea studierii separate a
acestora este exclusă.

Definiţia funcţionalismului şi teoriei nevoilor


Orice cultură trebuie analizată într-o perspectivă sincronă, pornind de la simpla observare a
datelor ei contemporane. Respingînd evoluţionismul şi difuzionismul, primul orientat spre viitor, iar
celălalt spre trecut, Malinowski sugerează, în schimb, funcţionalismul axat pe momentul de faţă,
singurul interval de timp în care antropologul poate studia obiectiv societăţile umane.
Malinowski subestimează tendinţele de schimbare internă proprii fiecărei culturi. Pentru el,
schimbarea culturală provine în esenţă din exterior, prin contact cultural.

3
Malinowski a fost identificat cu teoria funcţionalismului. Toată cultura umană poate fi
redusă, eventual, la satisfacerea nevoilor de bază. Ritualurile, pattern-urile rudeniei,
schimburile economice (inclusiv faimosul ciclu kula) nu erau explicate în termenii originilor
lor, ci în ai utilizărilor curente. Teoriile anterioare, care încercau să explice obiceiurile şi
practicile prin termeni ai “datinilor” din timpuri îndepărtate, au fost dicreditate. Accentul lui
Malinowski pus doar pe semnificaţia curentă a instituţiilor a urmărit neglijarea oricărui
context istoric. El a idealizat echilibrul armonios al societăţii date. Această abordare a-istorică
a dat impresia că locuitorii Trabriandului mai erau încă în Epoca de piatră, fără să aibă
conflicte subordoante care ar putea genera schimbarea. Accentul pus pe observarea poporului
indigen, urmărindu-se evitarea surselor secundare ale administratorilor coloniali, ale
misionarilor şi comercianţilor, a implicat riscul ignorării intervenţiilor puternice ale forţelor
externe şi coloniale. Chiar şi descrierile structurii politice Trobriand au neglijat schimbările
recente. Jurnalul lui Malinowski, publicat postum, dezvăluie prezenţa vizibilă a străinilor albi
puternici, pe care a încercat s-o elimine atât din observaţia participativă cât şi din textul lui
final. În ciuda imperfecţiunilor teoriei metodologia lui funcţionalistă a avut implicaţii
importante. Antropologii au fost încurajaţi să abordeze holistic societatea. Credinţele,
ritualurile, rudenia, organizarea politică şi practicile economice pot fi studiate nu izolat, ci în
termenii relaţiei lor reciproce.
Toate aceste explicaţii alcătuiesc aşa-numită teorie a „nevoilor”. Elementele constitutive ale
unei culturi ar avea drept funcţie satisfacerea nevoilor esenţiale ale omului.
El îşi împrumută modelul de la ştiinţele naturii, reamintind faptul că oamenii aparţin unei
specii de animale. Individul manifestă un anumit număr de necesităţi fiziologice (nevoia de hrană şi
de protecţie, reproducerea etc.), care îi determină imperativele fundamentale. Cultura constituie
tocmai răspunsul funcţional al acestor imperative naturale. Ea ne răspunde prin crearea de „instituţii",
concept central la Malinowski, care stabileşte soluţiile colective (organizate) ale nevoilor individului.
Instituţiile constituie elementele concrete ale culturii, unităţile de bază ale oricărui studiu
antropologic, ceea ce „trăsăturile" culturale sunt.
Nici una dintre acestea din urmă nu are sens dacă nu este raportată la instituţia căreia îi
aparţine. Obiectul antropologiei nu este studiul faptelor culturale izolate, ci al instituţiilor (economice,
politice, juridice, educaţionale) şi al relaţiilor dintre acestea, în raport cu sistemul cultural în care sînt
integrate.
Prin intermediul acestei teorii a necesităţilor care închide antropologia într-o zonă de impas,
Malinowski iese din cadrul meditaţiei asupra culturii propriu-zise, revenind la studierea naturii
umane, ale cărei necesităţi se străduieşte să le determine mai mult sau mai puţin arbitrar, întocmind o
listă şi un clasament nu prea convingătoare.
Concepţia lui „biologică" de cultură îl face să nu acorde atenţie decât faptelor conforme ideii
lui despre stabilitatea armonioasă a oricărei culturi.
Funcţionalismul îşi manifestă limitele: el se dovedeşte a nu fi prea apt în privinţa investigării
contradicţiilor culturale interne, a disfuncţionalităţilor şi chiar a fenomenelor culturale patologice.
Marele merit al lui Malinowski va fi totuşi acela de a fi demonstrat că o cultură nu poate fi studiată
din exterior, şi cu atît mai puţin de la distanţă.

4
Sursa: Denys Cuche, La notion de culture dans les sciences socials, Repères, La Découverte, 2001;
trad. Denys Cuche, Noţiunea de cultură în ştiinţele sociale, Institutul European, Iaşi, 2003