Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sem. I
Universitatea din Craiova
Facultatea de Ştiințe Socio‐Umane
Specializarea Sociologie
Anul II
Titular curs:
Lect. univ. drd. Constantin Crăițoiu
[FUNCȚIONALISMUL LUI
BRONISLAW MALINOWSKI]
[Curs 3
SOCIOLOGIA CULTURII]
1
Bronisław Malinowski (n. 7 aprilie
1884, d. 16 mai 1942) a fost antropolog,
etnograf şi mitolog englez de origine
poloneză, profesor de antropologie la
Londra, apoi la Yale.
I-a studiat 4 ani pe indigenii insulei
Trobriand din Noua Guinee, observând
cultura primitiva, practicarea magiei şi
formarea conceptelor religioase la sălbatici,
ca şi viaţa erotica a acestora. Este
întemeietorul şcolii funcţionaliste în
antropologie şi etnografie, societatea fiind
pentru el suma indivizilor. Bronislaw
Malinowski consideră mitul în legătură
indisolubilă cu ritualul şi magia, dar îi
remarcă imensa forţă culturală de
constituire a unitaţii omului cu trecutul
omenirii, într-o armonie desăvârşită cu
factorii magiei, muncii, societăţii ş.a. din
organizarea socială primitivă. Astfel eposul
şi tragedia, după Malinowski, provin din
semnificaţiile culturale ale mitului.
În civilizaţiile primitive, mitul îndeplineşte o
funcţie indispensabilă: el exprimă, înalţă şi
codifică credinţele; el apară şi impune principiile morale; el garantează eficacitatea
ceremoniilor rituale şi oferă reguli practice pentru auzul omului. Mitul este aşadar un element
esenţial al civilizaţiei umane; departe de a fi o fabulaţie zadarnică, el este dimpotrivă o
realitate vie, la care se recurge mereu, o adevărată codificare a religiei primitive şi a
înţelepciunii practice.
2
Malinowski a publicat câteva monografii importante care explorau diferite aspecte ale
locuitorilor Trobriand. Dintre acestea, Argonauţii Pacificului de Vest (1922), Crime and
Custom in Savage Society (1926), Sex and Repression in Savage Society (1927), The Sexual
Life of Savages (1929) şi Coral Gardens and Their Magic (1935, 1948) rămân clasice în
domeniu. Renumele lui internaţional i-a permis să facă vizite şi să aibă întâlniri între Africa şi
Statele Unite. A fost încurajat să se pronunţe în privinţa politicilor coloniale; deseori în
domenii în care nu avea cunoştinţe etnografice. Funcţionalismul lui nu a prevăzut
autodeterminarea popoarelor colonizate. Jurnalul său, A Diary in the Strict Sense of the Term
(1967), a fost recunoscut, deseori spre surprinderea unora dintre primii lui discipoli, drept un
text important pentru înţelegerea interacţiunii interculturale dintre antropolog şi ceilalţi.
3
Malinowski a fost identificat cu teoria funcţionalismului. Toată cultura umană poate fi
redusă, eventual, la satisfacerea nevoilor de bază. Ritualurile, pattern-urile rudeniei,
schimburile economice (inclusiv faimosul ciclu kula) nu erau explicate în termenii originilor
lor, ci în ai utilizărilor curente. Teoriile anterioare, care încercau să explice obiceiurile şi
practicile prin termeni ai “datinilor” din timpuri îndepărtate, au fost dicreditate. Accentul lui
Malinowski pus doar pe semnificaţia curentă a instituţiilor a urmărit neglijarea oricărui
context istoric. El a idealizat echilibrul armonios al societăţii date. Această abordare a-istorică
a dat impresia că locuitorii Trabriandului mai erau încă în Epoca de piatră, fără să aibă
conflicte subordoante care ar putea genera schimbarea. Accentul pus pe observarea poporului
indigen, urmărindu-se evitarea surselor secundare ale administratorilor coloniali, ale
misionarilor şi comercianţilor, a implicat riscul ignorării intervenţiilor puternice ale forţelor
externe şi coloniale. Chiar şi descrierile structurii politice Trobriand au neglijat schimbările
recente. Jurnalul lui Malinowski, publicat postum, dezvăluie prezenţa vizibilă a străinilor albi
puternici, pe care a încercat s-o elimine atât din observaţia participativă cât şi din textul lui
final. În ciuda imperfecţiunilor teoriei metodologia lui funcţionalistă a avut implicaţii
importante. Antropologii au fost încurajaţi să abordeze holistic societatea. Credinţele,
ritualurile, rudenia, organizarea politică şi practicile economice pot fi studiate nu izolat, ci în
termenii relaţiei lor reciproce.
Toate aceste explicaţii alcătuiesc aşa-numită teorie a „nevoilor”. Elementele constitutive ale
unei culturi ar avea drept funcţie satisfacerea nevoilor esenţiale ale omului.
El îşi împrumută modelul de la ştiinţele naturii, reamintind faptul că oamenii aparţin unei
specii de animale. Individul manifestă un anumit număr de necesităţi fiziologice (nevoia de hrană şi
de protecţie, reproducerea etc.), care îi determină imperativele fundamentale. Cultura constituie
tocmai răspunsul funcţional al acestor imperative naturale. Ea ne răspunde prin crearea de „instituţii",
concept central la Malinowski, care stabileşte soluţiile colective (organizate) ale nevoilor individului.
Instituţiile constituie elementele concrete ale culturii, unităţile de bază ale oricărui studiu
antropologic, ceea ce „trăsăturile" culturale sunt.
Nici una dintre acestea din urmă nu are sens dacă nu este raportată la instituţia căreia îi
aparţine. Obiectul antropologiei nu este studiul faptelor culturale izolate, ci al instituţiilor (economice,
politice, juridice, educaţionale) şi al relaţiilor dintre acestea, în raport cu sistemul cultural în care sînt
integrate.
Prin intermediul acestei teorii a necesităţilor care închide antropologia într-o zonă de impas,
Malinowski iese din cadrul meditaţiei asupra culturii propriu-zise, revenind la studierea naturii
umane, ale cărei necesităţi se străduieşte să le determine mai mult sau mai puţin arbitrar, întocmind o
listă şi un clasament nu prea convingătoare.
Concepţia lui „biologică" de cultură îl face să nu acorde atenţie decât faptelor conforme ideii
lui despre stabilitatea armonioasă a oricărei culturi.
Funcţionalismul îşi manifestă limitele: el se dovedeşte a nu fi prea apt în privinţa investigării
contradicţiilor culturale interne, a disfuncţionalităţilor şi chiar a fenomenelor culturale patologice.
Marele merit al lui Malinowski va fi totuşi acela de a fi demonstrat că o cultură nu poate fi studiată
din exterior, şi cu atît mai puţin de la distanţă.
4
Sursa: Denys Cuche, La notion de culture dans les sciences socials, Repères, La Découverte, 2001;
trad. Denys Cuche, Noţiunea de cultură în ştiinţele sociale, Institutul European, Iaşi, 2003