Sunteți pe pagina 1din 13

Lideri la coruptie, somajul tinerilor si...

gafe diplomatice 2007- anul scandalurilor


politice

Autor: Iulian Badea   •


10 Decembrie 2007

 Lideri romani cer locuitorilor din Har-Cov sa refuze referendumul separatist


 Lideri pe semicerc
 Previziuni - Lideri la porumb modificat genetic
 Lideri la profitul rapid
 Lideri liberali fata cu Basescu
 Ticu Dumitrescu: Lideri de opinie, in vizorul CNSAS
 Lideri ai Fatah si Hamas au creat o platforma politica comuna, care recunoaste Israelul
 Steaua - Lideri in "A", dar cu gandul la UEFA

Lideri la perceptia coruptiei in UE. Lideri la somajul tinerilor. Lideri la scandaluri politice.
Lideri la orgolii. Lideri la gafe diplomatice. Lideri la goana dupa Putere. Lideri la dispretul
fata de electorat. Lideri... Acum, cand anul 2007 se apro

Lideri la perceptia coruptiei in UE. Lideri la somajul tinerilor. Lideri la scandaluri politice.
Lideri la orgolii. Lideri la gafe diplomatice. Lideri la goana dupa Putere. Lideri la dispretul
fata de electorat. Lideri... Acum, cand anul 2007 se apropie de sfarsit, cand ora bilanturilor de
toate felurile se apropie, clasa politica nu are cum sa nu lase capul in pamant. Trei ani de
guvernare dezastruoasa. Scandaluri interminabile. Lupte politice disperate pentru suprematia
in politica. Traian Basescu, Calin Popescu Tariceanu, Marko Bela, Emil Boc si marea
majoritate a celorlalti continua sa creada ca a fi ales iti confera drepturi peste drepturi si nicio
obligatie. A fost un an "nebun" din punct de vedere politic. Primul an al unei Romanii
europene a evidentiat, daca mai era nevoie, ca uneori si balcanismul reprezinta un compliment
pentru actorii politici. Am avut motiuni, motiuni de cenzura, migrari politice, Referendumuri,
ruperi de Aliante, campanii electorale, crearea de noi partide, negocieri de culise, orgolii... 25
noiembrie a fost momentul in care clasa politica a fost umilita. A primit o lectie din care,
teoretic, ar fi trebuit sa invete ceva. Euroalegerile si Referendumul privind introducerea
votului uninominal au fost boicotate de un electorat saturat si umilit de indiferenta si aroganta
fara margini a principalilor decidenti politici. Basescu si Tariceanu. Oameni importanti, mai
ieri aliati, astazi dusmani necrutatori.

Antipatia dintre cei doi a aruncat Romania in haos. Luptele dintre cele doua tabere par a nu se
mai sfarsi. Fiecare dintre acestea tinteste anihilarea celuilalt, indiferent de consecinte si de
impactul pe care aceasta penibila si fara sens confruntare politica il are asupra Romaniei.
"Presedintele -jucator" face ceea ce a facut din prima clipa: scandal. A incercat sa aseze toti
liderii pe propria tabla politica de sah. Viseaza, probabil, la un Parlament compus din sute de
boci si stolojeni, care sa ii permita orice, efectiv orice. Vrea un premier docil. Pentru Basescu
docilitatea bate oricand, la orice ora din zi si noapte, competenta. A pus bazele unui partid
prezidential, intitulat Partidul Democrat Liberal, provocand reactii diverse in cele doua
formatiuni. La randul sau, Tariceanu crede ca mai are dreptul la inca un an de mandat. Si apoi
inca patru si asa mai departe. A facut din „razboiul" cu Basescu, un tel in viata, trecand intr-
un plan secundar, Romania. Guvernarea, cel mult mediocra. Liberalii s-au tinut disperati si in
2007 cu dintii de Putere si, mai mult ca sigur, o vor face si in 2008. Hoardele democrate si
cele liberal-democrate s-au unit, amagindu-se ca doi si cu doi in politica fac patru.
Scandalurile au izbucnit din prima zi de fuziune. Mai mult ca sigur, PDL va avea soarta
defunctei Aliante D.A. Nu putini sunt cei care considera ca Boc si Stolojan vor avea in 2008,
aceeasi traiectoria de cometa politica precum Basescu, parasit deja deun electorat care s-a
saturat de demagogie si populism. Se anunta scoaterea unor dosare bomba si a unor demisii
spectaculoase. Chiuariu a demisionat din fruntea Justitiei, urmeaza alte nume. Pacuraru,
Vosganian si Tariceanu sunt si ei vizati, in aceasta confruntare pe viata si pe moarte. UDMR
si UCM continua sa dea noi recitaluri in care fanteziile revizioniste sunt in prim-plan. Tokes,
un iredentist fara scrupule devine europarlamentar cu voturile... romanilor (?!) si este primit la
Cotroceni, liderii UCM cer, oficial, Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei sprijin
pentru obtinerea autonomiei Tinutului Secuiesc. In maghiarime, lucrurile sunt mai mult decat
tulburi iar alegerile locale si parlamentare din 2008 nu se anunta prea fericite pentru Marko
Bela si colegii sai. Conservatorii demisioneaza pe rupte, iar social-democratii au luat singura
decizie rationala: ramanerea in Opozitie. Cu toate acestea o intrebare se afla inca in
continuarea unui raspuns: este capabil Geoana sa dea dovada de fermitate si sa puna interesele
partidului si ale Stangii deasupra viselor sale de marire? Este, practic, ultima sansa pe care
partidul i-o poate oferi lui Geoana. Nu putem sa nu reamintim ca acesta si-a dovedit in cei
aproape trei ani de mandat neputinta, ducand PSD de la un scor de 37 la suta, la alegerile din
2004, la un ingrijorator 22 la suta, in contextul unui absenteism masiv la vot. Peste 2,5
milioane de alegatori social-democrati s-au pierdut pe drumul arogantei si luptei lui Geoana
cu propriul partid. Anul 2008 se anunta, de asemenea, unul dur in conditiile in care au loc
doua examene cruciale pentru fiecare partid in parte: alegerile locale si cele parlamentare.

Politica gafelor
http://www.newspad.ro/Politica-gafelor,71508.html, 28.03.2011
Prezent la Congresul PSD cu speranţa că discipolii lui îi vor fi recunoscători şi-l vor
repune în fruntea partidului, fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, a pierdut un
moment contactul cu realitatea, crezându-se la o întâlnire din trecutul glorios. Pentru
o secundă, tătucul PSD a văzut în sală comunişti. Spre uimirea şi hazul pesediştilor,
Ion Iliescu i-a spus lui Adrian Năstase... tovarăşul Năstase. Se spune că această
gafă a influenţat rezultatul final, Iliescu fiind învins de fostul ministru de Externe,
Mircea Geoană, poreclit „prostănacul”.
În 2005 părerea lui Ion Iliescu despre presă a evoluat. Dacă la începutul anilor ’90, el
credea că ziariştii sunt nişte animale, acum el este de părere că ei sunt, de fapt,
vampiri. Aflat la o şedinţă de partid în judeţul Teleorman, Iliescu le-a spus colegilor
că „presa e dornică de sânge” şi, de aceea, caută întotdeauna subiectele care pot
să-i ofere acest lucru. Ulterior, fostul şef al statului a revenit la jignirile sale din seria
zoologică, pe aceiaşi ziarişti comparându-i cu măgarii. Mai mult, Iliescu şi-a cerut
apoi scuze... patrupedelor, pentru că le-a comparat cu ziariştii!

Tânăr şi neliniştit, ministrul Economiei, Codruţ Şereş, s-a remarcat în 2005, în


special, prin ameninţările pe care i le-a adresat preşedintele Traian Băsescu,
referitoare la promovarea unor interese şi prin lipsa de cunoştinţe în domeniul
energetic. Încercând să demaşte furăciunile PSD din Ministerul Economiei, Şereş a
confundat nişte echipamente energetice cu „mături”. Ministrul anunţa, la începutul
anului, că a descoperit că pesediştii lui D.I.P. au cumpărat MOP-uri cu 10 milioane
de lei bucata. Însă – ghinion! – MOP-urile nu erau mături, cum credea ministrul, ci
echipamente energetice. MOP este prescurtarea de la Mecanism Oliopneumatic.

Premierul Tăriceanu s-a remarcat şi el, anul trecut, printr-o gafă memorabilă (în afara
celebrei răzgândeli cu demisia). El s-a răstit la sinistraţii din Banat, pe care se
dusese să-i viziteze în primăvară şi care se plângeau că au fost cazaţi în corturi
rupte, prin care plouă în continuare: „Ce vreţi, să vă fac hotel?”, s-a răţoit şeful
Executivului la o biată femeie rămasă fără casă.

Şeful statului a fost personajul politic cel mai dinamic al lui 2005. Şi tocmai de aceea,
nu de puţine ori i-au scăpat tot soiul de ziceri şi idei bizare: „Nu vă descurajaţi dacă
nu sunteţi premianţi până în clasa a XII-a, pentru că e mai important ca, după ce ai
terminat şcoala, să vrei cu ardoare să te împlineşti ca om. Uite, aveţi un preşedinte
care nu a fost premiant. Era un an cu menţiune, un an cu nimic... Asta-i viaţa...” –
preşedintele Traian Băsescu, dând un exemplu moralizator elevilor la deschiderea
anului şcolar 2005-2006.

„Marea Neagră este tratată ca un lac rusesc de sute de ani. Nu v-aţi dat seama până
acum?” – preşedintele Traian Băsescu, într-un discurs care a stârnit vii controverse
diplomatice.
Acelaşi Traian Băsescu a fost actorul celebrei consideraţii „diplomatice“ pe tema
relaţiilor sale privilegiate cu SUA, apreciind că e mai bine „să o sugi de la licuriciul cel
mare decât de la mai mulţi licurici mici” (statele UE – n.n.).

26 martie 2004
http://www.jurnalul.ro/special/special/amatorism-o-regula-a-diplomatiei-romane-print-
70947.html

Amatorism, o regula a diplomatiei


romane
Dupa 13 ani de tranzitie de la o diplomatie comunista la una democratica, MAE nu a inteles ca,
pentru promovarea imaginii tarii noastre in exterior, la posturi trebuie trimisi specialisti in
comunicare, imagologie sau gestionarea crizelor de imagine, si nu ageamii. Tari precum Bulgaria,
Ungaria au facut-o de mult.

Daca ar fi existat un minim interes, la nivelul MAE, pentru promovarea imaginii Romaniei in
exterior, in primii ani de dupa Revolutie, la posturi in ambasade ar fi fost trimisi specialisti in
comunicare, care sa poata concepe o strategie de imagine, sa gestioneze o criza de imagine, sa
faca analize s.a.m.d. Dar nu, la noi, chiar si azi, consilierii de presa si comunicare" trimisi la posturi
sunt cei care corespund unor cu totul alte criterii decat ale profesionalismului. Am vazut in paginile
anterioare cum un functionar care in centrala MAE era incadrat ca muncitor, la Praga a ajuns, peste
noapte, contabil. Cam asa stau lucrurile si la nivelul consilierilor de presa si comunicare. De
exemplu, daca in Ambasada Romaniei din Franta ar fi fost la post un specialist in comunicare,
acesta ar fi stiut sa conceapa si sa aplice strategiile necesare pentru construirea unei altfel de
imagini a tarii noastre decat cea de patrie a tiganilor. La fel, nemtii nu ne-ar mai percepe prin
prisma unor cuvinte-cheie precum coruptie", administrare ineficienta" sau comportament
duplicitar". Si exemplele pot continua!
Suntem vazuti ca fiind tiganii si sarantocii Europei

Studii guvernamentale si neguvernamentale au conturat profilul Romaniei in functie de articolele


aparute in presa straina si implicit de curentele de opinie formate vizavi de tara noastra, in
perioada 2002-2003. De exemplu, presa britanica asociaza Romania cu fenomene ca migratia,
traficul de persoane si abuzurile fata de copii, dar relateaza si despre faptul ca Bulgaria doreste
delimitarea de Romania, pentru a nu risca sa piarda trenul integrarii in tandem cu noi. Profilul
negativ facut de presa franceza este construit pe atribute precum: guvernare comunista, sursa de
emigratie clandestina si incapacitatea de a integra minoritatea rroma. Conceptele-cheie care au
stat la baza profilului pe care ni l-a creionat" presa germana sunt coruptie", administrare
ineficienta", saracie", Romania - comportament duplicitar".

MAE isi apara profesionistii"

Desi am intrebat la modul concret care este politica de resurse umane "n privinta recrutarii
personalului din cadrul misiunilor diplomatice, MAE s-a limitat la un raspuns extrem de general, dar
autolaudativ. Citindu-l, probabil ca Titulescu s-ar rasuci in mormant de invidie. Exemplu: ÑMAE a
elaborat si aplica un model de management al resurselor umane, lantul competentei diplomatice,
care conduce politica de resurse umane a ministerului si care are drept tinte dezvoltarea
permanenta a valorii capitalului si, implicit, cresterea competentei diplomatice, gestionarea unui
plan de cariera diplomatica bazat pe formare profesionala si perfectionare continuaì.

Mai mult, ni se spune ca exista o comisie de selectie pentru trimiterea la post, "formata din
personalitati recunoscute ale diplomatiei romanesti", are o grila de evaluare a candidatilor ce
utilizeaza, in principal, urmatoarele criterii: cunoasterea spatiului de lucru, stadiul in planul de
cariera, evaluarea corelatiei obiective individuale / rezultate obtinute, cunoasterea limbii viitoarei
tari de resedinta, formarea continua, abilitatile de comunicare. Recrutarea personalului misiunilor
diplomatice se face pe baza unei metodologii ce este parte integranta a lantului competentei
diplomatice si care se bazeaza pe competitia interna libera si transparenta, acord‚nd sansa
fiecaruia de a participa la selectie. Astfel, posturile care urmeaza a fi vacante pe parcursul unui an
sunt anuntate in mod public si scoase la concurs la sfarsitul anului anterior, fiecare candidat putand
sa-si planifice cariera.

Comisia de selectie pentru trimiterea la post, formata din personalitati recunoscute ale diplomatiei
rom‚nesti, are o grila de evaluare a candidatilor ce utilizeaza, in principal, urmatoarele criterii:
cunoasterea spatiului de lucru, stadiul in planul de cariera, evaluarea corelatiei obiective individuale
/ rezultate obtinute, cunoasterea limbii viitoarei tari de resedinta, formarea continua, abilitatile de
comunicare.

Dupa ce este anuntat rezultatul concursului, inainte de plecarea la post, exista o consistenta
perioada de pregatire, in care personalul este specializat pe domeniul in care urmeaza sa lucreze si
sunt aprofundate cunostintele de limba. Obiectivul permanent al MAE este sa realizam un profil al
diplomatului care lucreaza la misiuni centrat pe competenta profesionala si dezvoltare
permanentaì, se incheie raspunsul MAE.

„Toti se cred specialisti in comunicare!"

Un punct de vedere profesionist, dar si oficial, vizavi de aceasta stare de fapt, l-am obtinut de la
presedintele Agentiei pentru Strategii Guvernamentale, prof. univ. dr. Vasile Dancu.

 Jurnalul National: Domnule ministru, ambasadele Romaniei, ca principale


instrumente de promovare a imaginii tarii noastre, au specialistii necesari pentru
astfel de activitati?

Vasile Dancu: Nu. Din nefericire, peste noapte, toti s-au trezit specialisti in imagologie.
Unii se cred specialisti in PR. Eu cred ca ar trebui sa avem oameni specializati, care au
facut o facultate de specialitate sau, daca nu, macar un master in comunicare, in
publicitate sau in PR. Astfel de facultati sunt la Bucuresti, la Iasi, la Cluj si in alte centre
universitare. Eu, personal, am condus lucrari de master, am fost in cateva comisii de
doctorat, unde am coordonat lucrari exceptionale ale unor tineri din Romania. Avem sute
de tineri foarte inteligenti care lucreaza in presa, la banci, in universitati... Ar trebui o
selectie a unor specialisti adevarati in comunicare. Cu ei ar trebui sa fie populate
ambasadele Romaniei si cred ca atunci am avea niste parteneri exceptionali, care ar putea
sa articuleze o strategie de brand. Este absolut necesar ca ambasadele Romaniei sa aiba
specialisti. Ofiterul de presa dintr-o ambasada trebuie, obligatoriu, sa aiba studii de
comunicare. In felul acesta, el ar sti cum sa gestioneze si relatia cu presa si cum sa
organizeze un eveniment, cum sa conceapa o strategie de comunicare. Practic, ar asigura,
in mod profesionist, un cumul de functii, astfel incat efortul financiar sa fie mai mic.

 Dumneavoastra, care va ocupati de imaginea Romaniei, considerati ca sunt astfel


de specialisti in ambasadele tarii noastre?

Sunt oameni la ambasade care fac eforturi. Dar unii nu sunt nici specialisti, nu au nici
mijloace si nici fonduri. Ambasadele ar trebui sa aiba fonduri special dedicate unor
evenimente educationale.

 Primesc fonduri importante pentru protocol...

Nu stiu. Dar toti ambasadorii se plang ca nu au bani pentru evenimente comunicationale.


Nu trebuie sa scrie „protocol" pe aceste fonduri. Destinatia lor trebuie sa fie evenimente
comunicationale", evenimente media", practici evenimentiale".

 Exista o comunicare stransa intre institutia dumneavoastra si ambasade?

Si aici exista o problema grava, in sensul ca la ambasadele Romaniei exista o lipsa de


informare. Nu exista un flux de informatie.

 Pentru ca ati pomenit de practici evenimentiale, considerati ca acest nou curent


de opinie care acrediteaza ideea decalajului dintre Bulgaria si Reomania este o
strategie comunicationala sau este un rezultat al realitatii?

Cred ca este o strategie comunicationala de competitie intre cele doua tari. Asta in
contextul in care, se stie, este o distanta mare intre Romania si Bulgaria, din perspectiva
realitatii, pe care bulgarii reusesc sa o acopere extraordinar de bine. Nu conteaza ce este in
realitate. Imaginea inlocuieste realitatea. Din nefericire, am vazut cum numerosi diplomati
romani spun, in documente oficiale, ca promoveaza imaginea reala a Romaniei. Este o
greseala tehnica. Se vede ca nu sunt specialisti in comunicare, altfel ar fi stiut ca imaginea
este reala pentru ca tine loc de realitate.

Atasat de presa in Spania: Noi suntem diplomati, nu specialisti!"

Am vrut sa vedem care este perceptia functionarilor din cadrul personalului diplomatic indrituriti cu
promovarea Romaniei in tarile unde sunt trimisi la post. Am ales la pura intamplare ambasada din
Spania. Pe site-ul acestei ambasade ca atasat de presa figureaza Ana Voicu, secretar I. Ni s-a spus
ca se afla intr-o reuniune", fiindu-ne insa recomandat un alt atasat de presa, in persoana Claudiei
Tusa, care ne-a raspuns la cateva intrebari:

 Jurnalul National: Spuneti-mi va rog daca dumneavoastra sau colega


dumneavoastra sunteti specialisti in stiintele comunicarii sau relatii publice?

Claudia Tusa: (...amuzata...) Noi suntem (accentueaza - n.n.) diplomati. Eu la ambasada


Romaniei ma ocup de partea cu presa. Diplomatia este un domeniu multilateral, nu este o
materie specifica. Nu inveti sa fii diplomat. Diplomatia acumuleaza mai multe domenii intr-
unul singur. Ei bine, din aceasta perspectiva fiecare diplomat trebuie sa fie in masura sa
comunice mesajele Guvernului Romaniei. Este primul obiectiv pe care trebuie sa-l aduca in
aplicare. Deci, prin prisma faptului ca un diplomat se afla in exterior, automat trebuie sa fie
capacitat cu o astfel de cerinta (sic - n.n.).

 Aveti conceputa in acest moment o strategie de promovare a imaginii tarii in


functie de specificul tarii in care reprezentanti Romania sau un plan pentru
gestionarea unei eventuale crize de imagine?

Exista Agentia pentru Strategii Guvernamentale care se ocupa de acest aspect. Noutatea
acestui nou mecanism care se creeaza este ca doreste sa reflecte mai bine noua imagine a
Romaniei, date fiind noile calitati ale Romaniei pe plan european si international (sic - n.n.).

Credem ca acest dialog al surzilor este destul de relevant pentru modul in care, in ambasadele
noastre, se lucreaza pentru imaginea Romaniei.

CEREMONIAL SI DIPLOMATIE
http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/CEREMONIAL-SI-
DIPLOMATIE22678.php

A. Caracteristici generale ale actiunii diplomatice1[1]

Orice societate, orice organism care cauta sa se dezvolte trebuie sa se supuna unor
reguli, fie si numai din dorinta de a evita dezordinea. O forma de ierarhie exista, dupa cum
se stie, in orice societate organizata. Intr-o societate evoluata, ordinea este o ne 626h77g
cesitate inevitabila si imperioasa, intrucat complexitatea infinita a raporturilor umane
impune respectarea unor reguli indispensabile desfasurarii pasnice a vietii in comun.

Mutatis mutandis, raporturile dintre state nu pot fi fructuoase decat daca se


desfasoara in cadrul unei forme de organizare acceptata de toti si care comporta respectul
reciproc al legilor si cutumelor altor tari. Pompa traditionala si ceremonialul pitoresc de
altadata s-au diminuat, desigur, mult. Dar bunele maniere sunt, intocmai ca si in trecut,
necesare intre state.

Diplomatia guverneaza relatiile intre state. Dupa cum am aratat deja, diplomatia
este arta de a atrage simpatii pentru tara ta si de a o inconjura de prietenii care sa-i
protejeze independenta, precum si de a reglementa pe cale pasnica diferendele
internationale. Ea este in acelasi timp tehnica rabdatoare care guverneaza dezvoltarea
relatiilor internationale.

1
Arta si stiinta au conventiile lor, regulile lor si, in egala masura, constrangerile lor.
Astfel, aspectul de ritual al activitatilor diplomatice a frapat intotdeauna observatorii si
marele public.

In situatiile in care statele, guvernele si organizatiile internationale actioneaza si isi


confrunta interesele in cursul evenimentelor internationale, diplomatii care le reprezinta,
facand uz de metode traditionale care le permit discutarea fara pasiune a instructiunilor,
cauta impreuna solutii armonioase, facand parte dreapta intereselor si - daca este cazul -,,
amorului propriu’’.

Pentru multe persoane, diplomatii promoveaza obiectivele guvernului lor prin


stratageme subtile si cu o disimulare rafinata, inselandu-si interlocutorii: sefi de stat,
ministri, colegi. Adesea se repeta cu multa placere - si cu un aer de gluma - faptul ca
'diplomatul este un om cinstit care minte in serviciul tarii sale 1 '. Desigur, aceasta gluma,
isi pastreaza actualitatea.

B. Profesia de diplomat

Obiectul diplomatiei il constituie, prin folosirea metodelor pasnice si a practicii


concilierii, strangerea legaturilor unei tari cu altele din diferite zone geografice,
dezvoltarea raporturilor amicale cu tarile neutre, precum si mentionarea relatiilor cu
guvernele ostile.

In indeplinirea acestei sarcini imense care este consolidarea pacii,


actiunea diplomatilor se poate caracteriza prin patru termeni: a)
reprezentare, b) protejare,

c) informare, d) negociere.

a) Notiunea de reprezentare constituie elementul primordial. Diplomatul reprezinta


guvernul tarii sale in fata autoritatilor statului in care este trimis. El este investit cu
autoritatea necesara de a vorbi in numele guvernului sau, ceea ce constituie baza oricarei
negocieri. Insarcinat sa primeasca si sa transmita comunicarile pe care le schimba cele
doua guverne, diplomatul este intermediarul permanent si sigur al raporturilor intre state,
ca sursa oficiala si insarcinata sa prezinte orice informatii referitoare la tara sa.

1
Aceasta notiune de reprezentare avea un sens foarte larg in timpul monarhiilor
absolute. Ambasadorii erau considerati ca reprezentanti ai persoanei suveranului lor si se
admitea ca ei sa aiba acces direct la suveranul pe langa care erau acreditati.

Reglementarea de la Viena poarta inca amprenta acestei conceptii


care se afla la originea imunitatilor exceptionale recunoscute
pretutindeni sefilor misiunilor diplomatice si care a stat la baza multor
rivalitati protocolare.

De asemenea, se impune sa subliniem si o alta acceptiune a ideii de reprezentare. Se


cunoaste ca, pentru marea majoritate a populatiei tarii lor de resedinta, diplomatii sunt
perceputi ca ,,imagine’’ a tarii care i-a trimis.

Conduita publica, precum si viata particulara a diplomatului trebuie sa fie


ireprosabile. Conduita morala a diplomatilor ar trebui sa constituie un criteriu esential al
selectiei si afectarii lor. Un stat care, cu buna stiinta, este reprezentat de o persoana care nu
merita respect, nu se respecta pe sine.

In sfarsit, fiecare guvern trebuie sa acorde personalului pe care il trimite in exterior


sa-l reprezinte mijloacele necesare pentru a oferi atat autoritatilor, cat si populatiei locale
cea mai buna imagine posibila despre tara lor.

Diplomatii trebuie sa poata organiza actiuni protocolare ori de cate ori interesele,
circumstantele o impun, ei avand in aceasta privinta responsabilitati deosebite. Astfel,
diplomatilor le va fi usor sa se intalneasca cu autoritatile mai importante ale tarii lor de
resedinta, precum si cu colegii lor straini. In acelasi timp, este necesar sa se stabileasca
contacte cu notabilitatile locale, reticente si dificil de contactat cateodata, ceea ce
presupune abilitate si tact.

Relatiile personale care se pot crea cu acest prilej vor fi intotdeauna dintre cele mai
pretioase pentru evolutia relatiilor dintre cele doua state.

b) O sarcina esentiala a diplomatului aflat in misiune permanenta in strainatate este


aceea de a proteja resortisantii, comertul si navigatia tarii sale. Vigilenta si imaginatia
diplomatului trebuie sa se exercite astfel incat sa se asigure nu numai ca concetatenii sai
sau edificiile care arboreaza pavilionul national sunt corect tratati, potrivit acordurilor in
vigoare, dar si ca persoanele aflate sub administratia sa nu sunt victime ale unor procedee
discriminatorii. El trebuie sa caute sa imbunatateasca statutul concetatenilor sai, sa creasca
traficul comercial, sa stranga relatiile stiintifice si culturale, elemente esentiale ale
dezvoltarii unor bune raporturi si interese pasnice intre doua state. Obiectivitatea in
examinarea problemelor, cat si moderatia in limbaj sunt absolut indispensabile in aceasta
privinta.

c) Un alt element esential al activitatii diplomatului aflat la post il constituie


informarea. Aceasta munca este continua, directa si bilaterala.

Diplomatul trebuie sa faca cunoscuta, inteleasa si admisa de catre guvernul pe langa


care este acreditat politica generala a tarii sale, asupra careia trebuie sa fie informat in
continuu. In schimb, pentru a permite guvernului sau sa-si formeze o parere proprie,
diplomatul trebuie sa-l informeze despre ceea ce se intampla in tara de resedinta si in
statele vecine, anume, despre proiectele autoritatilor, insotite de comentariile sale asupra a
ceea ce observa sau intrevede.

Conform Conventiei de la Viena, culegerea de informatii se realizeaza prin toate


mijloacele licite: lectura presei; discutii cu functionari din MAE, cu colegi, cu notabilitati
cu care diplomatul se afla in relatii permanente sau circumstantiale; observatii facute in
timpul activitatilor protocolare si deplasarilor ambasadorului si ale celorlalti membri ai
misiunii. Guvernul tarii de resedinta nu trebuie sa-i impiedice pe diplomati sa circule sau sa
primeasca liber alte persoane din tara respectiva. Aceasta regula nu este intotdeauna
respectata in anumite tari cu regim politienesc, in care diplomatul va trebui sa cunoasca
valoarea 'observatiei mute'. Este posibil ca in cursul unei 'plimbari' sa culeaga mai multe
informatii sigure, fara sa deschida gura, decat in urma unei discutii cu interlocutori
indoielnici sau speriati.

Toti diplomati misiunii trebuie sa fie antrenati in aceasta


activitate. Dar, chiar si in aceste tari, si cu atat mai mult in celelalte, se
interzice misiunilor diplomatice ca, in schimbul ospitalitatii generoase de
care se bucura si al privilegiilor si imunitatilor de care beneficiaza, sa
aduca prejudicii tarii de resedinta.

Orice actiune care tinde sa influenteze pe cai indirecte politica interna a tarii de
resedinta, ca si incercarea de a culege pe cai disimulate informatii secrete constituie in
acceptiunea Conventiilor de la Viena, o abatere grava de la indatoririle membrilor misiunii
diplomatice. Conform prevederilor documentului mai sus mentionat, Guvernul tarii de
resedinta are dreptul sa declare persona non grata diplomatii care recurg la asemenea
practici.

d) In timpul discutiilor, diplomatul trebuie in permanenta sa puna de acord punctele


de vedere ale guvernului sau cu acelea ale guvernului pe langa care este acreditat. Aceasta
este negocierea. Ea consta in gasirea de solutii, pe cale amiabila, diplomatica, de acorduri
tranzactionale si onorabile. Negocierea este una din sarcinile cele mai pasionante si,
uneori, dintre cele mai ingrate si mai deceptionante ale meseriei de diplomat.

Negocierea a fost definita ca fiind 'arta posibilului'. Intr-adevar, nu se poate negocia


decat daca exista dorinta comuna de a intretine, pe plan general, relatii pasnice si amicale,
iar pe plan secundar, de a se gasi o solutie unei probleme controversate. Este necesar sa
existe obiectul negocierii, adica punctele de vedere a doua guverne asupra unei probleme in
litigiu sa fie suficient definite, pentru ca o ajustare a lor sa fie intrevazuta. Trebuie, in
sfarsit, sa existe dorinta de a negocia o problema; in lipsa acesteia negocierea nu ar putea
avea loc. Aceasta presupune ca ambii interlocutori sa fie dispusi sa recurga, daca este
posibil, la unele concesii pentru a face posibila apropierea pozitiilor antagonice.

Exista, pe de alta parte, maniera de a negocia, care este intotdeauna individuala si


subiectiva. Diplomatul trebuie sa procedeze astfel incat punctul sau de vedere sa prevaleze
printr-o discutie purtata cu masura si curtoazie. Numai intr-o asemenea imprejurare se
dovedesc a fi eficiente temperamentul personal al unui diplomat, simpatiile pe care a stiut
sa le dobandeasca si increderea pe care a castigat-o. De asemenea, numai intr-o astfel de
imprejurare sunt puse la incercare imaginatia sa, supletea inteligentei sale, pregatirea sa
profesionala, intrucat el trebuie sa aiba experienta carierei sale anterioare in ceea ce
priveste metodele de conciliere sau de cautare a tranzactiilor onorabile si echitabile. Intr-o
astfel de imprejurare intra in joc activitatea de informare a misiunii diplomatice. Misiunea
trebuie sa cunoasca mobilurile care determina propriul sau guvern sa actioneze, obiectivul
minim pe care acesta il urmareste, rezultatul minim pe care acesta doreste sa-l obtina,
precum si maximum-ul pe care acesta poate sa-l admita. Misiunea diplomatica trebuie sa se
documenteze in prealabil asupra punctelor de vedere ale guvernului strain, asupra
reactiilor, posibilitatilor acestuia, asupra limitelor in care acesta doreste si poate sa
evolueze. Aceasta activitate de informare se completeaza prin aprecierea oportunitatii
momentului in care se poate angaja negocierea sau a momentului in care este mai bine ca
aceasta sa fie suspendata, chiar intrerupta, dar numai dupa ce s-a pastrat o portita de iesire
onorabila, care sa permita rezolvarea ulterioara a sarcinii inca neindeplinite. Succesul pe
care diplomatul va putea sa-l obtina in negocierile sale va depinde intr-o buna masura de
consideratia partenerului fata de comportamentul sau in viata publica si particulara de
relatiile pe care va fi stiut sa le stabileasca si de autoritatea pe care a stiut s-o obtina in
manevrarea si conducerea dialogului. El nu va trebui sa uite discretia necesara in actiune,
precum si indatorirea de a fi modest; triumfurile diplomatice aparente lasa, intr-adevar, in
urma lor sentimente de umilinta si o dorinta de revansa care compromit soliditatea.

In aceasta parte a activitatii sale, diplomatul trebuie sa dea dovada, in acelasi timp,
de discernamant si de penetrare. La toate acestea se adauga, in relatiile cu autoritatile si
notabilitatile tarii de resedinta, amabilitatea indispensabila care, ea insasi, poate sa-i
determine pe interlocutorii rezervati, chiar reticenti, sa se simta in largul lor; supletea
spiritului, atat de necesara pentru adaptarea argumentelor sale la interlocutori, precum si
forta de convingere care este data in acelasi timp de cunoasterea profunda a problemelor
de calitatea rationamentului, si de claritatea expunerilor. Numai in negociere se masoara
valoarea profesionala a diplomatilor si arta cu care ei stiu sa actioneze.

In toate imprejurarile, prima indatorire a unui diplomat este de a fi de buna


credinta. El nu va fi ascultat, nu va fi urmat, nu va ajunge la un rezultat solid daca
interlocutorii sai nu cunosc ca este un om care angajeaza efectiv guvernul sau, care stie
incotro se indreapta si pana unde poate merge, care poate sa justifice cu argumente solide
pozitiile pe care le adopta si care doreste sincer sa ajunga la o solutie rezonabila si
satisfacatoare a problemei incredintate spre dezbatere. Daca autoritatea sa profesionala
sau valoarea sa morala sunt contestate, reticentele interlocutorilor vor impiedica
negocierea sa ajunga la o solutie sanatoasa si eficienta. Daca este prins mintind, atunci va
fi definitiv discreditat.

Aceasta nu inseamna ca diplomatul este obligat sa spuna in orice moment intregul


adevar. Exista negocieri in timpul carora revelatia prematura poate sa impiedice incheierea
fericita a acestora. El are intotdeauna dreptul sa refuze sa raspunda daca i se pune o
intrebare insidioasa. Este meseria lui sa stie sa deturneze cursul unei discutii, daca observa
ca aceasta este orientata spre un subiect delicat. Folosirea minciunii este interzisa cu
desavarsire. Numai in timp de razboi, cand interesul national sau al aliatilor este in joc, se
intampla ca declaratiile false sa devina practica curenta.

Diplomatul trebuie sa cunoasca politica tarii sale si a tarii de resedinta, precum si a


aliatilor si adversarilor. El trebuie sa aiba simtul evaluarii situatiilor si cunostintelor
generale necesare pentru a-si ghida reactiile. Cultura sa ii va da mijloacele de a-si orienta
cautarile asupra unei anumite probleme, de a gasi lucrarea de specialitate care sa-l edifice
si de a fi capabil s-o citeasca cu folos. El trebuie sa aiba o cultura vasta in domeniile
economic, juridic, istoric, literar etc., fara a fi in mod necesar un specialist.

El trebuie, pe de alta parte, in virtutea intereselor importante care ii cad in sarcina,


sa aiba un spirit vigilent si obiectiv, un caracter prudent si rezervat, o judecata sanatoasa si
rece. El trebuie sa se obisnuiasca sa foloseasca intotdeauna un limbaj moderat. Nu trebuie
sa arate simpatii pasionale sau antipatii violente, care ar putea sa dauneze rationamentului
sau liber. El trebuie sa aiba un caracter constant si o mare rezerva de rabdare si
indulgenta, iar sotia sa trebuie sa posede aceleasi calitati.
Diplomatul trebuie sa fie invatat sa-si orienteze inteligenta si imaginatia nu spre
dezbateri polemice, ci spre cautarea unor solutii negociabile, echitabile si pasnice.

Diplomatul trebuie sa aiba o fire curioasa: acela care nu se intereseaza de


particularitatile tarii in care traieste si ale tarilor vecine, care nu le viziteaza, nu poate sa-si
faca bine meseria. El trebuie sa aiba un spirit universal, adica sa fie capabil sa manifeste in
mod obiectiv interes si simpatie fata de persoane si afaceri din tari straine, chiar daca
acestea sunt total diferite de acelea din tara sa.

Diplomatul trebuie sa fie un bun lingvist. Se constata ca pretutindeni 'limbile straine


pot fi invatate de oameni mediu dotati daca ei considera ca merita efortul… Nici o persoana
nu ar trebui sa aleaga cariera diplomatica daca nu se simte in stare sa faca acest efort
simplu si esential'2[2]

O alta calitate esentiala a diplomatului este sociabilitatea. Societatea diplomatica


este un mediu restrans, inchis, supus unor reguli stricte, desi nescrise.

Diplomatii care activeaza intr-un loc se vor putea intalni ulterior in alte parti, in
timpul carierei. Precedentele bune sau rele care vor fi marcat relatiilor lor nu vor putea sa
nu aiba repercusiuni asupra noilor lor raporturi si sa nu influenteze asupra ducerii la bun
sfarsit a problemelor de interes national care le-au fost incredintate. Si aceasta nu este
totul. 'Ceea ce este de trei ori necesar unui diplomat –scrie Martens- este tactul. 'Tactul
presupune respectarea convenientelor pe care numai un spirit mediocru le poate dispretui'. 3
[3]

C. Rolul ceremonialului si protocolului in relatiile internationale 4[4]

Ceremonialul creeaza cadrul si atmosfera in care urmeaza sa se desfasoare


raporturile pasnice dintre statele suverane. Protocolul codifica regulile care guverneaza
ceremonialul, al carui obiect este de a oferi fiecarui participant prerogativele, privilegiile si
imunitatile la care are dreptul. Atat ceremonialul, cat si protocolul garanteaza egalitatea in
drepturi a natiunilor, care permite fiecareia dintre ele sa-si faca auzita in mod liber vocea.
Si unul si celalalt impun curtoazia care trebuie sa guverneze raporturile intre oamenii de
buna credinta. Ceremonialul si protocolul guverneaza, de asemenea, negocierea, incheierea
si intrarea in vigoare a actelor internationale. Ambele au o incidenta zilnica asupra vietii si
activitatii diplomatilor si consulilor.

4
Ceremonialul care guverneaza evenimentele internationale este
intr-adevar de cea mai mare importanta. Se cunoaste atentia pe care
guvernele o acorda pregatirii marilor reuniuni internationale si in ce
masura pompa care le insoteste conditioneaza reusita acestora. Grija
care se manifesta pentru a da 'lustru' receptiei unui sef de stat, unui
ministru, unui ambasador, semnarii unui tratat, celebrarii unui
eveniment de interes comun indica nivelul la care doua guverne doresc
sa prezinte stadiul relatiilor lor, directia in care doresc sa le vada
evoluand, imbunatatirile pe care ele ar dori sa le aduca acestora.

Solemnitatea ceremoniilor, amploarea receptiilor, evolutia


discursurilor, atribuirea decoratiilor care are loc in asemenea ocazii
permit sa se intrevada punctul pana la care si un guvern si celalalt
doresc sa faca publice acordul lor, prietenia si colaborarea lor. Acestea
constituie un ghid sigur si elemente de masura carora atat specialistii
cat si natiunile le acorda, pe buna dreptate, intreaga lor atentie.
Protocolul asigura reprezentantilor permanenti si temporari ai statelor
straine imunitatile care le permit sa-si indeplineasca, fara obstacole,
misiunea, precum si prerogativele care le garanteaza respectul
autoritatilor si al populatiei tarilor de resedinta.

Protocolul pune problema regulilor care determina ordinea de precadere intre


diplomatii rezidenti in aceeasi tara. A fost nevoie sa se depuna eforturi timp de secole
pentru a pune capat conflictelor de orgolii care au facut sa rasune , nu de putine ori in
trecut, curtile si cancelariile.

Acestea sunt, pe scurt, motivele esentiale pentru care ceremonialul si protocolul ne


apar strans legate de desfasurarea libera si armonioasa a vietii internationale.

S-ar putea să vă placă și