Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lideri la perceptia coruptiei in UE. Lideri la somajul tinerilor. Lideri la scandaluri politice.
Lideri la orgolii. Lideri la gafe diplomatice. Lideri la goana dupa Putere. Lideri la dispretul
fata de electorat. Lideri... Acum, cand anul 2007 se apro
Lideri la perceptia coruptiei in UE. Lideri la somajul tinerilor. Lideri la scandaluri politice.
Lideri la orgolii. Lideri la gafe diplomatice. Lideri la goana dupa Putere. Lideri la dispretul
fata de electorat. Lideri... Acum, cand anul 2007 se apropie de sfarsit, cand ora bilanturilor de
toate felurile se apropie, clasa politica nu are cum sa nu lase capul in pamant. Trei ani de
guvernare dezastruoasa. Scandaluri interminabile. Lupte politice disperate pentru suprematia
in politica. Traian Basescu, Calin Popescu Tariceanu, Marko Bela, Emil Boc si marea
majoritate a celorlalti continua sa creada ca a fi ales iti confera drepturi peste drepturi si nicio
obligatie. A fost un an "nebun" din punct de vedere politic. Primul an al unei Romanii
europene a evidentiat, daca mai era nevoie, ca uneori si balcanismul reprezinta un compliment
pentru actorii politici. Am avut motiuni, motiuni de cenzura, migrari politice, Referendumuri,
ruperi de Aliante, campanii electorale, crearea de noi partide, negocieri de culise, orgolii... 25
noiembrie a fost momentul in care clasa politica a fost umilita. A primit o lectie din care,
teoretic, ar fi trebuit sa invete ceva. Euroalegerile si Referendumul privind introducerea
votului uninominal au fost boicotate de un electorat saturat si umilit de indiferenta si aroganta
fara margini a principalilor decidenti politici. Basescu si Tariceanu. Oameni importanti, mai
ieri aliati, astazi dusmani necrutatori.
Antipatia dintre cei doi a aruncat Romania in haos. Luptele dintre cele doua tabere par a nu se
mai sfarsi. Fiecare dintre acestea tinteste anihilarea celuilalt, indiferent de consecinte si de
impactul pe care aceasta penibila si fara sens confruntare politica il are asupra Romaniei.
"Presedintele -jucator" face ceea ce a facut din prima clipa: scandal. A incercat sa aseze toti
liderii pe propria tabla politica de sah. Viseaza, probabil, la un Parlament compus din sute de
boci si stolojeni, care sa ii permita orice, efectiv orice. Vrea un premier docil. Pentru Basescu
docilitatea bate oricand, la orice ora din zi si noapte, competenta. A pus bazele unui partid
prezidential, intitulat Partidul Democrat Liberal, provocand reactii diverse in cele doua
formatiuni. La randul sau, Tariceanu crede ca mai are dreptul la inca un an de mandat. Si apoi
inca patru si asa mai departe. A facut din „razboiul" cu Basescu, un tel in viata, trecand intr-
un plan secundar, Romania. Guvernarea, cel mult mediocra. Liberalii s-au tinut disperati si in
2007 cu dintii de Putere si, mai mult ca sigur, o vor face si in 2008. Hoardele democrate si
cele liberal-democrate s-au unit, amagindu-se ca doi si cu doi in politica fac patru.
Scandalurile au izbucnit din prima zi de fuziune. Mai mult ca sigur, PDL va avea soarta
defunctei Aliante D.A. Nu putini sunt cei care considera ca Boc si Stolojan vor avea in 2008,
aceeasi traiectoria de cometa politica precum Basescu, parasit deja deun electorat care s-a
saturat de demagogie si populism. Se anunta scoaterea unor dosare bomba si a unor demisii
spectaculoase. Chiuariu a demisionat din fruntea Justitiei, urmeaza alte nume. Pacuraru,
Vosganian si Tariceanu sunt si ei vizati, in aceasta confruntare pe viata si pe moarte. UDMR
si UCM continua sa dea noi recitaluri in care fanteziile revizioniste sunt in prim-plan. Tokes,
un iredentist fara scrupule devine europarlamentar cu voturile... romanilor (?!) si este primit la
Cotroceni, liderii UCM cer, oficial, Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei sprijin
pentru obtinerea autonomiei Tinutului Secuiesc. In maghiarime, lucrurile sunt mai mult decat
tulburi iar alegerile locale si parlamentare din 2008 nu se anunta prea fericite pentru Marko
Bela si colegii sai. Conservatorii demisioneaza pe rupte, iar social-democratii au luat singura
decizie rationala: ramanerea in Opozitie. Cu toate acestea o intrebare se afla inca in
continuarea unui raspuns: este capabil Geoana sa dea dovada de fermitate si sa puna interesele
partidului si ale Stangii deasupra viselor sale de marire? Este, practic, ultima sansa pe care
partidul i-o poate oferi lui Geoana. Nu putem sa nu reamintim ca acesta si-a dovedit in cei
aproape trei ani de mandat neputinta, ducand PSD de la un scor de 37 la suta, la alegerile din
2004, la un ingrijorator 22 la suta, in contextul unui absenteism masiv la vot. Peste 2,5
milioane de alegatori social-democrati s-au pierdut pe drumul arogantei si luptei lui Geoana
cu propriul partid. Anul 2008 se anunta, de asemenea, unul dur in conditiile in care au loc
doua examene cruciale pentru fiecare partid in parte: alegerile locale si cele parlamentare.
Politica gafelor
http://www.newspad.ro/Politica-gafelor,71508.html, 28.03.2011
Prezent la Congresul PSD cu speranţa că discipolii lui îi vor fi recunoscători şi-l vor
repune în fruntea partidului, fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, a pierdut un
moment contactul cu realitatea, crezându-se la o întâlnire din trecutul glorios. Pentru
o secundă, tătucul PSD a văzut în sală comunişti. Spre uimirea şi hazul pesediştilor,
Ion Iliescu i-a spus lui Adrian Năstase... tovarăşul Năstase. Se spune că această
gafă a influenţat rezultatul final, Iliescu fiind învins de fostul ministru de Externe,
Mircea Geoană, poreclit „prostănacul”.
În 2005 părerea lui Ion Iliescu despre presă a evoluat. Dacă la începutul anilor ’90, el
credea că ziariştii sunt nişte animale, acum el este de părere că ei sunt, de fapt,
vampiri. Aflat la o şedinţă de partid în judeţul Teleorman, Iliescu le-a spus colegilor
că „presa e dornică de sânge” şi, de aceea, caută întotdeauna subiectele care pot
să-i ofere acest lucru. Ulterior, fostul şef al statului a revenit la jignirile sale din seria
zoologică, pe aceiaşi ziarişti comparându-i cu măgarii. Mai mult, Iliescu şi-a cerut
apoi scuze... patrupedelor, pentru că le-a comparat cu ziariştii!
Premierul Tăriceanu s-a remarcat şi el, anul trecut, printr-o gafă memorabilă (în afara
celebrei răzgândeli cu demisia). El s-a răstit la sinistraţii din Banat, pe care se
dusese să-i viziteze în primăvară şi care se plângeau că au fost cazaţi în corturi
rupte, prin care plouă în continuare: „Ce vreţi, să vă fac hotel?”, s-a răţoit şeful
Executivului la o biată femeie rămasă fără casă.
Şeful statului a fost personajul politic cel mai dinamic al lui 2005. Şi tocmai de aceea,
nu de puţine ori i-au scăpat tot soiul de ziceri şi idei bizare: „Nu vă descurajaţi dacă
nu sunteţi premianţi până în clasa a XII-a, pentru că e mai important ca, după ce ai
terminat şcoala, să vrei cu ardoare să te împlineşti ca om. Uite, aveţi un preşedinte
care nu a fost premiant. Era un an cu menţiune, un an cu nimic... Asta-i viaţa...” –
preşedintele Traian Băsescu, dând un exemplu moralizator elevilor la deschiderea
anului şcolar 2005-2006.
„Marea Neagră este tratată ca un lac rusesc de sute de ani. Nu v-aţi dat seama până
acum?” – preşedintele Traian Băsescu, într-un discurs care a stârnit vii controverse
diplomatice.
Acelaşi Traian Băsescu a fost actorul celebrei consideraţii „diplomatice“ pe tema
relaţiilor sale privilegiate cu SUA, apreciind că e mai bine „să o sugi de la licuriciul cel
mare decât de la mai mulţi licurici mici” (statele UE – n.n.).
26 martie 2004
http://www.jurnalul.ro/special/special/amatorism-o-regula-a-diplomatiei-romane-print-
70947.html
Daca ar fi existat un minim interes, la nivelul MAE, pentru promovarea imaginii Romaniei in
exterior, in primii ani de dupa Revolutie, la posturi in ambasade ar fi fost trimisi specialisti in
comunicare, care sa poata concepe o strategie de imagine, sa gestioneze o criza de imagine, sa
faca analize s.a.m.d. Dar nu, la noi, chiar si azi, consilierii de presa si comunicare" trimisi la posturi
sunt cei care corespund unor cu totul alte criterii decat ale profesionalismului. Am vazut in paginile
anterioare cum un functionar care in centrala MAE era incadrat ca muncitor, la Praga a ajuns, peste
noapte, contabil. Cam asa stau lucrurile si la nivelul consilierilor de presa si comunicare. De
exemplu, daca in Ambasada Romaniei din Franta ar fi fost la post un specialist in comunicare,
acesta ar fi stiut sa conceapa si sa aplice strategiile necesare pentru construirea unei altfel de
imagini a tarii noastre decat cea de patrie a tiganilor. La fel, nemtii nu ne-ar mai percepe prin
prisma unor cuvinte-cheie precum coruptie", administrare ineficienta" sau comportament
duplicitar". Si exemplele pot continua!
Suntem vazuti ca fiind tiganii si sarantocii Europei
Desi am intrebat la modul concret care este politica de resurse umane "n privinta recrutarii
personalului din cadrul misiunilor diplomatice, MAE s-a limitat la un raspuns extrem de general, dar
autolaudativ. Citindu-l, probabil ca Titulescu s-ar rasuci in mormant de invidie. Exemplu: ÑMAE a
elaborat si aplica un model de management al resurselor umane, lantul competentei diplomatice,
care conduce politica de resurse umane a ministerului si care are drept tinte dezvoltarea
permanenta a valorii capitalului si, implicit, cresterea competentei diplomatice, gestionarea unui
plan de cariera diplomatica bazat pe formare profesionala si perfectionare continuaì.
Mai mult, ni se spune ca exista o comisie de selectie pentru trimiterea la post, "formata din
personalitati recunoscute ale diplomatiei romanesti", are o grila de evaluare a candidatilor ce
utilizeaza, in principal, urmatoarele criterii: cunoasterea spatiului de lucru, stadiul in planul de
cariera, evaluarea corelatiei obiective individuale / rezultate obtinute, cunoasterea limbii viitoarei
tari de resedinta, formarea continua, abilitatile de comunicare. Recrutarea personalului misiunilor
diplomatice se face pe baza unei metodologii ce este parte integranta a lantului competentei
diplomatice si care se bazeaza pe competitia interna libera si transparenta, acord‚nd sansa
fiecaruia de a participa la selectie. Astfel, posturile care urmeaza a fi vacante pe parcursul unui an
sunt anuntate in mod public si scoase la concurs la sfarsitul anului anterior, fiecare candidat putand
sa-si planifice cariera.
Comisia de selectie pentru trimiterea la post, formata din personalitati recunoscute ale diplomatiei
rom‚nesti, are o grila de evaluare a candidatilor ce utilizeaza, in principal, urmatoarele criterii:
cunoasterea spatiului de lucru, stadiul in planul de cariera, evaluarea corelatiei obiective individuale
/ rezultate obtinute, cunoasterea limbii viitoarei tari de resedinta, formarea continua, abilitatile de
comunicare.
Dupa ce este anuntat rezultatul concursului, inainte de plecarea la post, exista o consistenta
perioada de pregatire, in care personalul este specializat pe domeniul in care urmeaza sa lucreze si
sunt aprofundate cunostintele de limba. Obiectivul permanent al MAE este sa realizam un profil al
diplomatului care lucreaza la misiuni centrat pe competenta profesionala si dezvoltare
permanentaì, se incheie raspunsul MAE.
Un punct de vedere profesionist, dar si oficial, vizavi de aceasta stare de fapt, l-am obtinut de la
presedintele Agentiei pentru Strategii Guvernamentale, prof. univ. dr. Vasile Dancu.
Vasile Dancu: Nu. Din nefericire, peste noapte, toti s-au trezit specialisti in imagologie.
Unii se cred specialisti in PR. Eu cred ca ar trebui sa avem oameni specializati, care au
facut o facultate de specialitate sau, daca nu, macar un master in comunicare, in
publicitate sau in PR. Astfel de facultati sunt la Bucuresti, la Iasi, la Cluj si in alte centre
universitare. Eu, personal, am condus lucrari de master, am fost in cateva comisii de
doctorat, unde am coordonat lucrari exceptionale ale unor tineri din Romania. Avem sute
de tineri foarte inteligenti care lucreaza in presa, la banci, in universitati... Ar trebui o
selectie a unor specialisti adevarati in comunicare. Cu ei ar trebui sa fie populate
ambasadele Romaniei si cred ca atunci am avea niste parteneri exceptionali, care ar putea
sa articuleze o strategie de brand. Este absolut necesar ca ambasadele Romaniei sa aiba
specialisti. Ofiterul de presa dintr-o ambasada trebuie, obligatoriu, sa aiba studii de
comunicare. In felul acesta, el ar sti cum sa gestioneze si relatia cu presa si cum sa
organizeze un eveniment, cum sa conceapa o strategie de comunicare. Practic, ar asigura,
in mod profesionist, un cumul de functii, astfel incat efortul financiar sa fie mai mic.
Sunt oameni la ambasade care fac eforturi. Dar unii nu sunt nici specialisti, nu au nici
mijloace si nici fonduri. Ambasadele ar trebui sa aiba fonduri special dedicate unor
evenimente educationale.
Cred ca este o strategie comunicationala de competitie intre cele doua tari. Asta in
contextul in care, se stie, este o distanta mare intre Romania si Bulgaria, din perspectiva
realitatii, pe care bulgarii reusesc sa o acopere extraordinar de bine. Nu conteaza ce este in
realitate. Imaginea inlocuieste realitatea. Din nefericire, am vazut cum numerosi diplomati
romani spun, in documente oficiale, ca promoveaza imaginea reala a Romaniei. Este o
greseala tehnica. Se vede ca nu sunt specialisti in comunicare, altfel ar fi stiut ca imaginea
este reala pentru ca tine loc de realitate.
Am vrut sa vedem care este perceptia functionarilor din cadrul personalului diplomatic indrituriti cu
promovarea Romaniei in tarile unde sunt trimisi la post. Am ales la pura intamplare ambasada din
Spania. Pe site-ul acestei ambasade ca atasat de presa figureaza Ana Voicu, secretar I. Ni s-a spus
ca se afla intr-o reuniune", fiindu-ne insa recomandat un alt atasat de presa, in persoana Claudiei
Tusa, care ne-a raspuns la cateva intrebari:
Exista Agentia pentru Strategii Guvernamentale care se ocupa de acest aspect. Noutatea
acestui nou mecanism care se creeaza este ca doreste sa reflecte mai bine noua imagine a
Romaniei, date fiind noile calitati ale Romaniei pe plan european si international (sic - n.n.).
Credem ca acest dialog al surzilor este destul de relevant pentru modul in care, in ambasadele
noastre, se lucreaza pentru imaginea Romaniei.
CEREMONIAL SI DIPLOMATIE
http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/CEREMONIAL-SI-
DIPLOMATIE22678.php
Orice societate, orice organism care cauta sa se dezvolte trebuie sa se supuna unor
reguli, fie si numai din dorinta de a evita dezordinea. O forma de ierarhie exista, dupa cum
se stie, in orice societate organizata. Intr-o societate evoluata, ordinea este o ne 626h77g
cesitate inevitabila si imperioasa, intrucat complexitatea infinita a raporturilor umane
impune respectarea unor reguli indispensabile desfasurarii pasnice a vietii in comun.
Diplomatia guverneaza relatiile intre state. Dupa cum am aratat deja, diplomatia
este arta de a atrage simpatii pentru tara ta si de a o inconjura de prietenii care sa-i
protejeze independenta, precum si de a reglementa pe cale pasnica diferendele
internationale. Ea este in acelasi timp tehnica rabdatoare care guverneaza dezvoltarea
relatiilor internationale.
1
Arta si stiinta au conventiile lor, regulile lor si, in egala masura, constrangerile lor.
Astfel, aspectul de ritual al activitatilor diplomatice a frapat intotdeauna observatorii si
marele public.
B. Profesia de diplomat
c) informare, d) negociere.
1
Aceasta notiune de reprezentare avea un sens foarte larg in timpul monarhiilor
absolute. Ambasadorii erau considerati ca reprezentanti ai persoanei suveranului lor si se
admitea ca ei sa aiba acces direct la suveranul pe langa care erau acreditati.
Diplomatii trebuie sa poata organiza actiuni protocolare ori de cate ori interesele,
circumstantele o impun, ei avand in aceasta privinta responsabilitati deosebite. Astfel,
diplomatilor le va fi usor sa se intalneasca cu autoritatile mai importante ale tarii lor de
resedinta, precum si cu colegii lor straini. In acelasi timp, este necesar sa se stabileasca
contacte cu notabilitatile locale, reticente si dificil de contactat cateodata, ceea ce
presupune abilitate si tact.
Relatiile personale care se pot crea cu acest prilej vor fi intotdeauna dintre cele mai
pretioase pentru evolutia relatiilor dintre cele doua state.
Orice actiune care tinde sa influenteze pe cai indirecte politica interna a tarii de
resedinta, ca si incercarea de a culege pe cai disimulate informatii secrete constituie in
acceptiunea Conventiilor de la Viena, o abatere grava de la indatoririle membrilor misiunii
diplomatice. Conform prevederilor documentului mai sus mentionat, Guvernul tarii de
resedinta are dreptul sa declare persona non grata diplomatii care recurg la asemenea
practici.
In aceasta parte a activitatii sale, diplomatul trebuie sa dea dovada, in acelasi timp,
de discernamant si de penetrare. La toate acestea se adauga, in relatiile cu autoritatile si
notabilitatile tarii de resedinta, amabilitatea indispensabila care, ea insasi, poate sa-i
determine pe interlocutorii rezervati, chiar reticenti, sa se simta in largul lor; supletea
spiritului, atat de necesara pentru adaptarea argumentelor sale la interlocutori, precum si
forta de convingere care este data in acelasi timp de cunoasterea profunda a problemelor
de calitatea rationamentului, si de claritatea expunerilor. Numai in negociere se masoara
valoarea profesionala a diplomatilor si arta cu care ei stiu sa actioneze.
Diplomatii care activeaza intr-un loc se vor putea intalni ulterior in alte parti, in
timpul carierei. Precedentele bune sau rele care vor fi marcat relatiilor lor nu vor putea sa
nu aiba repercusiuni asupra noilor lor raporturi si sa nu influenteze asupra ducerii la bun
sfarsit a problemelor de interes national care le-au fost incredintate. Si aceasta nu este
totul. 'Ceea ce este de trei ori necesar unui diplomat –scrie Martens- este tactul. 'Tactul
presupune respectarea convenientelor pe care numai un spirit mediocru le poate dispretui'. 3
[3]
4
Ceremonialul care guverneaza evenimentele internationale este
intr-adevar de cea mai mare importanta. Se cunoaste atentia pe care
guvernele o acorda pregatirii marilor reuniuni internationale si in ce
masura pompa care le insoteste conditioneaza reusita acestora. Grija
care se manifesta pentru a da 'lustru' receptiei unui sef de stat, unui
ministru, unui ambasador, semnarii unui tratat, celebrarii unui
eveniment de interes comun indica nivelul la care doua guverne doresc
sa prezinte stadiul relatiilor lor, directia in care doresc sa le vada
evoluand, imbunatatirile pe care ele ar dori sa le aduca acestora.