METODE INTERACTIVE ÎN GRĂDINIŢĂ

DUMITRU ADRIANA

Motto:
“Împreună, indivizii generează si discută idei, ajungând la o gândire care depăseste
posibilităţile unui singur individ.”
(C. Costa)
Pentru a putea aduce învăţământul românesc la acelaşi nivel cu cel european, pentru a
putea avea aceleaşi ţeluri, pentru a elimina discrepanţele, a fost nevoie de reformă. În tot acest
timp s-a uitat, cel mai adesea, să se ţină cont de beneficiarul oricărei schimbări în şcoală: elevul.
Astfel, a apărut noţiunea de „învăţare activă şi interactivă”, tocmai din dorinţa de a readuce în
centrul procesului educaţional pe cel mai important beneficiar: elevul de azi şi adultul de mâine.
Preocuparea pentru redescoperirea copilului şi şcoala interactivă datează de la începutul
secolului XX când, un grup important de pedagogi, psihologi, medici şi dascăli acuză cu
vehemenţă instituţia şcolară pentru lipsa ei de adecvare la nevoile copiilor şi la cerinţele pieţei
muncii. Şcoala, considerau ei, deformează copilul în loc să-l formeze, îi închide orizontul îl
obligă la o atitudine statică, lipsă de reacţie şi deci, nu-l pregăteşte deloc pentru viaţă. Parţial,
aceste concluzii se pot aplica şi şcolii româneşti tradiţionale care privea elevii ca pe nişte simpli
martori pasivi ai actului educaţional fără a-i implica activ.
Deşi în trecut şcoala românească promova doar competiţia si individualismul, încuraja doar
reuşita personală, astăzi ea şi-a schimbat radical strategia şi abordează ideea învăţării interactive,
urmărind îndeosebi să cultive :
-Interacţiunea dintre copii;
-Dezvoltarea abilităţii de lucru în echipă;
-Participarea activă la procesul de învăţare prin depunerea unui efort susţinut de către copii ;
-Toleranţă faţă de semeni şi faţă de moduri diferite de a gândi;
-Dezvoltarea abilităţilor de comunicare si colaborare cu ceilalţi, de a primi sprijin si de a oferi
ajutor
Strategia învăţării interactive solicită mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale
imaginaţiei şi creativităţii, se bazează pe cooperarea dintre copii în timpul unei activităţi; ei
trebuie să relaţioneze unii cu alţii, astfel încât responsabilitatea individuală să devină
presupoziţia majoră a succesului. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele
promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o
învăţare mai activă si cu rezultate evidente.
Aceste metode interactive de grup se pot clasifica după funcţia lor didactică, în:
- metode de predare-învăţare interactivă - metoda predării/învăţării reciproce
(Reciprocal teaching – Palinscar); metoda Jigsaw(Mozaicul); citirea cuprinzătoare; cascada
(Cascade); metoda învăţării pe grupe mici – STAD (Student Teams Achievement Division);
metoda turnirurilor între echipe – TGT (Teams/Games/Tournaments);metoda schimbării perechii
(Share-Pair Circles); metoda piramidei; învăţarea dramatizată.
-metode de fixare si sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare - harta cognitivă sau
harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual map), matricele, lanţurile cognitive, fishbone
maps (scheletul de peste), diagrama cauzelor şi a efectului, tehnica florii de nufăr (Lotus
Blossom Technique), metoda R.A.I. , cartonaşele luminoase.
 -metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii – brainstorming;
starbursting (Explozia stelară); metoda pălăriilor ganditoare (Thinking hats – Edward de Bono);
caruselul; multi voting; masa rotundă; interviul de grup; studiul de caz; incidentul critic; Phillips
6/6; tehnica 6/3/5; controversa creativă; fishbowl (tehnica acvariului); tehnica focus grup; patru
colţuri (Four corners); metoda Frisco; sinectica; buzz-groups; metoda Delphi.
Cercetările asupra problematicii metodelor interactive au scos în relief productivitatea şi
eficienţa sporită a elevilor care lucrează în echipe, pe grupe. Ele determină şi stimulează munca
colaborativă desfăşurată de cei implicaţi în activitate în rezolvarea unor sarcini de instruire.
Elevii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru a rezolva una şi
aceeasi problemă, pentru a explora o temă nouă sau a realiza veritabile inovaţii. Lucrând
împreună elevii îşi valorifică atât propria învăţare cât şi pe cea a celorlalţi colegi. Astfel în cadrul
unui grup se stabileşte o relaţie de interdependenţă, ei depind într-un mod pozitiv şi productiv
unii de alţii. Această interdenendeţă pozitivă îi conduce la devotament faţă de grup, devotament
de tipul toţi pentru unul şi unul pentru toţi. Profitul este atât al grupului din care face parte, prin
soluţionarea problemei, găsirea variantei optime, cât şi al fiecărui individ în parte prin rezultatele
obţinute, efectele apărute în planurile cognitiv, emoţional-afectiv, comportamental. În cadrul
grupului experienţele de învăţare sunt marcate de dialog reflexiv, de stimularea atitudinii
metacognitive (crearea de moduri alternative de gândire, oferind o bază raţională pentru
negocierea interpersonală a sensurilor, o cale de a ajunge la înţelegerea reciprocă), de crearea de
jurnale reflexive şi de stimularea gândirii critice.
Strategia învăţării interactive oferă elevilor ocazia de a-şi concretiza nevoia de a lucra împreună,
într-un climat colegial de întrajutorare şi de sprijin reciproc. Grupul dă posibilitatea testării
ideilor, revizuirii opiniilor şi dezvoltării inteligenţei interpersonale. Lucrul în grup acoperă
neajunsurile învăţării individualizate, acordând o importanţă considerabilă dimensiunii sociale,
prin desfăşurarea proceselor interpersonale. Cooperarea asigură o relaţie deschisă între parteneri,
dezvotă atitudini şi comportamente bazate pe încredere, favorizând formarea atitudinii pozitive
faţă de învăţare şi faţă de şcoală. Munca în echipă are efecte semnificative asupra pesonalităţii
elevilor, prezenţa partenerilor de interacţiune constituind un stimulent intelectual şi un
declanşator al schimbului de opinii şi informaţii. Soluţiile emise pot suferi în cadrul grupului
îmbunătăţiri şi ajustări, analiza critică dezvoltând capacităţile autoevaluative ale participanţilor.
Lucrul în echipă dezvoltă atitudinea de toleranţă faţă de ceilalţi, răspunsurile nu sunt ridiculizate,
ci, prin argumentele celorlalţi, cel care a emis o soluţie greşită îşi schimbă opinia, preluând-o pe
cea corectă. Fiecare membru are respect pentru colegii din clasă şi pentru opiniile acestora. Sunt
eliminate motivele de stres, emoţiile scad, se atenuează.
Încrederea în procesul de învăţare eficientă conduce la diminuarea controlului şi la
instaurarea unor relaţii de muncă degajate între educator şi educat. Relaţiile educator-educat sunt
deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe dialog constructiv şi pe cooperare. Această viziune
promovează colaborări strânse ale şcolii cu comunitatea educativă presupunând reîntoarcerea
elevilor către lume, promovând investigaţiile, interogaţiile, discuţiile. Se renunţă la control,
punându-se accent pe proces. Profesorul este animator, moderator.
Activitatea de grup îi motivează pe elevi să obţină mai mult decât achiziţii strict
personale, ei sunt interesaţi să obţină rezultate bune ce vizează întreaga echipă. Scopul grupului
vizează maximizarea învăţării tuturor membrilor participanţi la grup. Eleviii ştiu că eşecul lor
este şi eşecul celorlalţi membri din grup, astfel ei devin mai responsabili pentru a face o muncă
de calitate. Este important ca fiecare participant din cadrul unui grup, să-şi îndeplinească sarcina
ce-i revine, căci scopul muncii în grupuri cooperante este de a îmbunătăţi nivelul performanţelor
fiecărui elev. Pentru a responsabiliza elevii, este necesar să se evalueze munca fiecărui elev din
echipă în vederea rezolvării sarcinilor grupului, deci de a măsura contribuţia fiecărui elev la
finalizarea unor sarcini comune. Pe lângă dezvoltarea motivaţiei, a responsabilităţii, metoda
muncii în grup vizează şi formarea de deprinderi sociale, elevii sunt puşi în situaţia de a-şi oferi
sprijin reciproc , atât intelectual cât şi personal. Calitatea interacţiunilor dintre membrii unui
grup, depinde de nivelul în care aceştia stăpânesc aceste deprinderi sociale, precum şi de
motivaţia lor de a le folosi în cadrul activităţilor de învăţare. Elevii trebuie să înveţe să se
cunoască şi să aibă încredere unii în alţii, să comunice deschis între ei, să se accepte şi să se
sprijine, să rezolve într-un mod constructiv conflictele, care apar inevitabil, să ia decizii ţinând
cont de părerea tuturor membrilor grupului.
Stabilirea regulilor muncii în grup este o altă etapă care nu poate să lipsească în
organizarea colectivului clasei în grupe – regulile sunt frecvent repetate, înaintea sau pe
parcursul derulării diferitelor activităţi instructiv - educative. Rolul cadrului didactic de
mediator, de organizator este mai discret, iar acesta trebuie să intervină cât mai rar posibil cu
informaţii suplimentare şi sfaturi, punându-i pe copii în situaţia de a atinge obiectivele propuse,
de a găsi soluţii şi rezolvări la probleme, într-un mod independent, activ şi creativ. Munca în
grup favorizează formarea multor trăsături morale pozitive în comportarea elevilor: prietenia,
solidaritatea, perseverenţa, responsabilitatea.
Prin predarea interactivă se urmăreşte aşezarea învăţământului pe baze pragmatice,
pregătind integrarea copiilor într-o societate democratică, a pluralităţii punctelor de vedere şi a
concurenţei ideilor.

Bibliografie

1. Bocoş, M., 2002, Instruire interactivă, Ed. Press Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
2. Cerghit, I., 1997,Metode de învăţământ,Bucureşti, EDP
3. Ionescu, M., Radu, I., 1995, Didactica modernă, Cluj-Napoca, Ed. Dacia
4. Oprea, Crenguta- Lacramioara, 2007, Strategii didactice interactive, Bucuresti, Editura
Didactica si Pedagogicǎ .