Sunteți pe pagina 1din 7

Sudarea in puncte

Se realizeaza in principiu la trecerea unui


current electric important printr-un contact,
incalzirea acestuia la temperaturi inalte, presarea
si racirea sub presiune. Se sudeaza simultan unul
sau mai multe puncte. Dupa modul cum este
realizat circuitul electric se disting doua variante
principale: sudarea in puncte din doua parti si
sudarea in puncte dintr-o parte.

a) Sudarea in puncte din doua parti (fig.1)


se face prin
presarea a doua piese 1 si 2 intre doi electrozi 3 si
4, actionati cu o forta F de pe ambele parti si
conectate la secundarul unui transformator de
sudare.
Fig.1 Schema de principiu a sudarii in puncte din
doua parti
1,2 – piese; 3,4 – electrozi; 5 – secundarul
transformatorului de sudare
Contactul electric se stabileste dupa realizarea
presarii. Ia nastere un curent a carui densitate
maxima se va afla in coloana de metal dintre cei
doi electrozi, deci va trece si prin rezistenta de
contact intre cele doua piese.
Contactul se va incalzi la temperatura cea mai
mare , pe de o parte datorita valorii relative mari a
rezistentei, si pe de alta, datorita racirii electrozilor.
Pe masura incalzirii rezistenta de contact se
micsoreaza, in schimb se mareste rezistivitatea
pieselor odata cu temperatura, asa ca sursa
termica se extinde in jurul rezistentei de contact
formand un nucleu sudat, format din cristale
apartinand la amandoua piesele.
Daca se mentine incalzirea, punctul creste
odata cu topirea nucleului. Curentul trebuie
interrupt, astfel punctual topit creste pana la
strapungere. Dupa racier se obtine punctual sudat.
Mai multe puncte asezate dupa o traiectorie
formeaza o cusatura in puncte.

b) Sudarea dintr-o singura parte(fig.2)

Fig.2 Schema de principiu a sudarii in puncte dintr-o


parte: 1,2 – piese de sudat, 3 – placa ajutatoare din Cu,
4,5 – electrozi, 6 – transformator

Aceasta sudare realizeaza de fapt doua puncte


in serie drept electrod intermediar folosindu-se o
placa ajutatoare de Cu. Aceasta placa prin
conductibilitatea sa electrica buna, determina
inchiderea unei parti importante a curentului prin
punctele presate sub electrozi si realizarea in acest
mod a sudarii.
Tehnologia sudarii in puncte presupune
colerarea parametrilor principali ai produsului:
curentul de sudare, durata de conectare, forta de
apasare, diametrul electrozilor de contact si
suprafetelor de contact. Fazele sudarii in puncte se
rezinta in (fig.3)

Fig.3 Fazele sudarii in puncte: a) asezarea pieselor; b)


presarea; c) conectarea curentului; d) deconectarea si
racirea sub presiune; e) desfacerea electrozilor

Valori orientative pentru curentul de sudare Is


(in A), durata t (in s) si forta de apasare F (in daN)
se pot calcula grosimea S a tablei (in mm) cu
relatiile empirice.

Is = 6500 S
t = (0,1…0,2) S, la regimuri dure
t = (0,8…1) S, la regimuri moi
F = (50…250) S
Forta F poate fi calculate si admitand o
anumita presiune p (la otel cu putin carbon p = 7…
12daN/mm2) atunci cand se cunoaste sectiunea
electrodului. Cu cat regimul este mai dur , cu atat
forta de apasare trebuie sa fie mai mare.
Regimurile moi cu densitati de current intre 80…
160 A/mm2 se folosesc la oteluri cu continut redus
de carbon si la oteluri calibile, iar regimurile dure
cu densitati de curent intre 120…360 A/mm2 la
oteluri inoxidabile, aluminiu si aliajele sale.
Diametrul punctului sudat este in functie de
regimul si de grosimea tablelor si variaza intre 3…
12 mm, fiind aproximativ egal cu diametrul
electrozilor de varf. Daca piesele difera intre ele
prin material sau dimensiuni rezulta un process
termic nesimetric la sudare care se traduce intr-o
asimetrie a punctului (patrunderea este mai mare
in table mai groasa sau mai putin conductoare).
Pentru indepartarea efectului de asimetrie se face
prin utilizarea electrozilor de sectiune diferite (cu
electrod mai subtire la tablele groase sau la cea cu
conductibilitate mai slaba). Acelasi efect se obtine
si prin intercalarea intre electrod si piesa subtire
sau cea cu conductibilitate buna a unei folii cu
conductibilitate mai mica.
Sudarea in puncte poate fi automatizata.
Pentru imbunatatirea calitatii sudurii atat curentul
cat si presiunea pot fi variate in timpul unui ciclu
de sudare, iar durata se comanda cu
intrerupatoare electrice cu precizie de ordinul unei
sutimi de secunda.
Procesul se aplica la imbinarea tablelor si
profilelor din otel si metale neferoase pentru
obtinerea carcaselor, invelitoarelor a unor
constructii de configuratie complicate (de exemplu
la usile de automobil).
BIBLIOGRAFIE

1. Blaga Vasile – Tehnologia Materialelor 2001