Culorile de Iulia Giusca

Mândru şi înalt, roşul trandafir

Aşteaptă în grădina, azi, un musafir.
Galbenă e floarea care se roteşte
mereu după soare şi spre el priveşte.
Ştiu că portocala e... portocalie.
E cam rotunjoară.
... Astăzi, poartă ie.
Albastră e floare de "nu mă uita".
Tu, în poieniţă, te întâlneşti cu ea.
Verde pădurea, mă farmecă vara.
Plec pe drum de munte.
Îmi iau şi chitara.
Vişina e vişinie.
Vara, fac compot din ea şi îmi aduce bucurie.
Maroniu, morocănos, vine ursul zgomotos.
Este foarte supărat.
Cum îl văd, am şi plecat.
Din hornul căsuţei mele,
iese fum şi este gri.
Dacă îl vezi în nopţi cu stele,
el te va călăuzi.
Alba zăpada, pufoasă şi rece.
Când o văd, de iarnă dorul iute-mi trece.
Roz este pantera, înaltă şi subţire.
Pare o marionetă, trasă doar de fire.
Negrul pare o culoare tristă.
Eu sunt bucuros fiindcă ea există.