Capitolul 7.

Civilizația islamică

Lecția 7.1 Apariția Islamului și expansiunea lui militară

Arabii locuiau în Peninsula Arabă,a cărei întindere este egală cu un sfert din
Europa.
Peninsula Arabiei se afla la întretăierea drumurilor dintre Marea Mediterană ,
Marea Roșie, Golful Persic și Oceanul Indian.
Peninsula era acoperită în cea mai mare parte de deșert. Singura regiune
fertilă este fâșia de pământ de pe țărmul Mării Roșii.
Locuitorii, nomazi (beduini) , se ocupau mai ales cu păstoritul , mutându-se
din loc în loc în căutarea oazelor care să le asigure hrana turmelor.
Aceștia în oazele din mijlocul deșertului au cultivat cereale, pomi fructiferi și
trestie de zahăr. Curmalele și laptele de cămilă erau alimente de bază.
În sud-vestul Arabiei, locuitorii erau sedentari , populând așezări urbane și
rurale. Regiunile cele mai înfloritoare din Arabia au fost Yemen, în sudul
Peninsulei și Hedjaj , de-a lungul Mării Roșii.
Orașele principale erau : Mecca , centru comercial și religios
Yathreb (Medina), centru agricol.

Structura socială
Arabii erau beduini ai deșertului , organizați în triburi conduse de șeici
sau emiri , care își alegeau din rândul lor în caz de primejdie un conducător
militar.
Societatea era structurată în grupuri sociale: aristocrații , oamenii de
rând (agricultori , crescători de animale , meșteșugari, negustori, cămătari) și
sclavi.

Apariția și răspândirea Islamului

Triburile erau politeiste iar centrul lor religios era Mecca, oraș al
templului Kaaba. Aici, principalul obiect de cult era o piatră neagră , despre
care tradiția spune că a fost adusă de un înger din Grădinile Raiului.
Mahomed un om simplu din popor a început să predice la Mecca o
nouă religie monoteistă.
El le cerea arabilor credință și supunere ( islam ) neabătută față de
Allah, renunțare la toate celelalte divinități , compasiune față de cei sărmani și
renunțarea la sclavie.
Alungat din Mecca,s-a refugiat în Yathreb unde a fost recunoscut ca
Profet și a schimbat numele orașului în Medina adică Orașul Profetului.
Fuga lui Mahomed din Mecca, numită Hegira , a constituit momentul
de început al erei islamice (16 iulie 622).
 Mahomed a definit apoi cei cinci stâlpi ai noii religii : mărturisirea în
public a credinței, rugăciunea rostită de cinci ori pe zi , cu fața la Mecca,
milostenia față de săraci , postul în luna Ramadanului și pelerinajul la Mecca
cel puțin o dată în viață.
Uniți prin noua religie, arabii au întemeiat un puternic stat apoi un
adevărat Imperiu numit Marele Califat Arab.
Conducătorii erau califi , adică locțiitorii Profetului.
Ei au redactat Coranul, cartea sfântă a islamului și ea, până în ziua de astăzi,
se citește în moschei.
Cu timpul , sub influența turcilor care au năvălit în triburile arabe,
conducătorii statului și-au luat denumirea de sultani.
Extinderea stăpânirii arabe a fost favorizată de înscrierea în Coran a
îndemnului de a lupta pentru islam (djihadul sau "Războiul Sfânt") astfel încât,
noua religie s-a impus și prin forța armelor.
Întinderea maximă a Imperiului arab se leagă de numele califului abbasid ,
Harun al Rașid ( 14 martie 786- 24 martie 809), hotarele ținând din Punjab (Nord-
vestul Indiei) până în Peninsula Iberică ( Spania de astăzi).
Au fost opriți în Europa de către francii lui Carol Martel în 732 , în Bătălia
de la Tours ( Poitiers).

Vocabular:

1.Beduin = care aparține unei populații nomade din Arabia și Africa de Nord.
2.Oază = Loc cu izvoare de apă și cu vegetație bogată în mijlocul unui deșert.
3.Calif= locțiitor sau urmaș al Profetului.
4.Profet= predicator religios , trimis al unei divinități pe pământ și ales de aceasta
să transmită cuvântul divin.