Lecția 8.

3 Europa creștină în mileniul I

Începând cu secolul al IV-lea , treptat, lumea creștină a ajuns să fie
divizată între două centre de putere: Papa,cu reședința la Roma, și Patriarhul , cu
reședința la Constantinopol.
Cel dintâi conducea biserica occidentală(catolică), în timp ce patriarhul
controla biserica răsăriteană ( ortodoxă ).
În același timp , popoarele Europei au îmbrățișat creștinismul. De
exemplu, bulgarii în 864 , rușii în 988, iar ungurii în anul 1000. Astfel , spre
sfârșitul mileniului I putem vorbi cu adevărat despre Europa creștină.

Biserica Catolică
Papa nu dorea să fie doar un lider spiritual, ci și politic. Papalitatea
considera că biserica , dar și regii și împărații trebuie să i se supună. Pretenția de
întâietate asupra lumii creștine a dus la Marea Schismă în 1054 , iar dorința de a
ordona și suveranilor a provocat lungul conflict pentru investirea episcopilor,
purtat împotriva Imperiului Romano - German.
Acesta a apărut prin încoronarea lui Otto I , în 962 , ca împărat. Noul
imperiu cuprindea atât teritorii germane , cât și italiene.
Încă din secolul VIII, papa a ajuns să aibă o dublă poziție. Era , pe de-o
parte , urmașul Sfântului Petru , iar pe de altă parte , șef de stat.
Statul Papal , creat cu ajutorul francilor a existat până în 1870, când Roma
a devenit oficial capitala Italiei. Deci papa avea o libertate de mișcare care-i
permitea să emită pretenții de supremație atât asupra bisericii , cât și asupra
împăratului.
Cearta privind investirea episcopilor a izbucnit deoarece papa considera
că aceștia îi datorează doar lui ascultare , în timp ce împăratul credea că lui
trebuie să i se supună episcopii. În cele din urmă , s-a ajuns la un compromis ,
iar episcopii ascultau și de papă, și de împărat.

Biserica Ortodoxă
Patriarhul , în schimb , era subordonat împăratului de la Constantinopol.
El era conducătorul bisericii din Răsărit , dar nu avea aspirațiile papei. Nu avea
puterea politică și spirituală pentru a emite pretenție de supremație. Se afla în
dispută cu papa, pentru a conduce creștinătatea , dar , după avansul
musulmanilor în lumea bizantină , poziția sa a devenit și mai șubredă. Astfel ,
lupta pentru supraviețuire a înlocuit lupta pentru întâietate în lumea creștină.