STUDIU DE CAZ

DOMENIUL FEUDAL

Domeniile feudale s-au format din pământurile date de regi unor nobili
sau unor conducători ai bisericii.
Unii feudali și-au sporit domeniul prin deposedarea unor terenuri de la
țărani sau prin moșteniri.
Domeniul feudal era împărțit din 2 părți:
- Prima, rezerva feudală , aparținea nobilului sau feudalului și cuprindea
loturile de pământ , pășunile , livezile , viile , pădurile.
- A doua parte era formată din loturile primite de țărani pentru a le lucra.
În schimbul acestor loturi , țăranii dădeau nobilului o parte din produse
(dijma) și lucrau un număr de zile pe rezerva feudală.
Tot ce se obținea de pe rezerva nobilului aparținea acestuia. Țăranii erau
legați de domeniul pe care lucrau , nu puteau să plece și depindeau de voința
stăpânului. Legarea de glie ( șerbie) aducea și alte obligații suplimentare : să
folosească moara , cuptorul sau teascul nobilului, să întrețină drumurile sau să
repare zidurile castelului.
În centrul domeniului se afla reședința nobilului - castelul. Acesta era
simbolul puterii seniorului și era construit pe o ridicătură de pământ , de unde
putea fi păzită proprietatea.
În centru se afla un turn înalt , numit donjon , un adevărat castel în castel,
unde se găsea locuința stăpânului.
Construite din lemn , apoi din piatră , cu ziduri groase , castelele erau
înconjurate cu șanțuri de apă iar la intrare era un pod mobil.
Stăpânul domeniului avea și alte avantaje, căci domeniul lui nu putea fi
controlat de nimeni , nici măcar de rege.
El putea să-i judece pe cei care locuiau la castel sau în sat dacă aceștia
încălcau regulile stabilite . Spre exemplu , țăranii care intrau în pădurea
domeniului fără voia stăpânului, pentru a lua lemne sau a vâna erau pedepsiți.
Pe domeniul feudal se obținea aproape tot ce era necesar pentru hrana
nobilului și a familiei sale.