CENTRUL JUDEȚEAN DE EXCELENȚĂ, VRANCEA 16.12.

2017
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
TEMA: FABULA
Subiect propus de:
Prof. înv.primar Ţecu Maria
Prof. înv.primar Rusu Mirela

Fabula este o scurtă povestire alegorică, care aparține genului epic, de obicei în versuri, în care autorul,
personificând animalele, plantele, fenomenele naturii și lucrurile, satirizează anumite năravuri, deprinderi,
mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta.

o alegoria - figură de stil; realitatea abstractă este înlocuită cu o imagine concretă, pe baza unor
asemănări existente între acestea;

Fabulele se pot grupa după structură în trei modele principale, alcătuite din:
 povestire alegorică şi morală;
 morală şi povestire alegorică;
 numai povestire alegorică, morala este implicită, adică îi revine cititorului sarcina de a o deduce din
text;

Caracteristici:

 Fabulele sunt de mici dimensiuni, întrucât naraţiunea este adesea înlocuită cu dialogul.
 Povestirea scurtă se aseamănă cu o scenetă ce are puţine personaje, dar reprezentative.
 Locul şi timpul suntvagi, întărind ideea că asemenea fapte se pot petrece oriunde şi oricând ( un timp
nedeterminat, neprecizat, care permite cititorului să identifice timpul ficţiunii cu timpul lecturii, care
subliniază caracterul etern valabil al situaţiei narate).
 Animalele (plantele, obiectele) sunt alese cu măiestrie, încât să redea cât mai fidel trăsăturile
personajului pe care-l întruchipează (furnica - omul harnic, greierele - omul leneş, vulpea - omul şiret,
lupul - omul lacom, boul - omul prost, căţelul - omul fricos, măgarul - omul încăpăţânat etc.).
 Fiecare personaj este simbolic, deoarece redă un anumit tip uman, având mai multe defecte, dar dintre
toate unul este definitoriu.
 Limbajul folosit este unul comun, fără prelucrări literare, deoarece accentul este pus pe satirizarea
defectelor.
 Prin umor, satiră, ironie, autorul urmăreşte provocarea hazului, a bunei dispoziţii, dar şi criticarea,
ridiculizarea anumitor năravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli.
 Fabulele au rol instructiv, dar, mai ales, educativ (moralizator), scopul lor este de a îndrepta defectele
omeneşti.
 În fabula se utilizează cuvinte şi expresii populare, într-un ritm vioi bogat în mijloace expresive ale
oralității pentru a sugera faptul că subiectul prezintă un aspect obişnuit , banal, din viaţă şi societate.
 Figura de stil dominantă este personificarea, deoarece prin intermediul ei personajele animaliere
vorbesc, gândesc, se comportă asemenea oamenilor.
 Fabula demonstreaza mai mult decat oricare alt gen sau specie literara ca cele relatate de autor nu se
savarsesc gratuit, ci cu un scop bine definit – pentru a dezvalui o morala.
 Morala – are o importanta covarsitoare, ea constituie insusi mobilul speciei, determina actiunile
personajelor si insusi dreptul de existenta a fabulei ca gen literar.

Termenul de fabulă vine din latină şi înseamnă povestire. S-a păstrat şi astăzi sensul cuvântului a fabula = a
spune poveşti, lucruri neadevărate.
Momentele subiectului într- o fabulă:
1. Situaţia iniţială- EXPOZITIUNEA
2. Modificarea printr- un element perturbator-INTRIGA
3. Actiunea- DESFASURAREA ACTIUNII
4. Situatia dificila- PUNCT CULMINANT
5. Situatia finala- DEZNODAMANTUL
 MARI FABULIŞTI

Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg şi prozator

francez ce s-a impus în literatura universală prin fabulele sale,
Esop a fost un scriitor antic grec. Este considerat transformându-le în adevărate opere de artă.
„părintele fabulei”. Greierele şi furnica
Lupul şi mielul Vulpea şi strugurii
Câinele, căţelul şi vulpea

Grigore Alexandrescu (1880-1885) a fost un poet şi Alecu Donici a fost un poet şi fabulist român-basarabean,
renumit fabulist român. Tonul fabulelor este care a tradus şi publicat o mulţime de creaţii ale clasicilor
extraordinar de umoristic. literaturii universale, dar şi opere proprii.
Lupul moralist Racul, broasca şi ştiuca
Vulpea liberală Calul şi călăreţul

Ion Luca Caragiale este considerat a fi cel mai mare

George Topârceanu a fost un mare poet şi fabulist dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori
român. români din toate timpurile. A scris puţine fabule.
Leul deghizat Mic şi mare
Boierul şi argatul Boul şi viţelul
BOUL ŞI VIŢELUL – de GRIGORE ALEXANDRESCU

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire, expoziţiunea……………………………………….

În zilele noastre de soartă-ajutat, ………………………………………………….
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire, ……………………………………………
Dobândi-n cireadă un post însemnat. ……………………………………………

Un bou în post mare? Drept, cam ciudat vine, ……………………………………………

Dar asta se-ntâmplă în oricare loc, …………………………………………………………
Decât multă minte, ştiu că e mai bine …………………………………………………………
Să ai totdeauna un dram de noroc. ………………………………………………………….

Aşa d-a vieţei veselă schimbare, intriga………………………….

Cum şi de mândrie boul stăpânit, …………………………………………………………….
Se credea că este decât toţi mai mare, ……………………………………………………………
Căci cu dânsul nimeni nu e potrivit. …………………………………………………………..

Făr-a pierde vreme viţelul porneşte, desfăşurarea acţiunii…………………………

Ajunge la unchiul, cearcă a intra, …………………………………………………………

Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte, ………………………………………………………..
„Acum doarme,-zice-nu-l poci supăra.” ……………………………………………………….

„Acum doarme? Ce fel! Pentru-ntâia dată

După prânz să doarmă, obiceiul lui
Era să nu şază ziua niciodată,
Ast somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui.”

„Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală,

S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii,
Trebuie înainte-i să mergi cu sfială,
Primit în casă dacă vrei să fii.

La o mojicie atât de mare, punct culminant…………………………………

Viţelul răspunde că va aştepta. ……………………………………………………………
Dar unchiul se scoală, pleacă la plimbare, ……………………………………………………………..
Pe lângă el trece, făr-a se uita. ……………………………………………………………

Cu mâhnire toate băiatul le vede,

Însă socoteşte că unchiu-a orbit,
Căcă fără-ndoială nu putea a crede
Că buna lui rudă să-l fi ocolit.

A doua zi iarăşi prea de dimineaţă,

Să găsească vreme la dânsul veni,
O slugă ce-afară îl vede că-ngheaţă,
Ca să-i facă bine, de el pomeni.

„Boierule-zice-aşteaptă afară deznodământ…………………………………

Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.” ……………………………………………………
„Cine? A mea rudă? Mergi de-l dă pe scară, ……………………………………………………
N-am astfel de rude şi nici voi să-l ştiu.” ……………………………………………………

1. Ce însuşiri are fiecare personaj?

boul - ____________________________________________________________________________-
___________________________________________________________________________
viţelul - ____________________________________________________________________________

2. Cvintetul (structură)

 1 substantiv
 2 adjective
 3 verbe
 propoziţie de 4 cuvinte
 trăsătură definitorie

a) Boul

b) Viţelul

3. Care este învăţătura care se desprinde din text?

__________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
4. Completează harta textului:

trăsătura morală trăsătura morală

Personaje

Operă literară în Aparţine genului

FABULA
_____________ _____________
………….

structura
Descoperă momentele subiectului fabulei ,,Bivolul şi coţofana”, de G Topârceanu

Bivolul şi coţofana
de George Topârceanu

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,

Se plimba o coţofană
Când în sus şi când în jos.
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:

- Ah, ce mare dobitoc!

Nu-l credeam aşa de prost
Să ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe şi pe mine!

Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,

Se piteşte la pământ
Şi de-odată - zdup! - îi sare
Bivolului în spinare...
Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi
Să-l răstoarne,
Să-l ia-n coarne
Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă în trifoi.

- Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt mort?

Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport
Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni
Şi de alte spurcăciuni...

Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi să-mi faci?

Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci,
Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,
Să te port degeaba-n spate?

Vocabular:
bivol = animal rumegător asemănător cu boul
cotofană = pasăre sedentară, de mărimea unui porumbel
dobitoc = (aici) lipsit de bun simț
malac = pui al bivoliței

1. Completează enunţul şi vei obţine învăţătura fabulei. Foloseşte următoarele cuvinte: interese, foloase,
prietenii, avantaje.

Unii oameni îşi aleg ______________________ urmărind anumite _________________, mai ales obţinerea de
___________________________ de pe urma acestora. Nu-ţi folosi prietenii în scopul obţinerii de
_________________________ personale!
 Musca la arat Corbul și vulpea
de Alecu Donici  de Jean de la Fontaine
De la arat un plug Cumătrul corb ţinea-n plisc o bucată
Venea încet spre casă De caşcaval, furată.
Şi, la un bou pe jug, Cumătră vulpe, atrasă de miros,
O muscă se-aşezase. Vorbi cu el de sub copac, de jos:
Iar ei, spre-ntâmpinare, - Măria-ta, îi zise, să trăieşti!
O altă muscă-n zbor Că tare mândru şi frumos mai eşti.
Îi face întrebare: De-oi fi la ghiers cum te arăţi la pene,
- De unde, dragă sor’? E lămurit, cu ochi şi cu sprâncene,
- Şi mai întrebi de unde! Nu vreau să mint, dar nici nu vreau să neg,
Ei musca îi răspunde Că eşti minunea codrului întreg.
C-un aer supăr El, măgulit de-această cuvântare,
Au nu pricepi ce facem? Voi să dovedească ce-i în stare;
Nu vezi că noi ne-ntoarcem Deschise pliscul, caşcavalul cade,
Din câmp, de la arat! Vulpea i-l ia şi-i ţine, cum se cade,
Spre laudă deşartă O altă cuvântare: - Domnul meu,
Mulţi zic: noi am lucrat, O să te-nvăţ acum ceva şi eu.
Când ei lucrează-n faptă, Linguşitorii se înfruptă de la cei
Ca musca la arat. Ce cască gura ascultând la ei.
Lecţia mea, văzuşi, nu te-a costat
Decât un colcovan de caş furat.

1.Citește cu atenție fabulele de mai sus și completează tabelul:

Titlul și autorul Personaje Trăsături criticate Învățătura desprinsă

„Musca la arat”
Alecu Donici

„Corbul şi vulpea”
de Jean de la
Fontaine

2. Uneşte titlul fabulei cu proverbul care i se potriveşte:

Bivolul şi coţofana Doctorul cel mai bun este cumpătul.

Lauda de sine nu miroase-a bine.

Musca la arat Munca lungeşte viaţa, lenea o scurtează.

Puţin e mai bine decat deloc.

Corbul şi vulpea Cine se lăcomeşte să apuce cele străine pierde şi pe ale sale.

Prostul dacă nu-i fudul, parcă nici nu-i prost destul.

3.Stabileşte asemănările şi deosebirile dintre cele două fabule ("Musca la arat" deAlecu Donici / "Corbul şi
vulpea"de Esop)

Musca la aratAsemănăriCorbul şi vulpea

 Joc de creaţie "Micii
fabulişti"
Creaţi o fabulă cu titlul "Cartea şi calculatorul", respectȃnd structura şi caracteristicile acestei specii
literare.

Cartea și calculatorul

Într-o zi pe înserat, La această gălăgie,

Computerul s-a supărat Asistă, făr` să se știe,
Pe o carte de poveşti Mihnea, copil studios,
Cu figuri împărăteşti, Ce le replică tăios:
Ce se-odihnea, cu greu, __________________________________
Lângă monitorul său, __________________________________
Creionat în culori vii, __________________________________
Atractiv pentru copii. __________________________________

Cartea îi grăi aşa: Peste-un timp-n apartament

__________________________________ Fu o pană de curent.
__________________________________ Şi băiatul, implicit,
__________________________________ __________________________________
__________________________________
Iar PC-ul ȋngȃmfat
Computerul iritat _________________________________
îi răspunse revoltat:
__________________________________
__________________________________
__________________________________
__________________________________
Cartea și calculatorul

Într-o zi pe înserat,
Computerul s-a supărat
Pe o carte de poveşti
Cu figuri împărăteşti,
Ce se-odihnea, cu greu,
Lângă monitorul său,
Creionat în culori vii,
Atractiv pentru copii.

Cartea îi grăi aşa:

- Care-i treaba, măi vecine ?
Ce te-ai îmbufnat pe mine
C-am fost luată la citit,
Învelită, răsfoită
Și tuturor povestită?

Computerul iritat
îi răspunse revoltat:
-Tu vorbeşti? O... neînsemnată,
Cu scris mult, neilustrată,
Pe rafturi de mult uitată?

La această gălăgie,
Asistă, făr` să se știe,
Mihnea, copil studios,
Ce le replică tăios:
-Cartea nu-i neînsemnată!
Ea-ți dezvăluie îndată
Istețimea lumii toată.
Pe când tu, calculator
Cu taste și monitor,
Folosit din abundență
Creezi multă dependență.

Peste-un timp-n apartament

Fu o pană de curent.
Şi băiatul, implicit,
Luă cartea la citit.

Iar PC-ul ȋngȃmfat

Acum, inutilizabil,
Se simţi abandonat,
Deveni ... inabordabil.
Şi rămase plictisit,
Singurel, nefolosit.