INFORMAȚII SUPLIMENTARE

DESPRE INSECTELE

1. Sphinx ocellata. 2. Muște cameleonul. 3. Xenos al

lui Peck. 4. Greierul cămilei. 5. Molie Juno. 6.
Earwig. 7. Lăcustă Flavipes. 8. Lăcustă
Gryllatalpa. 9. Blatta. 10-12 Vespa vulgaris. 13.
Sphex viatica. 14. Herculanea ant. 15. Fulgora
candelaria. 16. Cockchafer. 17. Gândacul Hercule.
18. Viespea Hornet. 19. Ierbă tipula.
 BIOGRAFIE
Insectele reprezintă o clasă de animale nevertebrate
hexapode aparținând încrengăturii Arthropoda,
subîncrengătura Hexapoda. În natură există circa un
milion de specii de insecte, care viețuiesc atât în
mediile terestre cât și în cele acvatice. Insectele pot fi
apterigote (fără aripi) sau pterigote (cu aripi).

Cea mai largă și uniform răspândită categorie

taxonomică din cadrul artropodelor, insectele
alcătuiesc grupul cel mai divers de animale de pe
Pământ, arealul fiind cu precădere uscatul, existând
cu mult peste 1.000.000 de specii, dintre care
aproximativ 925.000 au fost cercetate și descrise.

Insectele reprezintă, de departe, cel mai numeros

grup de animale de pe Pământ, reprezentând 95%
dintre artropode și 65% dintre numărul membrilor
regnului animal.

Corpul lor este împărțit în 3 părți: cap, torace și

abdomen.

Referitor la insecte Plinius cel Bătrân spunea: „În nici

una dintre lucrările sale Natura nu și-a arătat
originalitatea mai mult decât în cazul insectelor”.
[necesită citare]
 Insectele pot fi găsite în aproape toate mediile, deși
numărul de specii care s-au adaptat la viața în ocean,
unde predomină crustaceele, este destul de mic.

Partea Exoptherigota a Neopterei este uneori divizată

în Orthopteroida (cerci prezent) și Hemipteroida (cerci
absent), denumite de altfel și Exopterygota inferioară
și Exopterygota superioară.

Știința care se ocupă cu studiul insectelor poartă

denumirea de entomologie.

Etimologie
Cuvântul „insectă” provine din cuvântul latin
insectum, care înseamnă „cu un corp crestat sau
divizat”, sau literal „tăiat în”, de la participiul pasiv
perfect neutru singular al insectare, „a tăia în, a tăia”,
din in- "în" și secare "a tăia"; [11] deoarece insectele
apar "tăiate în" trei secțiuni. Un calc al grecescului
ἔντομον [éntomon], „tăiat în secțiuni”, Pliniu cel
Bătrân a introdus denumirea latină ca împrumut-
traducere a cuvântului grecesc ἔντομος (éntomos)
sau „insectă” (ca în entomologie), care a fost această
clasă de viață, de asemenea, cu referire la corpurile
lor „crestate”. „Insect” apare documentat pentru prima
dată în română în 1815 în traducerea olandeză a lui
Pliniu. Traducerile termenului lui Aristotel formează,
de asemenea, cuvântul obișnuit pentru „insectă” în
galeză (trychfil, de la trychu „a tăia” și mil, „animal”),
sârbo-croată (zareznik, de la rezati, „a tăia”), rusă
(насекомое nasekomoje, de la seč '/ - sekat', „a tăia”)
etc.

Morfologie externă

Insectele au corpuri segmentate protejate de cuticulă

impregnată cu chitină îndeplinind rolul de exoschelet.
Corpul este divizat în trei regiuni (sau tagme)
distincte: cap, torace și abdomen. Capul poartă o
pereche de antene senzitive, o pereche de ochi
compuși, ochi simpli (numărul lor variază în funcție de
grup) și piesele aparatului bucal. Toracele este
alcătuit din 3 segmente: protorace, mezotorace și
metatorace, fiecare având câte o pereche de
picioare. Mezotoracele și metatoracele sunt
înzestrate cu aripi. La unele grupe există doar o
singură pereche de aripi sau lipsesc complet. De
regulă, abdomenul este alcătuit din 10 segmente +
telson. Și în acest caz, numărul segmentelor
abdominale este diferit la unele grupe.

Capul

Capul prin dimensiunile sale reprezintă partea cea

mai mică dintre cele 3 regiuni ale corpului. Este
format din primele 6 segmente embrionare care sunt
intim sudate între ele constituind o capsulă cefalică
bine chitinizată. Segmentele embrionare ale capului
sunt următoarele:

ACRON,
 ANTENAL,
INTERCALAR,
MANDIBULAR,
MAXILAR,
LABIAL.
Capsula cefalică prezintă 2 orificii, unul anterior,
orificiul bucal; și unul posterior, orificiul ocipital.

Suprafața capsulei cefalice poate fi netedă sau poate

prezenta depresiuni, ridicături, punctuații fiind de
formă ovală, triunghiulară, rotundă etc.

La insectele din Fam. Curculionidae capul are o

forma caracteristică fiind puternic alungit sub forma
unui rostru iar în vârful acestuia se gasesc piesele
aparatului bucal (aceste insecte se numesc
gărgărițe).

Torace

Toracele la insecte este alcătuit din trei segmente:

protorace, mezotorace și metatorace. Fiecare
segment toracic este alcătuit din mai multe plăci
chitinoase numite sclerite:

un sclerit dorsal numit tergit sau notum;

un sclerit ventral ce poartă numele de sternit sau
gastrum;
două sclerite laterale numite pleure.

În general tergitele și sternitele sunt mai mari și mai

groase, deoarece au rol de apărare și susținere, în
 timp ce pleurele sunt mai mici și mai subțiri, având
funcția de a lega tergitele și sternitele. Între pleure și
tergite sau între pleure și sternite se găsesc
membrane de susținere numite “conjunctive” care
permit toracelui săși mărească sau să-și micșoreze
volumul în timpul respirației, circulației sângelui, etc.
Protoracele este mai dezvoltat la insectele
alergătoare, săritoare și săpătoare (blatide, ortoptere,
unele coleoptere), în timp ce mezotoracele și
metatoracele sunt mai dezvoltate la speciile bune
zburătoare (odonate, himenoptere, lepidoptere, etc.).
Pe torace se articulează organele de mers –
picioarele și organele de zbor – aripile.

Abdomen

Abdomenul constituie cea mai mare parte a corpului

la insecte. Embrionar abdomenul este constituit din
12 segmente iar la adult numărul segmentelor se
poate reduce la 5 – 7 (exemplu la insectele din
ordinul Coleoptera). Ultimul segment al abdomenului
se numește telson. La insectele la care abdomenul
este format din 11 – 12 segmente se diferențiază trei
regiuni și anume:

regiunea pregenitală (segmentele 1 – 7);

regiunea genitală (segmentele 8 – 9);
regiunea postgenitală (segmentele 10 – 12).

În general segmentele abdomenului sunt la fel

constituite ca și segmentele din regiunea toracelui și
anume din sclerite dorsale numite notum sau tergit,
din sclerite ventrale numite sternit sau gastrum și din
sclerite laterale numite pleure. La abdomen se
găsesc următoarele orificii:

orificiul anal situat pe ultimul segment abdominal;

orificiile genitale situate pe segmentele 8 și 9;
orificiile respiratorii numite stigme, care sunt câte o
pereche pentru fiecare segment abdominal, cu
excepția ultimului segment și sunt prezente încă pe
mezo și metatorace, lipsind în regiunea capului.

Forma abdomenului poate fi diferită: cilindric, conic-

cordiform, fusiform, etc., iar în secțiune transversală
apare triunghiular, oval, rotund, în general turtit
dorso-ventral. Abdomenul se leagă de torace în
diferite moduri, deosebindu-se trei tipuri:

abdomen sesil – când este legat anterior direct de

metatorace (ordinul Orthoptera, Coleoptera);
abdomen suspendat – la care primul segment este
foarte redus și se contopește cu metatoracele,
formând segmentul median sau

propodeum, iar al doilea segment se îngustează mult

anterior formând o gâtuitură (familia Vespidae);

abdomen pețiolat sau pedicelat la care 1 – 2

segmente ce urmează propodeum se îngustează
mult, alcătuind un pețiol (Formicidae,
Ichneumonidae).
 Abdomenul insectelor adulte este lipsit de apendici
locomotori, care de altfel se întâlnesc la larvele
polipode. La insectele adulte se găsesc apendici cu
alte funcționalități și anume apendici genitali,
corniculele, cercii și stilii.

Anatomia insectei A- Cap; B- Torace; C- Abdomen. 1.

Antene; 2, 3. Ocelli ochi simpli; 4. Ochi compuși; 5. Creier;
6, 9, 10. Cele trei segmente toracice.; 7. Artera dorsală; 8.
Trahee (sistemul respirator); 11, 12. Aripi; 13. Stomac; 14.
Inimă; 15. Ovare (sistemul reproducător); 16. intestine; 17.
anus; 18. vagin; 19. Ganglionul abdominal; 20. Sistemul
excretor (tuburile lui Malpighi); 21. pillow; 22. Gheare; 23.
Tarsus; 24. Tibia; 25. Femur; 26. Trochanter; 27. fore-gut
(crop, gizzard); 28. ganglionul toracic; 29. Coxa; 30.
Glanda salivară; 31. Ganglion subesofagial; 32. Aparatul
bucal.
 Interacțiunea cu omul
Beneficii

Deoarece unele insecte ajută plantele cu flori prin

polenizare, unele insectele sunt critice pentru
agricultura. Această albină meliferă Europeană
colectează nectarul în timp ce polenul se colectează
pe corpul său.
Deși insectele dăunătoare ne atrag cel mai mult
atenția, multe insecte sunt benefice pentru mediu și
pentru oameni. Unele insecte, cum ar fi viespile,
albinele, fluturii, și furnicile polenizează plantele cu
flori. Polenizarea este o relație reciprocă între plante
și insecte. Insectele adunând nectarul din diferite
plante din aceeași specie, au răspândit, de
asemenea, polenul de la plantele cu care s-au hrănit
anterior. Acest lucru crește foarte mult capacitatea
plantelor de a trece polenizarea, care menține și
îmbunătățește, eventual, chiar și evoluția lor. Datorită
polenizării efectuate de insecte, oamenilor le sunt
asigurate culturi sănătoase, ceea ce este esențial
pentru agricultură. O mare problemă pentru mediu
este scăderea numărului de insecte polenizatoare, și
pentru a menține un număr constant de specii de
insecte ele sunt acum crescute în crescătorii, cu
scopul de a poleniza suficient plantele din câmpuri,
livezi sau sere la stadiul de floare.[2]:240–243
Insectele produc de asemenea și substanțe utile, cum
ar fi miere, ceară, lac și mătase. Albinele melifere au
fost crescute de oameni mii de ani pentru miere, deși
polenizarea culturilor de aceste albine este tot mai
importantă pentru apicultori. Viermii de mătase au
influențat foarte mult istoria omenirii, drumul mătăsii a
stabilit relații comerciale între China și restul lumii.

Insectele insectivore, sau insectele care se hrănesc

cu alte insecte, sunt benefice pentru oameni
deoarece ele mănâncă insecte care ar putea provoca
daune în agricultură sau în structuri construite de om.
De exemplu, afidele se hrănesc pe culturi și pot cauza
 probleme pentru agricultori, dar buburuzele se
hrănesc cu afide și pot fi utilizate ca un mijloc de a
reduce semnificativ populația de afide dăunătoare.
Chiar dacă păsările sunt animale de pradă și multe
dintre ele se hrănesc cu insecte, insectele înseși
reprezintă marea majoritate a consumului de insecte.
Fără animale de pradă pentru a le menține sub
control, insectele pot suferi explozii de populație
aproape de neoprit.[3]:328–348[3]:400[4][5] Insectele
de asemenea, produc substanțe utile cum ar fi
mierea, ceara, lacul și mătasea.

Vă mulțumesc pentru atenție!

Aplauze la toți la prezentarea lui informația
suplimentară făcut de acasă la timp și
prezentează vă rog caietele pe care a făcut
elevul Spoialo Bogdan.

Semnătura: