Sunteți pe pagina 1din 5

Curtea de Apel Chişinău

de la Daşchevici Grigore,
judecător al Curţii de Apel Chişinău
dom. or. Călăraşi, str. Ştefan cel Mare,
nr. 3, ap. 12
tel. 069453009

CERERE PREALABILĂ
/cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil/

Prin dispoziţia Curţii de Apel Chişinău nr 29 din 22 iulie 2021 s-a dispus modificarea
dispoziţiei Preşedintelui Curţii de Apel Chişinău nr. 48 din 30 decembrie 2020 privind constituirea
completelor de judecată şi desemnarea preşedinţilor acestora în cadrul Curţii de Apel Chişinău.
Astfel, urmare a emiterii dispoziţiei nr. 29 din 22.07.2021, emisă ”cu titlu de măsură
provizorie exepţională”, s-a intervenit în mod ilegal şi abuziv în cadrul componenţei numerice şi
nominale atât a Colegiilor din cadrul Curţii de Apel Chişinău, cât şi a Completelor specializate în
materie de drept civil, penal şi contencios administrativ.
Dispoziţia menţionată constituie un act administrativ individual defavorabil, ilegal, în privinţa
subsemnatului, judecător Daşchevici Grigore.
Astfel, conform art. 10 alin. (1) Codul administrativ, actul administrativ individual este orice
dispoziţie, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea
unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice,
prin naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public. Totodată, potrivit art. 11
alin. (1) lit. a) Cod administrativ, prin acte administrative individuale defavorabile, se au în vedere
actele care impun destinatarilor lor obligaţii, sancţiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele
legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat.
In susţinerea poziţiei de ilegalitate a dispoziţiei menţionate, invoc următoarele argumente:
Potrivit reglementărilor art. 6/1 din Legea cu privire la organizarea judecătorescă, nr. 514 din
06.07.1995, - (1') Constituirea completelor de judecată şi desemnarea preşedinţilor acestora se fac la
începutul anului prin dispoziţie a preşedintelui instanţei. Schimbarea membrilor completului se face
în cazuri excepţionale, în baza unei încheieri motivate a preşedintelui instanţei judecătoreşti şi potrivit
criteriilor obiective stabilite de regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii,
încheierea motivată privind schimbarea membrilor completului se anexează la materialele dosarului.
(2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decît în condiţiile
prevăzute de lege.
Potrivit art. 161 lit. b), f), h) din Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514 din
06.07.1995, preşedintele instanţei judecătoreşti: aprobă componenţa colegiilor şi coordonează
activitatea acestora; f) asigură specializarea şi perfecţionarea profesională a judecătorilor instanţei; h)
constituie completele de judecată şi decide asupra schimbării membrilor acestora, în condiţiile art.61
alin .(l').
Conform art. 37 alin. (2) din Legea privind organizarea judecătorească, colegiile se constituie
din judecători ai curţilor de apel. Componenţa colegiilor se aprobă de către preşedintele curţii, prin
ordin, la începutul fiecărui an. Preşedintele curţii de apel are dreptul să dispună, după caz,
antrenarea judecătorilor dintr-un colegiu lajudecarea unor cauze în alt colegiu.
Din normele de drept enunţate reiese că, componenţa nominală şi numerică a Colegiilor se
aprobă, prin act administrativ individual (denumit ordin), la începutul fiecărui an, iar completele
de judecată se constituie la începutul anului prin act administrativ individual (denumit dispoziţie).
Prin excepţie, este posibilă, în cursul anului, schimbarea doar a membrilor completelor de
judecată, în baza unei încheieri motivate a preşedintelui instanţei judecătoresti-şi.potrivit criteriilor
5 ţ CONSÎUUl. SUPERIOR Al. MAGISTRA) ORI!
CURTEA '3E APEL

27. IUL. 2021 !

intrară Nr. j
obiective stabilite de regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, încheierea
judecătorească constituie un act de procedură judiciară, dar nu act administrativ individual.
Or, în dispoziţia menţionată supra, utilizând teze, evident declarative, se invocă: ’’Prin prezenta
dispoziţie, în temeiul art. art. 12, 28, 31 şi 137 Cod administrativ, se intervine, cu titlu de excepţie, în
modul de reglementare a constituirii completurilor de judecare a cauzelor atribuite în competenţa
Curţii de Apel Chişinău, în scopul asigurării unei bune administrări a justiţiei, determinată de
necesitatea redistribuirii sarcinii judiciare, echilibrării volumului de lucru al Colegiului penal şi al
Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ, în raport cu complexitatea cauzelor
repartizate spre examinare şi solicitarea instanţei în domeniile distincte de specializare, în particular
domeniul justiţiei penale (art. 18 Cod Administrativ). La adoptarea prezentei dispoziţii, se va ţine
cont de necesitatea iminentă a asigurării încrederii societăţii in justiţie, asigurării aparenţelor de
dezinteresare a judecătorilor şi excluderii unor dubii de promovare a corporativismului judiciar sau
asocierea judecătorilor în cadrul completelor de judecată pe criterii de interese comune sau colaborare
interpersonală în frauda aparenţei unui proces judiciar echitabil pe care justiţia este obligată de a o
furniza justiţiabililor” .
Conform art. 12 din Codul administrativ, un act administrativ normativ este actul juridic
subordonat legii adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică în baza prevederilor constituţionale
sau legale, care nu se supune controlului constituţionalităţii şi stabileşte reguli de aplicare obligatorii
pentru un număr nedeterminat de situaţii identice.
Art. 2 alin. (3) lit. d) din Codul administrativ prevede că, prevederile prezentului cod nu se
aplică procedurii de elaborare şi adoptare a actelor normative. Astfel, actul administrativ normativ,
ca şi actul administrativ individual este o reglementare (stabileşte reguli), însă din punct de vedere a
faptelor, cazul nu este unul individual, dar abstract.
Dispoziţia (ordinul) constituie un act administrativ individual care reglementează o situaţie
concretă; componenţa nominală şi numerică a colegiilor şi constituirea completelor de judecată. Actul
administrativ individual proiectează o regulă juridică pentru gestionarea juridică a unei situaţii
concrete, indiferent de numărul de persoane căruia i se adresează. Dacă actul administrativ individual
se referă la un grup mai mare de persoane, procedura administrativă se iniţiază prin anunţ public
conform art. 71 din Codul administrativ, iar actul se comunică public conform art. 133 din Codul
administrativ. Prin actul administrativ se instituie norme juridice secundare prin care se organizează
executarea legilor, din acest motiv elaborarea şi adoptarea sa, are loc conform Legii cu privire la
organizarea judecătorească, fapt despre care se menţionează, inter alia, în art. 2 alin. (3) lit. d) din
Codul administrativ.
în această odine de iedei, pct. 14 din Regulamentul Consiliului Superior al Magistraturii,
aprobat prin Hotărârea nr. 111/5 din 05.02.2013, prevede că, schimbarea membrilor completului de
judecată se impune în cazurile în care există unul din temeiurile de mai jos: a) boală îndelungată;
b) deces; c) eliberare din funcţie; d) abţinere; e) recuzare; f) detaşare; g) transferare; h)
promovare; i) suspendare din funcţie; j) incompatibilităţi.
Nici unul din aceste temeiuri nu este valabil la data emiterii dispoziţiei analizate, precum nu
există careva încheiere judecătorească, care să conţină motivul legal de retragere a dosarelor din
procedura judecătorilor şi redistribuirea lor aleatorie.
Prin urmare, Dispoziţia nr. 29 din 22 iunie 2021, eronat operează în motivare, cu
’’autodefinirea” acesteia ca act administrativ normativ, evident fiind vorba că această dispoziţie
constituie un act administrativ individual ilegal, prin care au fost desfiinţate ilegal completele de
judecată, care constituie instanţe de judecată colegiale, şi au fost constituite abuziv alte instanţe
ilegale, şi în acest mod. evident urmărindu-se scopul de a retrage absolut ilegal şi abuziv dosarele din
procedura unor judecători.
Mai mult, evident este că, Dispoziţia nr. 29 din 22 iunie 2021 a înfrânt grav independenţa
judecătorească pe orizontală, substituind legea printr-un act administrativ individual, desfiinţând
continuitatea şi imutabilitatea judecătorilor din cadrul completelor instituite în modul stabilit, o
singură dată la începutul anului, şi statul de drept, inclusiv drepturile justiţiabililor, specializarea
judecătorilor şi stabilitatea funcţiei jurisdicţionale ca serviciu public, ce urmează să se desfăşoare
conform legii.

2
Mai grav, aceste acţiuni au fost întreprinse absolut arbitrar şi abuziv de către un judecător, care
nici nu a fost confirmat în modul stabilit de lege în funcţia de preşedinte interimar al Curţii de Apel
Chişinău de către organul de autoadministrare judecătorească reprezentant al corpului judecătoresc -
Consiliul Superior al Magistraturii.
în privinţa specializării judecătorilor pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ
menţionez următoarele.
Argumentele privind ilegalitatea actului administrativ.
Potrivit art. 192 Codul administrativ - intitulat, specializarea judecătorilor pentru
examinarea acţiunilor în contencios administrativ - pentru examinarea acţiunilor în contencios
administrativ la curţile de apel şi la Curtea Supremă de Justiţie se instituie complete şi/sau colegii
specializate de judecători. în judecătorii acţiunile în contencios administrativ se examinează de
judecători specializaţi.
Conform art. 37 Codul administrativ, la înfăptuirea controlului judecătoresc asupra activităţii
administrative, instanţele de judecată competente şi judecătorii competenţi sînt independenţi şi se
supun numai legii. Orice imixtiune în activitatea de judecată este inadmisibilă şi atrage răspunderea
prevăzută de lege.
Totodată, conform art. 199 Codul administrativ, dacă s-a constatat că judecătorului sau
completului competent pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ i s-a distribuit o
cauză civilă de competenţa aceleiaşi instanţe de judecată, acesta, printr-o încheiere nesusceptibilă de
recurs, îşi declină competenţa şi remite preşedintelui de instanţă dosarul spre redistribuire aleatorie.
Dacă s-a constatat că judecătorului sau completului competent pentru examinarea acţiunilor în
contencios administrativ i s-a distribuit o cauză civilă de competenţa altei instanţe de judecată, acesta,
printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, o transmite instanţei competente. Prevederile alin. (1) şi
(2) se aplică corespunzător şi în cazul în care judecătorului sau completului de judecată competent
pentru examinarea cauzelor civile i se repartizează o acţiune de contencios administrativ.
Dispoziţiile legale enunţate, instituie principiul specializării organice a judecătorilor
competenţi pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ. Acest principiu ţine în mare
măsură de concepţia Codului administrativ, în special de realizarea standardului conceptual de control
judecătoresc efectiv, care în esenţă se referă la cercetarea din oficiu şi protecţia efectivă a drepturilor.
Astfel, litigiile de contencios administrativ reprezintă o materie foarte complexă reieşind din
faptul că interesului public şi necesitatea protecţiei drepturilor subiective a persoanei în raport cu
autorităţile publice. Acest fapt este marcat în special de materia nouă şi vastă a Codului administrativ,
dar şi de legislaţia materială care reglementează raporturile domeniului dreptului public.
Specializarea judecătorilor competenţi pentru examinarea acţiunilor în contencios
administrativ trebuie să se bucure de aceeaşi stabilitate şi garanţii ca şi ceilalţi judecători. Astfel,
înlocuirea judecătorilor specializaţi în examinarea acţiunilor în contencios administrativ, mai ales
după un an şi şapte luni de la specializarea lor, constituie o imixtiune administrativă în independenţa
şi inamovibilitatea judecătorului, şi o încălcare a art. 6 CEDO. Specializarea judecătorilor în
examinarea acţiunilor în contencios administrativ, conform art. 192 Codul administrativ, nu trebuie
confundată cu constituirea completelor la început de an conform art. 6 1 din Legea cu privire la
organizarea judecătorescă, nr. 514 din 06.07.1995.
Conform art. 21 Codul administrativ, autorităţile publice şi instanţele de judecată competente
trebuie să acţioneze în conformitate cu legea şi alte acte normative. Exercitarea atribuţiilor legale nu
poate fi contrară scopului pentru care acestea au fost reglementate. Autorităţile publice şi instanţele
de judecată competente nu pot dispune limitarea exercitării drepturilor şi a libertăţilor persoanelor,
decît în cazurile şi în condiţiile expres stabilite de lege.
în aceeaşi ordine de idei, art. 23 Codul administrativ prevede că, autorităţile publice şi
instanţele de judecată competente acţionează respectînd principiul egalităţii şi nediscriminării.
Autorităţile publice şi instanţele de judecată competente trebuie să trateze în mod egal persoanele
aflate în situaţii similare. Orice diferenţă de tratament trebuie justificată în mod obiectiv. Atît în cadrul
procedurii administrative, cît şi în cadrul procedurii de contencios administrativ sau ca rezultat al
3
acestora, nici o persoană nu poate beneficia de privilegii, nu poate fi dezavantajată, lipsită de drepturi
sau scutită de obligaţii pe motiv de rasă, origini familiale, sex, limbă, cetăţenie, apartenenţă etnică,
religie, convingeri politice sau ideologice, educaţie, situaţie economică, condiţie socială.
Conform art. 29 Codul administrativ, orice măsură întreprinsă de autorităţile publice prin care
se afectează drepturile sau libertăţile prevăzute de lege trebuie să corespundă principiului
proporţionalităţii. O măsură întreprinsă de autorităţile publice este proporţională dacă: a) este potrivită
pentru atingerea scopului urmărit în temeiul împuternicirii atribuite prin lege; b) este necesară pentru
atingerea scopului; c) este rezonabilă. Măsura întreprinsă de autorităţile publice este una rezonabilă
dacă ingerinţa produsă prin ea nu este disproporţională în raport cu scopul urmărit.
Potrivit art. 31 Codul administrativ, actele administrative individuale şi operaţiunile
administrative scrise, trebuie să fie motivate.
Pe motivele descrise mai sus, apreciez Dispoziţia contestată, ca un act administrativ
individual contrar principiului legalităţii, egalităţi de tratament, proporţionalităţii,
imparţialităţii, fiind unul absolut nemotivat, emis cu încălcarea dreptului discreţionar. Actul
administrativ contestat, nu conţine nici o motivare, în special, criteriile după care s-a condus
autoritatea publică - Curtea de Apel Chişinău, pentru a mă exclude abuziv din calitatea de membru
al completului în materie de contencios administrativ, fiind transferat în Colegiul penal. Această
dispoziţie, în partea care mă vizează, o percep ca o răfuială în privinţa subsemnatului, inclusiv pentru
’’neascultare”.
Conform art. 16 Codul administrativ, dreptul discreţionar al autorităţii publice reprezintă
posibilitatea acesteia de a opta între mai multe soluţii posibile corespunzătoare scopului legii atunci
cînd aplică o dispoziţie legală. Exercitarea dreptului discreţionar nu permite desfăşurarea unei
activităţi administrative arbitrare.
In continuare, menţionez că Dispoziţia contestată este contrară art. 137 Codul administrativ,
care prevede că în exercitarea dreptului discreţionar atribuit, autorităţile publice trebuie să acţioneze
cu bună-credinţă în limitele legal stabilite şi cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit
dreptul.
De asemenea, dispoziţia este contrară şi art. 118 alin. (1) - (3) din Codul administrativ, care
prevede că, motivarea este operaţiunea administrativă prin care se expun considerentele care justifică
emiterea unui act administrativ individual. In motivare se indică temeiurile esenţiale de drept şi de
fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor
discreţionare trebuie să poată fi recunoscute şi punctele de vedere din care autoritatea publică a reieşit
la exercitarea dreptului discreţionar. Motivarea trebuie să se refere şi la argumentele expuse în cadrul
audierii. Motivarea completă a unui act administrativ individual cuprinde: a) motivarea în drept -
temeiul legal pentru emiterea actului administrativ, inclusiv formele procedurale obligatorii pe care
se bazează actul; b) motivarea în fapt - oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul
de exercitare a dreptului discreţionar, dacă este cazul; c) în cazul actelor administrative defavorabile
- o descriere succintă a procedurii administrative care a stat la baza emiterii actului: investigaţii,
probe, audieri, opinii ale participanţilor contrare conţinutului final al actului etc. Motivarea completă
este obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ individual şi condiţionează legalitatea
acestuia.
Totodată, autoritatea publică a acţionat contrar prevederilor art. 94 Codul administrativ, care
stabileşte că, înainte de emiterea unui act administrativ individual defavorabil pentru un participant
sau înainte de respingerea unui act administrativ individual favorabil, participantul are dreptul să fie
audiat în legătură cu faptele şi circumstanţele relevante pentru actul ce urmează a fi emis. Audierea
poate fi făcută verbal sau în scris.
In aceste condiţii, pentru a nu vicia actele procedurale emise la înfăptuirea justiţiei în materie
civilă, penală şi de contencios administrativ, consider că este necesară suspendarea dispoziţiei
respective, în partea care mă vizează. Or, depunerea cererii de suspendare provoacă ex lege
suspendarea Dispoziţiei contestate conform prevederilor art. 171 alin. (4) Codul administrativ, în care
4
este indicat că, dacă se depune o cerere de suspendare a executării actului administrativ individual,
acesta poate fi executat doar după soluţionarea cererii respective. Conform art. 172 alin. (2) Codul
administrativ, printre motivele suspendării se enumeră şi situaţia existenţei unor suspiciuni serioase
şi rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil, or, acesta este emis
contrar Legii.

Anularea pct. 2 şi 4 al Dispoziţiei nr. 29 din 22 iulie 2021, în partea transferului


subsemnatului, Daşchevici Grigore, din calitatea de membru al completului nr. 8 specializat pentru
examinarea acţiunilor în contencios administrativ, în cadrul completului nr. 5 al Colegiului penal al
Curţii de Apel Chişinău.
Suspendarea executării pct. 2 şi 4 al Dispoziţiei nr. 29 din 22 iulie 2021, în partea transferului
subsemnatului, Daşchevici Grigore, din calitatea de membru al completului nr. 8 specializat pentru
examinarea acţiunilor în contencios administrativ, în cadrul completului nr. 5 al Colegiului penal al
Curţii de Apel Chişinău.

Judecător Daşchevici Grigore