CUPRINS PAG.

1. AUDITUL FINANCIAR – aspecte teoretice 3

2. PREZENTARE SOCITETAE 4

3. MISIUNEA DE AUDIT FINANCIAR 4

4. CONCLUZII 10

1. AUDITUL FINANCIAR – aspecte teoretice

 Auditul extern – este o lucrare de atestare a veridicităţii informaţiilor şi poate cuprinde o
gamă largă de servicii, stabilite în funcţie de clauzele contractului de audit. Acest tip de audit se
mai numeşte şi audit contractual sau audit al situaţiilor financiare.
Auditul extern este de fapt auditul financiar, care este un audit realizat de auditori
independenţi, angajaţi pe baza unui contract de colaborare.
Auditul extern poate fi realizat atât de persoane fizice cât şi de persoane juridice (cabinete
sau societăţi de auditori), membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România, în condiţiile
prevăzute de acest organism profesional, după cum unitatea aplică sau nu Standardele
Internaţionale de Contabilitate. Raportul de audit financiar încheiat are rolul de a exprima opinia
auditorului cu privire la regularitatea şi sinceritatea datelor prezentate de situaţiile financiare, iar
din sinteza acestora rezultă o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului; acest tip de
verificare se realizează de regulă anual.
Entităţile economice care intră sub incidenţa Reglementărilor contabile armonizate cu
Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate, au obligaţia de a audita situaţiile financiare potrivit prevederilor legale în vigoare
privind activitatea de audit financiar. În ţările componente ale Uniunii Europene există deja
obligativitatea ca toate entităţile economice cotate la bursă să-şi prezinte situaţiile financiare
anuale însoţite de raportul de audit financiar.
Misiunea de audit financiar este serviciul cu caracter de asigurare la finele căruia
auditorul îşi exprimă opinia într-un raport în formă scrisă, cu privire la imaginea pe care o oferă
situaţiile financiare în ceea ce priveşte întocmirea lor, sub toate aspectele semnificative, în
conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiară. Opinia auditorului sporeşte
credibilitatea situaţiilor financiare, oferind un grad înalt de asigurare, dar nu absolut.
Evaluarea de către auditorul financiar a contabilităţii societăţii auditate
Chiar dacă graniţa între izvoarele contabilităţii şi auditului financiar este incertă,
domeniul de aplicare al acestora este distinct.
Astfel, contabilitatea este procesul logic prin care se înregistrează, clasifică şi transformă
în unităţi monetare toate activităţile economice dintr-o entitate patrimonială, pe când auditul
financiar este activitatea de examinare a înregistrărilor contabile efectuate şi a corectitudinii
operaţiunilor legate de tranzacţiile economice. În concluzie, auditul financiar analizează,
completează şi certifică fidelitatea datelor din raportările contabile.
Datorită funcţiilor sale, sistemul informaţional contabil reprezintă principala sursă de
informare pentru auditul financiar. Deoarece aceste informaţii sunt necesare pentru toţi partenerii
entităţii patrimoniale, auditul financiar urmăreşte:
- îmbunătăţirea utilizării informaţiei contabile;
- necesitatea ca înregistrarea operaţiilor economice în conturi să se realizeze corect şi la zi;
- ca informaţiile ce rezultă din documentele contabile să fie conforme cu realitatea;
- raţionamentul profesional şi înregistrarea operaţiilor economice să se facă în
conformitate cu prevederile Standardelor Internaţionale de Contabilitate.
Evaluarea de către auditorul financiar a contabilităţii în conformitate cu prevederile
Standardelor Internaţionale de Contabilitate, are drept scop reunirea elementelor probante,
suficiente pentru a putea exprima o opinie motivată asupra conturilor anuale, ceea ce presupune
asigurarea respectării de către entitatea patrimonială a următoarelor principii:
- întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare în conformitate cu Standardele Naţionale
şi Internaţionale de Contabilitate;
- respectarea codurilor profesionale;
- realizarea la termen şi în condiţiile legale a inventarierii;
- completarea registrelor şi operarea în contabilitate, corect şi la zi;
- existenţa activelor şi faptul că acestea aparţin întreprinderii;
- urmărirea datoriilor, obligaţiilor, veniturilor şi cheltuielilor entităţii patrimoniale.
Deoarece numărul operaţiilor contabile efectuate de o entitate patrimonială este foarte
mare, auditorul financiar nu poate verifica toate rulajele sau soldurile unui cont, dar foloseşte

2
pentru a analiza aceste aspecte anumite tehnici specifice de audit financiar: tehnica sondajului,
tehnica observării fizice, procedura confirmării directe, tehnica examinării conturilor anuale etc.
Auditorul financiar, pe de o parte, identifică sistemul folosit de unitate pentru înregistrarea şi
procesarea tranzacţiilor, iar pe de altă parte, evaluează gradul de adecvare a înregistrărilor ca
bază pentru întocmirea situaţiilor financiare. Auditarea înregistrărilor contabile ale operaţiilor,
are drept obiectiv asigurarea că toate operaţiile economice au făcut obiectul unei înregistrări.
În concluzie, auditorii financiari obţin o evaluare completă a sistemului de contabilitate a
entităţii patrimoniale auditate în conformitate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate
pentru a putea înţelege:
- tipurile de tranzacţii efectuate de către firmă;
- modalitatea de derulare şi de încheiere a acestor tranzacţii;
- ce Standarde Internaţionale de Contabilitate a aplicat şi dacă le-a utilizat corect;
- înregistrarea în contabilitate a evenimentelor derulate;
- fluxul contabil de la iniţierea lui şi până la raportarea în situaţiile financiare.
Auditorul care desfăşoară misiunea de audit financiar în vederea certificării sincerităţii
documentelor financiar contabile nu este un funcţionar al unităţii patrimoniale respective, iar
actele sale nu sunt supuse conducerii agentului economic. Conducerea unităţii patrimoniale este
interesată să adopte practici corespunzătoare şi să organizeze un sistem contabil eficient care să
contribuie la întocmirea corectă a documentelor financiar-contabile.

2. PREZENTARE SOCITETAE

Societatea care solicită angajarea unei firme de audit intern poarta denumirea de:
S.C. LUAR COM S.R.L.
Obiectul de activitate: transport intern si internaţional de marfă.
Societatea dispune de 3 camioane, dotate şi pregătite pentru transport internaţional.
Sediul are trei birouri, un depozit pentru camioane utilat cu sistem de alarma în caz de incediu, o
pompă la care se alimentează camioanele, un service, grup sanitar dotat cu duş şi hangar pentru
logistica în spediţie.

3. MISIUNEA DE AUDIT FINANCIAR

Datele şi informaţiile ce vor fi colectate si prelucrate în raportul de audit intern:

- Informaţii generale privind desfăşurarea activităţii, adrese, anul de debut al activităţii,
numele responsabilului comercial;
- Informaţii referitoare la activităţi şi servicii oferite (depozitare, parcare, servicii vamale,
poştale etc.)
- Informaţii despre structurile afiliate (acces la comunicaţii, servicii de transport,
întreprinderi localizate în vecinătate);
- Date economice (număr de angajaţi, cifra de afaceri, volumul traficului de mărfuri).
Riscurile la care sunt supuse mărfurile, variază în funcţie de:
- Modul de transport utilizat;
- Modalitatea practică de pregătire a transporturilor (paletizare, containerizare, grupaje);
- Numărul şi amplasamentul transbordărilor care intervin între sediul furnizorului şi cel a
beneficiarului mărfii.
Iată de ce orice furnizor trebuie să reflecteze bine asupra lanţului de transport al produselor sale
pentru că numai astfel va putea reduce apariţia oricăror riscuri. În acest scop o atenţie deosebită
trebuie acordată ambalajelor şi adaptării lor la tipul de transport ales.

Astfel, putem realiza analiza SWOT al S.C.

3
S W
-renume pe piaţa locală; -cererea scăzută de distribuţie, uneori.
-reţea de distribuţie bine organizată; -starea rea a drumurilor,
-costuri relativ scăzute, -circulaţia cu multe blocaje,
- dispunerea de camioane moderne
O T
-creşte cererea de transport; -preţuri mici;
-utilizarea renumelui, a reţelei bine -utilizarea renumelui pentru a reduce
organizată şi a calităţii serviciilor pentru un concurenţa;
transport eficient;
-oportunitatea de a-şi extinde mediul de
afacere pe piaţa locală, care cunoaşte o
creştere continuu a cererii.
-încheierea de noi cotracte

Pentru că societatea are ca angajaţi 4 şoferi (1 şofer devine cel de-al doilea şofer pe unul
din camioane pentru creşterea rapidităţii transportului), o contabilă şi o femeie de serviciu,
auditorul împreună cu managerul şi contabilul firmei îşi stabilesc nişte obiective principale,
verifică, depistează neregularităţile şi le precizează în raportul de audit; managerul având şi
funcţia de „persoana desemnată”, fiind cel care răspunde de deşfăşurarea activităţii de transport,
coordonarea şoferilor astfel încât aceştia, în timpul activităţii lor, să respecte timpii de condus, şi,
este responsabil în faţa organelor de control ARR (Autoritatea Română Rutieră).
În urma încheierii contractului dintre cele două firme, se stabileşte şi perioada de care are
nevoie auditorul pentru a-şi spune părerea în ceea ce privesc neregularităţile găsite, şi anume 3
săptămâni, începând cu 1 octombrie a.c.
Auditorul solicită în vederea obţinerii de informaţii anumite documente, cum ar fi: foi de
parcurs, facturi, chitanţe.
În şedinţa generală se discută despre implicaţiile economice, implicaţiile tehnice si cele
administrative ale activităţii de transport desfăşurate în această societate; mai exact, despre:
o Particularităţile cererii şi ofertei;
o Condiţiile în care se desfăşoară activitatea (zona, nivel de trafic, intensitatea activităţii
economice);
o Calitatea reţelei de transport;
o Capacitatea de încărcare a mijloacelor de transport;
o Natura mărfurilor care pot fi încărcate în mijloacele de transport;
o Dimensiunile şi greutatea expediţiilor, cărora le sunt adaptate mijloacele de transport;
o Viteza de transport,
o Fiabilitatea sistemelor de transport
În ziua de azi, transporturile devin câmpul de manifestare a intereselor întreprinderilor.
Iată de ce, acestea vor alege, acel mod de transport sau acel transportator, care le dă posibilitatea
obţinerii de economii, prin intermediul tarifelor, concomitent cu un nivel ridicat al serviciului.
Specificitatea transporturilor constă în influenţarea prestaţiilor de servicii, în funcţie de
calitatea şi capacitatea infrastructurii. Infrastructura constitutie factorul fundamental al
dezvoltării economice. Caracteristica principală a infrastructurii transporturilor o constituie
asigurarea desfăşurării, concomitent, a unei diversităţi de servicii, pentru un număr mare de
utilizatori.
În situaţia infrastructurii, rolul sectorului public ar trebui să crească, în privinţa asigurării
capacităţii şi calităţiii corespunzătoare a acesteia, pentru toate modurile de transport. Calitatea
corespunzătoare a reţelei de transport depinde nu numai de dotarea tehnică a acesteia, ci şi de
repartizarea uniformă a căilor multimodale de comunicaţii.
Varietatea serviciilor oferite de infrastructură poate facilita trecerea directă spre alte
segmente ale pieţei, în situaţia în care într-un anumit domeniu, cererea este în declin.

4
 În conformitatea cu teoria economică, "transporturile pot fi tratate ca o piaţă sau ca
un ansamblu de pieţe. Fiecare piaţă propune servicii cu utilităţi diferite, care pot sau nu să fie
substituite. Agenţii economici se confruntă, în general, cu alegerea unei variante de transport din
mai multe posibile, ce diferă în funcţie de preţ, durată, capacitate, siguranţă, confort, etc.
Analiza funcţionării acestor pieţe trebuie să ţină seama de particularităţile cererii şi
ofertei, de tendinţa spre o stare de echilibru şi o variantă optimă. În teoria economică, în cazul
bunurilor, confruntarea dintre cerere şi ofertă poate duce la o stare de echilibru. În cazul
transporturilor, însă, situaţia nu este asemănătoare, deoarece intervine distanţa.
Mutaţiile economice şi sociale intervenite pe plan naţional au determinat modificări în
dezvoltatea transporturilor, în general, şi pe fiecare mod de transport. Diferitele moduri de
transport împart aceeaşi piaţă, iar creşterea cererii pentru unul dintre ele, determinând implicit,
diminuarea cererii faţă de celelalte. Aceasta nu înseamnă că, serviciile oferite de anumite moduri
de transprot pot fi substituite. Indiferent de condiţiile existente ( zonă, nivel de trafic, intensitatea
activităţii economice), prestaţiile efectuate de modurile de transport nu pot fi comparabile. Însă,
ceea ce trebuie remarcat, este faptul că, nu întotdeauna cei care au nevoie de un astfel de serviciu
şi-l pot permite din motive tehnice sau financiare.
Activitatea economică influenţează transporturile, atât din punct de vedere al amplasării
teritoriale a producţiei/serviciilor, cât şi al distanţei.
Rolul distanţei poate fi explicat prin faptul că tarifele de transport influenţează preţul
produselor sau serviciilor pe piaţă, dar şi gradul de atractivitate pentru diferite activităţi
economice.
Preţurile bunurilor diferă în funcţie de amplasarea zonelor de aprovizionare şi desfacere.
Preţurile produselor agricole pe piaţă sunt stabilite în funcţie de cheltuielile de producţie şi cele
de transport efectuate de exploataţiile agricole cele mai îndepărtate de locul de desfacere.
Produsul agricol se vinde la acelaşi preţ, indiferent de localizarea producţiei, iar agricultorii
situaţi mai aproape de locul desfacerii beneficiază de cheltuieli de transport mai reduse.
Se poate afirma că repartizarea în teritoriu a activităţiilor economice influenţează
preţurile produselor, prin intermediul costurilor de transport.
Este necesar, aşadar, evidenţierea diferenţiată din punct de vedere al repartizării
teritoriale a activităţii economice, în funcţie şi de producţia sau serviciile desfăşurate în zonele
geografice. Asigurarea infrastructurii de transport presupune realizarea unui echilibru între
diferite judeţe, în ceea ce priveşte calitatea reţelei de transport.
Dezvoltarea transporturilor accelerează manifestarea unor dezechilibre teritoriale deja
existente. Astfel, regiunile cu potenţial economic ridicat tind în continuare spre o creştere
economică susţinută, comparativ cu cele slab dezvoltate economic. Îmbunătăţirea transporturilor
pe distanţe lungi favorizează dezvoltarea regiunilor dezavantajate economic, care sunt devansate
de zonele amplasate favorabil.
Îmbunătăţirea activităţii de transport determină reacţii diferite ale participanţilor la acest
proces. Astfel, pentru producătorii activităţii de transport, îmbunătăţirea ofertei nu-i afectează
negativ, chiar dacă ponderea transportului în cheltuielile de producţie este mai mare, deoarece
sunt interesaţi de creşterea calităţii acestui serviciu.
Reacţia agenţilor economici faţă de creşterea calităţii prestaţiilor de transport depinde de
o serie de constrângeri economice cum sunt: lipsa permanentă a altor resurse necesare activităţii,
inexistenţa unor capacităţi adecvate de depozitare a produselor, gradul de dezvoltare a altor
servicii.
În ţările dezvoltate din punct de vedere economic se practică o logistică adecvată, prin
intermediul căreia sunt coordonate funcţiile de aprovizionare, transport, producţie, desfacere, cu
implicaţii asupra minimizării costurilor de producţie şi eficientizării activităţilor logistice.
Astfel, un ritm susţinut al creşterii economice poate contribui la reducerea cheltuielilor de
transport, prin sporirea calităţii acestuia, după cum un nivel redus al activităţii economice
determină diminuarea veniturilor din transporturi.

5
I nvestiţiile care se efectuează în prezent în România, în „domeniul extinderii şi
modernizării reţelei rutiere” vizează fluidizarea traficului rutier şi crearea de posibilităţi
suplimentare de acces spre zonele industriale ale ţării.
Spre deosebire de România, reţeaua de drumuri, şosele şi autostrăzi a Uniunii Europene,
măsura, la 30 aprilie 2004, 3.354.534km, ceea ce reprezenta 223.635,6km, în medie pe ţară.
Germania era cel mai bine reprezentată din punct de vedere al reţelei rutiere, fapt care explică şi
parcursul mare de mărfuri transportate, care reprezenta 66,2% din parcursul mărfurilor, în regim
rutier, efectuat în Uniunea Europeană până la 30 aprilie 2004.
Efectul infrastructurilor de transport asupra dezvoltării depinde aşadar de tradiţiile în
domeniu ale ţărilor europene, de condiţiile geografice specifice şi de disponibilitatea lor de a
coopera pentru asigurarea fluidizării traficului de mărfuri.
Caracteristicile tehnice ale modurilor de transport sunt multiple şi fac trimitere la
parametri diverşi, precum:
• Capacitatea de încărcare a mijloacelor de transport;
• Natura mărfurilor care pot fi încărcate în mijloacele de transport;
• Dimensiunile şi greutatea expediţiilor, cărora le sunt adaptate mijloacele de transport;
• Viteza de transport,
• Fiabilitatea sistemelor de transport.
În ceea ce priveşte fiabilitatea, respectiv capacitatea de a asigura livrarea mărfurilor în
stare bună şi în termenele prevăzute, mijloacele de transport îşi demonstrează superioritatea, în
faţa celor specifice celorlalte moduri.
Dacă analizăm viteza de deplasare a mijloacelor de transport rutier, observăm că ea nu
poate depăşi, în mod regulamentar 90km/oră, pe şosele şi drumuri.
Modul de transport rutier este favorizat şi din acest punct de vedere, asigură atât prin
capacitatea de încărcare a camioanelor, adaptată loturilor medii şi mici, cât şi prin flexibilitatea
sa mare, o mai bună receptivitate la nevoile întreprinderilor de producţie sau de comerţ. Nici
transporturile feroviare şi nici cel navale, nu pot asigura prin caracteristicile lor tehnice sau
organizaţionale, prestaţii echivalente.
Problemele de transport trebuie abordate de către managerul oricărei întreprinderi ca o
preocupare comercială esenţială, deoarece de modul în care acestea sunt rezolvate depinde
satisfacerea exigenţelor clienţilor cu costuri minime şi determină în mare măsură performanţele
acesteia pe pieţele interne şi internaţionale.
Cauza rezidă din faptul că transporturile influenţează o serie de aspecte care au incidenţă
asupra competivităţii produselor pe piaţă, cum sunt.
o Termenele de livrare;
o Preţurile de vânzare ale produselor la destinaţie;
o Imaginea şi credibilitatea întreprinderii.
În plus, dacă ne gândim la transporturile internaţionale, trebuie să precizăm că ele impun
cunoaşterea de către managementul întreprinderilor de producţie a regulilor şi tehnicilor
specifice de desfăşurare. În caz contrar, se riscă antrenarea unor consecinţe grave.
Pe un număr tot mai mare de pieţe, termenul de livrare devine un element crucial a
credibilităţii întreprinderilor. Din acest punct de vedere, transportul este important deoarece:
o Durata lui determină termenul de livrare;
o Un transport deficient poate determina întârzieri în activitatea de producţie sau
distribuţie;
o Sofisticarea metodelor de gestiune a stocurilor („stoc zero” prin „just in time”), poate
penaliza furnizorii puţin performanţi din punct de vedere al termenelor de livrare.
Indiferent care ar fi condiţiile de livrare precizate in contractele de vânzare-cunpărare,
doar preţul de vânzare la destinaţie şi raportul calitate-preţ reprezintă elementele de interes
pentru cumpărător. Condiţiile de livrarea stabilite de Camera Internaţională de Comerţ de la
Paris, precizează regulile de partajare a costurilor de transport, vămuire şi asigurare a mărfurilor
între beneficiar şi furnizor.

6
 Dacă întreprinderile de producţie, în calitate de furnizori, facturează mărfurile sub forma
unor vânzări la plecare, preţul mărfurilor la destinaţie se va majora cu costurile de transport,
manipulare, vămuire şi asigurare. Or, numai preţul mărfurilor la destinaţie poate sta la baza
comparaţiei între furnizori, permiţând judecarea competivităţii produselor acestora.
Cota costurilor de transport în preţul de vânzare a mărfurilor la destinaţie diferă în funcţie
de modul de transport. Din acest punct de vedere reamintim că modul de transport rutier este
considerat cel mai putin costisitor în raport cu celelalte moduri.
Importantă este şi alegerea transportatorului. Dacă întreprinderea –în calitatea de furnizor-
încredinţează beneficiarului mărfurilor responsabilitatea organizării transportului, trebuie să ia în
calcul şi afectarea prin aceasta a competivităţii şi credibilităţii ei.
Condiţiile de transport ale mărfurilor exercită o influenţă apreciabilă atât asupra imaginii
întreprinderii furnizoare, cât şi asupra produselor acestora. O alegere neadecvată în materie de
transport poate determina numeroase inconveniente, precum:
1. livrari întărziate;
2. lipsa de mărfuri la destinaţie;
3. degradarea calităţii mărfurilor;
4. litigii între furnizori, transportatori şi beneficiarii mărfurilor.
Acestea pot constitui cauze ale pierderii încrederii beneficiarilor în furnizori.
Incertitudinea în respectarea termenelor de livrare şi a duratei transportului de către
furnizori îi determină pe unii beneficiari să-şi constituie stocuri. Dacă, din punctul de vedere al
furnizorului, apare mai eficientă organizarea unor transporturi mai puţin frecvente , dar mai
însemnate cantitativ, din cel al beneficiarului o asemenea soluţie poate constitui cauza unor
costuri ridicate cu stocarea. Dacă, dimpotrivă, se alege o soluţie de transport bazată pe livrări
frecvente şi în cantităţi mici, aceasta va antrena costuri ridicate cu transportul chiar dacă cel cu
stocarea se vor diminua.
Iată deci că, devine necesară găsirea unor soluţii de compromis care să ţină seama atât de
aspectele tehnice ale produselor, cât şi de avantajele comerciale care pot decurge dintr-o mai
bună repartiţie în timp a livrărilor.
Obiectivele logisticii – de reducere a costurilor, concomitent cu satisfacerea nevoilor
clienţilor – nu pot fi obţinute decât prin îmbunătăţirea calităţii prestaţiilor de transport şi prin
configurarea unor sisteme informaţionale capabile să servească mai multe întreprinderi
partenere.
Prin parteneriatele centrate pe transporturile de mărfuri se asigură rezolvarea unor
probleme de interes comun care privesc:
a) Operativitatea prestaţiilor;
b) Punctualitatea şi disponibilitatea mijloacelor de transport la locul de încărcare-
descărcare, asigurat şi prin existenţa unor rezerve de capacităţi de transport;
c) Încadrarea timpului efectiv de transport în limitele impuse de procesele de
producţie / distribuţie;
d) Furnizarea informaţiilor referitoare la transportul care însoţesc marfa;
e) Întocmirea corectă a documentelor de transport care însoţesc marfa;
f) Gestionarea situaţiilor critice care pot apare pe parcursul transportului.
g) Un grad mare de compatibilate, ceea ce presupune o mare capacitatea de
combinare tehnică şi organizatorică a recipientelor de transport care aparţin diverşilor
operatori; compatibilitatea se asigură prin standardizarea şi normalizarea recipientelor
la scară internaţională.
Aşadar, în funcţie de obiectivele specifice stabilite pentru misiunea de audit intern (ca mod de
definire a acestora), auditorul identifică gradul general de conformitate cu prevederile legale şi
cadrul procedural, sau poate realiza evaluarea conformităţii pentru fiecare obiectiv specific în
parte.

Obiective Specifice Diagnosticul Evaluare

7
 Sistemului de
Control Intern
1. Consumul de Sistem de control-Conducerea şi personalul demonstrează o
combustibil -raportat intern corespunzător/atitudine constructivă, existând preocuparea
la 100km/efectuaţi. funcţional. de a anticipa şi înlătura problemele;
-Misiunile de audit anterioare şi analiza
preliminară nu au identificat probleme
semnificative;
-Analiza arată faptul că sunt implementate
tehnici de control eficiente;
-Procedurile sunt bine susţinute de documente.
2. Numărul de piese Sistem de control-Conducerea şi personalul demonstrează o
folosite – raportat la intern mediu/ careatitudine cooperantă cu privire la conformitate
numărul de necesită îmbunătăţiri. şi păstrarea dosarelor;
kilometrii efectuaţi. -Misiunile de audit anterioare sau analiza
preliminară au descoperit anumite probleme,
dar conducerea a luat măsuri de remediere şi a
răspuns satisfăcător la recomandările auditului

Pentru a asigura o imagine de ansamblu asupra constatărilor şi recomandărilor formulate

de auditorii interni, care susţin opinia de audit exprimată la finalul raportului de audit intern, la
nivelul Direcţiei de Audit Public Intern, s-a adoptat un model detaliat de prezentare a acestora,
cu următorul format:

Situaţia constatărilor şi recomandărilor

Constatări Cauze Consecinţe Recomandări Nivel de prioritate

Obiectiv specific nr. 2 Numărul de piese folosite – raportat la numărul de kilometrii efectuaţi.
Au fost Solicitarea Alocarea unorEfectuarea unuiMediu ( califică acţiunea a
identificate de cătresume maricontrol intern încăror implementare trebuie
situaţii în care s- şoferi a unuipentru vederea preveniriisă demareze în termen de
au achiziţionat şi număr mareachiziţionarea neregularităţilor maxim 30 de zile)
s-au dat în de piese dede piese de
folosinţă piese de schimb schimb într-o
schimb, nefiind perioadă scurtă
restituite cele de timp
uzate

Pentru obiectivul numărul 1 Consumul de combustibil -raportat la 100km/efectuaţi nu

este necesar întocmirea acestui document.
Această anexă poate fi omisă în cazul în care constatările şi recomandările nu sunt atât de
numeroase pentru a necesita elaborarea unui document distinct, acestea fiind direct incluse în
conţinutul raportului de audit intern.
Avantajul acestui tip de prezentare constă în faptul că se asigură corelaţia între
constatările şi recomandările formulate, uşurând în acest fel munca auditorului intern şi a
supervizorului acestuia, dar mai ales fiind un real suport pentru structura auditată în înţelegerea
mecanismului de elaborarea a recomandărilor de audit şi în identificarea riscurilor majore care
pot afecta derularea în condiţii optime a activităţii structurii respective.
În completarea acestui document recomandările finale agreate cu structura auditată vor fi
incluse într-un Plan de acţiune denumit ” Calendar de implementare a recomandărilor”.
Responsabilitatea stabilirii termenelor şi a persoanelor responsabile pentru implementarea
recomandărilor este a managementului structurii auditate, însuşirea acestora fiind consemnată

8
prin semnarea calendarului de implementare de către toate persoanele desemnate. Trebuie
menţionat faptul că, în stabilirea acestora, se va ţine cont de nivelurile de prioritate (major,
mediu, minor) atribuite de auditorii interni pentru fiecare recomandare formulată.

CALENDAR DE IMPLEMENTARE A RECOMANDĂRILOR cuprinse în Raportul de

audit intern

Nr. Recomandare Termenul limită pentru Persoana Semnătura

Crt. implementare (de la primirea responsa-
rap. de audit intern aprobat) -bilă

Obiectiv nr. 2: numărul de piese folosite-raportat la nr. de km efectuaţi.

1. Efectuarea unei expertize3 săptămâni Malanciuc
tehnice de către managerul Adriana -
unităţii şi stabilirea exactă a manager
pieselor defecte pentru
înlocuirea acestora

4. CONCLUZII

Acest model se doreşte a fi exclusiv un punct de vedere în elaborarea unui cadru

procedural îmbunătăţit în domeniul auditului intern, care să se constituie într-un instrument
metodologic util în munca derulată de auditorii interni, şi, în ultimul rând, într-un suport real
pentru managementul structurilor auditate şi al entităţilor economice în perceperea şi
conştientizarea opiniei exprimate de auditul intern.
Implementarea acestuia şi îmbunătăţirea ulterioară va depinde însă într-un procent
semnificativ de :
- realităţile existente la nivelul oricărei entităţi economice în ceea ce priveşte modul de
organizare şi funcţionare al structurii proprii de audit intern;
- procedura proprie de audit intern utilizată şi necesitatea adaptării acesteia la
complexitatea activităţii derulate;
- gradul de implicare al auditorilor interni şi al managementului structurilor de audit
intern în procesul de îmbunătăţirea a procedurilor specifice de audit intern;
- tipologia misiunilor de audit intern derulate, din punctul de vedere al
domeniului/activităţii supuse auditului;
- gradul de acceptanţă al managementului entităţii economice relativ la adoptarea unui
astfel de model de prezentare a opiniei de audit.