Acest articol ofera o perspectiva asupra tendintei de integrare a psihologiei in economie .

Sunt discutate
o serie de constatari psihologice relevante pentru economie.

De-a lungul anilor, unii cercetatori atat din economie cat si psihologie au fost impotriva unor
aspecte psihologice in economie. Dar in ultimul deceniu legatura dintre aceste doua stiinte s-a facut din
ce in ce mai remarcata, prin conceptul „economia comportamentala”. Integrarea psihologiei in
economie a fost acceptata ca o dezvoltare promitatoare in toate laturile economiei. Este o evolutie a
ceea ce s-ar numi „ al doilea val in economia comportamentala ”.

2.1 Psihologia ,explorand sistematic modul de gandire al omului, comportamentul acestuia, ne

demonstreaza ca oamenii se comporta diferit fata de modul in care acestia sunt descrisi de economisti.
Economia presupune ca fiecare individ are preferinte stabile si coerente si ca incearca maximizarea
rationala a acestora (maximizarea functiei de utilitate, U(X)), pe cand psihologia implica diferite
modificari in momentul luarii deciziei (efecte motivationale) . Preferintele unei persoane sunt adesea
determinate de schimbari in raport cu nivelul ei de referinta, si nu doar de nivelul absolut al rezultatelor.

David Laibson abordeaza problemele macroeconomice cu ajutorul instrumentelor clasice

economice, dar adauga un parametru nou si anume motivatia psihologica, insa Ernest Fehr abordeaza
problemele importante existente in economia muncii, fara a apela la comportamentele psihologice. Cea
mai mare parte dintre teoreticieni folosesc instrumentele standard de cercetare in economie, care nu
se bazeaza pe interesul propriu, pe rationalitate, controlul de sine.

Analiza prezice ca oamenilor le pasa de viitor, de viitoarea lor pensie, incercand sa detina un
controlul cat mai mare asupra veniturilor. Acesta poate fi un exemplu de legatura intre economie si
comportamentul psihologic. Astfel angajatii renunta cu usurinta la job-urile cu salarii mici in favoarea
joburilor disponibile cu salarii mai mari. Oamenii sunt sensibili la reducerile salariale.

Sunt prezentate cateva exemple ale unor comportamente psihologice regasite in economie.

2.2 Grija pentru schimbari

Oamenii sunt foarte sensibili la schimbari, aceasta sensibilitate determinandu-le alegerile.

De exemplu sentimentul de bunastare rezultat in urma consumului nu este raportat numai la

realitatea economica ci si la nivelul cu care suntem obisnuiti. In ceea ce priveste elementele majore ale
vietii, oamenii au tendinta de a reveni la nivelul hedonic dupa ce au atins un nou nivel de satisfactie de-a
lungul timpului ( oamenii odata ce devin bogati se pot simti in timp ca atunci cand erau saraci). In cazul
pierderilor, s-a demonstrat ca senzatia de pierdere duce la castiguri iar in privinta ,,efectului dotare’’
reiese faptul ca oamenii care au primit la intamplare aproape orice obiect vor pretui acel obiect mai
mult decat cei care nu au fost dotati cu obiectul.

Totusi , exista doua aspecte pentru care economia nu a ajuns la un consens, privind stabilirea nivelului
de referinta al preturilor :
 a) economistii nu au acceptat importanta rolului schimbarii;
b) atitudinea fata de pierderi si alte modificari nu sunt interpretate pe deplin in termeni de
utilitate : oamenii au reactii puternice la schimbari.
Ei exagereaza sentimentul de pierdere sau castig, iar acest lucru duce la tendinta de inadaptare la
schimbari.

2.3 Grija pentru altii

Faptul ca oamenii sunt preocupati de bunastarea si securitatea celor din jur a fost demonstrat si este
tratata de mult timp in economie. Altruismul ,preocupare pozitiva pentru altii, precum si pentru tine
însuţi, poate sa fie "general"( bunastarea tuturor celorlalti) sau "orientat"( prieteni, familie). Teoriile
altruiste spun ca oamenii cantaresc utilitatea pentru altii prin propria funcţie de utilitate.

Două alte aspecte ale preferinţei sociale au reiesit din dovezi psihologice şi experimente economice
recente:

- oamenilor le pasa de corectitudinea şi echitatea distribuirii resurselor,indiferent daca aceasta va

creste bunăstarea totala.

-oamenilor le pasa de intenţii şi motive, şi doresc să raspunda comportamentului bun sau rau al altora.

2.4 . Interes propriu şi economie

S-a pus accentul pe cercetarea preferintelor persoanelor nemotivate. S-a dovedit experimental ca exista
abateri de la interesul pentru bunastarea proprie. Cercetatorii au cautat indelung sa dea explicatii
pentru aceste abateri care par irationale. In viziunea lui M. Rabin aceste explicatii sunt eronate deoarece
incearca sa dovedeasca aceste abateri drept consecinte ale dorintei pentru bunastarea proprie.

Pare contrar paradigmei clasice ca cineva sa renunte la un beneficiu material doar pentru razbunare.
Spre exemplu, o persoana care se asteapta sa primeasca o suma mare de bani si primeste mult sub
pragul asteptat, va renunta la acea suma pentru a pedepsi o decizie care i se pare nedreapta. O
persoana careia ii sunt inmanati doar 8$ din 50$, la care se astepta sa-i primeasca, va refuza aceasta
suma doar pentru a-si manifesta dezaprobarea deciziei.

Cercetatorii au devenit atat de obsedati de egoism, ca singura motivatie umana in economie ca au uitat
sa ia in calcul notiuni elementare, precum preferintele. Sunt o multime de comportamente in economie,
care nu-si regasesc corespondentul in teoria economia clasica, in care singura motivatie pare sa fie
egoismul. De aceea, persoanele, care renunta la bunastarea materiala in favoarea moralitatii sau
cheltuie sume de bani pentru servicii care nu le aduc satisfactie materiala imediata, contrazic teoria
economica clasica si dovedesc necesitatea integrarii conceptelor psihologice in economie.

2.5 Grija pentru prezent

 Este normal ca fiecare persoana sa vrea sa experimenteze cat mai curand lucrurile placute
si sa le amane pe mai tarziu pe cele neplacute. S-a considerat ca preferinta intre doua
compromisuri intr-un moment de bunastare (intre, sa spunem, a obtine o satisfactie mai mica mai
devreme, si o satisfactie mai mare mai tarziu), este aceeasi, indiferent de cand a fost lansata
intrebarea. Uneori aceasta ipoteza s-a considerat a fi falsa. Dovada comportamentala arata ca
oamenii isi arata preferintele prezente.
Suntem mai potrivnici sa amanam satisfactia de astazi pana maine, decat sa o amanam pe
cea de peste 90 de zile pentru a 91-a zi.
Ni se ofera doua optiuni de modele de lucru:
 Sa muncesti 7 ore pe 1 aprilie si sa te relaxezi pe 2 aprilie
 Sa te relaxezi pe 1 aprilie si sa muncesti 7.7 ore pe 2 aprilie
Daca aceasta optiune este facuta la 1 Ianuarie, majoritatea vor alege cea de-a doua varianta.
Aleg intre a munci 7 ore peste 90 de zile si a munci 7.7 ore peste 91 de zile. Vor alege evident
mai putin timp de munca. Cu toate acestea, daca intrebarea va fi adresata pe 1 aprilie, vor avea
de ales intre a munci 7 ore azi si 7.7 ore maine. Unii dintre noi vor fi tentati sa aleaga sa lucreze a
doua zi mai mult. Explicatia ar putea fi faptul ca, pentru noi, “azi” e total diferit de “maine”, pe
cand “peste 90 de zile” este asemanator cu “peste 91 de zile”. Aceasta teorie are o multime de
implicatii economice: comportamentul de economisire, cardul de credit, natura marketingului si
publicitatii pt bunurile de consum, amanarea la munca si acasa, cautarea unui job de catre
someri, si de ce oamenii traiesc in saracie si mor prematur din cauza tutunului, alcoolului,
supraponderalitatii, jocurilor de noroc, consumului de droguri, relatiilor sexuale neprotejate si
altor activitati riscante.
3. Teme si perspective
In continuare, sunt prezentate aspecte mai generale ale economiei comportamentale si
modul in care economistii ar trebui sa ia parte la aceasta cercetare.
3.1 Economia comportamentala si economia clasica
Metodele analizelor economice au multe puncte forte. Insa economistii cred ca trebuie sa
folosim modele simplificate ale cunoasterii umane, ale preferintelor si comportamentului, care in
orice situatie, omit o mare parte a realitatii psihologice. Spre deosebire de acestia, psihologii
intra in detaliile naturii umane si nu sunt inclinati spre generalitati, spre precizia matematica.
3.2 Precautii si griji
Exista doua tipuri de probleme cu care economia comportamentala se confrunta:
In primul rand, aceptarea tot mai mare a economiei comportamentale i-a facut pe unii
economisti prea receptivi la ipotezele alternative, care nu sunt mai bine fundamentate in
realitatea psihologica decat ipotezele clasice pe care le inlocuiesc. Scopul de a face ipotezele
economice mai realiste nu trebuie pierdut. Scopul este inlocuirea doar a ipotezelor imperfecte cu
altele noi, ce capteaza mai bine aspecte ale realitatii si naturii umane.
In al doilea rand, am spune ca nu este o corelatie negativa proprie intre realismul
psihologic si gustul pentru blandete, formalism, chibzuinta. Dar este o corelatie negativa intre cei
care prefera modelele simple matematice si cei carora le pasa si studiaza realismul
comportamental.
Cunoasterea incurcatei realitati a psihologiei umane impiedica placerea noastra de a
modela tipare generale cu modele simple, stilizate. Contradictia intre cei care prefera modelele
matematice si adeptii psihologiei provine din faptul ca este greu sa construim modele simple
daca nu ne convingem mai intai pe noi ca oamenii sunt la fel de simpli asa cum arata modelul
nostru.
 Cele doua categorii aflate in conflict sunt persoanele care folosesc modele simple
precise, ce evita studierea problemelor comportamentale si persoanele care sunt dormice sa
imbunatateasca realismul ipotezelor noastre, uzate atat de mult in scopul obtinerii detaliilor. Este
importanta invatarea suficienta a psihologiei pentru a stii ca nicio simpla generalizare despre
fatetele comportamentului uman nu este perfect adevarata, si nu ar trebui sa ne impiedice de la
incercarea de a dezvolta modele stilizate, adaptabile, care sa ne ajute in cunoasterea economiei.
3.3 Cateva obiectii comune

Autorul prezinta reactiile negative ale economistilor la adresa realismului psihologic .

Una dintre cele mai intalnite justificari in ceea ce priveste respingerea realismului psihologic este
aceea ca nu ar trebui luate in considerare toate alternativele teoretice noi. Se argumenteaza ca nu
ar trebui luata in seama orice descoperire empirica . Reactia la adresa economiei
comportamentale a fost aceeasi ca si la adresa celorlalator modele care au venit sa completeze
teoriile Walrasiene, teoria jocului si economia informationala , economistii au insinuat ca pe
baza acelor modele se poate argumenta orice teorie noua.

M. Rabin raspunde ca scopul economiei comportamentale, nu este sa admita orice ipoteza

aleatoare, ci sa creeze cadrul in care psihologia umana sa fie inteleasa in cadrul stiintelor
economice.

Pe de alta parte, alti contestatari sustin un punct de vedere opus primului, acela ca economistii
comportamentisti folosesc la infinit aceleasi concepte, precum diminuarea sensibilitatii si
problemele de auto-control, ca sa explice fenomene noi.

In viziunea lui Rabin, adversitatea fata de economia comportamentala vine de la faptul ca este
noua si in oarecare contradictie cu paradigma clasica . Economistii resping aceasta noua teorie
deoarece nu a facut parte din disciplinele pe care le-au insusit in perioada studiilor. Autorul
sugereaza ca acestia sa studieze mai intai noile ipoteze.

Alti economist, precum Thomas Kuhn, sunt convinsi ca orice nu face parte din paradigma clasica
nu ar trebui admisa. Kuhn este convins ca nu ar trebui „sa gandim in afara cutiei pana cand cutia
nu este zguduita suficient”. In consecinta, autorul raspunde ca paradigma clasica are destule
greseli si in acest moment nu ar trebui acceptata decat ca un caz particular.

Sunt deasemena voci care sugereaza ca orice fenomen psihologic nefamiliar pietei va fi inlaturat
de aceasta deoarece aceasta se bazeaza pe rationalitatea agentilor economici. Aceasta excludere
ar insemna ca agentii economici nu tin cont de de toate aspectele pietei.

Natura umana este importanta si abandonarea analizei psihologice, pentru ca este considerata
diferita de paradigma clasica, este impotriva principiilor de baza ale economiei.

3.4 La film: Economia de pe alta planeta

Autorul isi argumenteaza punctul de vedere printr-un exercitiu de imaginatie, face o analiza a
economiei planetare printr-o analogie cu economia de pe o alta planeta, a carei ecomomii nu tine
cont de serviciile nemateriale, avand in vedere doar bunurile fizice.

Autorul evidentiaza faptul ca ar fi extrem de greu pentru un om de stiinta sa demonstreze ca pe

acea planeta pot exista si consumatori de servicii precum cinematograful.

Autorul pune in discutie dificultatea dovedirii unui simplu fapt precum acela ca oamenii merg la
film, doar pentru satisfactia psihologica, in contextul unei planete care are o teorie economica
bazata doar pe bunuri tangibile si satisfactii materiale.

In cadrul unei dezbateri sa poate afirma ca oamenii merg la film doar pentru mancare, sau ca
spera sa gaseasca bani pe scaunul din fata, ipoteze care ar fi greu de contrazis din moment ce
sunt cinematorafe care castiga mai multi bani din vanzarea mancarii decat din filme.

O alta explicatie a contestatarilor poate fi aceea ca oamenii merg la film doar pentru a-si etala
bogatia, sau pentru a curta partenerul, din moment ce sunt multi barbati care platesc biletul la
film partenerei.

Pot exista si voci care afirma ca acest comportament impropriu poate fi stopat prin invatare,
din moment ce majoritatea oamenilor refuza sa vada acelas film, nu din cauza ca il stiu, ci pentru
ca au invatat ca nu le place sa vada filme .

In viziunea economistilor, acest comportament irational va fi respins de piata, dar totusi sunt
oameni care merg la film.

3.5 Inapoi pe Pamant

Pe baza exemplelor din disputa privitoare la mersul la film, in contextul altei planete, autorul
urmareste sa demonstreze cat de greu poate fi sa sustii o noua teorie. Majoritetea argumentelor
aduse in confrumtarea anterioara erau gresite si multe dintre acestea sa regasesc in dezbaterile
economice de astazi.

Simtul dreptatii si corectitudinea agentilor economici contravin paradigmei clasice pe motiv ca

nu sunt rationale, dar totusi exista. Deasemenea este nefondata afirmatia ca toate schimbarile de
comportament sunt rezultatul invatarii.

Faptul ca exista oameni dispusi sa plateasca pentru razbunare si alt tip de satisfactii considerate
risipitoare de bani, dovedeste faptul ca piata admite si comportamente considerate irationale.

In finalul articolului autorul isi exprima entuziasmul in legatura cu evolutia teoriei economice de
astazi. Economistii devin mult mai receprivi la integrarea psihologiei in stiinta economica.