Grup II

DO - 2018-2019
1.Palatul dur, palatul moale:
Palatul dur:

Palatul dur este limitat antero-lateral de arcada alveolo-dentară superioară şi posterior de

margin. ile posterioare ale lamelor orizontale ale oaselor palatine. Ele este constituit din procesele
palatine ale oaselor maxilare şi din lamele orizontale ale oaselor palatine.

Suprafețe și elemente osoase:

• lamele orizontale ale oaselor palatine. Faţa palatină constituie 1/4 posterioară a palatului dur.Ea
prezintă în apropierea marginii posterioare creasta palatină pe care se inseră fibre din muşchiul
tensor al vălului palatin. Marginea anterioară se articulează cu procesul palatin al osului maxilar.
Marginea medială se articulează cu cea opusă printr-o suprafaţă patrulateră rugoasă.
Extremitatea lor posterioară formează spina nazală posterioară pe care se inseră muşchii uvulei.
Marginea posterioară este concavă posterior şi pe ea se inseră aponevroza palatină şi muşchiul
tensor al vălului palatin

• procesele palatine ale oaselor maxilare sunt lame triunghiulare ce contribuie la formarea 2/3
anterioare a palatului dur şi a podelei cavităţii nazale. Faţa inferioară a fiecărui proces este
concavă şi prezintă numeroase depresiuni determinate de glandele palatine, iar lateral este
parcursă de un şanţ palatin, oblic antero-medial (uneori divizat în două sau trei şanţuri de către
spine palatine); şanţul palatin este străbătut de nervul şi de vasele palatine mari. Prin articularea
celor două procese palatine pe linia mediană, apare o proeminenţă longitudinală numită torus
palatin. Între cele două procese palatine în partea anterioară se află fosa incisivă în care se
deschid cele două găuri incisive. Gaura incisivă conţine nervul nazopalatin şi ramura terminală a
arterei palatine mari

• feţele mediale ale proceselor alveolare ale oaselor maxilare prezintă fiecare torusul maxilar (o
proeminenţă din dreptul molarilor superiori)

• feţele inferioare ale proceselor piramidale ale oaselor palatine la nivelul cărora se deschid
canalele palatine mici ce conţin vasele şi nervii palatini mici

Orificiile și comunicările palatului dur:

• fosa incisivă este situată în partea anterioară a suturii intermaxilare. La nivelul ei se află găurile
incisive laterale prin care se deschid canalele incisive ce conţin fiecare ramuri terminale din
vasele palatine mari şi nervul nazopalatin. La unele cranii se observă în pereţii anterior şi
posterior al fosei incisive găuri incisive mediane (nervul nazopalatin stâng trece prin gaura
incisiva anterioară şi cel drept trece prin cea posterioară). Prin canalele incisive palatul dur
comunică cu cavitatea nazală
• gaura palatină mare se află posterior de sutura palatină transversă, medial de extremitatea
posterioară a procesului alveolar al osului maxilar. Acest orificiu reprezintă deschiderea
inferioară a canalului palatin mare prin care se stabileşte o comunicare cu fosa
pterigopalatină.Gaura palatină mare conţine vasele şi nervul palatine mari

• găurile palatine mici sunt în număr de două şi se află la nivelul procesului piramidal al osului
palatin, posterior de gaura palatină mare.Ele sunt orificiile inferioare ale canalelor palatine mici
prin care se stabileşte o comunicare cu fosa pterigopalatină. Canalele conţin vasele şi nervii
palatini mici

Palatul moale:

Conformație externă:

Situat posteior, prelungește palatul dur.

Porțiuni:

Sunt 2 porțiuni:

• anterioară: dispusă orizontal

• posterior: atârnă liber, formând vălul palatin

Structura:

Vălul palatin este constiuit din aponevroza palatină și tunica mucoasă. Aponevroza palatină
este o lamă fibroasă, se inseră pe marginea posterioară a palatului osos.

Funcții:

Face contactul între cavitatea bucală și faringe. Vălul palatin contribuie la închiderea foselor
nazale în procesul deglutiției.

Mușchii:

• mușchiul ridicător al vălului palatin

• mușchiul tensor al vălului palatin

• mușchiul uvulei

1
• mușchiul palatofaringian

2.Exobaza - etajul mijlociu:

FAŢA INFERIOARĂ A STÂNCII TEMPORALULUI prezintă următoarele elemente:

• gaura stilomastoidiană conţine nervul facial şi artera stilomastoidiană

• procesul stiloid este acoperit superior şi antero-lateral de vagina procesului stiloid (prelungire a
osului timpanic). Pe procesul stiloid au originea originile elementele buchetului stilian (Riolan):
muşchii stilohioidian, stilofaringian, stiloglos şi ligamentele stilohioidian şi stilomandibular

• fosa jugulară conţine bulbul superior al venei jugulare interne. Aici se află ostium introitus prin
care ramura auriculară a nervului vag pătrunde în canaliculul mastoidian

• orificiul inferior al canalului carotic se află antero-medial de fosa jugulară; prin acest orificiu intră
artera carotidă internă şi plexul simpatic pericarotic intern. La nivelul canalului carotic se află
orificiile canalelor carotico-timpanice prin care pătrund nervii carotico-timpanici

• fossula petrosa este o depresiune triunghiulară care conţine ganglionul inferior al nervului
glosofaringian (IX). Conţine deschiderea canaliculului cohleei, prin care trece un duct perilimfatic

• orificiul inferior al canaliculului timpanic este situat pe creasta jugulară care separă orificiul
inferior al canalului carotic de fosa jugulară; prin acest orificiu trec nervul timpanic (Jacobson) şi
artera timpanică inferioară

• suprafaţa jugulară este situată posterior de fosa jugulară

SCUAMA TEMPORALULUI prezintă tuberculul articular anterior de care se află o porţiune

precondilară din scuama temporalului, care participă la formarea tavanului fosei infratemporale.
Posterior de tuberculul articular se află fosa mandibulară.

Fosa mandibulară este o depresiune formată dintr-o zonă anterioară articulară, care aparţine
scuamei temporalului şi o zonă posterioară, nearticulară, formată din partea timpanică a
temporalului. Fisura timpano-scuamoasă, situată medial la nivelul fosei mandibulare, se bifurcă
medial (datorită prelungirii inferioare a tegmen tympani) în două fisuri: fisura pietro-timpanică
(Glasser) şi fisura pietro-scuamoasă. Prin fisura pietro-timpanică trece nervul coarda timpanului.

Alte orificii și porțiuni ale părţii mijlocii ale exobazei:

• fisura orbitală inferioară este limitată superior de aripa mare a sfenoidului, inferior de osul
maxilar şi de procesul orbital al osului palatin iar lateral de osul zigomatic sau sutura
zigomatico-maxilară. Prin fisura orbitală inferioară trec spre orbită nervul maxilar (care la acest
nivel se continuă cu nervul infraorbital), vasele infraorbitale, nervul zigomatic şi ramuri orbitale
ale ganglionului pterigopalatin

• gaura ruptă (vezi endobaza)

• choanele (aperturile nazale posterioare) sunt două orificii separate de marginea posterioară a
vomerului. Superior sunt limitate de corpul osului sfenoid, inferior de marginea posterioară a
lamei orizontale a osului palatin, iar lateral de marginea posterioară a lamei mediale a procesului
pterigoid. Choanele stabilesc comunicarea între cavitatea nazală şi nazofaringe

• lama medială

• lama laterală

• fosa pterigoidă: originea mușchiului pterigoidian lateral

• fosa scafoidă: aici are originea muşchiul tensor al vălului palatin

FAŢA INFERIOARĂ A PĂRŢII BAZILARE A OCCIPITALULUI prezintă pe linia mediană o

proeminenţă- tuberculul faringian pe care se inseră rafeul faringian. Anterior de tubercul se
observă foseta naviculară care conţine uneori foseta faringiană. De o parte şi de alta a liniei
mediane se găsesc două creste: una anterioară-creasta sinostozică şi alta posterioară-creasta
musculară.

FAŢA INFRATEMPORALĂ A ARIPII MARI A OSULUI SFENOID este separată de faţa temporală
a aripii mari prin creasta infratemporală. Aceasta prezintă în partea anterioară tuberculul sfenoidal
pe care se ataşează fibre ale muşchilor pterigoidian lateral şi temporal. Faţa infratemporală a aripii
mari este împărţită într-o zonă anterioară unde au originea fibre ale muşchiului pterigoidian lateral
şi o zonă posterioară unde se află găurile ovală, spinoasă şi spina sfenoidului. Pe spina
sfenoidului se ataşează ligamentul sfenomandibular, fibre ale muşchiului constrictor superior al
faringelui, fascia faringobazilară şi ligamentul pterigospinos (Civinini). Pe faţa medială a spinei
sfenoidului se află un şanţ pentru nervul coarda timpanului.Gaura ovală este situată între
rădăcinile mijlocie şi posterioară a aripii mari şi conţine nervul mandibular, rtera meningee
accesorie, nervul pietros mic (când acesta nu trece prin canalul Arnold) şi vene emisare
inconstante; pe marginea medială a găurii ovale se inseră o parte din aponevroza
interpterigoidiană şi pe marginea posterioară au originea fibre ale muşchiului tensor al vălului
palatin. Gaura spinoasă conţine artera meningee medie, vena meningee medie şi ramura

2
meningeală a nervului mandibular (nervul spinos). Canalul Arnold se află postero-medial de gaura
ovală şi conţine nervul pietros mic.

3.Exobaza - etajul posterior:

• părţile laterale (condilare) ale osului occipital prezintă condilii occipitali, care participă la
formarea articulaţiei atlanto-occipitale. Lateral de condili se află orificiul extern al canalului
hipoglosului prin care trec nervul hipoglos (XII), ramura meningee a nervului hipoglos, vene
comitante şi ramura meningee din artera faringiană ascendentă. Posterior de condil se află fosa
condilară, care este uneori perforată de canalul condilar prin care trece o vena emisară de la
sinusul sigmoid.

• gaura occipitală mare (vezi endobaza)

• scuama osului occipital prezintă:

- protuberanţa occipitală externă pe care se inseră ligamentul nucal şi o parte din

fibrele muşchiului trapez

- creasta occipitală externă este o creastă verticală pe care se inseră ligamentul

nucal

- linia nucală superioară se află lateral de protuberanţa occipitală externă şi

serveşte inserţiei muşchilor trapez, splenius al capului şi sternocleidomastoidian.

- linia nucală inferioară

- pe zona dintre liniile nucale superioară şi inferioară se inseră muşchii

suboccipitali

• faţa inferioară a părţii mastoidiene a osului temporal prezintă gaura mastoidiană prin care trec o
vena emisară de la sinusul sigmoid şi o ramură meningee din artera occipitală. În partea
inferioară se află procesul mastoidian pe a cărei faţa externă se inseră muşchii
sternocleidomastoidian, splenius al capului şi lung al capului. Medial de procesul mastoid se
află incizura mastoidiană, unde are originea pântecele posterior al muşchiului digastric.Medial
de incizură se află eminenţa juxtamastoidiană şi şanţul arterei occipitale.

• gaura jugulară

4.Endobaza - fosa craniană anterioară:

Endobaza (aspectul interior al bazei craniului) este împărţită în trei fose craniene: anterioară,
mijlocie, posterioară. Limita dintre fosele craniene anterioară şi mijlocie este reprezentată lateral
de marginea posterioară a aripii mici a osului sfenoid, iar spre medial trece anterior de şanţul
chiasmatic. Fosa craniană posterioară este separată de cea mijlocie pe linia mediană de dorsum
sellae, iar lateral de marginea superioară a stâncii temporalului.

Fosa craniană anterioară formează tavanul orbitelor şi al cavităţii nazale; este mărginită anterior
şi lateral de osul frontal. Podeaua fosei craniene anterioare e alcătuită de părţile orbitale ale
frontalului, lama ciuruită a etmoidului, aripile mici şi partea anterioară a corpului sfenoidului (jugum
sfenoidale).

La nivelul fosei craniene anterioare se descriu, pe linia mediană, dinspre anterior spre posterior,
următoarele elemente:

• gaura oarbă (foramen cecum) în care pătrunde o prelungire a durei mater; această gaură este
inconstantă

• crista galii reprezintă partea superioară a lamei verticale a osului etmoid pe care se inseră coasa
creierului

• jugum sphenoidale este suprafaţa plană de pe faţa superioară a corpului sfenoidului; şanţul
chiasmatic este situat posterior de jugum sphenoidale

• se continuă lateral cu canalele optice prin care trec n. optic şi a. oftalmică

Lateral de elementele mediane se găsesc:

• lama ciuruită a etmoidului prezintă numeroase orificii prin care trec filetele n. olfactiv; la
extremităţile acesteia se găsesc găurile etmoidale anterioare şi posterioare prin care trec vasele
şi nn. omonimi

• lamele orbitale ale osului frontal, care formează două treimi anterioare ale tavanului orbitei; aripa
mică a osului sfenoid este de formă triunghiulară şi formează treimea posterioară a tavanului
orbitei

• este separată de partea orbitală a frontalului prin sutura sfenofrontală

• procesele clinoide anterioare sunt prelungiri posterioare ale aripilor mici ale sfenoidului, pe care
se inseră marginea liberă a cortului cerebelului. Procesele clinoide participă la delimitarea
orificiului pachionic care reprezintă singura comunicare între fosa craniană posterioară şi restul
cutiei craniene

3
5.Endobaza - fosa craniană mijlocie:
Fosa craniană mijlocie este formată in partea medială de corpul sfenoidului, iar lateral de aripa
mare a sfenoidului, scuama temporalului prin faţa cerebrală şi stânca temporalului prin faţa ei
anterioară.

Pe linia mediană, dinspre anterior spre posterior, descriem următoarele:

• șaua turcească: ce prezintă 3 elemente

- tuberculul şeii turceşti situat posterior de şanţul chiasmatic

- fosa hipofizară în care este adăpostită hipofiza

- dorsum sellae se prelungeşte cu procesele clinoide posterioare

• șanțul carotic este situat pe faţa laterală a corpului sfenoidului şi e transformat de dura mater de
la acest nivel în sinus cavernos; între corpul sfenoidului şi aripile lui, dinspre anterior spre
posterior, se găsesc următoarele orificii:

- fisura orbitală superioară prin care trec nn. III, IV, VI, ramura oftalmică a n.V şi vene
oflalmice

- gaură rotundă: prin care trece spre fosa pterigopalatină n, maxilar

- gaura ovală: prin care trece n. mandibular

- gaura spinoasă este situată cel mai posterior şi este traversată de a. meningee medie şi
ramura meningeală a n. mandibular

- orificiul Amold traversat de n. pietros mic

Pe faţa anterioară a stâncii temporalului se descriu, dinspre medial spre lateral, următoarele
elemente:

• impresiunea trigeminală ocupată de ganglionul trigeminal Gasser

• eminenţa arcuată determinată de canalul semicircular superior

• tegmen tympani (tavanul căsuţei timpanului)

• şanţul n.pietros mare este situat lateral de impresiunea trigeminală şi se termina în dreptul
hiatusului canalului nervului pietros mare

• şanţul n.pietros mic situat anterior de şanţul n. pietros mare

• pe marginea superioară a stâncii se găseşte şanţul sinusului venos pietros superior

6.Endobaza - fosa craniană posterioară:

Fosa craniană posterioară este formată de osul occipital, faţa posterioară a stâncii
temporalului, procesul mastoid, o mică parte din unghiul mastoidian al parietalului.
La nivelul fosei craniene posterioare se descriu următoarele elemente:

• gaura occipitală mare şi procesul bazilar situat anterior de ea, prezintă pe această faţă un şanţ
numit clivus ocupat de punte şi de trunchiul bazilar

• canalul nervului hipoglos este situat antero-lateral de gaura occipitală mare, la baza condilului
occipital

• protuberanţa occipitală internă este situată de obicei la un nivel inferior faţă de protuberanţa
occipitală externă

• creasta occipitală internă este o proeminenţă mediană situată între gaura occipitală mare şi
protuberanţa occipitală internă

• şanţurile sinusurilor transverse sunt situate de o parte şi de alta a protuberanţei occipitale

interne şi ele conţin sinusurile venoase transverse; formează împreună cu şanţul sinusului sagital
şi cu creasta occipitală internă eminenţa cruciată (cruciformă); şanţurile sinusurilor transverse se
continuă cu şanţurile sinusurilor sigmoide care se sfârşesc la nivelul găurilor jugulare;

• gaura jugulară

• şanţul sinusului pietros inferior: este situat pe marginea inferioară a feţei posterioare a stâncii
temporalului; se termină posterior în partea medială a găurii jugulare

• fosele cerebeloase sunt situate lateral de creastă occipitală internă

• porul acustic intern este un orificiu situat la jumătatea feţei posterioare a stâncii temporalului; se
continuă cu meatul acustic intern; el este împărţit de două creste perpendiculare în 4 cadrane:

- antero-superior: aria facialului prin care trece nervul facial

- antero-inferior: aria cohleară prin care trece nervul acustic

- postero-superior: aria vestibulară superioară

- postero-inferior: aria vestibulară inferioară

7.Sinusurile venoase ale durei mater:

Generalități:

• sunt canale venoase fără pereți proprii

4
• sunt delimitate de stratul endostal al cutiei craniene și dedublarea la inserții a durei mater

• prin venele emisare stabilesc conexiuni cu vasele scalpului, exobazei și feței

• venele emisare pot drena înafară în caz de hipertensiune intracraniană

• în sinusurile durei mater se varsă venele encefalice

Sinusurile venoase ale durei mater se împart in 2 grupe ale bolții și ale bazei craniului.

Sinusurile bolții: superior, inferior, sagital și drept.

• sinusul sagital superior: începe de la foramen caecum, trece din anterior în posterior in baza falx
cerebri colectează sângele din venele cerebrale superioare. La nivelul protuberanței occipitale
trece în confluens sinuum.

• sinusul sagital inferior: se situează pe marginea liberă inferioară falx cerebri, colectează sângele
de la vv carpori callosi si după confluerea cu v. cerebri magna formeaza sinus rectus

• sinus rectus se varsă în confluens sinuum

Sinusurile bazei: occipital, cavernos, p1etros sup și inferior, trnsversal, sigmoid

• Sinusul occipital: asigură colectarea de la foramen occipital magnum, se indreaptă posterior și

superior și se varsă în confleuns sinuum.

• sinusul cavernos: par, situat lateral de șaua turcească. Sinusurile intercavernoase unindu-se cu
sinusurile cavernoase formează sistem cavernos, ce înconjoară șaua turcească. Prin sinusul
cavernos trec: a. carotis internă, n. oculomotor, n.trochlear, n. abducens, n. phtalmicus. În
porțiunea externă a sinusului se varsă vv ophtalmici

• sinusul pietros superior: începe de la sinusul cavernos, ducând sângele de aici la sinusul
sigmoid

• sinusul petros inferior: par, începe la fel de la sinusul cavernos, se îndreaptă posterior prin
sulcus sinus petrosi inferior, vărsându se inîn sinusul sigmois în apropierea blubus venae
jugularis.

• sinus transversus: par, începe de la confluens sinuum, se îndreaptă în direcție transversală și

atingând piramida osului temporal trece în sinusul sigmoid. Astfel sângele adus de sinusul
sagital sup, rectus si occiptal, este împărțit în 2 fluxuri.

• sinusul sigmoideus: în forma literei S, între piramida și osul occiptal, preia sângele din sinusul
tranvers și îl lasă in bulbus venae jugularis. În acest sinus se mai varsă sinusurile petroase
inferioare și superioare.

Venele emisare: cu ajutorul lor are loc legatură intre vv sinusurilor durei mater, vv tes moi și vv
diploice.

• V. emissaria parietalis: prin foramen parietal unește v. temporalis superficialis cu sinus sagittalis
superior

• V. emissaria mastoidea: unește v. occipitală cu sinusul transvers

• V. emissaria condylaris unește sinusul sigmoid cu vv superficiale ale zonei occipitale

8.Stânca temporalului, mastoida:

Stânca temporalului:

Temporalul este un os pereche, format din partea scuamoasă, partea pietroasă, partea

mastoidiană şi partea timpanică.

Orientare:

• superior, scuama

• lateral, procesul zigomatic

• anterior, extremitatea liberă a procesului zigomatic


Partea pietroasă (stânca temporalului) are forma unei piramide triunghiulare, cu 

axul orientat oblic antero-medial. Prezintă

•  trei feţe:

- anterioară: are formă triunghiulară, cu vârful situat medial şi reprezintă partea posterioară
a fosei craniene mijlocii 

- posterioară: are formă triunghiulară cu vârful medial şi formează partea anterioară a fosei
craniene posterioare 

- inferioară: situată la nivelul exobazei, are formă triunghiulară, cu axul orientat antero-
medial. La vârful stâncii osului temporal se află gaura ruptă (foramen lacerum), închisă de
un cartilaj pe craniul cu părţi moi.

• trei margini:

-  anterioară, ce separă faţa anterioară de faţa inferioară a stâncii temporalului

-  superioară, ce separă fosa craniană mijlocie de cea posterioară

- posterioară, separă faţa posterioară de faţa inferioară a stâncii temporalului

5
• un vârf situat medial, neregulat şi care pătrunde între aripa mare a sfenoidului şi partea bazilară
a occipitalului

• o bază situată lateral şi care este fuzionată de partea mastoidiană a temporalului. În partea sa
antero-superioară se observă porul şi meatul auditiv extern, situate anterior de marginea
anterioară a mastoidei şi superior de partea timpanică, ce participă la delimitarea lor

Structură:

În interiorul stâncii temporalului se găsesc o serie de cavităţi şi canale osoase ce adăpostesc:

• analizatorul acustico-vestibular

• nervul facial

• artera carotidă internă

Mastoida:

Partea mastoidiană (mastoida) reprezintă o proeminenţă osoasă voluminoasă, având forma unui
con cu vârful inferior, situată postero-inferior faţă de porţiunea scuamoasă şi posterior de
porţiunea pietroasă. Prezintă:

• 3 fețe:

- laterală: convexă, pe care se află orificiul mastoidian, prin care trec o venă emisară de la
sinusul sigmoid şi o ramură meningee din artera occipitală. În partea superioară a acestei
feţe se inseră pântecele posterior al muşchiului occipitofrontal şi muşchiul auricular
posterior. În partea inferioară a feţei laterale se inseră muşchii sternocleidomastoidian,
splenius al capului şi lung al capului

- faţă medială (reprezentată de faţa medială a vârfului mastoidei), pe care se află două
şanţuri:

- incizura mastoidiană

- șanțul arterei occipitale


- faţă internă, care participă la formarea foselor cerebeloase, prezintă şanţul sinusului
sigmoid, la nivelul căruia se află orificiul mastoidian, prin care trece o venă emisară ce
face legătura cu venele scalpului

• 3 margini:

- margine anterioară, care se articulează cu marginea posterioară a părţii timpanice, 


formând sutura timpanomastoidiană. Are raporturi cu porul şi meatul acustic extern. 

- margine posterioară, care se articulează cu marginea mastoidiană a osului 

occipital, formând sutura occipitomastoidiană

- margine superioară, care se articulează cu: 


- marginea posterioară a părţii scuamoase, formând sutura scuamomastoidiană

- marginea inferioară a osului parietal, formând sutura parietomastoidiană.

• vârf

Raporturi:

• faţa laterală sau externă este subcutanată şi este limitată anterior de şanţul 

retroauricular

• faţa medială are raporturi anterior (dinspre lateral spre medial) cu:

- partea timpanică, procesul stiloid şi canalul facialului (portiunea mastoidiană), ce 


se deschide pe exobază prin gaura stilomastoidiană

- fosa jugulară, ce adăposteşte bulbul superior al venei jugulare interne

• faţa internă este reprezentată de lama osoasă ce limitează celulele mastoidiene 


profunde şi este împărţită de creasta pietroasă (limita superioară a originii şanţului sinusului
sigmoidian) în:

- parte superioară, supratentorială, ce are raporturi cu faţa laterală a lobului 


temporal

- parte inferioară, subtentorială, ce are raporturi cu sinusul transvers, sinusul 


sigmoidian şi cerebelul

9.Mandibula: (vezi atlas cu conținuturi)

Aceasta este un ob mobil, nepereche localizat în partea anterioară și inferioară a
viscerocraniului. Este alcătuită din:

• corp:

- prezintă:

- fața externă:

- protuberanța mentonieră

- tuberculii mentali

- găurile mentale

6
 - linia oblică

- fața internă:

- spina mentală

- fosa digastrică

- linia milohioidiană

- fosa sublinguală

- fosa submandibulară

- inferior poartă numele de bază, iar superior poartă numele de parte alveolară

• 2 ramuri:

- unghiul mandibulei

- procesle condilare

- procesele coronoide

- incizura mandibulei

- gaura mandibulară

- șanțul milohioidian

10+11.Fosele temporală, infratemporală și pterigopalatină:

Fosa temporală:

Limite:

• superior: linia temporală (începe la nivelul arcului zigomatic, trece peste osul frontal și ajunge la
nivelul parietalului unde se împarte intr-o linie superioară, cu traiect posterior, și o linie inferioară,
cu traiect posterior și inferior și care intersectează sutura scuamoasă, continuându-se cu
prelungirea posterioară a procesului zigomatic al temporalului)

• inferior: arcul zigomatic.

• anterior: procesul frontal al zigomaticului și șantul format de procesul zigomatic al frontalului

Conținut: tegument, vase temporale superficiale și n. auriculotemporal, aponevroza

epicraniană, fascia temporală, m. temporal, planul vasculo-nervos (vasele și nervii temporali
profunzi)

Fosa infratemporală:

Limite:

• superior: marginea inferioară a arcului zigomatic

• inferior: incizura mandibulei

• lateral: planul corespunzător ramurii mandibulei

• medial: lama laterală a procesului pterigoid

• anterior: tuberozitatea maxilară

• postero-inferior: comunicare liberă cu regiunile înconjurătoare

Conținut: m. pterigoidian lateral, inserția m. temporal, a. maxilară + ramurile ei, nervul

mandibular și coarda timpanului, ggl. otic.

Fosa pterigopalatină:

Limite:

• superior: aripa mare a osului sfenoid (baza fosei)

• anterior: osul maxilar și procesul orbital al palatinului

• posterior: fața anterioară a procesului pterigoid

• medial: lama perpendiculară a palatinului

12.Fosele nazale:
Fosele nazale au fost comparate cu o prismă triunghiulară cu baza mai lungă și dispusă inferior
ce prezintă o podea, un plafon ( tavan sau acoperiș), un perete medial, un perete lateral și unul
posterior ce este reprezentat chiar de choanele nazale:

• Peretele inferior sau podeaua/ planșeul foselor nazale desparte cavitățile nazale de cavitatea
bucală situate dedesuptul celor dintâi și este reprezentat de palatal dur (osos) alcătuit la rândul
său de procesul palatin al osului maxilar și de lama orizontală a osului palatin. Planșeul foselor
nazale se prezintă sub forma unui jgheab cu o lungime medie de 6 cm și cu direcție dinspre
anterior spre posterior

• Peretele medial al foselor nazale sau septul nazal și este întrepus între cele două fose nazale.
Acesta cuprinde trei porțiuni, cele dinspre posterior spre anterior sunt:

- Septul osos: în constituția acestuia între lama perpendiculară a osului etmoid și osul
vomer

- Septul cartilaginos: continuă spre anterior septul osos

- Septul membranos: acesta este localizată în partea antero – inferioară a peretelui medial

7
• Peretele lateral al foselor nazale este cel mai complex și impune o arhitectură anatomică
deosebită la nivelul acestuia găsindu-se trei structure proeminente numite cornete nazale ce
determină trei depresiuni – meaturile nazale. Descrise dinspre superior spre inferior acestea
sunt:

- Recesul sfenoetmoidal situate între cornetul nazal superior și plafonul fosei nazale, la
nivelul acestuia se deschide sinusul sfeoidal

- Cornetul nazal suprem Santorini: este un cornet nazal rudimentar ce apare frecvent la
nou-născuți însă nu se regăsește la adult decât foarte rar

- Meatul nazal superior se găsește între fața externă a cornetului nazal superior și peretele
lateral al fosei nazale. La nivelul acestuia se deschid celulele etmoidale posterioare prin
intermediul unor mici canalicule

- Cornetul nazal mijlociu este tot un proces sub forma unei foi de hârtie răsucite spre
lateral. Atât cornetul nazal superior cât și cornetul nazal mijlociu sunt procese osoase ce
aparțin osului etmoid

- Meatul nazal mijlociu are o compartimentare complexă. Imediat anterior de cornetul

mijlociu și superior de cornetul nazal inferior se găsește atriul meatului mijlocului

Fosele nazale propriu-zise sunt cuprinse între limen nasi și choana respectivă. Dimensiunile
foselor nazale sunt 7 cm lungime și 4-5 cm înălțime. Acestea sunt căptușite de o tunică mucoasă
cunoscută și sub denumirea de mucoasă pituitară aderentă de suprafața osoasă prin intermediul
periostului sau de structurile cartilaginoase prin intermediul pericondrului. Diferențele morfologice
și funcționale ale mucoasei determină subîmpărțirea foselor nazale în două regiuni și anume:

• regiunea respiratorie: este situată inferior de marginea liberă a cornetului nazal superior și ocupă
cea mai întinsă suprafață. Aceasta este specifică, de tip respirator, conținând celule ciliate,
celule caliciforme secretoare de mucus și celule bazale la nivelul epiteliului pseudostratificat
ciliat. În componența mucoasei respiratorii intră și corionul subiacent. Acesta este un țesut
conjunctiv foarte bine vascularizat, în a cărui componență intră și fibre elastice, infiltrații de
celule limfoide, macrofage și plasmocite, precum și o multitudine de glande sero-mucoase cu
rol în umidificarea aerului inspirat

• regiunea olfactorie: este situată superior marginii libere a cornetului nazal superior și se întinde
pe o suprafață redusă, de aproximativ 250 mm pătrați. Aceasta este de culoare gălbui pală și
este constituită de asemenea din două elemente, epiteliul specializat, este de fapt neuroepiteliul
constituit din celule de susținere și celule sezoriale. În acest caz, celulele senzoriale sunt chiar
neuroni bipolari a căror dendrită de dimensiuni reduse se termină sub forma unor vezicule
olfactive și este prevăzută cu zece – douăzeci de cili ce intră în contact direct cu substanțele
odorizante. Astfel se determină eliberarea unui potențial de acțiune ce este transmis centripet.
Axonii acestor neuroni se grupează și formează cei zece – douăzeci nervi olfactivi ce străbat
lama ciuruită a osului etmoid

13.Sinusurile paranazale:
Cavităţile pneumatice ale oaselor din jurul cavităţii nazale sunt numite sinusuri paranazale.
Sinusurile sunt săpate în aceste oase şi comunică cu cavitatea nazală.

Sinusul frontal este situat în grosimea osului frontal, în unghiul pe care scuama frontalului îl face
cu părţile nazale şi orbitale ale acestuia şi este separat de un sept median, în două cavităţi
frecvent inegale. Sinusul frontal se poate prelungi pe tot tavanul orbitei. Peretele anterior
corespunde rădăcinii nasului, iar cel posterior vine în contact cu polul frontal al emisferelor
cerebrale. Se deschide în meatul mijlociu prin intermediul unor celule etmoidale.

Sinusul maxilar este cel mai mare dintre sinusuri şi se afla în grosimea maxilarului. Peretele
superior formează podeaua orbitei, peretele lateral corespunde fosei infratemporale, cel anterior
regiunii infraorbitale. Peretele medial este format din maxilar, palatin şi cornetul nazal inferior;
acesta îl desparte de cavitatea nazală şi prezintă deschiderea în meatul mijlociu.

Sinusul sfenoidal prezintă un sept osos care îl separă complet sau incomplet în două cavităţi.
Tavanul este format fosa hipoflzei şi tuberculul şeii turceşti, inferior vine în raport cu cavitatea
nazală, lateral are raport cu şanţul carotic; deschiderea sinusului sfenoidal se găseşte în meatul
nazal suprem, la nivelul recesului sfenoetmoidal.

Labirintul etmoidal este format din totalitatea celulelor etmoidale şi este situat între cavitatea
nazală şi peretele medial al orbitei. Se deschide separat la nivelul meaturilor nazale.

14.Orbita:

8
 Orbitele sunt două cavităţi simetrice, care adăpostesc segmentul periferic al analizatorului
vizual, reprezentat de globul ocular cu anexele sale, precum şi vasele şi nervii acestora. Orbita are
formă de piramidă patrulateră, cu axul lung spre posterior şi medial.

Ei îi putem descrie:

• o bază numită deschiderea orbitei (aditus orbitae)

• un vârf care este incomplet, la nivelul lui fiind o deschidere largă ce reprezintă treimea medială a
fisurii orbitale superioare

• patru pereţi:

- medial (cu direcţie aproape sagitală): este format în cea mai mare parte de lama orbitală
a etmoidului care corespunde feţei laterale a labirintului etmoidal. La formarea lui mai
participă osul lacrimal, aşezat anterior de labirintul etmoidal, procesul frontal al
maxilarului, care participă şi la delimitarea aditus-ului orbitei. Osul lacrimal prezintă o
creastă lacrimală posterioară, iar procesul frontal al osului maxilar prezintă o creastă
lacrimală anterioară între care se delimitează fosa sacului lacrimal. Aceasta se continuă
inferior cu canalul nazo- lacrimal care se deschide în meatul nazal inferior. Intrarea în
canalul nazo-lacrimal e limitată de cârligul osului lacrimal

- lateral (oblic):ste format în partea anterioară de faţa orbitală a zigomaticului, iar în partea
posterioară de faţa orbitală a aripii mari a sfenoidului. Faţa medială a procesului
zigomatic al frontalului participă la formarea peretelui lateral în unghiul supero-lateral al
aditus-ului orbitei

- superior: este alcătuit anterior de lama orbitală a osului frontal, iar în treimea posterioară
de aripa mică a sfenoidului. în unghiul posterior al peretelui superior se află canalul optic,
prin care orbita comunică cu fosa craniană medie. In unghiul antero- lateral al tavanului
orbitei se găseşte fosa lacrimală, ce conţine partea orbitală a glandei lacrimale, Posterior
de unghiul supero-medial al orbitei se află foseta sau spina trohleară unde se inseră
muşchiul oblic superior, în partea antero-medială peretele superior este format din două
lame între care se afla o prelungire a sinusului frontal

- inferior: este triunghiular, format de faţa orbitală a osului maxilar (care constituie pe cea
mai mare întindere a ei tavanul sinusului maxilar), de faţa orbitală a osului zigomatic şi de
o mică parte din procesul orbital al osului palatin. în apropierea vârfului, între pereţii
lateral și inferior ai orbitei se delimitează fisura orbitală inferioară


15.Urechea externă, urechea medie:

Urechea externă:

Urechea externă este partea externă, adică segmentul periferic al urechii și este alcătuită din
pavilionul urechii și canalul auditiv extern (până la membrana timpanică). Pavilionul colectează
sunetele conducându-le către canalul auditiv extern, iar canalul le direcționează către urechea
medie.Timpanul este membrana care desparte urechea externă de urechea mijlocie. Timpanul are
o grosime de aproximativ 0,1 mm și reacționează prin vibrații la excitanții sonori (undele sonore
captate de pavilionul urechii). Vibrând, prin intermediul ciocănașului, nicovalei și scăriței, timpanul
transmite vibrațiile la ferestra ovală care separă urechea medie de cea internă.

Urechea medie:

Urechea medie este partea mijlocie a urechii și este alcătuită din membrana timpanică, trompa lui
Eustachio și ferestrele ovale si rotunde. În cavitatea timpanică sunt conținute oscioarele urechii
medii.

16.Mușchii mimicii:
Muşchii mimicii au următoarele caracteristici:

• se dezvoltă din mezenchimul mioformator al arcului doi branhial (arcul hioidian sau 

stilo-stapedian), care migrează:

- superior, acoperind muşchii dezvoltaţi din arcul branhial I, muşchii masticatori

(grupul mm circumorbitali şi palpebrali, nazali şi bucolabiali) şi craniul, până la linia
nucală supremă (grupul mm epicranieni)

- inferior, respectiv materialul operculului cervical, prelungirea inferioară a arcului

branhial II, care acoperă arcurile branhiale subiacente şi din al cărui mezenchim se
dezvoltă platisma

• sunt inervaţi de fibrele branhiomotorii ale nervului facial (vezi ramurile n VII)

• au originea pe oasele craniului, iar inserţia pe faţa profundă a dermului

• nu au fascii de înveliş, fiind situaţi imediat sub tegument de unde şi numele de muşchi pieloşi ai
capului (excepţie- muşchiul buccinator, care are fascie pe faţa sa externă)

9
• prin contracţia lor asigură exprimarea unor stări psihice, fiind de aceea numiţi muşchi de
expresie sau muşchi ai mimicii

• topografic şi funcţional, pot fi împărţiţi în 5 grupe:

- muşchi epicranieni

- muşchi circumorbitali şi palpebrali

- muşchi nazali

- muşchi bucolabiali

- muşchiul platysma

Muşchii epicranieni şi aponevroza epicraniană formează stratul musculo-aponevrotic al

regiunilor calvariei. Din grupul muşchilor epicranieni fac parte:

• mușchiul epicranian, alcătuit din 2 componente:

- muşchiul occipitofrontal

- muşchiul temporoparietal

• muşchii extrinseci ai pavilionuli urechii, atrofiaţi la om, reprezentaţi de muşchii auriculari anterior,
superior şi posterior. Muşchii auriculari anterior şi superior au origine embriologică şi inervaţie
comună cu cea a muşchiului temporoparietal, iar muşchiul auricular posterior are origine
embriologică şi inervaţie comună cu cea a pântecelui occipital

• muşchiul transvers nucal, muşchi inconstant, ce se găseşte doar în 25% din cazuri

Muşchii circumorbitali şi palpebrali Din acest grup fac parte:

• muşchii sprâncenos şi coborâtor al sprâncenei, care aparţin planului musculoaponevrotic al

porţiunii inferioare a regiunii frontale

• muşchiul orbicular al ochiului, care aparţine planului muscular striat al regiunii palpebrale

Muşchii nazali. Din acest grup fac parte muşchii:

• nazal

• procerus

• coborâtor al septului

Inervaţia acestor muşchi este asigurată de ramuri bucale superioare din nervul facial.

Muşchii bucolabiali. Aceşti muşchi intervin în menţinerea formei orificiului bucal şi a poziţiei
buzelor, alcătuind un complex tridimensional care include muşchii:

• ridicător al buzei superioare şi al aripii nasului

• ridicător al buzei superioare

• ridicător al unghiului gurii

• zigomatic mic

• zigomatic mare

• malar

• mental

• coborâtor al buzei inferioare

• coborâtor al unghiului gurii

• buccinator

• orbicular al gurii

• incisiv superior

• incisiv inferior

• rizorius

Inervaţia acestor muşchi este asigurată de ramuri bucale superioare şi inferioare din 

nervul facial.

Muşchiul platysma (muşchiul pielos al gâtului) se dezvoltă din mezenchimul operculului cervical
al arcului branhial II şi este inervat de fibrele branhiomotorii ale nervului facial (ramura cervicală a
nervul facial). Este dispus superficial de lama superficială a fasciei cervicale, în regiunile
infraclaviculară, deltoidiană, antero-laterală a gâtului şi mentonieră. 


17.Mușchiul sternocleidomastoidian:
Muşchiul sternocleidomastoidian este:

• un muşchi lung, ce constituie conţinutul regiunii sternocleidomastoidiene, situată între regiunile

laterală şi anterioară ale gâtului

• muşchiul satelit al arterei carotide comune

• situat într-o teacă proprie, formată prin dedublarea lamei superficiale a fasciei cervicale,
alcătuită din:

- foiţă superficială, mai groasă şi rezistentă

- foiţă profundă, mai subţire

Muşchiul sternocleidomastoidian are:

10
• origine:

- capul sternal: fața anterioară a părții superioare a manubriului sternal

- capul clavicular: fața anterioară a extremității sternale a claviculei

• inserție:

- capul sternal: fața laterală a procesului mastoidian și pe linia nucală superioară

- capul clavicular: pe fața laterală, vârful și marginea anterioară a procesului mastoidian și

pe linia nucală superioară

• inervație:

- ramura externă a nervului accesor

- ramuri din plexul cervical

• vascularizație:

- artera tiroidiană superioară

- artera tiroidiană inferioară

- artera suprascapulară

- artera occpitală

- artera auriculară posterioară

• acțiune:

- flexia și inclinația capului de aceeași parte

- extensia capului

- inspiratori auxiliari

• raporturi:

18.Mușchii scaleni:
Scalen anterior:

• origine: tuberculii anteriori ai proceselor transverse ale vertebrelor C3-C6

• inserție:

- fața superioară a coastei I

- tuberculul scalenului anterior

• inervație: ramuri din rădăcinile plexului brahial

• acțiune:

- în contracția unilaterală cu punct fix inferior: flexia, înclinația laterală și rotația gâtului spre
partea opusă

- în contracția bilaterală cu un punct fix superior: inspirator auxiliar

Scalen mijlociu:

• origine:tuberculii anteriori ai proc. transverse ale vertebrelor C2- C7

• inserție: fața superioară a coastei I, posterior de șanțul arterei subclaviculare

• inervație: ramuri din rădăcinile plexului brahial C3-C7

• acțiune:

- în contracția unilaterală cu punct fix inferior: flexia, înclinația laterală și rotația gâtului spre
partea opusă

- în contracția bilaterală cu un punct fix superior: inspirator auxiliar

Scalen posterior:

• origine: tuberculii posteriori ale proceselor transverse C5-C7

• inserție: faţa superioară a coastei II, posterior de tuberozitatea m. dinţat anterior

• inervație: ramuri din rădăcinile plexului brahial C6-C8

• acțiune:

- în contracția unilaterală cu punct fix inferior: flexia laterală a gâtului

- în contracția bilaterală cu punct fix superior: inspirator auxiliar

Scalen minim:

• origine: tuberculii anteriori ai proceselor transverse ale vertebrelor C3-C6

• inserție:

- pe domul pleural

- marginea medială a primei coaste

• inervație: ramuri din rădăcinile plexului brahial C4-T1

• acțiune:

- în contracția unilaterală cu punct fix inferior: flexia laterală a gâtului

- în contracția bilaterală cu punct fix superior: inspirator auxiliar

- tensor al domului pleural

Defileul interscalenic sau trigonul interscalenic este delimitat:

11
• anterior, de muşchiul scalen anterior, ce se inseră pe tuberculul scalenului anterior, de pe coasta
I

• posterior, de muşchiul scalen posterior, ce se inseră pe coasta I, posterior de şanţul arterei

subclaviculare

• inferior, de şanţul arterei subclaviculare, de pe coasta I

Prin defileul interscalenic trec:

• ramurile ventrale de origine și trunchiurile plexului brahial

• porțiunea interscalenică a arterei sublcaviculare

19.Mușchii suprahioidieni:
Muşchiul digastric-este format din două pântece (posterior şi anterior) unite prin tendonul
intermediar.

• originea: pântecele posterior –incizura mastoidiană

• inserţia: pântecele anterior-fosa digastrică a mandibulei

• inervaţia: pântecele posterior este inervat de nervul facial (VII) şi pântecele anterior de
nervulmilohioidian (provenit din nervul alveolar inferior, ramură a nervului mandibular, ramură a
nervului trigemen (V)

Muşchiul stilohioidian:

• originea: faţa laterală a procesului stiloid

• inserţia: cornul mare al osului hioid

• inervaţia: nervul facial (VII)

Muşchiul milohioidian:

• originea: linia milohioidiană

• inserţia:

- fibrele posterioare: corpul hioidului

- fibrele mijlocii şi anterioare: rafeul milohioidian

• inervaţia: nervul milohioidian

Muşchiul geniohioidian:

• originea: spinele mentale inferioare

• inserţia: corpul hioidului

• inervaţia: nervul milohioidian

Acţiunea muşchilor suprahioidieni: muşchii suprahioidieni împreună cu muşchii infrahioidieni au

rol în masticaţie (coboară mandibula), deglutiţie, respiraţie şi fonaţie.

20.Mușchii infrahioidieni:
Muşchiul sternohioidian :

• originea:

- faţa posterioară a manubriului sternal în apropierea marginii superioare;

- faţa posterioară a articulaţiei strernoclaviculare;

- faţa posterioară a extremităţii sternale a claviculei;

• inserţia: marginea inferioară a corpului osului hioid;

Muşchiul omohioidian-este format din două pântece: superior şi inferior;

• originea: pântecele inferior are originea pe marginea superioară a scapulei în apropierea incizurii
scapulei şi pe ligamentul transvers superior al scapulei;

• inserţia: pântecele superior se inseră pe marginea inferioară a cornului mare al osului hioid

Mușchiul sternotiroidian:

• origine: faţa posterioară a manubriului sternal în apropierea marginii superioare

• inserție: linia oblică şi tuberculii cartilajului tiroid

Mușchiul tirohioidian:

• origine: linia oblică şi tuberculii cartilajului tiroid

• inserție: marginea inferioară a cornului mare şi a corpului osului hioid

Mușchiul al glandei tiroide:

• origine: osul hioid

• inserție: istmul tiroidian sau lobul piramidal al glandei tiroide

Raporturile mușchilor infrahioidieni:

• superficiale: muşchiul platysma, vena jugulară anterioară, nervul transvers al gâtului, originea
muşchiului sternocleidomastoidian

• profunde:

- mediane: membrana tirohioidiană, cartilajul tiroid, cartilajul cricoid, traheea şi glanda

tiroidă

12
 - laterale: muşchii scalen anterior şi mijlociu, trunchiurile plexului brahial, artera
suprascapulară, artera transversă a gâtului, nervul frenic, vena jugulară internă , nervul
vag şi artera carotidă comună

21.Fascia cervicală:
Fascia cervicală este o structură unitară alcătuită din 2 fascii și o teacă vasculară

Lama superficială:

• se află sub mușchiul platysma, în planul mușchilor SCM și trapez

• formată din 2 jumătăți simetrice care se continuă pe linia mediană și posterior se prind pe
coloana cervicală

• este formată din două foițe:

- superficială:

- mai groasă și mai rezistentă

- în partea superioară nu este acoperită de platysma

- aderă la tegument prin tracturi fibroase

- de pe fața ei profundă se desprind fasciile mușchilor scaleni

- profundă:

- învelește mușchii suprahioidieni cărora le formează fascii

- acoperă glanda submandibulară

Lama pretraheală:

• rezistentă și cu aspect fibros

• se întinde între osul hioid și orificiul superior al toracelui

• în sens transversal se întinde între mușchii omohioidieni

• inserție:

- superioară: fața posterioară și marginea inferioară ale corpului osului hioid

- inferioară: marginile superioare ale oaselor scapulare, claviculele și incizura sternală

Lama prevertebrală:

• situată anterior de mușchii prevertebrali

• inserție:

- superioară: baza craniului

- laterală: procesele transverse cervicale

• inferior se continuă cu țesutul conjunctiv mediastinal

• participă la delimitarea spațiului retrofaringian și retroesofagian

Teaca vasculară:

• formată din prelungirile celor 3 lame

• învelește mănunchiul vasculo-nervos al gâtului

• trimite septuri fibroase spre interior, care separă elementele mănunchiului

22.Artera carotidă comună:

Cele două artere carotide comune au origini diferite:

• dreptă: trunchiul arterial brahiocefalic

• stângă: în crosa aortei, la stânga trunchiului brahiocefalic

Artera carotidă comună stângă este mai lungă decât cea dreaptă și prezintă 2 poțiuni:

• toracică

- situată în mediastinul superior

- are următoarele raporturi:

- medial:

- venele tiroidiene inferioare

- traheea

- esofagul

- nervul laringeu recurent

- trunchiul brahiocefalic

- lateral:

- fața mediastină a plămânului stâng, acoperită de pleură

- nervul vag stâng

- nervul frenic stâng

- anterior:

- timusul

- vena brahiocefalică stângă

- nervii cardiaci cervicali superiori

13
 - posterior:

- artera subclavie

- canalul toracic

• cervicală: ambele au un traiect similar, ce se întinde între articulația sternoclaviculară și

marginea superioară a cartilajului tiroid

Arterele carotide comune sunt învelite de teaca carotică.

Artera carotidă comună formează mvn al gâtului, alături de vena jugulară internă și nervul vag.

Artera carotidă comună străbate de sus în jos:

• regiunea sternocleidomastoidiană, unde este situată:

- inițial în fosa supraclaviculară mică

- ulterior, profund de mușchii SCM și omohioidian

• trigonul carotic, delimitat:

- lateral, marginea medială a mușchiului SCM

- medial: de pântecele posterior al mușchiului omohioidian

- superior: pântecele posterior al mușchiului digastric

Artera carotidă comună are următoarele raporturi:

• anterior:

- în regiunea sternocleidomastoidiană:

- inițial, în fosa supraclaviculară mică, cu:

- pielea

- fascia cervicală

- platysma

- foița superficială a fasciei cervicale profunde

- ulterior:

- SCM cuprins în teaca sa

- mușchiul omohioidian și fascia pretraheală

- în trigonul carotic:

- pielea

- fascia cervicală

- platysma

- lobul lateral al glandei tiroide

- ansa cervicală

• lateral:

- vena jugulară internă

- nervul vag

• medial:

- laringe, respectiv traheea

- faringe, respectiv esofag

- nervul laringeu recurent

- nervii cardiaci simpatici cervicali, superiori și medii

• posterior:

- apofizele transverse ale vertebrelor cervicale C4-C7

- artera vertebrală

- mușchii prevertebrali

- lama prevertebrală a fasciei cervicale profunde

- lanțul simpatic paravertebral cervical

- originea mușchiului scalen anterior

- artera cervicală ascendentă

- artera tiroidiană inferioară

23.Artera carotidă externă:

Artera carotidă externă, ramură terminală a arterei carotide comune se întinde între:

• marginea superioară a cartilajului tiroid

• colul mandibulei, unde se bifurcă în ramurile sale terminale:

- temporală superficială

- maxilară

La origine, artera carotidă externă este situată medial și anterior de artera carotidă internă, apoi
o încrucișează, trecând lateral și se îndreaptă spre unghiul mandibulei. La acest nivel devine
verticală, urcă pe fața medială a pântecului posterior al mușchiului digastric și pătrunde în glanda
parotidă,

14
 În traiectul ei, artera carotidă externă străbate:

• trigonul carotic:

- la acest nivel este superficială și are raporturi:

- anterior:

- pielea

- fascia cervicală superficială

- platysma

- lama superficială a fasciei cervicale profunde

- trunchiul venos tiro-lingo-facial și nervul hipoglos

- lateral:

- artera carotidă internă

- vena jugulară internă

- SCM

- medial: peretele lateral al faringelui

- posterior:

- artera carotidă internă

- lanțul simpatic paravertebral cervical

- mușchii prevertebrali

- procesele transverse ale vertebrelor cervicale

• trigonul submandibular: devine profundă și trece între:

- mușchiul stilohioidian, lateral

- mușchii stiloglos și stilofaringian situați medial

• glanda parotidă: situată în plan profund

Ramurile arterei carotide externe:

• ramuri colaterale:

- anterioare:

- artera tiroidiană superioară

- artera linguală

- artera facială

- posterioare:

- artera auriculară posterioară

- artera occipitală

- rmedială: artera faringiană ascendentă

• ramuri terminale:

- artera temporală superficială

- artera maxilară

24.Artera tiroidiană superioară:

• origine: ața anterioară a arterei carotide externe în trigonul carotic imediat postero-inferior de
cornul mare al hioidului. Poate avea originea în artera carotidă comună.

• traiect: orizontal spre anterior în trigonul carotic, apoi face o buclă și coboară în vecinătatea
marginii laterale a mușchiului tirohioidian. Apoi pătrunde profund de pântecele superior al
mușchiului omohioidian, mușchiul sternohioidian și sternotiroidian; în regiunea infrahioidiană
ajunge la polul superior al glandei tiroide.

• raporturi: Medial de artera tiroidiană superioară se află mușchiul constrictor inferior al faringelui
și ramura externă a nervului laringeu superior (situat postero-medial de arteră)

• ramuri:

- artera infrahioidiană: are un traiect orizontal, inferior de corpul hioidului, profund de

mușchiul tirohioidian și se anastomozează cu ramura din partea opusă vascularizând
mușchii infrahioidieni

- ramură sternocleidomastoidiană: are un traiect recurent postero-inferior, anterior de

mănunchiul vasculonervos al gâtului. Pătrunde în mușchiul sternocleidomastoidian și dă
ramuri ascendente și descendente. Uneori această arteră se desprinde din artera
carotidă externă

- artera laringiană superioară: însoțește ramura internă a nervului laringeu intern,

ajungând profund de mușchiul tirohioidian. Perforează împreună sau separat membrana
tirohioidiană și ajunge în submucoasa laringelui unde dă ramuri ascendente și
descendente, ce vascularizează mucoasa etajului supraglotic, mușchii laringelui și
mușchiul constrictor inferior al faringelui. Se anastomozează cu cea din partea opusă și
cu artera laringiană inferioară, ramură a arterei tiroidiene inferioare.

15
 - ramuri glandulare tiroidiene: abordează polul superior al glandei și se împart în ramuri
anterioare și posterioare. Ramurile anterioare coboară medial de polul superior al lobului
glandei tiroide, se ramifică pe fața anterioară a glandei și o ramură se anastomozează cu
cea din partea opusă deasupra istmului, formând o arcadă anterioară supraistmică.
Ramurile posterioare coboară pe marginea posterioară a lobului tiroidian și se ramifică pe
fețele postero-laterală și posteromedială. Ele se anastomozează cu ramuri ale arterei
tiroidiene inferioare

- artera cricotiroidiană: pătrunde între lobul piramidal al glandei tiroide și mușchiul

tirohioidian și ajunge pe ligamentul cricotiroidian. Ea vascularizează mușchiul
cricotiroidian, iar unele ramuri perforante ajung în cavitatea infraglotică și vascularizează
mucoasa acestei zone, inclusiv plicile vocale. Se anastomozează cu cea din partea
opusă

25.Artera și vena linguală:

Artera linguală are originea pe fața anterioară a arterei carotide externe, în trigonul carotic. În
trigonul carotic este superficială. În această regiune are următoarele raporturi:

• medial: mușchii constrictori superior și mijlociu ai faringelui și nervul laringeu superior

• lateral: nervul hipoglos

Trece apoi medial de mușchiul stilohioidian și pântecele posterior al mușchiului digastric,

ajungând în trigonul submandibular.

La marginea posterioară a patrulaterului Beclard, trece pe faţa profundă a muşchiului

hioglos, între acesta şi muşchiul constrictor mijlociu al faringelui. Muşchiul hioglos desparte
artera linguală de nervul hipoglos şi venele linguale, care se află pe faţa superficială a muşchiului,
străbătând aria patrulaterului Beclard.

Profund de muşchiul hioglos, artera linguală se îndreaptă spre vârful limbii, unde se termină prin
artera profundă a limbii, cu traiect sinuos (material de rezervă) şi următoarele raporturi:

• medial: mușchiul genioglos

• lateral: mușchiul milohioidian

Artera profundă a limbii vascularizează mușchii și mucoasa corpului limbii, anastomozându-se

cu cea de partea opusă.

Ramurile colaterale ale arterei linguale sunt:

• artera suprahioidiană:

- ajunge pe fața medială a glandei sublinguale între mușchii milohiodian și genioglos

- vascularizează:

- glanda sublinguală

- mucoasa planșeului bucal

- mucoasa gingivală

• ramurile dorsale linguale:

- se desprind din crosa arterei linguale

- vascularizează:

- mucoasa rădăcinii limbii

- tonsila palatină

- epiglota

- arcul palatoglos

26.Artera și vena facială:

Artera facială are originea pe faţa anterioară a arterei carotide externe, superior de artera
linguală şi deasupra cornului mare al osului hioid.
Iniţial se găseşte în trigonul carotic, unde este superficială şi poate fi ligaturată, avândaceleaşi
raporturi cu artera linguală.

Trece medial de pântecele posterior al muşchiului digastric, muşchiul stilohioidian şi nervul

hipoglos şi ajunge în trigonul submandibular.

Urcă pe faţa medială a glandei submandibulare, formează crosa supraglandulară, la polul

superior al glandei şi coboară apoi pe faţa laterală a glandei, până la marginea inferioară a
mandibulei.Ocoleşte marginea inferioară a mandibulei, formând crosa submandibulară, apoi
urcă anterior de muşchiul maseter.

La nivelul feţei se îndreaptă spre comisura labială, unde furnizează cele două artere labiale. La
acest nivel are un traiect sinuos, necesar mişcărilor mandibulei.

Artera facială urcă în continuare în şanţul nazogenian, unde se continuă cu ramura ei terminală,
artera angulară.

16
 Ramurile colaterale ale arterei faciale:

• artera palatină ascendentă:

- se desprinde din crosa supraglandulară

- vascularizează:

- vălul palatin

- tonsila palatină

- tuba auditivă

- glanda submandibulară

• artera tonsilară:

- vascularizează:

- tonsila palatină

- mucoasa de la baza limbii

- se anastomozează cu artera palatină descendentă

• artera submentală:

- merge pe marginea inferioară a mandibulei, între mușchiul milohioidian și pântecele

anterior al mușchiului digastric

- vascularizează:

- mușchii de mai sus

- glanda submandibulară

- tegumentul mentonului

• ramuri glandulare: pentru glanda submandibulară și nodulii limfatici submandibulari

• arterele labiale inferioară și superioară:

- se desprind din artera facială la comisura buzelor

- se anastomozează cu cele de parte opusă

- vascularizează:

- mucoasa buzelor

- mușchii buzelor

- tegumentul buzelor

27.Artera carotidă internă:

Artera carotidă internă este ramură terminală a arterei carotide comune. În traiectul său
ascendent. În acest traiect artera străbate regiunile gătului, pătrunzând în cutia craniană, unde la
nivelul cisternei arahnoide suprachiasmatice, iau naștere ramurile sale terminale.

La nivelul gătului,artera carotidă internă se întinde de la marginea superioară a cartilajului tiroid

și orificiul inferior al canalului carotic. Străbate trigonul carotic și regiunea retrostiliană.

Ramurile sunt:

• terminale:

- artera coroidiană anterioară

- artera cerebrală anterioară

- artera cerebrală medie

- artera comunicantă posterioară

• colaterale:

- ramuri cavernoase: vascularizează pereții sinusului cavernos

- arterele hipofizare superioară și inferioară

- artera meningeală: vascularizează meningele fosei anterioare a endobazei

- artera oftalmică

28.Artera maxilară:
• este ramură terminală a arterei carotide externe

• limite: se întinde din regiunea parotidiană până în profunzimea fosei pterigoide unde se termină
prin artera sfenopalatină

• traiect:

- străbate fosele:

- infratemporală

- pterigopalatină

- ocolește spre lateral colul mandibulei

• raporturi: în fosa infratemporală:

- inferior cu ramurile nervului vag

- nervul coarda timpanului

• topografie: trei porțiuni:

17
 - mandibulară: trece prin spatele ramului mandibulei

- pterigoidiană: printre mușchii pterigoidian medial și lateral

- pterigopalatină: în fosa pterigopalatină

• ramuri mandibulare: irigă mandibula, dinții arcadei inferioare, pereții cavității timpanului și dura
mater comună:

- artera auriculară profundă: irigă articulație temporo-mandibulară, meatul acustic extern și

timpanul

- artera timpanică anterioară: pătrunde în cavitatea timpanică unde are raport cu nervul
coarda timpanului și se anastomozează cu celelalte ramuri timpanice

- artera meningee medie pătrunde în craniu împreună cu ramura meningeală a nervului

mandibular

- în fosa cerebrală medie se împarte în 2 ramuri:

- anterioară

- posterioară

- artera meningee accesorie:

- vascularizează mușchii pterigoidieni și vălul palatin

- pătrunde în craniu prin gaura ovală și irigă ganglionul Gasser

- artera alveolară inferioară:

- satelită nervului alveolar inferior

- dă ramuri:

- dentare

- gingivale

- osoase

- iese prin gaura mentală dând artera mentală

- vascularizează regiunea mentonieră și buza inferioară

• ramuri pterigoidiene: se distribuie mușchilor masticatori

- artera maseterină

- arterele timpanice profunde anterioară și posterioară

- arterele pterigoidiane

- artera bucală: buccinator, pielea și mucoasa obrazului

• ramuri pterigopalatine:

- artera alveolară superioară și posterioară: vascularizează molarii și premolarii superiori

- artera infraorbitală, cu ramuri pentru:

- rădăcina nasului

- buza superioară

- comisura labială

- artera palatină descendentă:

- trece împreună cu nervul palatin mare prin canalul palatin mare; irigă bolta
palatină

- intră în canalul incisiv unde se anastomozează cu atera sfenopalatină și dă ramuri

palatine mici care ies prin găurile palatine mici și irigă amigdala palatină și vălul
palatin

- artera vidiană: mucoasa părții nazale a faringelui, tuba auditivă externă și cavitatea
timpanică

- artera sfenopalatină:

- ramură terminală a arterei maxilare:

- pătrunde prin gaura sfenopalatină în cavitatea nazală unde dă 2 ramuri:

- artera nazală posterolaterală: mucoasa sinusurilor și peretele lateral al

foselor nazale

- artera nazală septală posterioară: septul nazal

29.Arterele temporală superficială, auriculară posterioară, occipitală, faringiană

ascendentă:
Temporală superficială:

Îşi are originea în artera carotidă externă, în plin parenchim glandular parotidian, corespunzător
colului condilului mandibulei. Are un traiect ascendent oblic dinăuntru înafară, părăseşte glanda
parotidă şi se dispune posterior de articulația temporomandibulară şi anterior de tragus. Îşi
continuă traiectul ascendent venind în raport cu fața superficială a arcadei temporozigomatice, iar
la 4 cm superior de aceasta se împarte în două ramuri terminale:

• ramura anterioară, frontală

18
• ramura posterioară, parietală

Cele două ramuri terminale au un traiect sinuos cu multe inflexiuni fiind dispus subtegumentar.

Vascularizează tegumentul regiunii frontale şi a regiunii parietale.

În traiectul său, artera temporală superficială emite şase ramuri:

• ramura parotidiană vascularizează parenchimul glandei parotide

• ramuri articulare care se distribuie articulației temporomandibulare

• ramuri auriculare vascularizează pereții pavilionului auricular 

• artera transversă a fe$ei are un traiect orizontal, străbate dinapoi înainte glanda parotidă, apoi
vine în raport cu fața superficială a muşchiului maseter şi a muşchiului buccinator.
Vascularizează structurile ce intră în alcătuirea regiunii geniene.

• artera zigomatico-orbitală ajunge pe fața temporală a corpului osului zigomatic, abordează

orificiul zigomaticoorbital şi pătrunde în canalul zigomaticoorbital

• artera temporală profundă mijlocie are un traiect ascendent oblic angajându-se între peretele
osos al fosei temporale şi fasciculul mijlociu al mușchiului temporal pe care îl vascularizează

Auriculară posterioară:

Se desprinde din artera carotidă externă la 1 cm superior de originea arterei occipitale, având
un traiect ascendent oblic în sens anteroposterior până la nivelul marginii anterioare a procesului
mastoidian unde se termină prin:

• ramura anterioară, auriculară, care vascularizează pereții pavilionului auricular

• ramura posterioară, mastoidiană, realizează anastomoze cu ramura mastoidiană a arterei

occipitale cu artera temporală superficială

De-a lungul traiectului emite următoarele ramuri colaterale:

• artera timpanică posterioară vascularizează cavitatea timpanică. Prin ramura ei, artera
stapediană, vascularizează muşchiul scărița

• ramura parotidiană are un traiect anterior vascularizând parenchimul porțiunii posterioare a

glandei parotide

Occipitală:

Originea este pe fața posterioară a arterei carotide externe corespunzător emergenței arterei
faciale.

Are un traiect oblic ascendent în sens anteroposterior paralel cu pântecul posterior al

muşchiului digastric.

Atinge procesul mastoidian, străbate muşchii regiunii nucale şi ajunge pe porțiunea solzoasă a
osului occipital pe care o străbate până la protuberanța occipitală externă. Dă următoarele ramuri
colaterale:

• artera sternocleidomastoidiană superioară

• ramura mastoidiană care vascularizează procesul mastoidian şi celulele mastoidiene

• ramura meningee străbate gaura jugulară şi se distribuie durei mater

Faringiană ascendentă:

Îşi are originea pe fața posterioară a arterei carotide externe superior de originea acesteia. Are
un traiect ascendent vertical până la baza craniului.

Ramurile colaterale:

• ramurile faringiene: vascularizează muşchii şi mucoasa faringelui

• ramurile posterioare musculare: vascularizează muşchii prevertebrali

• ramura meningee posterioară pătrunde în craniu prin gaura jugulară vascularizând duramater
cranian

30.Artera subclavie:
Datorită evoluției diferite a arcurilor arteriale, cele două artere subclaviculare au origine diferită:

• artera subclaviculară dreaptă ia naștere din trunchiul arterial brahiocefalic

• artera subclaviculară stângă are originea în mediastin, ca ultimă ramură a crosei aortei

Artera subclaviculară dreaptă este mai scurtă. De la origine, se îndreaptă spre lateral. În dreptul
porțiunii mijlocii a claviculei, în spațiul delimitat de claviculă, coasta I și mușchiul subclavicular,
artera subclaviculară se continuă cu artera axilară dreaptă.

Artera subclaviculară stângă este mai lungă și prezintă o porțiune intratoracică. Aceasta urcă
vertical în mediastinul superior. La baza gătului se îndreaptă spre lateral, având un traiect
asemănător cu cea dreaptă.

19
 În torace, artera subclaviculară stângă are mai multe raporturi:

• lateral:

- pleura mediastinală

- fața mediastinală a plămânului stâng

• medial:

- esofagul

- canalul toracic

- nervii cardiaci cervicali

• anterior:

- artera carotidă comună stângă

- nervul vag stâng

- nervul frenic stâng

- vena brahiocefalică stângă

• posterior:

- mușchii prevertebrali

- lanțul simpatic paravertebral toracal stâng

- primele 2 vertebre toracice

La nivelul gâtului raporturile celor 2 artere sunt asemănătoare: ambele traversează defileul
scalenic.

Arterei subclaviculare i se descriu 3 porțiuni:

• prescalenică: porțiunea situată medial de mușchiul scalen anterior

• interscalenică: pețiunea situată între mușchii scaleni

• postscalenică: porțiunea situată lateral de mușchii scaleni

Ramurile arterei subclaviculare sunt:

• artera vertebrală

• artera toracică internă

• trunchiul costocervical

• trunchiul tirocervical

Anastomoze:

Amintim anastomozele între arterele subclaviculare și ramurile altor artere prin intermediul:

• arterelor vertebrale: se unesc șn craniu și formează artera bazilară

• arterelor tiroidiene inferioare:

- prin ramura anterioară se anastomozează cu artera tiroidiană inferioară contralaterală

- prin ramura posterioară se anastomozează cu artera tiroidiană superioară

• arterei transverse a gătului, care se anastomozează cu artera suprascapulară

• arterei toracice interne:

- prin arterele interceostale anterioare se anastomozează cu arterele intercostale

posterioare

- prin artera epigastrică inferioară se anastomozează cu artera epigastrică inferioară

31.Artera vertebrală:
Artera vertebrală este una din cele mai importante ramuri ale arterei sublaviculare, deoarece
participă la vascularizaţia măduvei spinării şi a creierului.

Are originea pe faţa superioară a arterei subclaviculare, în porţiunea prescalenică. Are traiect
ascendent vertical, între muşchii scaleni şi muşchii prevertebrali.

Până la apofiza transversă a vertebrei cervicale C6, artera vertebrală este însoţită devena
vertebrală şi are următoarele raporturi:

• anterior:

- mvn al gâtului

- porțiunea orizontală a arterei tiroidiene inferioare

• posterior:

- procesul transvers al vertebrei cervicale C7

- nervii spinali C8 şi T1

- ganglionul simpatic paravertebral cervical inferior, eventual şi ganglionul simpatic

vertebral

• medial:

- esofagul cervical

- nervul laringeu recurent

- canalul toracic (în partea stângă)

• lateral:

20
 - trunchiul tirocervical şi porţiunea ascendentă a arterei tiroidiene inferioare

- muşchiul scalen anterior, pe a cărui faţă anterioară trec nervul frenic şi artera cervicală
ascendentă

Ajunsă la nivelul vertebrei cervicale C6, artera subclavie pătrunde în gaura

transversară şi urcă prin găurile transversare ale primelor şase vertebre cervicale.

Ramurile arterei vertebrale:

• traiectul extracranian, din artera vertebrală se desprind:

- ramuri spinale, care pătrund în canalul vertebral şi vascularizează, în

principal,măduva şi meningele spinal

- ramuri musculare, ce participă la irigarea muşchilor cefei, anastomozându-se

curamuri din artera occipitală şi din artera cervicală profundă.

• intracranian, principalele ramuri ale arterei vertebrale sunt:artera spinală posterioară ramura
spinală anterioară artera cerebeloasă postero-inferioară

32.Trunchiurile tireocervical,costocervical:
Tireocervical:

Trunchiul tiro-cervical, trunchi arterial voluminos şi scurt, cu originea în porţiunea

prescalenică, pe faţa superioară a arterei subclaviculare, lateral de artera vertebrală.

După un scurt traiect ascendent, se ramifică în patru ramuri terminale, respectiv

arterele:

• tiroidiană inferioară

• cervicală ascendentă

• transversă a gâtului

• suprascapulară

Costocervical:

Trunchiul costo-cervical, care se împarte în două ramuri:

• artera intercostală supremă, care coboară anterior de colul primelor două coaste şi dă naştere
primelor două artere intercostale posterioare, care se ramifică în

- ramură dorsală

- ramură spinală

- ramură intercostală (arteră intercostală posterioară)

• artera cervicală profundă, care se îndreaptă posterior, trecând între colul coastei I şi procesul
transvers al vertebrei C7.Vascularizează:

- muşchii cefei, prin ramuri musculare

- măduva spinării şi vertebrele, prin ramuri spinale, care pătrund în canalul vertebral
prin găurile intervertebrale

33.Artera toracică internă:

Artera toracică internă are originea în porţiunea prescalenică, pe faţa inferioară a arterei
subclavii, lateral de emergenţa arterei vertebrale.

Se îndreaptă inferior şi medial, pe faţa anterioară a domului pleural, posterior de vena

subclavie şi de extremitatea sternală a claviculei.

Pătrunde în torace şi coboară până în spaţiul VI intercostal, trecând la 1,2–2 cm de marginea

laterală a sternului (distanţa creşte progresiv, de sus în jos). În traiectul intratoracic, nervul frenic
încrucişează artera toracică internă (anterior, în dreapta şi posterior, în stânga) şi coboară
medial de ea.

Posterior, artera vine în raport cu pleura, de care este separată (începând de la nivelul coastei
a II-a ) de către muşchiul transvers toracic.

Ramuri:

• colaterale:

- posterioare:

- arterele timice

- ramuri mediastinale

- artera diafragmatică superioară

- anterioare: traversează spaţiile intercostale şi ajung la muşchiul pectoral mare şi la

glanda mamară

- ramuri mediale, destinate feţei posterioare a sternului

- ramuri laterale sau arterele intercostale anterioare, în număr de două pentru

fiecare spaţiu intercostal. Se anastomozează cu arterele intercostale posterioare, din
aorta toracică.

21
• terminale:

- ramura laterală sau artera musculofrenică, care dă ramuri:

- mediale, pentru muşchiul diafragm şi peretele abdominal anterior

- laterale, ultimele 6 artere intercostale anterioare

- ramura medială sau artera epigastrică superioară, ce continuă traiectul arterei

toracice interne

34+35.Vena jugulară internă, externă:

Vena jugulară externă:

• localizare: în glanda parotidă

• formare: vena occipitală + vena auriculară posterioară

• traiect: profundă la origine -> coboară pe fața laterală a SCM -> fosa supraclaviculară ->
perforează lama superficială a fasciei cervicale -> vărsare în vena subclavie

• raporturi:

- acoperită de:

- platysma

- piele

- încrucișată de ramurile superficiale ale plexului cervical

Vena jugulară internă:

• localizare: între baza craniului și articulația sternoclaviculară

• origine: gaura jugulară

• traiect: origine -> continuă sinusul sigmoidian -> la nivelul tecii carotice coboară cu artera
carotidă internă -> coboară cu artera carotidă comună prin spațiul laterofaringian + trigonul
carotic

• afluenți:

- venele faringiene

- vena linguală

- venele tiroidiene superioare și medii

- vena facială

- vena retromandibulară

• raporturi: se află posterior și apoi lateral de artera carotidă internă

- la baza craniului:

- medial: faringele

- lateral: mușchii stilieni

- posterior: procesele transverse cervicale și lanțul simpatic

- inferior de baza craniului:

- posterior:

- mușchii scaleni

- plexul cervical

- nervul frenic

- anterior:

- artera auriculară posterioară

- artera occipitală

- artera sternocleidomastoidiană

- ansa cervicală

36.Nodurile limfatice ale capului și gâtului:

Prin dispoziţia lor, ganglionii formează un cerc limfatic la baza craniului. Ganglionii limfatici ai
capului:

• ganglionii occipitali una situați sub linia nucală inferioară, superficial sau profund de mușchiul
trapez. Sunt în număr de 2-5 și adună limfa de la nivelul regiunii nucale, iar vasele eferente
drenează în ganglionii limfatici cervicali profunzi

• ganglionii retroauriculari sunt inconstanți și se găsesc deasupra inserției mușchiul SCM și

colectează limfa de la nivelul regiunii parietale și de la tegumentul urechii. Drenează în ganglionii
parotidieni sau cervicali profunzi

• ganglionii parotidieni superficiali și profunzi sunt în raport cu glanda parotidă și adună limfa
dintr-un teritoriu întins: regiunile parietală, temporală frontală, fața dorsală a nasului, buza

22
 superioară, pavilionul urechii, conductul auditiv extern, glandele lacrimale, fosele nazale, văl
palatin și tuba auditivă

• ganglionii mandibolari și submandibulari se află în raport cu fața externă a glandei

submandibulare sau între glandă și mușchiul miohioidian; drenează mucoasa din glanda
submandibulară și sublinguală

• ganglionii retrofaringieni: sunt situați posterior de faringe și adună limga de la cavitatea nazală și
sinusurile paranazale, de la palatul dur, vălul palatin

• ganglionii bucali se găsesc superficial pe traiectul vaslor limfatice care insoțesc artera și vena
facială

• ganglionii linguali se află distribuiți de-a lungul venei și arterei linguale

Ganglionii gâtului:

Sunt reprezentaţi de ganglionii:

• cervicali superficiali:e găsesc pe traiectul venei jugulare externe, superficial de m.

stemocleidomastoidian

• cervicali profunzi se găsesc pe traiectul venei jugulare interne. Sunt în număr de 10-15 dintre
care doi sunt mai mari şi prezintă importanţă practică:

- ganglionul jugulodigastric: situat de obicei intre digastric şi vena jugulară internă şi

- ganglionul juguloomohioidian situat deasupra încrucişării dintre omohioidian şi vena

jugulară internă.

Din ganglionii cervicali profunzi se formează trunchiul limfatic jugular.

37.Nervii III, IV, VI:

Nervul oculomotor (III):

• origine reală:

- fibrele somatomotorii: nucleul oculomotor din mezencefal

- fibrele vegetative parasimpatice: nucleul accesor Edinger Westphal

• origine aparentă: fosa interpedunculară

• traiect intracranian:

- este comun cu al nervilor IV și VI, într-o teacă comună formată de dura mater

- inițial se găsesc pe procesul bazilar al occipitalului, acoperiți de trunchi

- au un traiect lateral, urcând pe fața posterioară a stâncii temporalului, trecând sub

sinusul pietros superior unde se alătură nervul oftalmic

- trec împreună cu oftalmicul în sinusul cavernos, se zmpart în ramurile lor terminale și

ajung în orbită prin fisura orbitală superioară

• traiect extracranian:

- ramura superioară: trece superior de inelul tendinos comun Zinn și se angajează între
mușchiul drept superior și mușchiul ridicător al pleoapei superioare

- ramura inferioară: trece inferior de inelul tendinos comun și apoi anterior și superior de
mușchiul drept inferior al globului ocular

Nervul trohlear (IV):

• origine reală: fibre motorii: nucleul nervului IV din mezencefal

• origine aparentă: fața posterioară a trunchiului cerebral, inferior de lama cvadrigemenă

• traiect intracranian:

- este comun cu al nervilor IV și VI, într-o teacă comună formată de dura mater

- inițial se găsesc pe procesul bazilar al occipitalului, acoperiți de trunchi

- au un traiect lateral, urcând pe fața posterioară a stâncii temporalului, trecând sub

sinusul pietros superior unde se alătură nervul oftalmic

- trec împreună cu oftalmicul în sinusul cavernos, se zmpart în ramurile lor terminale și

ajung în orbită prin fisura orbitală superioară

• traiect extracranian:

- pătrunde în orbită, lateral de inelul Zinn

- urcă anterior și medial, intersectând ramura superioară a nervului oculomotor și se

angajează pe fața medială a mușchiului oblic superior pe care îl inervează

Nervul abducens (VI):

• origine reală: fibre motorii: nucleul motor al VI din punte

• origine aparentă: șanțul bulbo-pontin, superior de piramidele bulbare

• traiect intracranian:

- este comun cu al nervilor IV și VI, într-o teacă comună formată de dura mater

- inițial se găsesc pe procesul bazilar al occipitalului, acoperiți de trunchi

23
 - au un traiect lateral, urcând pe fața posterioară a stâncii temporalului, trecând sub
sinusul pietros superior unde se alătură nervul oftalmic

- trec împreună cu oftalmicul în sinusul cavernos, se zmpart în ramurile lor terminale și

ajung în orbită prin fisura orbitală superioară

• traiect extracranian:

- pătrunde lateral de inelul Zinn

- merge anterior, pe fața medială a mușchiului drept lateral, pe care îl inervează

38.Nervul V:
• origine reală:

- fibrele braniomotorii: nucleul motor V din punte

- fibrele senzitive: ganglionul trigeminal Gasser, de pe fața anterioară a stâncii

temporalului, la nivelul impresiunii trigeminale

• origine aparentă: fața antero-laterală a punții, la unirea celor 2/3 inferioare și 1/3
superioară,lateral de piramidele pontine

• traiect intracranian:

- până la ganglionul trigeminal traiectul lor este comun

- nervul urcă pe fața posterioară a stâncii până la marginea ei superioară , medial de nervii
VII și lateral de nrvii III,IV,VI

- la nivelul ganglionului trigeminal se zmparte în nervii:

- oftalmic

- maxilar

- mandibular

39.Nervul oftalmic:
• origine: din nervul V

• traiect:

- se îndreaptă anterior, pătrunde în sinusul cavernos împreună cu nervul III, IV, VI, fiind cel
mai inferior

- la nivelul sinusului se împarte în ramuri

- la nivelul sinusului cavernos nervii au raporturi mediale cu artera carotidă internă

- ies prin fisura orbitală superioară

• ramuri și teritorii de inervație:

- ramura pentru cortul cerebelului:

- se desprinde înainte de intrarea nervului în sinusul cavernos și merge posterior

- inervează cortul, partea posterioară a coasei creierului și sinusurile venoase:

pietros superior, transvers, sigmoid și drept

- nervul lacrimal:

- pătrunde în orbită, supero-lateral față de inelul Zinn

- merge antero-lateral spre glanda lacrimală

- inervează glanda lacrimală și conjunctiva pleoapei superioare

- nervul frontal:

- pătrunde în orbită superior de inelul Zinn

- merge anterior pe sub tavanul orbitei și se împarte în:

- nervul supraorbital, care are 2 ramuri:

- laterală: pentru pleoapa superioară

- medială: pentru frunte

- nervul supratrohlear:

- iese din orbită superior de spina trohleară

- inervează: tegumentul pleoapei superioare și al rădăcinii nasului

- nervul nazociliar:

- pătrunde în orbită inferior de inelul Zinn și merge anterior pe peretele medial al

orbitei, împărțindu-se în 4 ramuri:

- nerv ciliar lung: inervează sclerotica, corneea, coroida și irisul

- nerv etmoidal posterior: inervează mucoasa sinusului etmoidal

- nerv aetmoidal anterior: inervează mucoasa cavității nazale

- nerv infratrohlear: inervează tegumentul pleoapei superioare

40.Nervul maxilar:
• traiect:

24
 - merge anterior, de-a lungul aripii mari a sfenoidului, lateral de nervul oftalmic și medial de
nervul mandibular

- este acoperit de lobul temporal

- iese prin gaura rotundă și ajunge în fosa pterigopalatină, unde se intersectează cu artera
maxilară

• ramuri și teritorii de inervație:

- ramura meningee medie:

- se desprinde înaintea intrării nervului în gaura rotundă

- inervează dura mater a fosei mijlocii

- nervii pterigopalatini: se termină în ganglionul omonim

- nervul zigomatic:

- se desprinde în fosa pterigopalatină, pătrunde în orbită prin fisura orbitală

inferioară și ajunge în orificiul zigomatico-orbital unde se birfurcă în:

- ramura zigomaticotemporală: inervează tegumentul anterior al regiunii

temporale

- ramura zigomaticofacială: inervează tegumentul osului zigomatic

- nervul infraorbital:

- pătrunde în canalul infraorbital împreună cu vasele omonime și se împarte în:

- nervi alveolari superiori: inervează dinții arcadei superioare

- ramuri palpebrale inferioare: pentru pleoapa inferioară

- ramuri nazale interne: pentru mucoasa aripii nasului

- ramuri nazale externe: pentru tegumentul aripii nasului

- ramuri labiale: buza superioară

41.Nervul mandibular:
• traiect:

- merge lateral, peste aripa mare a sfenoidului, lateral de maxilar

- iese din craniu prin gaura ovală, se interpune între mușchii pterigoidieni și trece în raport
medial cu ganglionul otic

• ramuri și teritorii de inervație:

- ramura meningee:

- se desprinde sub ramura ovală și reintră în craniu prin gaura spinoasă

- inervează dura mater a fosei mijlocii

- nervul maseterin:

- trece prin incizura mandibulei și ajunge pe fața profundă a mușchiului maseter

- inervează mușchiul maseter

- nervii temporali

- nervii pterigoidieni: inervează mușchii pterigoidieni

- nervul bucal:

- trece prin fasciculele mușchiului pterigoidian lateral și apoi printre procesul

coronoid mandibular și tuberozitata maxilară. până sub tegumentul mușchiului
buccinator

- inervează: tegumentul, mucoasa obrazului și gingia primului molar

- nervul auriculo-temporal: se împarte în:

- nervul meatului acustic extern

- ramuri parotidiene

- nervi auriculari anteriori

- ramuri temporale superficiale

- nervul lingual:

- ajunge sub mucoasa planșeului bucal

- inervează: istmul facium și fața inferioară a limbii

- nervul alveolar inferior: dă ramuri:

- milohioidiană

- alveolare

- mentale

- labiale inferioare

42.Nervul VII și VII bis:

Nervul VII:

• origine reală:

25
 - fibre branhiomotorii: nucleul motor VII din punte

- fibre vegetative: nucleul lacrimo- muco-nazal din punte

• origine aparentă: șanțul bulbo-pontin, în foseta supraolivară

• traiect intracranian:

- urcă pe fața posterioară a stâncii temporalului și intră în porul acustic intern, urmat de
teaca arahnoidă care aderă la pereții porului

- ajung în meatul acustec intern, care este împărțit în 4 arii

- pătrunde împreună cu VII bis în stânca temporalului și se angajează într-un canal propriu,
care prezintă 3 segmente:

- primul segment este orizontal cu traiect postero-anterior, până la hiatusul nervului

pietros mare, formând genunchiul facialului

- al doilea segment este orizontal și paralel cu axul stâncii, cu traiect medio-lateral,

până în dreptul antrului mastoidian unde face unghi drept

- al treilea segment este vertical, perpendicular pe ax, cu traiect supero-inferior,

până la gaura stilomastoidiană; aici nervul este însoțit de artera labirintică

- iese din craniu prin gaura stilomastoidiană

• traiect extracranian:

- coboară spre anterior prin pântecele posterior digastric și mușchiul stilohioidian și

pătrunde în grosimea glandei parotide unde formează plexul parotidian, în plan superficial

- are 2 tipuri de ramuri:

- intrapietroase:

- nervul pietros mare ajunge la gaura ruptă și se unește cu pietrosul profund

- nervul coarda timpanului se distribuie timpanului

- nervul scăriței se distribuie mușchiului scăriței

- extrapietroase:

- nervul auricular posterior: se anastomozează cu auricularul mare și ramura

auriculară din nervul X și inervează mușchii auriculari și occipitalul

- ramură digastrică: pentru pântecele posterior al mușchiului digastric și

mușchiul stilohioidian

- ramurile plexului parotidian:

- ramuri temporale: mușchii mimicii ai etajului superior

- ramuri zigomatice: mușchii mimicii ai etajului mijlociu

- ramuri bucale: orbicularul gurii și buccinator

- ramura marginală a mandibulei: mușchii bărbiei și buzei inferioare

- ramuri colli: platysma

Nervul VII bis:

• origine reală:

- fibre vegetative eferente: nucleul salivator superior pontin

- fibre vegetative aferente: ganglionul geniculat

• origine aparentă: șanțul bulbopontin, în foseta supraolivară

• traiect intracranian:

- urcă pe fața posterioară a stâncii temporalului și intră în porul acustic intern, urmat de
teaca arahnoidă care aderă la pereții porului

- ajung în meatul acustec intern, care este împărțit în 4 arii

- pătrunde împreună cu VII în stânca temporalului și se angajează într-un canal propriu,

care prezintă 3 segmente:

- primul segment este orizontal cu traiect postero-anterior, până la hiatusul nervului

pietros mare, formând genunchiul facialului

- al doilea segment este orizontal și paralel cu axul stâncii, cu traiect medio-lateral,

până în dreptul antrului mastoidian unde face unghi drept

- al treilea segment este vertical, perpendicular pe ax, cu traiect supero-inferior,

până la gaura stilomastoidiană; aici nervul este însoțit de artera labirintică

- iese din craniu prin gaura stilomastoidiană

• traiect extracranian:

- nervul coara timpanului:

- conține ambele tipuri de fibre

- are traiect common cu VII prin stâncă până la gaura stilomastoidiană, de unde
pornește printr-un canal propriu până la fisura pietrotimpanică Glasser

- coboară și se unește cu nervul lingual

26
 - fibrele visceroeferente ajung la ganglionul submandibular și se distribuie glandelor
sublinguală, linguală și submandibulare

- fibrele visceroaferente: culeg informații gustative din cele 2/3 anterioare ale limbii

43.Nervul IX:
• origine reală:

- fibre motorii: partea superioară a nucleului ambiguu

- fibre somatoaferente: ganglionul superior al nervului IX din gaura jugulară

- fibre vegetative eferente: nucleul salivator inferior din bulb

- fibre vegetative aferente: ganglionul inferior al nervului IX din fossula pietroasă

• origine aparentă: șanțul retro-olivar, superior de originea aparentă a nervului vag

• traiect intracranian:

- între gaura jugulară și originea aparentă, nervii IX, X și XI au traiect comun, având o teacă
proprie și o teaca arahnoidă comună

- se găsesc pe tuberculul occipital și trec lateral de artera vertebrală

- iese din craniu prin gaura jugulară

• traiect extracranian:

- nervii IX, X, XI se găsesc în spațiul laterofaringiană, posterior de diafragma stiliană,

delimitată medial de faringe, lateral de SCM, posterior de lama prevertebrală și anterior
de furca stiliană

- nervul coboară spre posterior și se angajează la început lateral de artera carotidă internă,
iar apoi între cele 2 carotide și final lateral de cea externă

- se oprește în peretele faringian lateral, unde își dă ramurile

• ramuri și teritorii de inervație:

- nervul timpanic:

- se desprinde de glosofaringian la ganglionul inferior, pătrunde în canaliculul

timpanic și ajunge la urechea medie unde va forma plexul timpanic

- din plex pornește nervul pietros mic, care va ieși din craniu prin orificiul Arnold
sau prin gaura ovală

- ramura sinusului carotic: preiau informații de la chemo/baroreceptorii de la nivelul

sinusului carotic

- ramuri faringiene:

- împreună cu ramurile omonime din nervul X și ramuri ale ganglionului cervical

superior, formează plexul faringian

- ramuri stilofaringiană: pentru mușchiul omonim

- ramuri tonsilare: pentru mucoasa fosei tonsilei palatine

- ramuri linguale: pentru sensibilitatea generală și specială a mucoasei din 1/3

posterioară a limbii

44.Nervul X:
• origine reală:

- fibre motorii: 2/3 inferioare ale nucleului ambiguu

- fibre somatice aferente: ganglionul superior al vagului din gaura jugulară

- fibre visceroeferente: nucleul dorsal al vagului din bulb

- fibrele visceroaferente: ganglionul inferior al vagului situat sub cel superior

• origine aparentă: șanțul retro-olivarm între origine aparente ale nervilor IX și XI

• traiect intracranian:

- între gaura jugulară și originea aparentă, nervii IX, X și XI au traiect comun, având o teacă
proprie și o teaca arahnoidă comună

- se găsesc pe tuberculul occipital și trec lateral de artera vertebrală

- iese din craniu prin gaura jugulară

• traiect extracranian:

- nervul coboară în unghiul diedru format din artera carotidă internă și vena jugulară
internă apoi între artera carotidă comună și vena jugulară internă

- este situat în vagina carotică

- coboară sub baza craniului și străbate spațiul laterofaringian, trigonul carotic și regiunea
infrahioidiană

• ramuri și teritorii de inervație:

- ramură meningeală: inervează meningele fosei craniene posterioare

- ramură auriculară: singura ramură somatosenzitivă a vagului

27
 - ramuri faringiene

- ramuri crdiace cervicale superioare

- nervul laringeu superior cu cele 2 ramuri:

- internă

- externă

- ramuri cardiace cervicale inferioare

- nervul laringeu recurent

- ramuri viscerale

- ramuri cardiace toracice

- ramuri bronșice

- plexul esofagian

- ramuri gastrice anterioare și posterioare

- ramuri hepatice

- ramuri celiace

- ramuri renale

45.Nervul XI și XII:
Nervul accesor (XI):

• origine reală:

- rădăcina spinală: partea postero-medială a cornului medular CI-C5

- rădăcina bulbară: partea inferioară a nucleului ambiguu din bulb

• origine aparentă:

- fibrele spinale: fața laterală a măduvei cervicale

- fibrele bulbare: partea inferioară a șanțului retroolivar

• traiect intracranian:

- între gaura jugulară și originea aparentă, nervii IX, X și XI au traiect comun, având o teacă
proprie și o teaca arahnoidă comună

- se găsesc pe tuberculul occipital și trec lateral de artera vertebrală

- iese din craniu prin gaura jugulară

• traiect extracranian:

- se află pe spațiul laterofaringian

• ramuri și teritorii de inervație:

- ramura internă:

- formată din fibre cu origine bulbară

- considerată o ramură aberantă a vagului

- se desprinde din accesor după ieșirea sa din craniu și se anastomozează cu

nervul vag la nivelul ganglionului său inferior

- ramura externă:

- formată din fibre cu origine spinală

- coboară spre lateral, trecând fie anterior sau posterior de vena jugulară internă

- se îndepărtează treptat de nervii IX și X, de carotidă ș de vena jugulară internă

- iese de sub pântecele posterior al digastricului și intră pe fața internă a SCM pe

care îl traversează, străbătând regiunea laterală a gâtului

- intră pe fața internă a trapezului unde se termină, inervândul (inervează SCM)

Nervul hipoglos (XII):

• origine reală: nucleul motor al hipoglosului din bulb

• origine aparentă: șanțul preolivar, prin 10-15 filete nervoase care se unesc

• traiect intracranian:

- nervul merge antero-lateral spre canalul hipoglosului, fiind situat în spațiul

subarahnoidian

- iese din craniu prin canalul hipoglosului

• traiect extracranian:

- la baza craniului se găsește în spațiul laterofaringian alături de nervii IX,X,XI, ganglionul

simpatic cervical superior, carotida internă și jugulara externă

- coboară sub baza craniului și se încrucișează medio-lateral

- iese de sub pântecele posterior al digastricului și ajunge în aria trigonului carotic unde
face o curbă

- în trigon, ajută la delimitarea trigonului carotidian Farabeuf, fiind limita superioară

- ajunge pe fața internă a mușchiului stilohioidian și pântecele posterior al digastricului,

întrând în trigonul submandibular

28
 - se termină la rădăcina limbii, împreună cu genioglosul

• ramuri și teritorii de inervație: inervează mușchii limbii cu excepția stiloglosului și palatoglosului

47.Plexul cervical:

48.Nervul frenic:
Se formează în principal din cel de-al patrulea ram ventral cervical, însă primește fibre și din C3
și C5. De la origine, din partea superioară a marginii laterale a scalenului anterior, descinde
aproape vertical anterior de mușchiul scalen anterior și posterior de fascia prevertebrală. Coboară
posterior de SCM, vena jugulară inernă, arterele cervicale transversă și suprascapulară și ductul
toracic, situat la stânga. Nervul frenic pătrunde în torace trecând medial peste artera toracică
internă. În torace, nervul frenic descinde anterior de hilul pulmonat, între pericardul fibros și pleura
mediastinală, către diafragm, acompaniat de vasele pericardofrenice. În traiectul său toracic,
fiecare nerv frenic emite ramuri senzoriale pentru pleura mediastinală, pericardul fibros și foița
parietală a pericardului seros.

Nervul frenic drept este mai scurt și are un traiect mai vertical decât cel stâng. La baza gâtului
este separat de a doua porțiune a rterei subclaviculare drepte prin mușchiul scalen anterior.
Coboară lateral de vena brahiocefalică dreaptă, vena cavă superioară și pericardul fibros ce
acoperă suprafața dreaptă a atriului drept și vena cavă inferioară. Se ramifică înainte de a se
distribui diafragmului.

La nivelul rădăcinii gătului, nervul frenic stâng este anterior de prima porțiunea a arterei
subclaviculare stângi și posterior de ductul toracic. Uneori nervii frenici drept și stâng au un traiect
identic la nivelul aperturii superioare a toracelui și astfel nervul frenic stâng trece anterior de
porțiunea a doua a arterei subclaviculare stângi, față de care este separat prin scalenul an terior.
Ulterior, nervul frenic stâng trece anterior de artera toracică internă stângă, coboară medial de
vârful plămânului stâng și pleura sa, pătruzând între arterele carotidă comună stângă și subclavie
stângă. Trece antero-medial, superficial de nervul vag stâng, imediat deasupra arcului aoritc și
posterior de vena brahiocefalică stângă, anterior de hilul pulmonar stâng, între pericardul fibros,
ce acoperă ventriculul stâng și pleura mediastinală.

Fibrele care constituie nervul frenic accesor au originea în ramul ventral al nervului C5.

49.Lanțul simpatic cervical:

Prezintă ca limită superioară baza craniului, iar ca limită inferioară apertura superioară a
toracelui.

29
 Este situat profund în raport cu mușchii prevertebrali și prin intermediul acestora cu procesele
transverse ale vertebrelor cervicale. Lanțul simpatic cervical prezintă trei ganglioni cervicali:
superior, mijlociu si inferior )care comunică prin ramurile interganglionare:

• ganglion cervical superior:

- raporturi:

- anterior: cu artera carotida internă

- posterior: cu vertebrele C2, C3 si cu mușchiul lung al capului

- medial: cu faringele

- lateral cu elementele musculoligamentare ce formează buchetul lui Riolan

- ramuri aferente:

- nerv jugular

- nerv carotic intern

- nervi carotici externi

- ramuri faringiene

- nervul cardiac cervical superior

• ganglion cervical mijlociu:

- se află situat la nivelul vertebrei C6

- realizează raporturi cu arcul arterei tiroidiene interioare

- emite următoarele eferențe:

- fibre destinate plexului nervos tiroidian

- nervul cardiac cervical mijlociu

• ganglion cervical inferior:

- se formează prin fuzionarea ganglionului cervical inferior cu primul ganglion toracal

- se află situat în dreptul procesului transvers al vertebrei C7, posterior de artera

subclaviculară, la nivelul originii arterei vertebrale

- dă ramuri:

- ansa subclaviculară (care se unește cu ganglionul mijlociu)

- nervul cardiac inferior

- nervul vertebral

50.Glanda tiroidă și glandele paratiroide:

Glanda tiroidă:

• situație:

- partea infrahioidiană a regiuni cervicale a gâtului

- se proiectează la nivelul vertebrelor C7-T1

- formată din 2 lobi, uniți între ei printr-un istm

- pe marginea superioară a istmului se poate afla un lob incostant (lobul piramidal),

care ajunge adesea până la hioid, unde se continuă cu ligamentul rezultat prin
obliterarea canalului tireoglos

- lobii ajung superior până la nivelul marginii posterioare a cartilajului tiroid

• structură:teaca fibroasă a tiroidei emite septuri în interiorul glandei, care o împarte în lobuli;
lobulii sunt formați din foliculi, care conține stroma conjunctivă (vase sangvine și limfatice);
foliculii au dimensiuni variabile și se grupează în unități glandulare; unitățile glandulare au la
periferie un rând de celule epiteliale dispuse pe o membrană bazală și circumscriu o cavitate
plină cu coloid; celulele epiteliale au microvili, multe mitocondrii și RER bogat

• raporturi:

- se află în teaca tiroidei, delimitată :

- antero-lateral de mușchii infrahioidieni și lama pretraheală

- posterior:

- laringe

- trahee

- esofag

- lateral: tecile carotice

- înconjurată de țesut conjunctiv lax

- istmul este așezat peste inelele traheale

• vascularizație:

- artera tiroidiană superioară:

- ramură a carotidei externe

- se divide la extremitatea superioară a lobilor tiroidieni într-r ramură anterioară și

posterioară

30
 - ramura anterioară: se anastomozează cu cea contralaterală și
vascularizează partea antero-laterală a lobilor

- ramura posterioară: se anastomozează cu o ramură a arterei tiroidiene

inferioare și vascularizează partea posterioară a lobilor

- artera tiroidiană inferioară:

- ramură a trunchiului tireocervical

- dă ramuri:

- viscerale

- glandulare: acestea vin la tiroidă

- venele formează un plex superficial din care se desprind:

- tiroidiană inferioară: coboară pe fața anterioară a traheei și se varsă în vena

brahiocefalică stângă

- tiroidiană mijlocie: se varsă în jugulară internă

- tiroidiană superioară: se varsă în jugulară internă

• inervație: provine din cei 3 ganglioni simpatici cervicali, fie direct, fie prin nervii laringei superiori
sau recurenți sau prin plexurile periarteriale

Glandele paratiroide:

• situație:

- sunt glande mici, colorate brun-roșcat

- există 2 perechi de glande:

- superioare:

- au dimensiuni reduse, ocupând o poziție relativ constantă, spre

extremitatea superioară a lobilor glandei tiroide

- evoluează din epiteliul extremității posterioare a pungii branhiale IV

- inferioare:

- au dimensiuni mai mari, ocupând poziții variabile chiar la același individ:

- în general sunt situate la treimea inferioară a lobilor tiroidieni, fie în

țesutul conjunctiv peritiroidian, fie aderente la capsula fibroasă a
glandei tiroide

• structură:

- fiecare glandă este învelită de o capsulă conjunctivă, care emite tracturi care conțin
ramuri vasculare și nervoase

- țesutul glandular este constituit din celule principale și oxifile

- există 3 tipuri de celule, grupate în cordoane, insule sau chiar foliculi

- întunecate

- luminoase

- clare

• vascularizație:

- artere:

- tiroidiană superioară

- tiroidiană inferioară

- venele: se varsă în plexul peritiroidian

• inervație:

- nervi laringei recurenți

- plexurile periarteriale

51.Glanda parotidă:
• definiție și situație:

- parotida este o glandă salivară pereche, situată înafara cavității bucale, în partea
postero-laterală a feței, corespunzând regiunii parotideomaseterice

- are formă neregulată

• alcătuire:

- este învelită de o capsulă fibroasă care aderă strâns și care căptușește pereții
înconjurători:

- are 2 părți:

- superficială:

- pe fața profundă se află:

31
 - ductul Stenon

- vasele transverse ale feței

- ramuri zigomatice și bucale din nervul facial

- are raporturi cu fascia maseterină și mușchiul maseter

- fața superficială:

- se întinde până aproape de arcul zigomatic, putând ajunge pe

corpul adipos al obrazului

- este acoperită de piele și platysma

- profundă:

- situată posterior de mandibulă

- ocupă fosa retromandibulară

- capsula fibroasă:

- se formează din țesutul conjunctiv periglandular

- este mai groasă și rezistentă spre inferior și lateral

- este mai subțire posterior și medial

- trimite fibre spre fasciile mușchilor învecinați, dar poate fi extirpată

- secreția glandei este eliminată prin ductul Stenon, care:

- se formează în treimea inferioară a glandei, uneori prin unirea a 2 trunchiuri

- ductul urcă spre tragus, până la nivelul marginii superioare a mușchiului maseter,
părăsește glanda, perforează mușchiul buccinator și se deschide în dreptul molarului II superior

• raporturi:

- medial și posterior: mușchii stilieni și fascia lor

- în grosimea glandei:

- artera carotidă externă și ramura ei colaterală

- artera auriculară posterioară și originea celor 2 ramuri terminale ale sale

- artera temporală superficială și maxilară

- vena jugulară externă și retromandibulară + afluenți

- superficial:

- nervul facial

- plexul parotidian

- ramuri ale nervului auricular mare

- nervul auriculotemporal

• vascularizație:

- ramuri parotidiene ale arterei temporale superficiale

- ramuri din artera transversă a feței

- ramuri din artera auriculară posterioară

• inervație:

- fibre parasimpatice din IX

- fibre simpatice postganglionare

52.Glandele submandibulară, sublinguală:

Glanda sublinguală:

• situată pe planșeul cavității bucale, căruia îi și aparține

• este o glandă tubuloacinoasă cu secreție mică

• este formată din mai multe glande, una mai mare situată medial și 9-10 mai mici situate lateral

• glanda ridică o proeminență a mucoasei sublinguale numită plica sublinguală

- plica sublinguală începe la caruncula sublinguală și merge postero-lateral, de-a lungul ei

deschizându-se ducturile Rivinius pentru glandele mai mici

• glanda mai mare se poate deschide în canalul Wharton, alături de submandibulară

• raporturi:

- lateral: corpul mandibulei

- medial:

- mușchiul genioglos

- ductul submandibular

- nervul lingual

- inferior: mușchiul milohioidian

- posterior: ganglionul sublingual

• vascularizație:

- ramuri din artera sublinguală

- vena linguală

32
 - ganglionii limfatici submandibulari

• inervație: nervul VII

Glanda submandibulară:

• organ pereche, de formă neregulată

• situat sub planșeul cavității bucale, în trigonul submandibular

• delimitare:

- supero-lateral: fața internă a corpului mandibulei și mușchiul pterigoidian medial

- infero-lateral: lama superficială a fasciei cervicale, cuprinsă între hioid și mandibulă

- medial: mușchiul milohioidian, hioglos, stilohioidian și constrictor superior al faringelui

• la adult glanda este mai dezvoltată și depășește conul mare al hioidului și mușchiul digastric,
ajungând până în trigonul carotic

• alcătuire:

- fața superficială:

- în raport superior cu corpul mandibulei, pe care se găsește fosa submandibulară

și mușchiul pterigoidian medial

- acoperită de:

- piele

- platysma

- lama superficială a lamei cervicale

- între glandă și lamă se găsesc vasele submentale și ganglionii limfatici

submandibulari

- este încrucișată superficial de vena facială

- fața profundă:

- raporturi cu:

- nervul hipoglos

- vasele linguale

- ganglionii limfatici submandibular profunzi

- capsula:

- căptușește glanda, fiind formată datorită stresului maseterilor și mandibulei

- mai groasă spre suprafață unde corespunde lamei superficiale a fasciei cervicale

- canalul secretor Wharton:

- părăsește glanda pe fața ei profundă, acoprind nervul hipoglos și străbate

planșeul gurii, trecând printre mușchii milohioidian și hioglos

- se așează între mușchii milohioidian și lingual superior, pe de o parte și mușchiul

genioglos pe cealaltă parte

- ajunge la extremitatea posterioară a glandei sublinguale și merge antero-medial

spre fața ei profundă, fiind însoțit de nervul hipoglos, situat în continuare sub duct
și de nervul lingual care trece și el inferior și medial de duct

- în apropierea frâului limbii face o curbă anterioară și se deschide la vârful

carunculei sublinguale

• vascularizație: ramurile arterei faciale

• inervație:

- nervul VII

- plexul carotic extern

53.Traheea:
• este un segment tubular al căilor respiratorii superioare

• este situată de-a lungul liniei mediane, în partea inferioară a gâtului și în mediastin

• are un traiect descendent spre apertura toracică superioară, străbate mediastinul superior și la
nivelul T4, la limita dintre mediastinul superior și inferior, se desparte în cele 2 bronhii principale

• limite:

- superior: plan orizontal corespunător vertebrei:

- C6: bărbat adult

- C5-C4 femeie și copil

- C7 bătrâni

• raporturi:

- anterior: piele, lama superficială a fasciei cervicale, mușchii sternotiroidieni și

sternohioidieni, istmul glandei tiroide

- posterior: esofagul, nervul laringeu recurent și artera laringiană inferioară

33
 - lateral: raporturi cu lobii glandei tiroide, arterele tiroidiene inferioare, vasele vertebrale și
mvn al gâtului

• structură:

- peretele traheei este format din:

- schelet fibrocartilaginos:

- format din inele cartilaginoase incomplete, deschise posterior, unde sunt

completate de o membrană fibroelastică, care permite progresia bolului
alimentar prin esofag, având în grosimea ei mușchiul traheal

- ultimul inel cu aspect de V întors, proemină în lumen formând pintenele

traheal

- submucoasă:

- mucoasă: cuprinde epiteliu cilindric ciliat și o lamină proprie, în care se găsesc

numeroase glande mucoase

• vascularizație: arterele tiroidiene

• inervație:

- nervul vag (parasimpatic)

- nervul laringeu recurent (parasimpatic)

- trunchiul simpatic cervical (simpatic)

34