Cuprins

Simona Ilea Pop,

Știri����������������������������������������������������������������������������������������������������� 3
Arhim. Andrei Coroian,
Bucură-te, bucuria tuturor... (I)������������������������������������������������������������ 4
Pr. Dănuț Gordan,
Călăuză pentru suflet���������������������������������������������������������������������������� 7
Pr. Marcel Agrișan,
Despre Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție���������������������������������������������� 9
Dr. Eugenia Bîrlea,
Noi variante ale Reformei: calvinismul, anglicanismul și unitarianismul11
Cosmina Matei,
Sfântul Ioan Iacob de la Hozeva���������������������������������������������������������� 13
Fotograf Ovidiu Muraru,
Din viața parohiei������������������������������������������������������������������������������ 14
Daniel Someșanu,
„Dacă îndrăznim să sperăm, Dumnezeu ajută și lucrurile se întâmplă”�� 16
Teodora Cucuiet,
PS Benedict Bistrițeanul, Brațele părintești������������������������������������������ 19
Adrian Mărginean,
Munți ai credinței. Banatul montan. Mănăstirea „Piatra Scrisă”, Armeniș� 21
Psiholog Katalin Rus,
Mindfulness���������������������������������������������������������������������������������������� 23
Instit. Graţiela Agrişan,
Aripi de îngeraş���������������������������������������������������������������������������������� 25

Ötiri
Simona Ilea Pop
• A X-a ediție a Taberei de creație
„Hristos pe înțelesul tuturor” a ajuns la
final. Parohia Tuturor Sfinților din Florești
a găzduit în perioada 9-15 august o nouă
ediție a Taberei de creație pentru copii.
Astfel, timp de o săptămână, participanții
au fost prezenți pe parcursul a 3 ore, la
diverse ateliere de lucru în incinta bisericii
parohiale. Cursurile susținute voluntar de
specialiști în domeniu au abordat: teme de
religie, proiecții video, ateliere artizanale
și de icoane pe sticlă, muzică bisericească
și jocuri recreative. Tabăra se va încheia cu
o excursie de o zi la Sarmizegetusa Regia,
Schitul Sf. Nectarie și Castelul Corvinilor.
• Biserica Greciei și-a exprimat oficial
poziția față de vaccinarea anti Covid.
Sfântul Sinod Permanent al Bisericii Gre-
ciei a emis o Enciclică cu privire la pande-
mie și tratamentul ei, intitulată „Biserica
și știința în lupta împotriva pandemiei”.
În aceasta se apreciază necesitatea științei
medicale, care luptă zi și noapte pentru
eliberarea oamenilor de boli. Documentul
face trimitere la exemplele Sf. Nectarie și
Luca, sfinți vindecători, care au apelat și ei
la știința medicală. În plus, se subliniază
faptul că omenirea are acum la dispoziție
vaccinul, „capabil să construiască un zid
în răspândirea pandemiei”, iar vaccinarea
este un act maxim de responsabilitate față
de semeni. Sinodul Greciei le recomandă
în acest sens credincioșilor să își consulte
fiecare medicul și să folosească darul pe care
ni l-a dat Dumnezeu, spre a ne proteja pe
noi și pe ceilalți, accentuând faptul că vac-
cinul nu contrazice în niciun fel învățătura
Sfintei Biserici.
Stiri
• Traseul autobuzului M26 (Florești-
Cluj-Napoca) a fost schimbat. Anunțul,
făcut de Primarul comunei Florești, Bog-
dan Pivariu, a subliniat faptul că astfel s-a
urmărit eficientizarea liniei de autobuz care
face legătură între comuna Florești și zona
centrală a orașului. Schimbarea va asigura
accesul la un număr mare de legături cu
restul Clujului, capătul de linie fiind situat
acum în stația de la Opera Maghiară. Astfel
la dus, M26 va avea ruta: Florești, Calea
Florești, str. Plopilor, Spl. Independenței,
Opera Maghiară, cu stații noi la Cluj Arena
și Parcul Central, iar la întors: str. Gh.
Barițiu, Regele Ferdinand, Calea Moților,
Calea Mănăștur, Calea Florești, Com.
Florești, cu stații noi pe Memorandumului
Nord și la Spitalul de Copii.
• „Opera așa cum nu ai mai văzut-o
vreodată!” este sloganul cu care Festivalul
Opera Aperta, un proiect unic în țară, revine
vara la Cluj. După cinci ediții de succes,
noile spectacole vor avea loc și în acest an
în Sala Mare a Operei și în Piața Unirii. În
intervalul 6 august-5 septembrie, orchestra
și baletul Operei Naționale Române din
Cluj-Napoca, alături de invitați speciali din
țară și străinătate își întâmpină publicul
cu următoarele reprezentații: La Traviata,
Disney Medley, My Fair Lady, Gala Ruxan-
dra Donose 30, Nabucco, Rigoletto și Zorba.
Biletele pot fi achiziționate online, pe site-ul
www.bilete.ro, precum și din Agenția de
bilete a Operei, de luni până vineri, între
orele 1300-1800. Evenimentele vor respecta
toate normele și recomandările prevăzute
de lege cu privire la situația pandemică.
🖋
3
Editorial
Bucur[-te, bucuria tuturor... (I)
Andrei Coroian
araclisul Maicii Domnului este un
canon de rugăciune mult iubit de
creștini. Este citit acasă sau cântat
în biserici și mânăstiri. Atât textul, cât și
muzica sunt în așa fel alcătuite ca la sfârșitul
rugăciunii, prin harul și mijlocirea Maicii
Domnului, sufletul să primească alinare
și bucurie. Textele conțin rugăciuni de
pocăință și de umilință, alternând cu cele
de mulțumire și de laudă. Pe alocuri sunt
folosite modele biblice, care fac referire
la trecerea poporului Israel prin Marea
Roșie, sau care amintesc de rugăciunea
și strigătul proorocului Iona, care după
ce a stat trei zile în pântecele chitului, a
fost salvat, aducând laudă și mulțumire
lui Dumnezeu.
Canonul Paraclisului sfârșește cu cân-
tarea a noua, după care se cântă axionul
Cuvine-se cu adevărat, apoi încep o serie de
stihuri care se adresează Maicii Domnului
prin cuvântul bucură-te.
Unul dintre ele, Slava Paraclisului,
este alcătuit din douăsprezece propoziții,
fiecare începând cu exclamația bucură-te!
El este sinteză a credinței și a evlaviei or-
todoxe în mijlocirea Maicii Domnului.
O să încercăm o exegeză a acestui imn
de laudă, cu următorul conținut: „Bu-
cură-te, lauda a toată lumea; bucură-te,
casa Domnului; bucură-te, munte umbrit;
bucură-te, scăpare; bucură-te, ceea ce ești
sfeșnic de aur; bucură-te Preacurată, care
ești slava creștinilor; bucură-te, Marie,
Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te,
rai; bucură-te, masa cea dumnezeiască;
bucură-te, biserică; bucură-te, năstrapă de
aur; bucură-te, bucuria tuturor!”
4
Ne oprim așadar asupra acestor două-
sprezece propoziții, fiecare cu înțelesurile ei.
1. Bucură-te, lauda a toată lumea!
Pentru a înțelge această propoziție este
necesar să înțelegem drama cosmică întâm-
plată în grădina Edenului, prin căderea
în păcat a strămoșului Adam. Este cheia
înțelegerii oricărui mesaj al textelor sfinte1
și al înțelepciunii mântuitoare, după cum
spune Sfântul Nicolae Velimirovici. Sfânta
Scriptură ne înfățișează lumea ca rezultat
al creației lui Dumnezeu, binele și frumosul
fiind cuvintele rostite de Creator la sfârșitul
fiecărei zile a creației (Facerea 1, 1-28).
Așadar lumea, creația divină, la început
era bună foarte. Omul a fost plăsmuit mai
aparte de înseși mâinile lui Dumnezeu.
L-a făcut după chipul Lui (Facere 1,26),
dându-I duh din Duhul Său. Ca lucrare i-a
dat viața, postul și rugăciunea, începutul
vieții duhovnicești, prin care să parcurgă
drumul de la chip la asemănare. El era
încoronarea actului creator și stăpânul
tuturor celor create. De aceea prin cuvântul
lume înțelegem atât creația, cât și omul:
tânăr, frumos, sănătos, nemuritor, icoană
vie a Creatorului. Omul însă n-a rămas
în această stare. Strămoșul Adam a călcat
porunca, producând prin neascultarea sa
o ruptură sufletească între el și Dumne-
zeu. Acest cataclism existențial produs în
inima sa a fost o mutație ontologică, un
cutremur cosmic ce s-a răsfrânt asupra
întregii creații. Atunci a început dinamica
căderii morale și spirituale ce s-au extins
1
Sfântul Nicolae Episcop al Ohridei și Jicei și
Sfântul Iustin Popovici, Taina și semnificația bătăliei
Kosovo, Anestis, 2013, p. 77.

pe tot pământul și pe toată durata istoriei.
Omenirea trăiește încă sub dominația
culturii și civilizației păcatului. Această
civilizație a definit-o Sfântul Evanghelist
Ioan ca: „pofta ochilor, pofta trupului și
trufia vieții”. (I Ioan 2,17). Păcatul a adus
moartea și apoi iadul.
De ce am amintit aceste evenimente
biblice? Numai înțelegând această stare
de cădere vom înțelege necesitatea venirii
unui Mântuitor. Necesitatea venirii Fiului
lui Dumnezeu în lume ca Dumnezeu
și Om, zămislit din Duhul Sfânt și din
Preacurata Fecioară. În acest context al
întrupării Fiului lui Dumnezeu și a operei
Sale mântuitoare putem înțelege și rolul
Maicii Domnului, în iconomia mântuirii
oamenilor. Ea s-a dovedit a fi singura ființă
curată, într-o lume păcătoasă. Singura care
s-a ridica la nivelul cerului, capabilă de a-L
primi și găzdui în sânul ei pe Stăpânul –
Creator. Meritul este atât de mare, viața ei
atât de sfântă, încât i-a uimit pe îngeri și
L-a bucurat pe Dumnezeu. Prin credință în
Dumnezeu, prin post, prin rugăciune, prin
milostenie și jerfire, prin eforturi ascetice
supraomenești, a reușit să suprime orice
gând neplăcut lui Dumnezeu.2 Prin viața
fără de păcat, prin desăvârșita sa smerenie
și ascultare, Preacurata Fecioară Maria a
devenit aliatul și partenerul de nădejde a
lui Dumnezeu, împreună lucrând la taina
întrupării. A devenit scară pe care a cobo-
rât Fiul lui Dumnezeu la oameni, luând
firea lor, trăind viața lor, afară de păcat.
A devenit Maică a Fiului lui Dumnezeu,
născându-L mai presus de fire, prin puterea
Tatălui ceresc și adumbrirea Duhului Sfânt
(Luca 1, 35).
2
Sfântul Nicolae Cabasila, Trei Omilii la Naș-
terea, la Bunăvestirea și la Adormirea Presfintei Maici
a lui Dumnezeu, Icos, 1999, p. 35.
Editorial
Meritul Preacuratei este îndoit: în-
tâi că prin voia sa liberă s-a dăruit lui
Dumnezeu, prin stăruință în ascultare și
rugăciune; cerând harul lui Dumnezeu a
reușit să trăiască viață fără păcat. Al doilea,
atrăgând harul lui Dumnezeu asupra ei,
prin voință liberă s-a arătat iubitoare de
oameni, învrednicindu-se de harul unic și
paradoxal de a fi Fecioară și Maică. Maică a
Fiului lui Dumnezeu și maică a creștinilor,
împărăteasă a cerului și a pământului, a
întregii creații, statut pierdut de strămoșul
Adam. Pe pământ, Fecioara a împărățit
peste patimi și peste demoni, iar în cer
a primit statutul de împărăteasă care stă
de-a dreapta Împăratului Slavei – Hristos
(Ps. 44, 11).
De aceea Preacurata Maică a Domnului
este laudă a toată lumea. Pentru că ea,
smerita fiică a neamului omenesc, acoperit
de rușinea păcatului, care nu avea nimic
vrednic de a se lăudă în fața cerului, a reușit
această izbândă unică: viața fără păcat în
desăvârșită ascultare față de Dumnezeu.
Smerită copilă, i-a covârșit cu fecioria pe
Îngeri, cu înțelepciunea pe Heruvimi, cu
focul dragostei pe Serafimi, cu ascultarea
sfintele Tronuri, cu slujirea Domniile,
devenind casă a Preasfintei Treimi, primind
harul de a fi Maică a Fiului lui Dumnezeu
și ocrotitoarea lumii. Noi umiliții, oameni
pământeni, născuți și înmulțiți prin păcat,
ne-am învrednicit s-o avem ca solitoare
de-a dreapta slavei Împăratului. Ea este
sora, fiica și maică a neamului nostru
omenesc, mijlocitoare în fața Împăratului
Hristos, Doamnă peste îngeri, preacinstită
de toți oamenii, stăpânitoare peste iad și
duhurile rele, care se tem și tremură la
pomenirea numelui ei. Iată deci, cine este
Maica Domnului, minunata noastră laudă.
5
Editorial
2. Bucură-te, casa Domnului...
Acest al doilea stih reprezintă calitatea
și vredinicia Fecioarei Maria de a fi Maică
a Domnului. Numirea de casă a Domnului
este tot una cu cea de Născătoare de Dum-
nezeu. Acesta este cel mai mare har, care
a putut fi dat vreodată unei ființe umane.
Este cinstea unică Preacuratei Fecioare
Maria. Ea este singura femeie din istoria
umanități, care rămâne pentru veșnicie:
Pururea Fecioară (înainte de naștere, în
timpul nașterii și fecioară după naștere) și în
același timp Maică a Fiului lui Dumnezeu.
De la nașterea sa, preacurata pruncă Maria,
a fost neprihănită și sfântă, căci sfinții ei
părinți Ioachim și Ana au născut-o prin
minune dumnezeiască, la adânci bătrâ-
neți. Carnea trupului ei „a fost urzită din
rugăciune”3, cum spune poetul-imnograf,
cuvios și martir Daniil Sandu Tudor.
Maica Domnului a fost dusă la Templul
lui Dumnezeu de la vârsta de trei ani. A
fost hrănită cu mană cerească și învățată
duhovnicește de către sfântul Arhanghel
Gavriil. Aici ea a devenit Casă a Domnului
în înțelesul spiritual, duhovnicesc. După
evenimentul Bunei Vestirii din Nazaret,
a devenit și în mod fizic Casă a Domnu-
lui. Prin dragostea ei fierbinte, fecioria și
smerenia ei, sufletul i-a devenit biserică,
iar inima altar al Preasfintei Treimi. Oda-
tă cu rostirea cuvântului fie, Cuvântul
lui Dumnezeu S-a întrupat în pântecele
ei, iar Preacurata Maria a devenit Maica
Fiului lui Dumnezeu. Atunci a fost cu
totul sfințită, a pierdut grija păcatului,
cum spune cântarea. Ea a devenit casă a
dumnezeirii, rai cuvântător, cer, loc în care
nu poate exista păcat.
3
Ieroschimonah Daniil Sandu Tudor, Acatistul
Rugul Aprins. Acatiste, Asociația Filantropică Me-
dicală Creștină Cristiana, București, 1999, p. 35.
6
3. Bucură-te, munte umbrit...
A treia numire, cea de munte, este dată
preafintei Fecioare Maria, pe un temei bi-
blic. Sfinții Părinți au folosit în imnografia
Bisericii numirea de munte mare, munte
umbros sau munte sfânt. Acesta arată înăl-
țimea duhovnicească a Maicii Domnului,
muntele reprezintă figurativ, simbolic,
desăvârșirea duhovnicească, înălțimea,
puterea, măreția, statornicia. Hristos e
numit piatra cea din capul unghiului, care
Se desprinde din muntele cel mare. Prin
aceasta se înțelege că Fiul lui Dumnezeu
făcut Om, care ne mântuiește prin Jerfa
de pe Cruce, piatra unghiulară, temelia
noului edificiu mântuitor – Biserica, este
desprins, născut în mod suprafiresc din
Preacurata Fecioară Maria. Hristos-Mesia,
este piatra și ziditorul, jertfa și jerfitorul,
slujitorul care jertfește și Dumnezeu Care
primește jerfa, Mântuitorul lumii, pe care
preoții Legii Vechi L-au lepădat ca pe o
piatră nefolositoare (Luca 21, 42 ). Pentru
noi El este piatra cea vie, tăiată din mun-
tele cel cu umbra deasă, adică născut din
Preacurata Sa Maică. În Catavasia a treia
a Nașterii Domnului cântăm: „Toiag din
rădăcina lui Iesei și floarea dintr-însul,
Hristoase. Venit-ai întrupându-Te, din cea
neispitită de bărbat, Cel lăudat din muntele
cel cu umbra deasă, Cel fără de trup și
Dumnezeu, slavă puterii Tale, Doamne!”
Numindu-o pe Maica Domnului munte
umbrit, participăm duhovnicește la du-
hovnicia sa unică și mărturisim rolul ei
de Născătoare de Dumnezeu. Maică și
Fecioară, Preasfântă și Preacurată, din
care S-a născut Domnul, Dumnezeul și
Mântuitorul nostru.
- continuarea în numărul viitor -
🖋

C[l[uz[ pentru suflet
Dănuț Gordan
Ce înseamnă „omul sărac cu duhul”?1
Predica de pe Munte rămâne ca o
cuvântare „program” a noii învățături
aduse de Hristos, care vorbea cu „putere
multă”. Domnul nostru își începe această
cuvântare cu cele nouă Fericiri, iar prima
dintre acestea este: „Fericiți cei săraci cu
duhul, că a lor este împărăția cerurilor”2,
de aici, în timp, pe nedrept, a rezultat și
expresia „omul sărac cu duhul”. Trebuie
subliniat, de la început, că Hristos nu se
bucura de suferința omului, din contră
vine și vindecă „toată boala și neputința
din popor”3, prin urmare această fericire
nu are ca scop elogierea suferinței fizice sau
psihice, cum atât de greșit și chiar aș spune
1
Rubrică în care răspundem întrebărilor duhov-
nicești ale cititorilor noștri. Întrebările pot fi adresate
prin intermediul cutiei aflate în biserică în acest scop
sau pe adresa de e-mail: cetateafetei@yahoo.com.
2
Matei 5, 3.
3
Matei 9, 35.
C[l[uza pentru suflet
rău intenționat s-a transmis de către unii.
Cel „sărac cu duhul” nu este omul prostuț,
credul sau aiurit. „Omul sărac cu duhul”
este omul smerit, omul care se lasă condus
de Dumnezeu, omul care-și construiește
viața după legea Părintelui ceresc. Renunță
la duhul lumii, sărăcește de patimi, pentru
a se îmbogați de Duhul cel Sfânt. Omul
sărac cu duhul este omul care spune: „O,
Doamne, golește-mă de mine însumi și
Te sălășluiește Tu întru mine!”
Cum facem din neputințe potențial de
creștere?
Există neputințe trupești și neputințe
sufletești; cu unele ne naștem, pe altele
le dobândim. Dacă din punct de vedere
trupesc cunoaștem semeni care s-au născut
cu diferite probleme, din punct de vedere
sufletesc ne naștem cu păcatul strămoșesc,
care se șterge prin baia Botezului. Indife-
rent că vorbim de neputințe din naștere sau
dobândite pe parcursul vieții, acestea dor!
Lecția Sfintei Scripturi ne arată că ceea ce
mai înainte era de netrecut, devine posibil
prin întâlnirea cu Dumnezeu, cel nepu-
tincios devine fiu al Său. Orbii au văzut și
L-au privit; surzii au auzit și L-au ascultat;
muții au vorbit și L-au mărturisit, dar în-
țelepții acestei lumi, cu mintea îngreunată
cu cele pamântești și cu inima împietrită de
pizmă și deșertăciune, nu L-au văzut, nu
L-au ascultat, nu L-au cunoscut și nu L-au
mărturistit pe Fiul lui Dumnezeu. Astfel
că neputintele trupești au fost potențial
de căutare, găsire și trăire în Domnul. Un
om cu neputințe nu este omul bătut de
Dumnezeu ci, cel mult, este omul încercat
de Părintele ceresc. Încercarea nu vine ca
să distrugă, ci ca să întărească, să curețe
7
C[l[uza pentru suflet
și să înveșnicească. Neputințele pot deveni
potențial de creștere doar în măsura în care
credința omului se însoțește cu dragostea
lui Dumnezeu. Cheia creșterii în neputințe
depinde de întâlnirea reală cu Dumnezeu,
altfel neputințele devin izvor de răzvrătire.
Cum facem trecerea de la trăirea înlă-
untru și cea din afara noastră?
În înțelepciunea Sa, Dumnezeu creează
omul ca ființă alcatuită din trup și suflet.
Cei dintâi oameni trăiau contemplând
pe Dumnezeu. Era o stare paradisiacă,
„toate erau bune foarte”4, era o stare în
care trupul era în armonie cu sufletul și se
împărtășeau de frumusețea raiului. Știm că
a urmat păcatul, cunoaștem și consecințele
acestuia. Nu putem să nu avem în vedere
că păcatul a stricat și armonia dintre trup
și suflet. Trupul va căuta mai mult spre cele
de jos, sufletul va fi din ce în ce mai însetat
după Izvorul vieții. Patimile ne întunecă
mintea cu totul. Ca să se elibereze de ele
și să se bucure întru Domnul, e nevoie
de o completă vindecare duhovnicească.
Vindecarea de patimi înseamnă preschim-
barea lor în virtuți. Omul curat va aduce
în jurul lui pace, bucurie și îndrăzneala
cea bună. Curățindu-ne mintea și sufletul
dobândim comuniunea cu Dumnezeu.
Hristos, atunci când ne privește, vede nu
doar ceea ce suntem într-un moment al
vieții noastre, ci și ceea ce putem deveni;
va vedea mereu și mereu ceea ce e mai
bun în om. Creștinul nu trebuie să aibă o
credință doar pentru sine, ci să o cultive și
4
Facere 1, 31.
8
în jurul său. Trăirea, așezată, dinlăuntru
se observă în afară, atunci când răul ne
copleșește, dar noi reușim să ne păstrăm
inima pură, caldă, sinceră și iubitoare.
Acestea nu sunt de la noi, ca să nu se laude
cineva, ci sunt har și binecuvântare de la
Dumnezeu. Dumnezeu este o putere care
îl umple pe om sau îl lasă gol, în funcție de
voința omului. De la o zi la alta omul nu
este plin de Dumnezeu în aceeași măsură,
totul depinde de deschiderea omului spre
Dumnezeu.
Care este rostul răului și de ce îl îngăduie
Dumnezeu?
Răul în sine nu există, răul este absența
binelui. Dumnezeu este izvorul a tot binele,
spune Sfântul Iacov: „Toată darea cea bună
și tot darul desăvârșit de sus este, pogorân-
du-se de la Părintele luminilor”5. Prezența
răului în lume se datorează folosirii greșite
a libertății, precum ne învață Sfântul Petru
atunci când ne îndeamnă: „Trăiți ca oameni
liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea
drept acoperământ al răutății”6 (I Ptr. 2,
16). Răul este produs de omul care se
lasă supus patimilor. Dacă omul alege să
săvârșească răul, Dumnezeu nu anulează
această alegere, ci îngăduie ceea ce a ales
omul. Chiar dacă răul poate fi pedagogic,
spre îndreptare, acesta nu este de dorit și
nici nu este necesar, se poate trăi și fără el.
Vestea bună este că răul poate fi îndreptat!
🖋
5
Iacov 1, 17.
6
I Petru 2, 16.

Despre Sfânta Scriptur[ öi Sfânta Tradiüie
Marcel Agrișan
șa cum am văzut în articolul tre-
cut, cunoașterea lui Dumnezeu de
către noi oamenii este posibilă, de-
oarece El S-a Întrupat și a venit în maximă
apropiere față de umanitate. Prin faptul
că Domnul S-a făcut Om ca și noi, ne-a
vorbit despre El: „Pe Dumnezeu nimeni
nu L-a văzut vreodată; Cel Unul-Născut,
Fiul, Care este în sânurile Tatălui, Acela
L-a făcut cunoscut”1. Iisus Hristos a adus
Descoperirea celor mai mari taine ale lui
Dumnezu, iar această Revelație a schimbat
fața lumii.
Descoperirea dumnezeiască este cea
care astâmpără setea noastră după Ade-
văr și o descoperim în Sfânta Scriptură
și Sfânta Tradiție. Cele două descoperiri
ale Cunoașterii lui Dumnezeu, alcătuiesc
tezaurul Revelației divine.
Definiție
Sfânta Scriptură (Biblia) este colecția
cărților Vechiului și Noului Testament.
Acestea au fost scrise sub inspirația Sfân-
tului Duh, adică sub călăuzirea lui Dum-
nezeu. Timpul istoric în care ea a fost scrisă
este de 1500 de ani, de la Moise până la
Hristos –1400 de ani și de la Hristos până
la moartea autorului Apocalipsei, 100 de
ani. Evenimentele descrise în ea cuprind
istoria Universului de la facerea lumii și
până la sfârșitul lui.
Dacă Sfânta Scriptură cuprinde in-
formațiile date de Dumnezeu în scris,
Sfânta Tradiție este învățătura dată de
Acesta oamenilor prin viu grai și care a fost
așternută în scris mai târziu. Ca și Biblia,
Sfânta Tradiție, cuprinde Descoperirea
1
Ioan 1, 18.
Catehism
dumnezeiască, foarte necesară mântuirii
noastre. Această descoperire se concreti-
zează în viața de zi cu zi a Bisericii în care
se vede și se simte prezența Duhului Sfânt.
Biblia
Cuvântul „Biblia” este de origine greacă
și înseamnă „cărți” sau „carte”. Utilizân-
du-l, prezinți Sfânta Scriptură ca fiind
o carte în sine, foarte prețioasă datorită
cuprinsului și efectelor ei în viața și în
sufletele noastre. Biblia cuprinde cărțile
Vechiului și Noului Testament, iar acestea
îndeplinesc, fiecare, cel puțin două condi-
ții: învățătura din ele este descoperită de
Dumnezeu prin insuflarea Duhului Sfânt
și învățătura cuprinsă în ele este garantată
de către Biserică.
Vechiul Testament și Noul Testament
„Testament” – are înțeles și de legă-
mânt. E „legământul” dintre Dumnezeu
și om, făcut imediat după căderea acestuia,
prin făgăduința dată primilor oameni că
sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui2.
Acest legământ a fost reînnoit față de
Avraam și despre el vorbesc toți proorocii
și tot pe el se concentrează legea lui Dum-
nezeu de dinainte de venirea lui Hristos.
Fiindcă toate acestea au fost date înainte de
Întruparea lui Hristos și-și află împlinirea
și desăvârșirea în El, formeză „Legământul
Vechi” sau „Testamentul Vechi”.
Scrierile sfinte, date după Hristos,
formează „Legământul Nou” sau „Testa-
mentul Nou”, fiindcă vorbesc despre noua
legătură făcută la Cina cea de Taină între
2
Facere 3, 15.
9
Catehism
Dumnezeu și oameni, adică „legea cea
nouă”, adusă lumii de Dumnezeu.
Vechiul Testament cuprinde 39 de
cărți canonice și alte 14 cărți folositoare și
ziditoare de suflet. Ele au fost scrise înainte
de Hristos într-un răstimp de aproape
1000 de ani (1400-400).
Noul Testament cuprinde 27 de cărți
și cele mai multe dintre ele au fost scrise
înainte de anul 70. Numai cărțile Sfântu-
lui Ioan Evenghelistul au fost scrise între
această dată și sfârșitul secolului I.
Sfinții Părinți au învățat că cele două
Testamente (Vechiul și cel Nou) arată
voința lui Dumnezeu de a face din oameni
moștenitorii Împărăției Lui.
Evanghelie și Apostol
„Evanghelie” înseamnă „veste bună”.
Cuprinsul ei ne prezintă venirea lui Hris-
tos, profețită în Vechiul Testament, dar
și învățătura, faptele, Patimile, Moartea,
Învierea, Înălțarea și Pogorârea Duhului
Sfânt – toate având loc pentru mântuirea
lumii.
„Apostol” înseamnă „trimis”. Termenul
îi privește în primul rând pe cei 12 apostoli,
dar și pe apostolul Pavel chemat în chip
minunat pe drumul Damascului, pe cei
șaptezeci (și doi) de ucenici a căror misiune
e descrisă pe larg de către Evanghelistul
Luca3 și mulți alții care au contribuit la
creștinarea lumii.
Înțelegerea și interpretarea Sf. Scripturi
Înțelegerea acesteia nu e la îndemâna
fiecăruia dintre noi, deoarece ea ne pre-
zintă adevăruri care sunt mai presus de
mintea noastră. Scriptura cuprinde trei
înțelesuri: cel după literă, cel sufletesc și
cel duhovnicesc. Tâlcuirea dreaptă e cea
3
Luca 10, 1-24.
10
care ține cont de toate cele trei înțelesuri și
le folosește potrivit cu ideile, persoanele și
faptele biblice, așa cum au făcut majoritatea
Sfinților Părinți.
Tâlcuirea dreaptă a Sfintei Scripturi
cere o viață curată, cu virtuți, cunoașterea
voii lui Dumnezeu prin studiul îndelungat,
dar și stăpânirea învățăturii Bisericii și a
Sfintei Tradiții. Lipsa acestora duc la mari
rătăciri și eresuri, aspru mustrate chiar de
Hristos: „Vă rătăciți neștiind Scripturile,
nici puterea lui Dumnezeu”4.
Tradiția Apostolică și cea Bisericească
Cuprinde învățătura dată de Hristos
prin viu grai apostolilor. Din aceasta s-a
dezvoltat mai târziu Tradiția Bisericească.
Sfinții Apostoli au dat-o primilor episcopi,
iar aceștia celor de după ei până astăzi.
Toate aceste învățături sunt reglementa-
te de Biserică prin scrierile, sinoadele și
hotărârile sale. De aceea trebuie crezut
numai acel adevăr care nu se îndepărtează
de Tradiția Apostolică și cea Bisericească.
Scriptură și Tradiție
Între cele două este o legătură atât de
strânsă, încât cu greu s-ar putea face o de-
osebire între cuprinsul uneia și al celeilalte.
Sfânta Scriptură este rodul Sfintei Tradiții.
Mărturiile lor se sprijină unele pe altele și
amândouă alcătuiesc comoara Bisericii.
Sfânta Tradiție întregește Sfânta Scrip-
tură și fără uzitarea ei cea din urmă nu
poate fi înțeleasă deplin: „Așadar, fraților,
stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-
ați învățat fie prin cuvânt, fie prin epistola
noastră” (II Tesaloniceni 2, 15)5.
🖋
4
Matei 22, 29.
5
Sursa: Învățătură de credință creștină ortodoxă,
I.B.M.B.O.R., București, 2000, pp. 19-42.
 Historia ecclesiastica
Noi variante ale Reformei: calvinismul, anglicanismul öi
unitarianismul
Eugenia Bîrlea
altă variantă a Reformei, calvinis- reformatorul Guillaume Farel. Cu puțin
mul, e legată mai ales de activitatea timp înainte de sosirea sa aici, conducerea
desfășurată în Elveția, de Zwingli și declarase că orașul este de partea Reformei.
apoi de Calvin. Huldrych Zwingli (1484- Calvin a instituit la Geneva, un oraș
1531) s-a născut în cantonul Saint Gall, cu 20 000 de locuitori, un fel de dictatură
a făcut studii umaniste la Basel, Berna și religioasă, cu o reglementare foarte strică a
Viena. Începând cu 1506 a fost preot la tuturor aspectelor vieții. Oamenii trebuiau
Zürich. Întâlnirea sa cu ideile luterane a să se îmbrace foarte sobru, nu aveau loc
avut loc în perioada în care ciuma făcuse spectacole, era permis să se cânte numai în
ravagii în oraș (1519-1520)1. În 1522 a biserici, au dispărut tavernele scandaloase.
publicat primele scrieri reformatoare și Pentru unele delicte se aplicau pedepse
a declanșat aprinse dezbateri teologice mai cumplite și mai severe decât oriunde
despre post, apoi a scris împotriva celiba- altundeva în Europa. A crescut numărul
tului preoților. El și alți preoți din cercul execuțiilor la câteva zeci pe an.3 Ideile
lui s-au căsătorit în anii 1523-1524. În reformei sale au fost propagate cu mare
1529 devenise destul de cunoscut, astfel succes în Europa, mai ales după înființarea
că principele protestant de la Hessa s-a la Geneva a unei Academii, o instituție de
gândit să îi convoace pe principalii pro- învățămât teologic la care vor veni sute de
motori ai Reformei pentru a ajunge la o tineri din străinătate.4
concepție teologică comună și a se prezenta Principala sa operă, Institutio religionis
uniți împotriva statelor catolice. Principalii Christianae, „poartă pecetea genialității
reprezentanți la întâlnirea de la Marburg coordonatoare și sistematizatoare a refor-
au fost Luther și Zwingli care au căzut de matorului francez, fiind cel mai profund și
acord asupra a 14 puncte referitoare la mai închegat tratat de teologie dogmatică
credință, dar nu și cu privire la Euharistie.2 și morală a protestantismului în general.”5
Prin activitatea lui Jean Calvin (1509- Cu totul altfel s-a desfășurat reforma
1564), această nouă variantă a Reformei în Anglia, unde dorința regelui Henric
a primit o identitate bine definită și s-a al VIII-ea de a divorța a provocat o mare
răspândit nu numai într-o bună parte a tensiune cu Roma. Papa și administrația lui
Elveției, ci și în Franța, Germania, Țările au tărăganat răspunsul ani de zile (1527-
de Jos, Ungaria și Transilvania. Jean Calvin 1533).6 Începând cu 1533, Henric VIII
a fugit din Franța din cauza persecuțiilor a luat toate măsurile ca autoritatea papei
și s-a oprit la Geneva, în 1536, chemat de 3
Keith Randell, Jean Calvin și Reforma târzie,
București, 1998, ALL, pp. 30-32.
1
Mihai Iordache, Cauzele Reformei protestante 4
Ibidem, p. 34.
și noțiunea de libertate la marii reformatori, în Re- 5
I. Rămureanu, M. Șesan, T. Bodogae, Istorie
vista Teologică, 99 (2017), nr. 3, pp. 36-59, p. 53. bisericească universală, vol. II (1054-1982), Bucu-
2
Allgemeine Deutsche Biographie, varianta on- rești, I.B.M.B.O.R., 1993, p. 216.
line, https://de.wikisource.org/wiki/ADB:Zwin- 6
Keith Randell, Henric al VIII-lea și Reforma
gli,_Ulrich, data accesării: 8 august 2021. în Anglia, București, ALL, 2001, pp. 13-17.

11
Historia ecclesiastica
asupra Bisericii engleze să înceteze, iar el
să devină capul de drept al acesteia. Între
1534-1536, Parlamentul a adoptat mai
multe măsuri prin care toate veniturile că-
tre Roma i-au revenit regelui, arhiepiscopul
de Canterbury urmând să preia atribuțiile
papei. Cu Legea de eliminare a autorității
episcopului de la Roma s-a ajuns la punctul
final al acestei despărțiri.7 Măsurile abu-
zive nu au întâmpinat o opoziție decisă a
majorității, dar au existat câțiva opozanți
care au plătit cu viața dorința de a rămâne
consecvenți în credința lor. A provocat
mare indignare uciderea savantului Thomas
Morus, fost prieten al regelui.8 Reforma a
făcut un pas mare înainte prin desființarea
mănăstirilor (1536-1540), averea a peste
800 de lăcașuri fiind însușită de rege.9
Reforma a progresat în următoarele
decenii, ezitând între varianta luterană
și cea calvină. Abia în timpul reginei Eli-
sabeta I (1558-1603) s-a definit mai clar
noua Biserică. Între cele 39 articole de
credință ale credinței anglicane aprobate
de Parlament în 1571, cele mai importan-
te se referă la negarea autorității papale,
acceptarea a doar două Taine, Botezul
și Euharistia, negarea transsubstanțierii.
Au fost respinse dogmele catolice despre
Purgatoriu și papalitate, ca și cea calvină
despre predestinare. Astfel, Biserica angli-
cană rezultată ocupă un loc intermediar
între catolicism și protestantism.10
O formă și mai radicală a reformei
din secolul XVI a fost unitarianismul sau
antitrinitarismul. Asemenea idei au apărut
sporadic în Europa, susținute, printre
alții, de Miguel Servet, un spaniol care a
7
Ibidem, pp. 41-57.
8
Ibidem, pp. 62-68.
9
Ibidem, pp. 76-84.
10
I. Rămureanu, M. Șesan, T. Bodogae, op.
cit., pp. 225-226.
12
făcut carieră în universitățile din Franța și
Germania. Combătând învățătura Sfintei
Treimi (a publicat, între altele, Despre erori-
le Trinității), idee centrală a creștinismului
susținută de catolici și de protestanți, el
a fost judecat și ars pe rug pentru erezie,
în Geneva lui Calvin, în 1553.11 Nu mult
după moartea lui Servet, unitarianismul
s-a răspândit prin activitatea lui Ferenc
Dávid (1520-1579), un pastor din Cluj
care fusese pe rând luteran și calvin. Dieta
Transilvaniei a consfințit noua Biserică, în
adunarea ei de la Turda, în ianuarie 1568.12
Aceste noi Biserici, luterană, calvină și
unitariană, au avut o istorie zbuciumată,
au fost marcate de controverse teologice,
au apărut dezbinări și secte. Păstrând doar
Sfânta Scriptură ca izvor de credință, pe
care fiecare o poate interpreta după bunul
plac, s-au născut o mulțime de păreri și
direcții doctrinare. Reforma din secolul
XVI a fost doar începutul unui proces
care continuă prin apariția de noi culte
neo-protestante.
🖋
11
Keith Randell, Jean Calvin și Reforma târzie,
pp. 27-29.
12
F. Bogdan, Simona-Loredana Bogdan, Refor-
ma religioasă din Transilvania în secolul al XVI-lea în
dezbatere dietală. Confesiunea unitariană și dieta de
la Turda (6-13 ianuarie 1568), în Studii și comu-
nicări de istorie, Satu Mare, XXVII, 2008, p. 26.

Repere biografice
Sfântul preacuviosul Părintele nostru
Ioan Iacob s-a născut la 23 iulie 1913 în-
tr-o familie de țărani evlavioși din Păltiniș,
jud. Botoșani, primind la Botez numele
de Ilie. A intrat în Mănăstirea Neamț în
1936, fiind tuns în monahism cu numele
de Ioan. Dorind viață ascetică, monahul
Ioan a plecat în Țara Sfântă, unde s-a nevoit
vreme de 10 ani într-o peșteră din pustia
Iordanului, apoi în lavra Sfântul Sava de
pe Valea Chedronului. În noiembrie 1952
a intrat în obștea Mănăstirii Sf. Gheorghe
Hozevitul din Pustiul Hozevei, retrăgân-
du-se apoi într-o peșteră, numită Chilia
Sfânta Ana, care ținea de acea mănăstire.
Aici și-a petrecut ultimii ani, în nevoințe
aspre. În vara anului 1960, slăbit și bolnav,
simțindu-și sfârșitul aproape, s-a împărtășit
și și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos.
Două decenii mai târziu, trupul său a
fost aflat întreg, nestricat de vreme, răs-
pândind bună mireasmă. Sfântul Sinod al
Bisericii noastre l-a canonizat și i-a așezat
data de prăznuire pe 5 august.1
Redăm în continuare una dintre poe-
ziile Sfântului Ioan Iacob:
1
Sfântul Ioan Iacob Românul de la Hozeva,
la https://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2n-
tul_Ioan_Iacob_Rom%C3%A2nul_de_la_Hozeva,
data accesării: 12 august 2021.
Florilegium patristicum
Sfântul Ioan Iacob de la Hozeva
Cosmina Matei
Preasfântă Maică și Fecioară
Prea Sfântă Maică și Fecioară,
Nădejdea sufletului meu,
Tu ești a mea mijlocitoare
La milostivul Dumnezeu.
De n-ar avea în ceruri lumea
Rudenie de pe pământ,
Atunci ar fi pustie lumea
Asemenea unui mormânt.
De nu erai tu primăvară
A veacului înțelenit,
Ar fi rămas de-a pururi iarnă
Și Soarele n-ar fi zâmbit.
De n-ai fi revărsat tu zorii
Peste pământul adormit,
Atunci umbra cea de moarte
Ar fi rămas fără sfârșit.
Iar astăzi Preacurată Maică
Când toți ne-am abătut la rău,
De nu te vei ruga fierbinte
Ne părăsește Fiul Tău.
Trimite semn de pocăință
Norodului nedumerit
Și adă iarăși la credință
Pe sufletul cel rătăcit.
Dezleagă Preacurată Maică,
Cătușele ce n-or rodi
Și dăruiește-le răbdare
Creștinilor năpăstuiți.”2
🖋
2
Su r s a : h t t p s : / / r o. w i k i s o u r c e . o r g /
wiki/Prea_Sf%C3%A2nt%C4%83_
Maic%C4%83_%C8%99i_Fecioar%C4%83,
data accesării: 12 august 2021.
13
Din viata parohiei

27 iunie 2021 – Duminica Tuturor Sfinților, hramul parohiei

27 iunie 2021 – Seară de film

14
 Din viata parohiei
9-14 august 2021

Tabăra de creație
Hristos pe înțelesul tuturor
ediția a X-a

15
Marturia credintei traite

„Dacä îndräznim sä speräm,

Dumnezeu ajutä öi lucrurile se ]ntâmplä”
Daniel Someșanu
timați cititori, cuvântarea PS Vasile Someșanul. Această
Vrednicul de pomenire Mitropo- binecuvântare a prins rădăcini și ne-a dus
litul Bartolomeu Anania spunea înainte într-un mod, pot să zic, miraculos.
într-o predică referitoare la Parabola Sa- Au fost foarte multe lucruri extraordinare,
marineanului Milostiv că e o mare dife- providențiale, care ni s-au întâmplat, încât
rență între „a-ți fi milă” și „a-ți face milă”. nici nu le mai ținem socoteala. În perma-
Dacă prima sintagmă este expresia unei nență aveam cu ce să gătim. De fiecare dată
stări emoționale, cea de-a doua e expresia când eram în pană de bani sau alimente,
acțiunii izvorâte din credință și dragos- Dumnezeu ne trimitea ori omul potrivit, ori
te, care rodește. În interviul din această legume ori lucrul de care aveam nevoie. Și
ediție, interlocutorul nostru este expresia nu se întâmpla în sensul că venea ceva pur
vie a acestui tip de trăire duhovnicească, și simplu, ci era exact lucrul de care aveam
orientată înspre aproapele aflat în nevoie. nevoie. Să vă dau un exemplu: aveam un
D.S.: Mă numesc Daniel Someșanu, sac de cartofi pentru o sâmbătă, dar ne-am
sunt din Satu Mare, de profesie inginer dat seama că nu ne ajungeau... până vineri
electrotehnist, am terminat Universitatea nu s-a întâmplat nimic... vineri seara am
Tehnică Cluj. Sunt fiu duhovnicesc al pă- primit un telefon de la cineva care se oferea
rintelui Tiberiu Vălean din Satu Mare. El să ne aducă niște cartofi. Lucrurile acestea
este cel care mi-a spus, după ce am ajuns în par simple coincidențe, dar pentru noi nu
Cluj, să încep să fac mâncare pentru săraci. mai sunt de mult niște întâmplări. Au fost
Asta făcea și el în Satu Mare pentru 150 de atât de multe astfel de situații, încât suntem
persoane... el este modelul meu de viață, ne convinși că e doar mâna lui Dumnezeu,
cunoaște toată familia, toate problemele și Care ne ajută și ne împinge de la spate să
chiar dacă e departe de mine, încerc să ajung facem ceea ce facem.
cât mai des pe la el. De la el a început totul. În 2014 am început să gătim acasă la
C.T.: De ce să gătești? De ce nu ați ales noi, eu cu soția, pentru trei bunicuțe și
să donați alimente, spre exemplu? doi nevăzători. I-am ajutat 2-3 săptămâni
D.S.: Ideea de a hrăni, adică de a oferi până când un ziar local a scris despre noi.
hrana gătită celor în nevoie ni s-a părut că Rezultatul a fost că foarte mulți oameni
are mai multă semnificație. În primul rând s-au oferit să gătească ei, iar noi ne-am
e efortul nostru de a o prepara, e jertfa de ocupat doar cu distribuția acelor porții.
timp și de muncă pe care o facem. În al Am ajuns la 40 de persoane ajutate. Au
doilea rând, pentru cei cărora le ducem fost și provocări. Când am rămas fără
masa e mai ușor să fie gata preparată. Și, mașină am cărat mâncarea cu tramvaiul.
nu în ultimul rând, această activitate ne Dar toate aceste provocări se rezolvau...
ajută să ne simțim aproape unul de altul, ni s-au întâmplat multe lucruri minunate.
noi cei implicați, să fim ca o familie. Până la urmă, cineva ne-a dăruit un
În 2014, împreună cu un prieten ne- spațiu, pe B-dul Muncii, nr. 63, unde
am dus la Mitropolie și am primit bine- avem și acum bucătăria care nu e atât
16

de frumoasă
pe cât ne-am
dori, dar ne
slujește foarte
bine scopului
nostru. În timp am renovat, ne-am cum-
părat oale; nu am vrut să cheltuim banii
pe chirie sau pe dotări, am preferat să le
facem în timp și să alocăm banii pentru
mâncare. Așa s-au pus bazele programului
Hrană pentru Viață în cadrul Asociației
noastre Masa săracilor.
C.T.: Cum reușiți să faceți rost de
resursele financiare?
La început au fost strict contribuțiile
celor implicați, după care, pe măsură ce
oamenii aflau de noi au început să vină și
donațiile. Pot spune că
după doi ani am putut
ajunge să ne autosus-
ținem. A contat foarte
mult faptul că am primit
spațiul unde gătim de-
oarece aici ne-am putut
aduna mai multe persoa-
ne. Iar asta a contat enorm în dinamica
proiectului nostru. Pentru că, pe lângă
latura evidentă de a oferi celor nevoiași o
masă caldă, e și celălalt aspect al comunității
noastre, a celor care gătesc. Ne adunăm
împreună cu mult drag, ne știm deja de
mulți ani și suntem ca o familie. Suntem
în această echipă permanentă cam 10 per-
soane, la care se adaugă alți 20 voluntari
foarte implicați. Pentru că lucrurile au luat
amploare ni s-au adăugat 15 distribuitori.
Acum patru ani am ajuns la un maxim
de 250 de porții, atât putem găti în acest
spațiu. Deși a fost un moment în care un
sponsor a insistat să ne ajute și am reușit
să facem 400 de porții. Cei pe care îi aju-
tăm fie vin direct la noi, fie le trimitem
Marturia credintei traite
mâncarea prin parteneri. Partenerii noștri,
actualmente în număr de 14 sunt parohii
din Cluj-Napoca, parohiile din Florești și
alte zone rurale, dar și așezăminte sociale.
Avem și un grup de voluntari distribuitori.
În prezent gătim marți, joi și sâmbătă.
Reușim să ajungem la aproape 1000 de
porții pe săptămână.
C.T.: Cum a fost anul trecut în pe-
rioada de lockdown datorată pandemiei?
D.S.: A fost o perioadă extraordinară.
Toată lumea a stat închisă în casă... am stat
și eu câteva zile, nu știam dacă putem face
ceva. Până la urmă am discutat cu soția
zicându-i că oamenii mor de foame, iar
noi stăm închiși în casă. I-am zis că nu
mai pot sta așa și că mă duc în bucătărie,
mă autoizolez acolo, gă-
tesc și dau mâncarea pe
geam. Efectiv am tăiat
geamul. Ne-am închis
acolo, cu băiatul meu
cel mare și cu încă un
prieten și de dimineața
până seara am făcut în-
tre 500 și 700 de porții zilnic. A fost un
ritm extraordinar. Am anunțat pe Facebook
că ne reluăm activitatea și Dumnezeu iarăși
ne-a ajutat... primeam din donații între
2000 și 4000 lei zilnic! Nu mi-a venit să
cred! Am gătit întruna.
C.T.: Cine sunt voluntarii care vin
să vă ajute?
D.S.: Noi încercăm să nu refuzăm pe
nimeni. Am avut tineri de alte biserici,
persoane de la firme și chiar persoane
atee. Apreciem pe fiecare și suntem re-
cunoscători pentru efortul pe care-l fac.
Însă ceea ce am
observat ca dife-
rență este faptul
că o persoană
17
Marturia credintei traite
credincioasă face asta pentru Hristos și
cu dragoste pentru aproapele. Pe când
cel necredincios „bifează” o acțiune și nu
are o motivație pe termen lung. În cei 7
ani de activitate, în echipă au rămas doar
cei credincioși. Când faci pentru tine și
egoul tău, te oprești la un moment dat,
te plictisești, dar când faci pentru Hristos
lucrurile nu se opresc.
C.T.: Care sunt planurile de viitor?
D.S.: Vrem să contruim un centru nou
în care să avem posibilitatea să facem mult
mai mult. Vrem să avem un flux tehnologic
complet. Intenționăm să ajungem la 2000
de porții și să distribuim în tot județul.
Ne gândim să-i implicăm mai mult pe
partenerii noștri, Bisericile, pe care acum
îi ajutăm în sensul că să-și reserve o zi
la bucătărie și să vină să gătească 20-30
de credincioși. Ar fi foarte bine pentru
comunitate pentru că oamenii muncesc și
comunică în acest timp. Din păcate, noi
nu stăm de vorbă unul cu celălalt după
Liturghie. Venim la biserică și după slujbă
ne împrăștiem la casele noastre. Avem
nevoie de acea liturghie de după Liturghie.
Cred că vom reuși să facem acest centru
în câțiva ani. Trebuie să îndrăznim, fie și
numai să sperăm și Dumnezeu ajută, iar
lucrurile se întâmplă.
C.T.: Cum percepeți impactul a ceea
ce faceți?
D.S.: Ajutorul pe care-l oferim nu e
așa de mare. Noi facem extrem de puțin
față de cât ar fi, poate, nevoie. Știm cât
facem așa că nu ne lăudăm sau sărim în
sus. Vedem că impactul e mai mare la
cei mai în vârstă, la nevăzători sau cei
care trec pe la adăposturile de noapte ale
Primăriei fiind fără domiciliu. Știu cazuri
în care 4 sau 6 persoane care au locuit în
adăpostul temporar unde serveam masa
18
și-au luat împreună o chirie și muncesc.
Unora le ducem mâncare și acum. Avem
multe cazuri în care am simțit că ajuto-
rul nostru a funcționat. Mai ales anul
trecut... în perioada de lockdown am avut
24 de parteneri, inclusiv ONG-uri sau
chiar asociații de locatari care s-au îngrijit
de bătrânii de pe scara lor. Am simțit că
toată munca noastră este recunoscută și
are impact. Am reușit să îi hrănim pe
atâția oameni fără să îmbolnăvim pe ni-
meni. Am stabilit o procedură prin care
hrana ajungea în caserolă și la beneficiar
în deplină siguranță. Foarte mulți dintre
cei pe care îi hrănim sunt credincioși. Și
sunt recunoscători pentru ceea ce primesc.
C.T.: Ce loc are familia în această mi-
siune pe care v-ați asumat-o?
D.S.: Familia a fost cu mine de la în-
ceput în această activitate. N-am anticipat
amploarea pe care activitatea o va lua, iar
fără ajutorul soției și înțelegerea familiei nu
aș fi putut face ceea ce am făcut. În 2018
a trebuit să renunț la locul de muncă pe
care-l aveam pentru a mă dedica activității
asociației și a fi alături de familie. Și sunt
de 100 de ori mai fericit acum. Soția mai
vine împreună cu copiii și mă mai ajută la
asociație. Fiul meu cel mare are 18 ani și
deja de o bună perioadă de timp mă ajută
tare mult. E tot timpul lângă mine, îi place
ceea ce facem. Mă pot baza pe el întru
totul, m-a și suplinit cât am fost plecat în
vacanță coordonând activitatea asociației.
Sunt un părinte fericit și oriunde mă duc
sunt privit cu invidie datorită familiei
frumoase pe care o am. Meritul e al soției
pentru că ea mă suplinește și-mi oferă
posibilitatea să mă dedic acestei misiuni.
A-i hrăni pe săraci a devenit misiunea vieții
mele și a familiei mele.
🖋
 Recenzie
PS Benedict Bistriüeanul, „Braüele pärinteöti”
Teodora Cucuiet

n acest an, la editura Renaște- din poveste îl oglindește pe Dumnezeu,

rea, din Cluj-Napoca, a apărut iar copiii săi suntem noi, oamenii, autorul
volumul Brațele părintești1, scris vine cu explicații mai profunde, ia pilda
de Benedict Bistrițeanul, episcop-vicar și o întoarce pe toate părțile, o privește
al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și din mai multe perspective (a tatălui, a
Clujului. Cartea ne prezintă o profundă fiului risipitor, a fiului cel mare, a unei
analiză a uneia dintre cele mai cunoscute potențiale mame, absentă în poveste) și
pilde ale Mântuitorului Hristos, Pilda ajunge la niște concluzii liniștitoare, dar
Fiului risipitor. și copleșitoare – iubirea
Autorul ne oferă lui Dumnezeu pentru
cheia lecturii acestei pil- oameni este mult mai
de, trecând prin filtrul mare decât ne-am pu-
rațiunii, dar și al sim- tea imagina. Faptul că
țirii tot ce are de oferit și-a trimis singurul Fiu
„povestea”. Această tăl- pentru a ne mântui este
măcire vine la momen- încununarea dovezilor,
tul potrivit, întrucât se însă, de-a lungul tim-
pare că există din ce în pului, El ne-a demon-
ce mai mulți extremiști, strat de nenumărate ori
care fie iau literalmente că dragostea Sa este ne-
orice cuvânt (din Evan- mărginită, iar Scriptura
ghelie ori din viața de ne stă drept mărturie,
zi cu zi), fie îl neagă cu fiind „o unică poveste
vehemență, nefiind în de dragoste între Dum-
stare să vadă fondul din nezeu și fiecare om în
spatele formei. parte”, este „spoveda-
Brațele părintești nia lui Dumnezeu către
este împărțită într-un Scurt cuvânt-înainte, om”. Fiecare capitol în parte ne dă prilejul
scris de Pr. Lect. Univ. Dr. Adrian Podaru, să învățăm ceva, să fim participanți, nu
12 capitole și o Concluzie sau cum copiii doar spectatori, ne netezește drumul spre o
devin părinți. Capitolele sunt scurte, doar implicare activă în încercarea de a înțelege
11-12 pagini fiecare, însă intensitatea lor cu adevărat Evanghelia.
nu îi permite cititorului să se oprească din În Scurt cuvânt-înainte, Pr. Lect. Univ.
lectură. Pe lângă explicația sumară la care Dr. Adrian Podaru ne face o introducere
ne gândim cu toții când vine vorba despre în tema paginilor ce urmează, prezentând
parabola în discuție, anume aceea că tatăl interpretarea biblică a Parabolei fiului ri-
1
✝Bendict Bistrițeanul, Brațele părintești.
sipitor, dar și plasarea sa în cadrul Sfintei
Despre părinți și copii în Parabola Fiului risipitor, Scripturi. Se pune accentul pe importanța
Renașterea, Cluj-Napoca, 2021, 171 pp. cuvintelor biblice, întrucât „textul biblic
19
Recenzie
însuși este inspirat, de vreme ce autorul
prim al acestuia nu este omul-scrib, ci
Logosul Divin – indescifrabil în esența sa
divină, însă cunoscut în măsura în care se
descoperă pe sine.”
În Aspecte introductive, autorul ne
prezintă ideea că pilda nu este lipsită de
scop pedagogic, fiind, practic, o sinteză a
Evangheliei – „Dumnezeu dragoste este” (1
Ioan 4, 8). În capitolul Paternitatea, chipul
cel mai specific al lui Dumnezeu, se vorbește
despre tatăl iubitor și milostiv, „risipitor”
în dragostea lui față de cei doi copii, de-
venind „icoana umană” a lui Dumnezeu
ca părinte. Viața ca dar și dăruire este
capitolul în care sunt expuse rezultatele
dăruirii de sine a tatălui din parabolă – fiii
săi, pentru ca următorul capitol, În casă
și acasă, să ne prezinte procesul firesc al
vieții fiecărei persoane. Totodată, subliniază
drama de a te simți străin în sânul familiei
tale – pentru mulți, casa părintească nu
înseamnă și acasă.
Următorul capitol se numește Autori-
tatea tatălui și libertatea fiilor și vorbește
despre dragostea tatălui din istorisire și,
implicit, dragostea lui Dumnezeu pen-
tru oameni. Autoritatea prezentă este, de
fapt, o autoritate a dragostei ca spațiu al
libertății. În Tatăl se bucură și îi respectă
fiului dorința de cunoaștere, autorul ne
prezintă plecarea de acasă a fiului cel mic
ca pe un drum al inițierii în viață, oferind
cititorului trei argumente valide pentru
decizia tânărului de a cere „partea ce i se
cuvine” și a părăsi casa părintească.
Capitolul Tatăl se lasă judecat de fiii lui
aduce denumirea de „dragoste răstignită”
a părintelui, precizând și „vina” acestuia.
Ca în toate paginile acestei cărți, accentul
cade pe iubire, pe armonie, precizându-se
că o casă „este și acasă doar atunci când
20
se trăiește în dragoste”. Frații și tatăl lor
expune comportamentul celor doi fii, cel
mic „consumă și se consumă la nesfârșit”,
iar cel mare, deși este considerat în inter-
pretarea clasică drept fiul cel cuminte,
ascultător și supus, pare la fel de „păcătos”
ca fratele său.
În Unde este mama? Dumnezeu tată și
mamă, autorul explică posibilele motive
pentru care mama lipsește în cadrul acestei
povestiri, iar în capitolul Mentalitatea de
argat și chemarea la filiație, se pune accentul
pe conștiința vredniciei și a meritelor, pe
modalitatea în care cei doi fii gândesc și
acționează. Întoarcerea acasă, sărbătoarea
familiei aduce în prim-plan momentul
cheie al parabolei, momentul în care tatăl,
„bogat în iubire”, se bucură că își are ambii
fii alături.
Concluzie sau cum copiii devin părinți
încheie acest volum, fiind propuse două
finaluri pentru parabola în discuție, ambele
având, însă, aceeași idee centrală – „avem
o șansă, avem un timp, avem un Tată.”
Volumul reprezintă o evaluare intensă
a ceea ce înseamnă să fii părinte, dar și fiu,
ceea ce înseamnă că este menită oricui este
interesat. Maniera în care ne este ilustrat
tatăl din parabolă, dar și conturarea celor
doi fii ne pun pe gânduri, ne fac să ne
întrebăm care este scopul nostru în viață
și prin ce modalitate putem/vrem să îl
atingem. Cititorul va fi uluit când își va da
seama la câte lucruri nu s-a gândit până în
momentul lecturii, va fi încântat de iubirea
emanată de paginile acestei cărți micuțe
fizic, dar enorme din punctul de vedere al
emoțiilor transmise.
🖋
 Pelerin in tara ta
Munüi ai credinüei. Banatul montan
Mänästirea „Piatra Scris[”, Armeniö
Adrian Mărginean
ragii noștri credincioși! Ne aflăm Desigur, mai veridice sunt relatările
în plină vară, tocmai ce a început care parțial au fost și consemnate și care ne
luna august astfel încât perioada sunt povestite de către primarul de atunci,
concediilor este în toi! De ce oare, în tim- Grigore Dragomir, al comunei Armeniș
pul nostru liber, să nu ne îndreptăm pașii pe teritoriul căreia se află această mănăs-
către cea mai sud-vestică regiune a țării, tire. „Noi și mai ales răposatul preot Ilie
Banatul? Vă asigur, după cum scriam și Sârbu i-am răspuns că acea icoană și acel
în primul număr al revistei noastre din loc pentru noi și pentru toți trecătorii de
acest an, că Dunărea e gătită cu cele mai lege românească sunt sfinte și că nu trecem
frumoase fațete ale ei când ajunge în Banat! niciodată pe lângă ele fără să ne descoperim
Râul Timiș, care străpunge muntele și care capul și a ne face sfânta cruce. Cine a fi
ne însoțește parțial și când ne aflăm pe zugrăvit sfânta icoană, din ce îndemn și
șosea, dar și când ne aflăm în tren, nu se împrejurări și când, nu avem cunoștința
lasă nici el mai prejos! Nu doar peisajele deplină. Genunchiul de oameni de astăzi
ne vor tăia respirația, ci și oamenii locului! și părinții noștri s-au pomenit cu sfânta
Cunoaștem cu toții foarte bine vorbele icoană la loc, unde este acum. Poporul
„Banatu-i fruncea” dar și „omul sfințește nostru știe să spună predanii. Noi însă
locul”. Ei bine, în călătoria noastră ne nu știm nimic mai ales, – de cum știe
putem convinge de veridicitatea acesto- poporul. După ce am spus acestea dom-
ra! Unul dintre aceste locuri, „sfințit de nului ober-inginer Mihlheisen, a luat în
om” și binecuvântat de Dumnezeu, este considerare rugarea noastră, căci la croire a
cu siguranță și împrejurimea comunei încovoiat tunelul așa, că iese spre Armeniș
Armeniș unde se află unul dintre cele cu 4-5 metri spre apus de icoană, ceea ce
mai interesante exponate ale Ortodoxiei se vede și azi.”1
românești, Mănăstirea Piatra Scrisă. Cei care călătoresc cu trenul înspre
Pe peretele acela stâncos se află o icoa- Armeniș ușor pot observa că în tunel calea
nă pictată direct pe piatră din vremuri ferată face o mică cotitură spre dreapta la
imemoriale. Există și o legendă legată de ieșire spre Armeniș. Aceasta este ceea ce
aceasta. Legenda a apărut după 1872 când se știe, în general, despre modul cum a
s-a hotărât construirea căii ferate care urma apărut icoana Sf. Treimi în locul în care
să străpungă muntele cu un tunel în locul de atunci a fost numit Piatra Scrisă. Mai
în care se afla icoana. Această legendă ne există însă și alte istorisiri care nu ne spun
spune că muncitorii nu reușeau să spargă că icoana aceasta ar avea origine miraculoa-
piatra. S-au hotărât să cheme un preot să, nefiind zugrăvită de mână omenească,
care, folosind aghiasma și rugăciuni cu dar arată că Dumnezeu intervine în viața
priveghere de noapte, a binecuvântat lu- omului, mai simțit în momente dificile și
crarea. După ce s-au închinat, muncitorii 1
A. Ghidiu, Piatra Scrisă, Caransebeș, 1930,
au pornit la lucru cu succes! pp. 18-19, în „Mănăstiri din Banat”, Timișoara
1976, p. 141.

21
Pelerin in tara ta
că adevăratul credincios trebuie să-I mul-
țumească când primește ajutor. Astfel, se
spune că un conducător de oaste creștin,
urmărit de otomani, a căzut cu cal cu tot
de pe coama unui deal până în râul Timiș,
scăpând nevătămat. Drept mulțumire, el a
dat poruncă să se zugrăvească pe stânga Sf.
Treime. O altă tradiție spune că, mergând
niște călători din Muntenia cu trăsura pe
drum, la un moment dat caii s-au speriat,
au început să alerge fără control, și tocmai
când oamenii se așteptau să se prăbusească
în râu, trăsura s-a înțepenit într-o stâncă
chiar în locul care mai târziu s-a numit
Piatra Scrisă, iar călătorii au scăpat teferi,
întru pomenirea întâmplării și preamă-
rirea lui Dumnezeu, ei au pus să se facă
icoana. Se mai spune că un neguțător de
vite a fost surprins tocmai în Duminica
Tuturor Sfinților de o furtună puternică,
iar un fulger a despicat stânca sub care se
adăpostise, dar prin minune dumnezeiască
el nu a pățit nimic. Preotul din sat l-a
sfătuit să zugrăvească icoana Sf. Treimi,
căci Dumnezeirea întreagă l-a salvat din
primejdie împreună cu cetele tuturor sfin-
ților care se pomeneau în acea zi. Cea mai
veridică ipoteză însă este aceea că aici, în
jurul sec. XVII-XVIII, a trăit un pustnic
care probabil a pictat acea icoană în mica
peșteră. Nu există vreun document care să
ne ateste una din aceste legende.2
2
https://www.bzi.ro/icoana-descoperi-
ta-in-timpul-lucrarilor-pentru-un-tunel-cre-
eaza-controverse-nimeni-nu-si-poate-da-sea-
ma-cum-a-ajuns-in-inima-muntelui-799006, data
accesării: 2 august 2021.
22
Prima mențiune documentară sigu-
ră despre Piatra Scrisă apare pe o hartă
militară austriacă din anul 1788, în care
pe acest loc este trecută „Stânca Sfintei
Treimi”. Probabil că icoana exista atunci,
dacă a dat denumire locului. Icoana a fost
restaurată în anul 1822 de pictorul Moise
Buru Scriitorul, din Caransebeș. În anul
1929, Vasile Dragomir din Slatina Mică,
împreună cu soția sa Ana au ridicat o
capelă în amintirea unicei lor fiice care a
decedat. Dimensiunile ei în exterior sunt
de 8 metri lungime și 4 înălțime, iar în
interior de 3,5 metri lungime, 3 lățime și
3,50 metri înălțime. În anul 1930, Epi-
scopia Caransebeșului a construit o casă
cu etaj pentru personalul monahal și o
clopotniță, și astfel a apărut o mică așezare
monahală numită Schitul Piatra Scrisă. Prea
Cuviosului Părinte Hristofor Bucur a dorit
să se amenajeze, pe dealul din vecinătatea
schitului, un nou corp monahal și o biserică
reprezentativă pentru aceste locuri.
În prezent obștea monahală, condusă
de protosinghelul Paisie Sadici, întreprinde
eforturi de definitivare a ansamblului mo-
nahal aflat pe dealul de lângă biserică ce
găzduiește de zeci de ani icoana „nefăcută
de mâini omenești” a Sfintei Treimi.
Iată deci, iubiți călători, avem motive
suficiente să ne orientăm spre acest colț de
țară pentru a-i descoperi tainele credinței
și minunile cu care bunul Dumnezeu a
binecuvântat aceste locuri. Drum bun!
🖋

Mindfulness
Katalin Rus
n ultima perioadă, văd și aud
foarte mulți oameni încărcați. O
spun chiar ei. Dar de unde această
încărcătură, pe care poate o simți și tu une-
ori? Motive pot fi multe și perfect normale
în societatea așa-spus „modernă”. Suntem
mereu conectați cu sau la ceva anume,
uitând că suntem persoane ciclice și avem
nevoie și de repaus, nu doar de activitate.
În timpul activității noastre au loc niște
arderi. Arderi, care lasă în urmă deșeuri.
Acest fapt nu semnifică nimic deosebit, așa
este normal să fie: doar creierul arde 25%
din glucoza pe care o consumăm zilnic,
în timpul activității sale normale. Ceea ce
este însă mai puțin normal este că aceste
deșeuri nu le mai putem elimina, iar ele
acumulându-se, produc o încărcătură prea
mare, uneori chiar supraîncărcătură, cu-
noscută și sub numele de burn-out. Despre
burn-out și consecințele sale îți voi povesti
însă într-un alt număr. De ce? Deoarece
prefer scrierile cu o anumită încărcătură
pozitivă, iar în acest caz, ar fi tocmai stra-
tegiile de prevenție ale supraîncărcării.
Una dintre cele mai la îndemână și
simpliste strategii de prevenție ar fi plim-
bările în natură. Din punct de vedere
neuroștiințific, plimbările prin natură sunt
asociate cu adevărate dușuri neuronale.
Ele vin și curăță încărcătura și reziduurile
acumulate. Așadar, în amalgamul încărcat
Dezvoltare personala
al agendei tale, inserează din când în când
și câte o mică plimbare în natură.
Mindfulness-ul sau practica atenției
deschise este considerat a fi o altă strategie
de prevenție sau chiar combatere a burn-
out-ului. Mindfulness-ul a fost popularizat
de budistul vietnamez Thich Nhat Hanh,
unul dintre elementele sale cheie fiind
atenția, sau mai bine spus antrenarea ei.
Dar ce este de fapt mindfulness-ul? Acesta
presupune o stare de prezență conștientă
(aici și acum) în care ne focusăm în mod
intenționat atenția pe aici și acum, dar
nu oricum, ci delicat, evitând fixarea prea
rigidă sau autoblamarea. Asta nu înseamnă
că pe parcursul practicării atenției deschise,
noi vom fi permanent focusați pe aici și
acum, ci mai degrabă ne permitem să osci-
lăm între două stări diferite: fuga mentală/
vorbăria mentală, în care mintea ne rătăcește
pe câmpii, și atenția îndreptată intenționat
spre aici și acum. Secretul practicării atenției
deschise stă chiar în plimbarea între aceste
două stări, nu în fixația rigidă pe aici/acum
și/sau în autoînvinovățirea dacă nu reușim
să ne menținem atenția pe aici și acum.
Odată cu practicarea mindfulness-ului,
nu îi putem pretinde minții noastre să
atingă sau să se mențină într-o stare ab-
solută pe aici și acum, și nici să elimine
definitiv toate rătăcirile ei pe câmpii. Cel
mai bun lucru pe care îl putem face pentru
23
Dezvoltare personala
a-i asigura minții noastre tihna este tocmai
această permisiune de du-te și vino. Prima
comparație care mi-a venit în minte a fost
cea cu autostrada gândurilor. Pe un sens,
îmi las gândurile să fugă, să rătăcească, să
vorbească sau să fabuleze, iar pe celălalt
sens îi dau voie să se întoarcă la mine prin
intermediul atenției mele focalizate pe aici
și acum. Traficul pe auostrada gândurilor
este destul de intens, însă dacă se circulă
pe ambele sensuri, se creează spațiu, și
astfel îi permit minții mele să regleze fluxul
gândurilor și al emoțiilor care o consumă,
chiar o cotropesc uneori.
Putem deduce încă o dată valoarea
echilibrului în viața noastră. Este esențial
să fim echilibrați, și nu numai. În cazul
practicării mindfulness-ului este necesar
să dăm dovadă de perseverență, este un
exercițiu care necesită practică zi de zi,
doar așa avem posibilitatea de a schimba
formatarea noastră ca oameni, aceea de a
fi sclavii minții noastre. În aproape toate
situațiile neplăcute ale vieții, majoritatea
oamenilor reacționează la fel, apar ace-
leași gânduri negre, repetitive, pe care
noi reușim să le mai și amplificăm dacă
ne focusăm asupra lor. În mod evident,
dacă întreținem același tipar de a exis-
ta, nu avem cum să ne așteptăm la alte
rezultate. Ne vom bloca mereu și mereu
în același punct: încărcătură ridicată de
deșeuri mentale și sufletești.
Așadar, cu ce mă ajută practic dacă
exersez mindfulness-ul? În tot traficul de
24
pe autostrada gândurilor, eu permit să se
circule pe ambele sensuri, nu elimin gân-
durile negative, le las și pe ele să existe și
să circule în voia lor, nu mă focusez asupra
lor, le accept și tolerez prezența, rupând
astfel cercul vicios al gândurilor negative
și repetitive, iar la final se instalează o stare
de liniște a minții, ajung să mă aud, să mă
văd, să mă simt pe mine însămi, așa cum
sunt eu, aici și acum.
Beneficiile practicării mindfulness-ului
au fost dovedite într-o multitudine de
studii. Principalul beneficiu, din punctul
meu de vedere, este pur și simplu lăsarea
liniștii, dar mai sunt și altele, cum ar fi
creșterea stimei de sine, a optimismului
și creșterea interesului și a plăcerii pentru
lucrurile mărunte ale vieții. Dacă încă nu
ai încercat să vezi cât este de dificil să îți
concentrezi atenția pe ceva mai mult de
câteva minute, îți sugerez să încerci: pe pro-
pria ta respirație; bolta cerească, o floare,
atingerea unei persoane iubite. În tot acest
proces, lasă-te și furat de gânduri, ideea
nu este de a face performanță din mind-
fulness. Secretul este să revii intenționat în
aici și acum, fără a te condamna pentru
gândurile tale care aleargă pe câmpii, și să
lași sursa atenției tale să îți aducă bucurii
intense pe deplin.
🖋

Aripi de îngeraö
Graţiela Agrişan
Cei patru prieteni devotați
- Povestire din Bhutan -
„Într-o zi un fazan, cu coadă lungă și
mătăsoasă și pene frumos colorate, găsi o
sămânță mare la marginea unui drum și
se hotărî s-o planteze.
În timp ce fazanul săpa o groapă mică,
în care să planteze sămânța, un iepure cu
blană albă și pufoasă și urechi lungi se
apropie țopăind și-l întrebă:
- Te pot ajuta și eu cu ceva, prietene?
- Ce drăguț din partea ta că mă-ntrebi
asta! spuse frumosul fazan. După ce voi
planta sămânța aceasta, ai putea s-o uzi,
dacă dorești.
- Desigur! i-a răspuns iepurele bucuros.
Și într-adevăr, în săptămânile care au
urmat, iepurele cu blănița pufoasă și urechi
lungi și-a îndeplinit sarcina cu mult devo-
tament și responsabilitate; a cărat în fiecare
zi apă din râul din apropiere, astfel încât
mica plantă să nu sufere de sete, mai ales
în sezonul secetos.
Văzându-i pe cei doi prieteni cum
munceau de zor, o maimuță cu blana
cenușie s-a coborât din copacul ei și i-a
întrebat:
- Ce faceți, prieteni? Vă pot ajuta și eu?
- Am plantat o sămânță minunată! i-a
răspuns fazanul cel frumos.
- Iar acum udăm planta care a crescut,
a adăugat cu mândrie iepurele.
- Dacă îmi permiteți, v-aș putea ajuta
și eu s-o îngrijiți și s-o curățați de buru-
ieni! se oferi cu amabilitate maimuța cu
blana cenușie.
Și iată-i pe cei trei prieteni îngrijind
împreună, zi de zi, cu multă dragoste
Aripi de ingeras
planta care creștea văzând cu ochii și se
transforma, ușor-ușor, într-un copăcel de
toată frumusețea.
Într-una din zile, un elefant i-a zărit și
s-a apropiat curios să vadă ce se petrece;
după ce-a aflat întreaga poveste, le-a spus
celor trei prieteni harnici:
- Poate vă pot fi și eu de folos cu ceva!
Dacă aș proteja copăcelul, nimeni n-ar
îndrăzni să-i facă rău, până crește mai mare!
Și astfel cei patru prieteni devotați au
îngrijit împreună ani la rândul mica să-
mânță, care s-a transformat într-un copac
falnic, plin de roade bogate.
Când a venit vremea culesului, s-au
adunat toți patru la poalele copacului,
gândindu-se cum să ajungă la fructe.
- Urcă-te pe spinarea mea, i-a spus ele-
fantul maimuței cu blana cenușie. Aceasta
a făcut întocmai cum îi spusese elefantul,
apoi a întins un braț spre iepuraș:
- Sari pe umerii mei, prieten drag!
Iepurele a ascultat-o și l-a ținut apoi în
spinare, la rândul său, pe frumosul fazan.
Ajutându-se și susținându-se unii pe
alții, cei patru prieteni devotați au reușit
să ajungă astfel la fructe și să se bucure cu
toții de ele.”1
Prietenia este o sămânță minunată,
care, dacă este îngrijită cu răbdare, empa-
tie, dedicație, respect, iubire, poate rodi
înmiit, pentru totdeauna, în inimile celor
care o cultivă.
1
Burns George William, 101 Healing Stories for
Kids and Teens: Using Metaphors in Therapy, tradu-
cere de Grațiela Agrișan, USA, 2005, pp. 107-108.
25
Aripi de ingeras
Jocuri pentru copilași isteți
Dragi copilași, vă
propun o problemă
de logică și atenție.
Mai jos aveți conturul
unei biserici, realizat
din bețe de chibrituri.
După cum puteți ob-
serva, intrarea în bise-
rică se face din partea dreaptă.
Deplasând doar două bețe de chibri-
turi, încercați să mutați intrarea pentru a
fi din partea stângă. Succes!
Rugăciune către Preasfânta Născătoare
de Dumnezeu
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfân-
tului Duh.
O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară Stăpână, ceea ce ești mai înaltă și
mai presus decât îngerii și arhanghelii și
mai cinstită decât toată făptura; tuturor
creștinilor îngrădire tare, ajutătoare nebiruită
și folositoare.
Prin tine Cel nevăzut S-a făcut văzut,
pentru care aducem rugăciune Ție, noi, robii
tăi, Doamna noastră.
O, preamilostivă, împărăteasa Luminii
celei înțelegătoare și preamărită, care ai
26
născut pe Împăratul nostru, Hristos Dum-
nezeu, Cel ce dă viață tuturor; Stăpână
Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei
ce ne rugăm Ție și arată mila Ta poporului
dreptcredincios.
Că tu ești, Doamnă, mărirea celor cerești
și ajutătoarea pământenilor; tu ești nădejdea
și folositoarea tuturor celor care aleargă la tine
și cer ajutorul tău cel sfânt; tu ești rugătoarea
cea fierbinte către Fiul tău și Dumnezeul
nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre
îmblânzirea Stăpânului.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Amin.
Cuvine-se cu adevărat
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe
tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea
fericită și preanevinovată și Maica Dumne-
zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât
heruvimii și mai mărită fără de asemăna-
re decât serafimii, care fără stricăciune pe
Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine
cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu
te mărim.
🖋
Rezolvare