Definim supratemperatura sau încălzirea (τ) ca diferenŃa dintre temperatura
corpului (θ) şi temperatura mediului ambiant (θa):
1. PROCESE TERMICE ÎN ECHIPAMENTELE
ELECTRICE
În aparatele electrice (dar şi în motoarele electrice sau orice alt dispozitiv ce
foloseşte energia electrică) se dezvoltă necontenit căldură datorită transformării
unei părŃi din energia electromagnetică în energie termică.
Principalele surse de căldură dintr-un parat electricsunt: conductoarele par-
curse de curentul electric, miezurile de fier străbătute de fluxuri magnetice variabi-
le în timp, arcul electric (dintre piesele de contact deschise), pierderile de putere
activă din izolaŃii şi ciocnirile mecanice. Celelalte elemente ale aparatului, care nu
sunt surse de căldură, pot fi puternic solicitate termic prin propagarea căldurii de la
un corp la altul prin conducŃie termică.
Căldura ce se dezvoltată în aparatele electrice face ca temperaturile diferite-
lor părŃi ale acestora să crească în timp, până la o valoare staŃionară (corespunză-
toare regimului staŃionar), când întreaga căldură produsă în aparat se cedează me-
diului ambiant prin convecŃie. Pentru a se asigura o funcŃionare sigură şi de durată
a aparatelor elctrice (din punctul de vedere al solicitărilor termice), standardele im-
pun (ca în funcŃie de materialele utilizate şi condiŃiile de exploatare ale aparatului
electric) anumite limite maxim admisibile pentru temperaturile din regimul staŃio-
nar.
1.1. Câmpul termic
Temperatura, ca mărime de stare ce caracterizează energia internă a unui
corp, este principalul factor ce influenŃează durata de viaŃă şi stabilitatea în funcŃio-
nare a unui aparat electric. Rezultă că este necesară cunoaşterea variaŃiei în timp şi
a repartiŃiei spaŃiale a temperaturii.
RepartiŃia temperaturilor într-un corp este o funcŃie de spaŃiu şi timp, adică:
θ = θ(x, y, z, t) [°C] (1.1)
Pentru un câmp termic staŃionar (invariabil în timp) se obŃine o repartiŃie
doar spaŃială a temperaturii care se exprimă astfel:
θ = θ(x, y, z) [°C] (1.2)
Deoarece temperatura este o mărime care poate fi caracterizată, într-un sis-
tem de măsură dat, printr-un singur număr, nefiind legată de noŃiunea de direcŃie şi
sens, câmpul de temperaturi este un câmp scalar.
3 4
τ = θ – θa = T – Ta [°C], [K], (1.3)
în care: temperaturile θ şi θa se măsoară în grade Celsius, iar temperaturile absolute
T şi Ta în Kelvin. Încălzirea fiind o diferenŃă de temperaturi se măsoară în grade
Celsius [°C] sau Kelvin.
În regim staŃionar relaŃia (1.3.) devine:
τs = θs– θa (1.4)
unde τs şi θs sunt încălzirea şi respectiv temperatura în regim staŃionar.
Supratemperatura staŃionară la care ajung diferitele părŃi ale aparatului de-
pinde de regimul de funcŃionare a acestuia şi de temperatura mediului ambiant.
Valorile temperaturii mediului ambiant sunt stabilite prin standarde pentru diferite
zone climatice. Valorile temperaturilor maxim admisibile pentru diversele suban-
samble care compun aparatul, în regimul de funcŃionare normal sau de avarie de-
pind de materialele folosite la construcŃia sa şi sunt date în standarde. Deoarece
puterea aparatului este determinată de supratemperaturile maxim admisibile în di-
feritele lui părŃi, rezultă că încălzirea admisă pentru un anumit element al aparatu-
lui trebuie aleasă în aşa fel încât să asigure o putere maximă la o durată de funcŃio-
nare prestabilită (prin standarde sau de beneficiari). Verificarea supratemperaturii
maxime admise se va face asupra celor mai sensibile părŃi ale aparatului: căilor de
curent, izolaŃiile electrice, elementelor elastice, lipituri, şi contacte.
Pentru ca încălzirea nici unui punct din aparat să nu depăşească limitele ad-
mise de standarde, este necesar ca disiparea căldurii către mediul ambiant să fie cât
mai activă. CondiŃiile de disipare a căldurii dintr-un aparat electric către mediul
ambiant reprezintă unul din criteriile fundamentale de dimensionare a aparatelor
electrice, şi de aceea este necesară cunoaşterea surselor de încălzire şi transferul de
căldură în aparat şi spre mediul ambiant. Prin studiul solicitărilor termice ale apara-
telor electrice se urmăreşte determinarea prin calcul a încălzirii diferitelor părŃi ale
aparatului, la un anumit regim de funcŃionare şi în în comndiŃii bine determinate.
Totalitatea punctelor cu aceiaşi temperatură dintr-un câmp termic formează
o suprafaŃă izotermă sau suprafaŃă de nivel. Pentru a ajunge de la o izotermă la o
altă izotermă pe drumul cel mai scurt se utilizează vectorul gradient (grad θ)
definit astfel:
∂θ ∂θ ∂θ
grad θ = ⋅ i + ⋅ j + ⋅ k [grd/m] (1.5)
∂x ∂y ∂z
Astfel se asociază fiecarui punct al câmpului de temperatură θ(x, y, z) o va-
loare determinată pentru vectorul grad θ, iar funcŃia grad θ = f(x, y, z) reprezintă
un câmp vectorial plan al gradienŃilor de temperatură. Sensul pozitiv al gradientu-
lui de temperatură este sensul în care temperatura creşte de la o izotermă la alta, iar
direcŃiile grad θ şi a izotermelor în fiecare punct sunt perpendiculare.
Conform legilor calorimetriei între două puncte învecinate cu temperaturi
diferite, energia calorică se propagă de la punctul cu temperatură mai mare spre
punctul cu temperatură mai mică. Sensul acestei energii de egalizare (caracterizat n şi gradθ iar propagarea căldurii având loc de la suprafaŃa cu temperatură mai
de un flux termic P) coincide cu sensul descreşterii temperaturii. Definim drept că- mare (θ + dθ) la suprafaŃa cu temperatura mai mică (θ).
dere de temperatură (∆θ) valoarea negativă a gradientului de temperatură: Principala sursă de încălzire în aparatele electrice o constituie dezvoltarea
∆θ = –grad θ [°C] (1.6) căldurii prin efect electrocaloric (Joule-Lenz) în conductoarele parcurse de curent.
Dacă raportăm căldura transmisă între două izoterme (dQ) la timpul în care Expresia energiei transformate în căldură în conductoarele parcurse de
are loc acest transfer de căldură obŃinem fluxul termic P: curent electric este dată de Legea transformării energiei în conductoare sau forma
dQ locală a legii lui Joule–Lenz:
P= [W] (1.7)
dt p = E ⋅ j [W/m3] (1.10)
Raportând fluxul termic la unitatea de suprafaŃă se obŃine densitatea fluxului Adică puterea specifică p dezvoltată în unitatea de volum a conductorului, în
termic ( q ): procesul de conducŃie electrică este dată de produsul scalar dintre intensitatea câm-
dP pului electric E [V/m] şi densitatea de curent j [A/m2]. Puterea specifică se poate
q= [W / m 2 ] (1.8)
dA măsura şi în [W/Kg].
Pentru un flux omogen, adică un flux care are aceeaşi valoare în toate punc- łinând cont de Legea lui Ohm:
tele suprafeŃei A, rezultă: j = σ ⋅ E [A/m2] (1.11)
P şi de expresia conductivităŃii electrice:
q= [W / m 2 ] (1.9)
A σ = ρ–1 (1.12)
Între punctele cu temperaturi diferite dintr-un aparat electric are loc o egali- rezultă:
zare a energiilor calorice, care se poate caracteriza matematic prin densitatea de p = j2 · ρ (1.13)
flux termic ( q ). Aceasta, pe lângă valoarea numerică are o direcŃie şi un sens bine În care σ [S/m] este conductivitatea electrică iar ρ [Ω · m] este rezistivitatea
determinat în spaŃiu adică este o mărime vectorială. Rezultă că în cazul general electrică a materialului conductor.
funcŃia q = f(x, y, z, t) reprezintă un câmp vectorial spaŃio-temporal, care indică Pentru a obŃine forma integrală a Legii transformării energiei în conductoare
sensul de propagare a căldurii. În regim staŃionar câmpul vectorial al dennsităŃii de filiforme (adică considerăm densitatea de curent constantă în secŃiunea transversală
flux termic este doar o funcŃie spaŃială q = f(x, y, z). a conductorului) integrăm relaŃia (1.13) pe volumul V al conductorului, obŃinând
puterea P produsă prin efect electrocaloric (ireversibil):
P = ∫ E ⋅ j dV = ∫ E ⋅ j ⋅ A dl = ∫ E ⋅ i ⋅ dl = u ⋅ i = R ⋅ i 2 [ W ] (1.14)
V V l
în care:
A – aria secŃiunii transversale a conductorului,
u – tensiunea electrică,
R – rezistenŃa electrică a conductorului,
i – curentul electric prin conductor.
Considerând fluxul termic P căldura dezvoltată în intervalul de timp dt se
scrie:
Q = ∫ P ⋅ dt (1.15)

Figura 1.1. Mărimile ce caracterizează transferul de căldură între două suprafeŃe Dacă fluxul termic P este constant în timp rezultă: Q = P · dt, ecuaŃie
izoterme. echivalentă cu (1.7).

În figura 1.1 este reprezentată propagarea prin conducŃie a căldurii printr-o

suprafaŃă elementară de aria dA, între două suprafeŃe izoterme, după direcŃia verso-
rului normalei la izotermă n . Se observă că vectorul q are sens contrar cu versorul

5 6
 ∂ 2θ ∂ 2θ ∂ 2θ
λx ⋅ 2
+ λ y ⋅ 2 + λz ⋅ 2 + p = 0 (1.22)
∂x ∂y ∂z
1.2. EcuaŃiile câmpului termic Pentr corpurile izotrope, unde λx = λy = λz = λ, se obŃine a doua formă mai
simplă a ecuaŃiei lui Poisson:
∂ 2θ ∂ 2θ ∂ 2θ p
Pe baze empirice s-a dedus legătura dintre densitatea de flux termic q şi + + + =0 (1.23)
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 λ
câmpul vectorial grad θ sub forma unei dependenŃe liniare:
MenŃionăm că pierderile specifice p din ecuaŃiile Poisson nu reprezintă nea-
q = –λ · grad θ (1.16) părat pierderi prin efect electrocaloric (definite de relaŃia 1.13) ci pot reprezenta şi
Rezultă că densitatea fluxului termic q este proporŃională cu căderea de pierderi în miezurile feromagnetice (prin histerezis sau curenŃi turbionari) sau chiar
temperatură ∆θ (conform figurii 1.1), adică direcŃiile celor două mărimi coincid. pierderi de putere activă în izolaŃii, dar exprimate în [W/m3].
Rezultă că propagarea căldurii se face perpendicular pe izoterme, după direcŃia Pentru cazul corpurilor cu secŃiune circulară se folosesc coordonatele cilin-
gradientului de temperatură. Constanta de proporŃionalitate λ [W/m·grd] se numeş- drice definite astfel:
te conductivitate termică şi caracterizează materialele din punctul de vedere al con- x = r · cos ϕ; y = r · sin ϕ; z = z (1.24)
ducŃiei termice. Pentru un mediu izotrop şi omogen λ este constantă în orice direc- Scriind ecuaŃia lui Poisson în coordonate cilindrice pentru un mediu izotrop
Ńie şi în orice punct al corpului. Deşi λ depinde de temperatură, în majoritatea apli- se obŃine relaŃia:
caŃiilor se neglijează această dependenŃă şi se consideră λ ca o constantă de mate- ∂ 2 θ 1 ∂θ 1 ∂ 2 θ ∂ 2 θ p
+ ⋅ + ⋅ + + =0 (1.25)
rial. Dacă mediul nu este omogen λ este o funcŃie de punct λ = λ(x, y, z), iar dacă ∂r 2 r ∂r r 2 ∂ϕ 2 ∂z 2 λ
mediul este şi anizotrop λ este un tensor, adică λ depinde de direcŃie, astfel într-un În cazul corpurilor fără surse interne de căldură, pentru care p = 0, Laplace a
sistem de axe carteziene λx, λy şi λz reprezintă conductivităŃile termice după direc- obŃinut ecuaŃiile care îi poartă numele, şi care sunt cazuri particulare ale ecuaŃiilor
Ńia axelor x, y şi z. În acest caz în locul relaŃiei (1.16) se pot scrie relaŃiile: lui Poisson. Astfel pentru corpuri anizotrope în coordonate carteziene ecuaŃia lui
∂θ ∂θ ∂θ Laplace are forma:
q x = −λ x ⋅ ; q y = −λ y ⋅ ; q z = −λ z ⋅ (1.17)
∂x ∂y ∂z ∂ 2θ ∂ 2θ ∂ 2θ
λx ⋅ 2 + λy ⋅ 2 + λz ⋅ 2 = 0 (1.26)
Rezultând: ∂x ∂y ∂z
 ∂θ ∂θ ∂θ  Pentru corpuri izotrope, în coordonate carteziene, ecuaŃia Laplace este:
q = q x ⋅ i + q y ⋅ j + q z ⋅ k = − λ x ⋅ ⋅ i + λ y ⋅ ⋅ j + λ z ⋅ ⋅ k  (1.18)
 ∂x ∂y ∂z  ∂ 2θ ∂ 2θ ∂ 2θ
+ + =0 (1.27)
Deoarece divergenŃa densităŃii de flux termic q reprezintă o măsură pentru ∂x 2 ∂y 2 ∂z 2
sursa de căldură din unitatea de volum (adică pentru căldura specifică p) putem Pentru corpuri izotrope, în coordonate cilindrice, ecuaŃia lui Laplace este:
scrie: ∂ 2 θ 1 ∂θ 1 ∂ 2 θ ∂ 2 θ
div q = ∇ · q = p (1.19) + ⋅ + ⋅ + =0 (1.28)
∂r 2 r ∂r r 2 ∂ϕ 2 ∂z 2
în care s-a notat cu nabla operatorul de derivare: EcuaŃiile Poisson şi Laplace descriu câmpul termic în regim staŃionar. Dacă
∂ ∂ ∂ distribuŃia temperaturii în corp nu este staŃionară, câmpul termic satisface o ecuaŃie
∇= ⋅i + ⋅ j+ ⋅k (1.20)
∂x ∂y ∂z de tip Fourier dedusă pe baza Legii conservării energiei şi care este de forma:
Rezultă: ∂θ  ∂ 2θ ∂ 2θ ∂ 2θ 
= a ⋅  2 + 2 + 2  (1.29)
 ∂ 2θ ∂ 2θ ∂ 2θ  ∂t  ∂x ∂y ∂z 
∇ ⋅ q = − λ x ⋅ 2 + λ y ⋅ 2 + λ z ⋅ 2  = p (1.21)
 ∂x ∂y ∂z  în care s-a notat cu "a" difuzivitatea termică, care are expresia:
Se obŃine astfel o ecuaŃie tip Poisson pentru medii anizotrope, care determi- λ
a= [ m 2 / s] (1.30)
nă câmpul termic în mediile cu surse de căldură: c ⋅ ρd
Difuzivitatea termică caracterizează inerŃia termică a corpurilor.

7 8
 Conductivitatea termică s-a notat cu λ [W / m · grd], c [W·s / kg·grd] este
căldura specifică masică iar ρd [kg / m3] este densitatea corpului. Se observă că în
regim staŃionar ecuaŃia lui Fourier (1.29) se reduce la ecuaŃia lui Laplace pentru
medii izotrope în coordonate carteziene (1.27).
Prin rezolvarea ecuaŃiilor Laplace, Poisson sau Fourier în condiŃii de frontie-
ră şi iniŃiale cunoscute se poate obŃine câmpul termic al unui aparat. Pentru corpu-
rile cu o structură complexă se fac aproximări ale geometriei acestora sau se folo-
sesc metode numerice de calcul a câmpului termic.
1.3. Transmisia termică
Câmpul termic într-un aparat electric depinde atât de sursele de încălzire cât
şi de disiparea căldurii în mediul ambiant prin transmisivitate termică. Prin supra-
faŃa corpului care se află în contact cu un gaz sau lichid, de o altă temperatură de-
cât corpul, are loc un schimb de căldură. Cu cât diferenŃa de temperatură este mai
mare, cu atât transmisia termică este mai intensă. Din momentul în care cantitatea
de căldură produsă devine egală cu cantitatea de căldură disipată în exterior, se
stabileşte regimul staŃionar. Transmisia căldurii se poate face în trei moduri: prin
conducŃie, prin convecŃie şi prin radiaŃie.
Într-un aparat electric apar în general toate cele trei moduri de transmisie a
căldurii, dar deoarece predomină unul sau două dintre acestea, în unele cazuri,
celelalte feluri de transmisivităŃi se pot neglija.
Transmisia termică prin conducŃie este fenomenul propagării căldurii prin
masa corpurilor solide, lichide sau gazoase, sau între aceste corpuri aflate în con-
tact intim, prin egalizarea energiei cinetice a moleculelor lor.
Pornind de la relaŃia (1.16) şi conform notaŃiilor din figura 1.1 putem scrie:
dθ dP d 2Q
q = −λ ⋅ grad θ = −λ ⋅ ⋅n =− ⋅n =− ⋅n (1.31)
dn dA dA ⋅ dt
Rezultă pentru căldura transmisă prin conducŃie mediului ambiant expresia:
dθ
Q = ∫∫ λ ⋅ ⋅ dA ⋅ dt (1.32)
dn
Căldura cedată mediului ambiant prin conducŃie Q depinde de proprietăŃile
mediului în care are loc procesul de transmitere a căldurii şi de valoarea gradientu-
lui de temperatură.
Transmisia termică prin convecŃie este fenomenul de transmitere a căldurii
la suprafaŃa de contact dintre un corp şi mediul fluid cu care se află în contact. Ini-
Ńial, are loc un transfer de căldură prin conducŃie de la mediul solid la moleculele
lichidului sau gazului cu care se află în contact. Fluidul din zona de contact îşi mic-
şorează densitatea şi fiind împins de masa de fluid mai rece, în sus, iau naştere cu-
renŃi de fluid care extrag căldura din corp prin transfer de masă a fluidului. Dacă
9 10
acest proces nu este influenŃat în mod voit, constituie transmisivitatea termică prin
convecŃie naturală. În cazul unui suflaj forŃat, din exterior, a fluidului de răcire se
obŃine o intensificare a convecŃiei prin aşa numita convecŃie artificială. În cazul ga-
zelor convecŃia artificială se obŃine prin ventilare, iar pentru lichide prin pompe de
circulare a lichidului de răcire.
Fluxul termic obŃinut prin convecŃie nu poate fi separat de cel prin conducŃie
şi deci rezultă:
qc = αc · (θc – θa) = αc · (Tc – Ta) = αc · τ [W / m2] (1.33)
Am notat cu αc [W / m2·grd] transmisivitatea termică prin conducŃie şi con-
vecŃie. Această transmisivitate depinde de foarte mulŃi factori cum ar fi: de tempe-
ratura corpului, temperatura fluidului de răcire, natura fluidului de răcire, forma,
dimensiunea şi orientarea suprafeŃei prin care se cedează căldura lichidului de răci-
re. Valorile lui αc se dau în literatura de specialitate. Pentru a ameliora condiŃiile de
răcire prin conducŃie şi convecŃie a aparatelor se recomandă convecŃia forŃată şi
forme adecvate ale suprafeŃei de răcire.
Căldura totală transmisă prin conducŃie şi convecŃie de la aparat mediului
ambiant este:
Q C = ∫∫ α c ⋅ (θ c − θ a ) ⋅ dS ⋅ dt [J] (1.34)
Am notat cu S este suprafaŃa de răcire prin conducŃie şi convecŃie.
Transmisia termică prin radiaŃie este fenomenul de transmitere a căldurii de
la un corp cu temperatura diferită de zero absolut, prin radiaŃie electromagnetică.
Energia radiaŃiilor electromagnetice captate de un corp cu temperatura mai redusă
conduce la încălzirea sa. Acest proces are loc prin tranziŃia electronilor din atomi,
de pe nivele energetice superioare spre cele inferioare. Această tranziŃiei duce la
emisia de cuante de energie. Capacitatea corpului de a emite sau absorbi unde elec-
tromagnetice depinde în primul rând de diferenŃa de temperatură, de suprafaŃa late-
rală, de poziŃionarea suprafeŃei laterale, de culoarea acesteia şide calitatea ei (rugo-
zitatea ei).
Densitatea fluxului termic cedat prin radiaŃie mediului ambiant (qr) se obŃine
pe baza Legii lui Stefan–Boltzman:
qr = αr · (θc – θa) = αr · (Tc – Ta) = αr · τ [W / m2] (1.35)
Am notat cu αr [W / m2 · grd] trasmisivitatea termică prin radiaŃie a cărei ex-
presie este:
 T  4  T  4 
q r = C 0 ⋅ ε ⋅  c  −  a   (1.36)
 100   100  
Rezultă pentru transmisivitatea termică prin radiaŃie expresia:
4
 Tc   Ta 
4
   − 
100   100 
α r = C0 ⋅ ε ⋅  [W / m2 · grd] (1.37)
Tc − Ta
S-au făcut următoarele notaŃii:
 – C0 = 5,77 [W / m2·grd2] este coeficientul de radiaŃie al corpului absolut
negru; 1.4.1. Câmpul termic al pereŃilor plani paraleli fără surse interne de
ε – coeficientul de radiaŃie sau absorbŃie al corpului; căldură
θc – temperatura corpului în [°C] respectiv [K];
θa – temperatura mediului ambiant în [°C] respectiv [K]; Considerăm un perete plan paralel, de grosime δ, spălat în stânga de un fluid
Tc – temperatura absolută a corpului în [K]; cu o temperatură θ1 şi în dreapta de un fluid cu temperatura mai mică θ2. Între flui-
Ta – temperatura absolută a mediului în [K]; de şi perete are loc un schimb de căldură prin transmisie termică α1 şi respectiv α2
Valoarea coeficientul de radiaŃie ε al corpului este dată în tabele, în funcŃie astfel încât temperaturile la extremitatea peretelui sunt θ1 şi θ2.
de aspectul, culoarea şi rugozitatea suprafeŃei de cedare a căldurii prin radiaŃie.
Trebuie avut în vedere că suprafaŃa radiantă Sr, este numai suprafaŃa care ra-
diază în spaŃiul liber (a cărei normală nu intersectează din nou corpul) şi care este
mai mică decât suprafaŃa laterală în cazul carcaselor profilate. Este de asemenea a-
vantajos să vopsim suprafeŃele exterioare ale corpului în culori mate şi închise care
favorizează cedarea de căldură prin radiaŃie.
Căldura totală transmisă prin radiaŃie de un corp, mediului ambiant este:
Q r = ∫∫ α r ⋅ (θ c − θ a ) ⋅ dSr ⋅ dt [J] (1.38)
Schimbul real de căldură are loc prin radiaŃie, convecŃie şi conducŃie. Ponde-
rea celor trei fenomene diferind de la un aparat la altul.
Luând în considerare toate cele trei tipuri de transmisivităŃi termice obŃinem
pentru densitatea fluxului termic global expresia:
q = qr + qc = αr · (θc – θa) + αc · (θc – θa) = (αr + αc) · (θc – θa) [W / m2] (1.39)
Notând cu α [W / m2 grad] transmisivitate termică globală rezultantă:
q = α · (θc – θa) [W / m2] (1.40)
Cantitatea totală de căldură disipată prin transmisivitate termică de la aparat
spre mediul ambiant este:
Q = ∫∫ α c ⋅ (θ c − θ a ) ⋅ dSc ⋅ dt + ∫∫ α r ⋅ (θ c − θ a ) ⋅ dS r ⋅ dt [J] (1.41)
S Sr

1.4. Câmpul de temperatură în regim staŃionar
Regimul staŃionar (permanent) are loc când întreaga cantitate de căldură ce
se dezvoltă în aparat se cedează mediului ambiant, prin transmisivitate termică. În
acest caz temperatura aparatului rămâne constantă în timp la valoarea staŃionară θs.
Datorită neomogenităŃii aparatelor electrice temperaturile diferă de la un
punct la altul, deşi sunt constante în timp. Este necesar din punct de vedere tehnic
să determinăm repartiŃia spaŃială a câmpului termic, în cele mai frecvent întâlnite
cazuri în aparatele electrice. Determinarea câmpului termic θ = θ(x, y, z) se face
separat pentru medii fără surse interne de căldură şi pentru mediile cu sursă internă
de căldură.
Figura 1.2. Câmpul de temperatură într-un perete plan paralel fără surse interne de
căldură
Peretele neavând surse interne de căldură (p = 0), şi fiind omogen rezultă că
conductivitatea termică este constantă (λ = ct.). Considerând peretele de extensie
infinită rezultă că transmiterea căldurii are loc perpendicular pe perete (q=qx).
Cazul studiat este o simplificare care modelează cazul carcaselor plane sau
al pereŃilor plani ai cuptoarelor.
Dorim să determinăm repartiŃia temperaturilor în acest perete.
Pornind de la ecuaŃia lui Lapace (1.27) şi Ńinând cont că q = q x ⋅ i , rezultă că
ecuaŃia ce trebuie integrată este:
d 2θ
=0 (1.42)
dx 2

11 12
 Prin două integrări succesive se obŃine:
dθ
= C1 (1.43)
1.4.2. Câmpul termic în pereŃi cilindrici fără surse interne de
dx căldură
θ = C1 · x + C2 (1.44)
Se observă că variaŃia temperaturii în perete este liniară (ca în figura 1.2). Considerând un perete cilindric, de lungime mare, în raport cu diametrul, se
Determinarea constantelor de integrare C1 şi C2 se face din condiŃiile de li- poate admite că transmisia căldurii prin conducŃie are loc numai în direcŃie radială,
mită: pentru x=x1 avem θ = θ 1, iar pentru x=x2 avem θ = θ 2. adică q=qr (se neglijează efectul de capăt).
Rezultă pentru constante expresiile: Acest caz este o modelare, simplificată a cazului carcaselor cilindrice ale
θ − θ2 motoarelor şi aparatelor electrice, a izolaŃiilor cablurilor electrice sau a unor etuve
C1 = 1 (1.45) cilindrice.
x1 − x 2
x θ − x 1θ 2
C2 = 2 1 (1.46)
x 2 − x1
Scriind relaŃia (1.31) sub forma:
dθ θ − θ1
q = −λ = −λ 2 (1.47)
dx x 2 − x1
şi făcând notaŃiile:
θ1 – θ2 = ∆θ căderea de temperatură,
x1 – x2 = δ grosimea peretelui;
Rezultă relaŃia:
δ
∆θ = ⋅ q = R t ⋅ q (1.48)
λ
care poate fi interpretată (prin analogie cu circuitele electrice de curent continuu) Figura 1.3. PereŃi cilindrici, fără surse interne de căldură.
ca o Lege a lui Ohm pentru transmiterea căldurii.
S-a făcut notaŃia: Considerând peretele omogen (λ = ct.), fără surse interne de căldură şi având
Rt = δ / λ (1.49) simetrie axială, câmpul termic va satisface o ecuaŃie de tip Laplace în coordonate
Rt poartă denumirea de rezistenŃă termică. cilindrice:
Analogia dintre circulaŃia fluxului termic (q) prin pereŃi plani paraleli şi cir- ∂ 2 θ 1 ∂θ
+ ⋅ =0 (1.52)
cuitele electrice de c.c. permite calculul rapid al căderilor de temperatură pentru ∂r 2 r ∂r
pereŃii formaŃi din mai multe straturi. Pentru aceasta se realizează scheme electrice Integrând ecuaŃia diferenŃială (1.52) de două ori obŃinem succesiv formele:
echivalente ale circuitului termic pe baza echivalenŃelor: d  dθ  1 dθ
q ↔ I , ∆θ ↔ U , R t ↔ R (1.50)  + ⋅ =0 (1.53)
dr  dr  r dr
Dacă peretele este constituit din mai multe straturi plan paralele, cu d  dθ  dθ
rezistenŃele termice Rt1, Rt2, ..., Rtn, atunci căderea totală de temperatură este: r⋅  + =0 (1.54)
dr  dr  dr
δ δ δ 
∆θ = ∆θ1 + ∆θ 2 + ... + ∆θ n =  1 + 2 + ... + n  ⋅ q (1.51) d  dθ 
 λ1 λ 2 λn  r ⋅  = 0 (1.55)
dr  dr 
Pe baza analogiilor (1.50), se pot calcula relativ uşor căderile de
dθ
temperatură pe straturi, conductivităŃile termice echivalente şi rezistenŃele termice r⋅ = C1 (1.56)
totale. dr
dr
dθ = C1 ⋅ (1.57)
r

13 14
 θ = C1 · ln r + C2 (1.58)
CondiŃiile de frontieră sunt: la r = r1 avem θ = θ1 şi la r = r2 avem θ = θ2 .
Impunând condiŃiile de frontieră ecuaŃiei (1.58) rezultă:
θ1 = C1 · ln r1 + C2 (1.59)
θ2 = C1 · ln r2 + C2 (1.60)
Prin rezolvarea sistemului de mai sus se obŃin constantele de integrare:
θ − θ2
C1 = 1 (1.61)
r
ln 1
r2
θ 2 ⋅ ln r1 − θ1 ln r2
C2 = (1.62)
r
ln 1
r2
care înlocuite în relaŃia (1.58) conduc la forma finală a variaŃiei câmpului termic în
funcŃie de raza r:
r r
θ1 ⋅ ln − θ 2 ⋅ ln Figura 1.4. PereŃi plani cu surse interne de căldură.
r2 r1
θ= (1.63)
r1
ln Prin integrări succesive se obŃine:
r2 dθ p
Rezultă o variaŃie logaritmică a temperaturii în funcŃie de rază. = − ⋅ x + C1 (1.65)
dx λ
p ⋅ x2
θ=− + C1 ⋅ x + C 2 (1.66)
2⋅λ
CondiŃiile de frontieră sunt:
1.4.3. Câmpul termic într-un conductor lung, de secŃiune la x = 0 avem θ = θ1;
la x = δ avem θ = θ2 .
dreptunghiulară, cu surse interne de căldură
Înlocuind aceste condiŃii în relaŃia (1.66), rezultă constantele de integrare:
p θ − θ2
Acest caz modelează căile de curent sub formă de bare, bobinele de formă C2 = θ1 iar C1 = ⋅δ − 1 (1.67)
plată şi plăcile electroizolante în care se dezvoltă pierderi dielectrice. Considerăm 2⋅λ δ
că sursele de căldură sunt uniform repartizate în masa conductorului, iar cantitatea Iar ecuaŃia finală a câmpului termic este:
de căldură dezvoltată în unitatea de volum şi unitatea de timp este egală cu pierde- p  p θ − θ2 
θ=− ⋅ x2 +  ⋅δ − 1  ⋅ x + θ1 (1.68)
rile specifice volumice p [W / m3]. 2⋅λ  2⋅λ δ 
Încălzirea fiind în regim staŃionar, câmpul termic este un câmp spaŃial, inva- Solicitarea maximă va avea loc la x = xm, iar maximă a temperaturii va
riabil în timp. Conductorul având dimensiunile transversale mult mai mari ca gro- fi θ = θm. Pentru a afla temperatura maximă Ńinem cont că la x = xm avem:
simea, luăm în considerare doar componenta transversală a densităŃii de flux ter-  dθ 
mic: q = q(x).   =0 (1.69)
 dx  x = x m
Câmpul de temperatură se obŃine prin integrarea ecuaŃiei Poisson în coordo-
nate carteziene (1.22), care pentru λ=ct. obŃine forma: Înlocuind în relaŃia (1.65) rezultă:
d 2θ p p
(1.64) ⋅ x m = C1 (1.70)
+ =0 λ
dx 2 λ

15 16
 Adică: xm =
δ
−
λ
⋅ (θ1 − θ 2 ) (1.71) p ⋅ r12
C 2 = θ1 + (1.80)
2 p⋅δ 4⋅λ
Înlocuind în (1.68) rezultă valoarea maximă a temperaturii: Rezultă că ecuaŃia câmpului termic este:
p ⋅ x 2m  p θ − θ2  p
θm = − + ⋅δ − 1  ⋅ x m + θ1 (1.72) θ= ⋅ (r12 − r 2 ) + θ1 (1.81)
2⋅λ  2⋅λ δ  4⋅λ
Aceasta este valoarea la care trebuie verificat materialul conductorului.
VariaŃia parabolică a temperaturii este reprezentată în figura 1.4.
Un caz frecvent întâlnit este acela când temperaturile celor două suprafeŃe
laterale sunt egale. În acest caz θ1 = θ2 = θa, adică:
δ
xm = (1.73)
2
2
p δ
θ m = θ1 + ⋅  (1.74)
2⋅λ  2
În acest caz variaŃia temperaturii este:
p p
θ=− ⋅ x2 + ⋅ δ ⋅ x + θ1 (1.75)
2⋅λ 2⋅λ

1.4.4. Câmpul termic într-un conductor circular cu sursă internă de

căldură

Considerăm un conductor de rază mică în raport cu lungimea sa (adică pu-

tem aproxima temperatura ca fiind constantă într-o secŃiune transversală), şi făcând
abstracŃie de efectul de capăt, câmpul termic în conductor satisface o ecuaŃie
Poisson în coordonate cilindrice (relaŃia 1.25). În ipotezele menŃionate câmpul ter-
mic va depinde doar de rază:
∂ 2 θ 1 ∂θ p
+ ⋅ + =0 (1.76)
∂r 2 r ∂r λ
Neglijând variaŃia cu temperatura a rezistivităŃii electrice, adică considerând
p = j2 · ρ = ct. rezultă prin integrare:
Figura 1.5. Câmpul termic într-un conductor cilindric cu surse interne de căldură
dθ 1  p r2  C p r
= ⋅  C1 − ⋅  = 1 − ⋅ (1.77)
dr r  λ 2 r λ 2 VariaŃia parabolică a temperaturii cu raza conductorului este reprezentată în
p ⋅ r2 figura 1.5. Temperatura maximă ce apare în conductor va apare în axa conductoru-
θ = C1 ⋅ ln r − + C2 (1.78) lui (la r = 0) şi va avea valoarea:
4⋅λ
Pentru determinarea constantelor de integrare se folosesc condiŃiile la limită p
θ max = θ1 + ⋅ r12 (1.82)
 dθ  4⋅λ
şi anume: la r = 0 avem θ = θmax şi deci   = 0 iar la r = r1, θ = θ1. Supratemperatura maximă ce apare în conductor va fi:
 dr  r =0
p
Din relaŃia (1.77) rezultă: ∆θ = τ max = ⋅ r12 (1.83)
C1 = 0 (1.79) 4⋅λ
iar din relaŃia (1.78) rezultă:
17 18
 P dr
dθ = − ⋅ (1.86)
1.4.5. Câmpul termic în conductoarele cu izolaŃie 2⋅π⋅l⋅λ r
Integrând relaŃia (1.86) rezultă:
Considerând un conductor izolat parcurs de curent, acesta se încălzeşte θ2
P
d/2
dr
având temperatura maximă în axa conductorului (θmax). Cum căderea de temperatu- ∫θ dθ = − ∫
2 ⋅ π ⋅ λ ⋅ l D/ 2 r
(1.87)
ră în secŃiunea transversală a conductorului este neglijabilă datorită conductivităŃii 1

termice foarte mari, ne propunem să determinăm temperatura de la suprafaŃa de se- Rezultă:

paraŃie dintre conductor şi izolaŃie (θ1), care este cea mai mare temperatură care so- P D
θ1 = θ 2 + ⋅ ln (1.88)
licită izolaŃia. Căderea de temperatură în stratul de izolaŃie (θ1 – θ2) variază după o 2⋅π⋅λ⋅l d
funcŃie logaritmică, aşa cum s-a determinat în cazul transmisiei căldurii printr-un Cedarea căldurii de la suprafaŃa exterioară a conductorului spre mediul am-
perete cilindric, conform relaŃiei (1.63). biant (de temperatură θa) se face conform ecuaŃiei transmisiei căldurii (1.40).
q = α · (θ2 – θa) (1.89)
S-a notat cu α transmisivitatea termică globală. Rezultă:
q P
θ 2 = θa + = θ a + (1.90)
α α ⋅ S1
SuprafaŃa laterală de cedare a căldurii către mediul ambiant este:
S1 = π · D · 1 (1.91)
Înlocuind în relaŃia (1.90)
P
θ 2 = θa + (1.92)
α⋅π⋅D⋅l
Înlocuind (1.88) rezultă:
P P D
θ1 = θa + + ⋅ ln (1.93)
α⋅π⋅D⋅l 2⋅π⋅λ⋅l d
Folosind relaŃia (1.82), rezultă că temperatura maximă din conductor (care
este în axa conductorului circular) este:
P P D p
θ max = θ a + + ⋅ ln + (1.94)
Figura 1.6. Conductor izolat de secŃiune circulară α⋅π⋅D⋅l 2⋅π⋅λ⋅l d 4⋅π⋅λ⋅l
IzolaŃia va fi verificată la temperatura θ1 calculată cu relaŃia (1.93).
Considerăm un conductor cilindric de diametru d, acoperit cu un strat de izo- Considerând cazul unui conductor dreptunghiular de secŃiune A × B, cu gro-
laŃie de grosime (D – d) /2 şi a cărui lungime este l. Neglijând efectul de capăt den- simea izolaŃiei δ şi de lungime 1, ca cel din figura 1.7, ne propunem să calculăm
sitatea de flux termic q este orientată radial: solicitarea termică maximă a izolaŃiei şi temperatura maximă din conductor. Dacă
dQ temperaturile celor două suprafeŃe limită ale izolaŃiei sunt θ1 şi θ2, fluxul termic va
q = q ( r ) = −λ ⋅ (1.84)
dr fi:
Rezultă că fluxul termic P ce străbate conductorul este: dθ
P = −λ ⋅ ⋅ l ⋅ [2 ⋅ (A + 2 ⋅ x ) + 2 ⋅ (B + 2 ⋅ x )] (1.95)
P=q·S (1.84) dx
S-a notat cu S suprafaŃa laterală curentă (situată la distanŃa r de axă) prin dθ
care căldura trece de la conductor la izolaŃie. Rezultă: P = −λ ⋅ ⋅ l ⋅ [2 ⋅ (A + B) + 8 ⋅ x ] (1.96)
dx
dθ P
P = −λ ⋅ 2 ⋅ π ⋅ r ⋅ l ⋅ (1.85) dθ = − ⋅ dx (1.97)
dr λ ⋅ l ⋅ [2 ⋅ (A + B) + 8 ⋅ x ]

19 20
 1.4.6. Câmpul termic în bobine

Calculul câmpului termic în bobine reprezintă o importanŃă tehnică deosebi-

tă deoarece este des întâlnit şi este relativ complex. Caracteristic unei bobine este
faptul că structura ei este neomogenă. Aşa cum rezultă din secŃiunea longitudinală
din figura 1.8 o bobină este formată din: conductoare active, izolaŃia conductoare-
lor, izolaŃia dintre straturi, lacul de impregnare şi carcasa bobinei. Fiecare din aces-
te elemente este caracterizat prin conductivitatea termică şi căldura specifică pro-
prie. Această neomogenitate nu permite un calcul analitic exacz a câmpukui termic
ci este necesară omogenizarea aproximativă prin medierea constantelor de mate-
rial.
Figura 1.7. Conductor izolat de secŃiune dreptunghiulară.

Integrând relaŃia (1.97) de la θ2 la θ1 şi de la x = 0 la x = δ, rezultă:

θ1 P 2⋅( A + B ) du
∫θ2 dθ = − 8 ⋅ λ ⋅ l ∫2⋅(A+B)+8⋅δ u (1.98)
Făcând notaŃiile:
2 · (A + B) + 8 · x = u şi 8 · dx = du (1.99)
Rezultă.
P 2 ⋅ (A + B) + 8 ⋅ δ
θ1 − θ 2 = ⋅ ln (1.100)
8⋅λ ⋅l 2 ⋅ (A + B)
P  4⋅δ 
θ1 = θ 2 + ⋅ ln1 +  (1.101)
8⋅λ ⋅l  A + B
Făcând aproximaŃia:
 4⋅δ  4⋅δ
ln1 + ≅ (1.102)
 A + B A + B
Rezultă:
P⋅δ
θ1 = θ 2 + (1.103)
2 ⋅ λ ⋅ l ⋅ (A + B)
Ceea ce reprezintă solicitarea termică maximă la care este solicitată izolaŃia.
Dacă căldura este cedată mediului ambiant (θ2= θa) rezultă că această solicitare
maximă va fi:
P P⋅δ
θ1 = θ a + + (1.104) Figura 1.8. SecŃiune longitudinală printr-o bobină
α ⋅ [2 ⋅ (A + B ) + 8 ⋅ δ] ⋅ l 2 ⋅ λ ⋅ l ⋅ (A + B )
Calculul prezentat este acoperitor deoarece se disipează căldură şi prin cape-
În conductorul de bobinaj se dezvoltă căldură prin efect Joule–Lenz, iar în
tele conductorului.
izolaŃii, dacă se neglijează pierderile de putere activă prin polarizare nu se dezvoltă
căldură (adică sunt medii fără surse interne de căldură). În cazul în care bobina are
miez de fieromagnetic, în curent alternativ se produce căldură prin curenŃi turbio-
nari şi histerezis. Din aceste motive calculul analitic al câmpului termic al

21 22
bobinelor în regim staŃionar, se poate face doar prin acceptarea unor ipoteze sim- p ⋅ r22 ln r2  p 
plificatoare, cum ar fi C 2 = θ2 + − ⋅ ⋅ (r22 − r12 ) − (θ1 − θ 2 ) (1.106)
r
4 ⋅ λ m ln 2  4 ⋅ λ m 
– bobina se consideră omogenă, adică p = ct.;
r1
– se consideră o conductivitate termică medie λm pentru materialul bobinei
format din conductoare şi izolaŃie;
– căldura se evacuează din bobină numai prin suprafeŃele cilindrice laterale
şi nu prin suprafeŃele frontale (se neglijează efectele de capăt);
– pe suprafeŃele laterale admitem transmisivitate termică medie λm.
În aceste ipoteze rezultă că densitatea fluxului termic q este orientată în di-
recŃie radială q = q(r). În acest fel problema este analoagă matematic cu încălzirea
unui conductor cilindric, schimbându-se numai condiŃiile de frontieră.
Se întâlnesc două situaŃii distincte:
– cazul bobinelor fără miez de feromagnetic sau al bobinelor cu miez de fe-
romagnetic alimentate în curent continuu, când deoarece miezul nu are surse inter-
ne de căldură cedarea căldurii se face atât prin suprafaŃa cilindrică exterioară
(2 · π · r2 · 1) cât şi prin suprafaŃa interioară (2 · π · r1 · 1);
– cazul bobinelor cu miez de feromagnetic alimentate în curent alternativ
când cedarea căldurii se face numai prin suprafaŃa cilindrică exterioară
(2 · π · r2 · 1) deoarece din cauza curenŃilor turbionari şi a pierderilor prin histere-
zis, miezul magnetic se încălzeşte şi apare un flux termic suplimentar dirijat de la
miez spre înfăşurarea de curent alternativ. CondiŃiile de frontieră pentru cele două
cazuri fiind diferite şi conduc la câmpuri termice diferite.
În cazul bobinelor fără miez de feromagnetic sau alimentate în c.c. densita-
tea de flux termic este orientată radial spre exteriorul şi interiorul bobinei. Rezultă
că temperatura maximă se obŃine undeva în interiorul bobinei (în dreptul razei rm).
Cunoscând temperaturile suprafeŃelor interioare şi exterioare (θ1 respectiv θ2) ne
propunem să determinăm legea de variaŃie θ =θ (r) precum şi valoarea temperaturii
maxime θm la raza rm. Ca o concluzie practică se recomandă ca în cazul bobinelor
de curent continuu cu miez feromagnetic să se realizeze un contact termic bun între
Figura 1.8. Câmpul de temperatură într-o bobină fără miez de feromagnetic sau
miez şi bobinaj pentru o mai bună cedare a căldurii.
alimentată în c.c..
Pornind de la relaŃia (1.78) vom determina constantele de integrare pe baza
condiŃiile de frontieră:
Pentru a determina raza rm la care se obŃine temperatura maximă şi tempera-
la r = r1, θ = θ1
tura maximă θm, folosind relaŃia (1.77) şi punând condiŃia (dθ / dr)r =r m = 0 rezultă:
iar la r = r2, θ = θ2,
care introduse în relaŃia (1.78), permit determinarea celor două constante, sub for- C1 p ⋅ rm 2 ⋅ C1 ⋅ λ m
− = 0 ; rm = (1.107)
ma: rm 2 ⋅ λ m p
1  p  Temperatura maximă va avea valoarea:
C1 = ⋅ ⋅ (r 2 − r 2 ) − (θ1 − θ 2 ) (1.105)
r2  4 ⋅ λ m 2 1  θ m = C1 ⋅ ln rm −
p ⋅ rm2
+ C2 (1.108)
ln
r1 4 ⋅ λm
łinând seama de (1.107.) obŃinem expresia:
θm = C1 · (ln rm – 0.5) + C2 (1.109)

23 24
 Înlocuind constantele C1 şi C2 în relaŃia (1.78) se poate determina distribuŃia Determinarea constantelor de integrare din relaŃia (1.78) se va face în urmă-
radială a temperaturii (reprezentată în figura 1.9), şi prin înlocuirea în relaŃia toarele condiŃii de frontieră:
(1.108) se determină temperatura maximă. la r = r1, θ = θ1 = θmax, (dθ / dr)r = r1 = 0
În cazul bobinelor cu miez de feromagnetic alimentate în curent alternativ iar la r = r2, θ = θ2.
miezul feromagnetic constituie o sursă suplimentară de căldură foarte importantă Din relaŃia (1.77) rezultă:
datorită curenŃilor turbionari care circulă în materialul miezului şi a pierderilor prin C1 p ⋅ r1
histerezis. Din cauza căldurii dezvoltate în miez, se consideră că bobina poate ceda − (1.110)
r1 2 ⋅ λ m
căldură numai prin suprafaŃa ei exterioară, iar la limita dintre miez şi bobină, tem-
peratura θ1 este temperatura maximă pentru bobină, adică temperatura la care tre- p ⋅ r12
C1 = (1.111)
buie să reziste izolaŃiile. Ca o concluzie practică, rezultă că în cazul bobinelor de 2 ⋅ λm
curent alternativ cu miez feromagnetic se recomandă izolarea termică cu materiale care înlocuită în relaŃia (1.78) rezultă:
electroizolante a bobinajului faŃă de miez. p ⋅ r12 p ⋅ r22
C 2 = θ2 − ⋅ ln r2 + (1.112)
2 ⋅ λm 4 ⋅ λm
EcuaŃia câmpului termic al bobinei este dată de relaŃia:
p ⋅ r12 r p
θ = θ2 + ⋅ ln + ⋅ (r22 − r 2 ) (1.113)
2 ⋅ λm r2 4 ⋅ λ m
Reprezentarea grafică a variaŃiei temperaturii ca raza este dată în figura 1.10.
Notând cu ∆θ = θ1 – θ2, căderea de temperatură în direcŃia radială se obŃine
prin înlocuirea în relaŃia (1.113) a lui r cu r1 şi θ cu θ1:
p ⋅ r12 r p
∆θ = ⋅ ln 1 + ⋅ (r22 − r12 ) (1.114)
2 ⋅ λm r2 4 ⋅ λ m
Pentru utilizarea practică a relaŃiilor deduse anterior este necesară aproxima-
rea conductivităŃii termice medii λm ce apare în expresia câmpului termic. În prac-
tică se utilizează mai multe aproximări deduse empiric dintre care cele mai des uti-
lizate sunt:
pentru conductoare rotunde:
d
λ m = 0,6 ⋅ λ i ⋅ (1.115)
2⋅δ
pentru conductoare dreptunghiulare:
2⋅δ + 2⋅b + ∆
λ m = 1,48 (1.116)
2⋅δ 2⋅b ∆
+ +
λi λb λ∆
sau:
A B+ 2⋅δ
λ m = λi ⋅ ⋅ (1.117)
Figura 1.10. Câmpul de temperatură într-o bobină de c.a. cu miez de feromagnetic. A + 2⋅δ 2⋅δ
S-au făcut notaŃiile:
Pentru bobina din figura 1.10 vom determina legea de variaŃie a temperaturii δ – grosimea stratului de izolaŃie;
funcŃie de rază pornind de la relaŃia (1.78), obŃinută prin integrarea ecuaŃiei b – grosimea echivalentă a stratului dintre conductoare umplut cu aer sau
Poisson în coordonate cilindrice (1.25). masă de impregnare;
∆ – grosimea izolaŃiei dintre straturi;

25 26
 d – diametrul conductorului neizolat;
A, B – dimensiunile conductorului dreptunghiular după direcŃia axială, 1.5.1. EcuaŃia generală a bilanŃului termic.
respectiv radială;
λi – conductivitatea termică a materialului izolaŃiei; Pornind de la Legea conservării energiei, şi folosind ipotezele teoriei clasice
λb – conductivitatea termică a masei de impregnare; a încălzirii putem găsi o ecuaŃie generală de bilanŃ termic (ecuaŃii tip Fourier) prin
λ∆ – conductivitatea termică a izolaŃiei dintre straturi. integrarea căreia să obŃinem o soluŃie analitică a fenomenului de difuzivitate termi-
Calcularea câmpului termic din bobine făcută anterior este acoperitoare de- că.
oarece în cazurile reale cedarea căldurii se produce şi prin suprafeŃele frontale ale Majoritatea cazurilor practice de regimuri tranzitorii pot fi reduse la cazul
bobinei, şi deci distribuŃia temperaturii pe înălŃimea bobinei va fi neuniformă şi in- conductorului drept de secŃiune constantă, cu răcire naturală sau forŃată.
ferioară celei calculate. Acest lucru se poate evidenŃia experimental. Conform teoriei clasice a încălzirii (şi acceptând ipotezele ei simplificatoa-
re), se consideră un conductor cilindric (ca în figura 1.11) rectiliniu şi omogen de
lungime infinită şi cu diametru suficient de mic pentru a putea aproxima aceeaşi
1.5. Câmpul termic în regim tranzitoriu temperatură într-o secŃiune oarecare. Conductorul este parcurs de un curent elec-
tric, ce dezvoltă o putere p în unitatea de volum. Se Ńine cont de efectul de capăt,
considerând că la origine existâ o sursă suplimentară de căldură, care dă naştere la
Definim regimul tranzitoriu ca acel regim în care câmpul de temperatură este un flux termic longitudinal. Temperatura corpului nefiind constantă de-a lungul
funcŃie atât de coordonatele spaŃiale cât şi de timp: θ = f(x, y, z, t). conductorului, există tendinŃa de uniformizare a temperaturilor prin conductivitate
Căldura care se dezvoltă în aparate contribuie la creşterea temperaturii cor- termică. Datorită ariei transversale mici considerăm că fluxul termic este axial, în
pului în timp, iar transmisia căldurii către mediul ambiant se face combinat prin direcŃia x, iar conductorul cedează căldură mediului ambiant doar prin suprafaŃa
conducŃie, convecŃie şi radiaŃie. Determinarea repartiŃiei spaŃio-temporale a tempe- laterală, care are o temperatură constantă. În aceste condiŃii temperatura conducto-
raturilor se poate face Ńinând cont de dependenŃa de temperatură a „constantelor“ rului va fi o funcŃie de lungimea axială x şi de timp: θ = f(x, t).
de material (conductivitatea termică, transmisivitatea termică, rezistivitatea electri-
că etc.) conform teoriei moderne a încălzirii. Conform acestei teorii dependenŃa de
temperatură se face polinomial (empiric) sau exponenŃial. Astfel dacă considerăm
o variaŃie liniară cu temperatura a rezistivităŃii:
Rezultă:
ρ = ρ0 · (1 + α ρ τ) (1.118)
Teoria modernă a încălzirii este mai precisă, dar necesită un volum mai mare
de calcule şi este folosită mai ales în proiectarea asistată pe baza metodelor nume-
rice.
O metodă mai simplă de calcul a câmpului termic în regim tranzitoriu este
teoria clasică a încălzirii, în care se neglijează dependenŃa de temperatură a cons- Figura 1.11. BilanŃul termic a unui conductor drept de secŃiune constantă
tantelor de material. Tot pentru simplificarea calculelor se fac şi următoarele ipo-
Legea conservării energiei în elementul infinitezimal dx din conductorul
teze simplificatoare:
drept, de secŃiune constantă şi mică A reprezentat în figura 1.11 are expresia:
– corpul este omogen;
dQ1 + dQ2 = dQ3 + dQ4 + dQ5 (1.119)
– pierderile în unitatea de volum sunt constante (p = ct.);
S-au făcut notaŃiile:
– temperatura mediului ambiant este constantă (θa = ct.).
– dQ1 este cantitatea de căldură dezvoltată în elementul de volum (A · dx), în
În regim nestaŃionar câmpul termic este descris de ecuaŃii diferenŃiale deduse
timpul dt:
pe baza bilanŃului termic, adică forme particulare ale Legii conservării energiei.
dQ1 = p · A · dx · dt = j2 · ρ · A · dx · dt (1.120)

27 28
 – dQ2 este cantitatea de căldură datorată fluxului termic longitudinal, ce intră  ∂θ ∂ 2θ 
pe calea conducŃiei prin secŃiunea transversală A, în timpul dt şi care conform independentă de x şi t,  = 0; 2
= 0  şi deci relaŃia (1.127) va deveni:
(1.32) este:  ∂t ∂x 
∂θ
2
j ⋅ρ α l p
dQ 2 = −λ ⋅ A ⋅ ⋅ dt (1.121) = ⋅ τs (1.128)
∂x c ⋅ ρd c ⋅ ρd ⋅ A
– dQ3 este cantitatea de căldură ce iese prin conducŃiei din elementul de Supratemperatura staŃionară va fi:
volum (A · dx), în timpul dt, care conform (1.32) este: τs = θs – θa (1.129)
∂  ∂θ  2
j ⋅ρ⋅A I ⋅ρ⋅A⋅l 2
dQ 3 = −λ ⋅ A ⋅ ⋅  θ + ⋅ dx  ⋅ dt (1.122) τs = = 2 (1.130)
∂x  ∂x  α ⋅ lp A ⋅ α ⋅ lp ⋅ l
– dQ4 este cantitatea de căldură cedată mediului ambiant prin transmisivitate Deoarece rezistenŃa electrică are expresia R = ρ · 1 / A, suprafaŃa laterală de
termică combinată, prin suprafaŃa laterală S, în timpul dt, care conform (1.41) este: cedare a căldurii către mediul ambiant este S= lp· l, iar fluxul termic este P = I2 · R,
dQ4 = α · S · (θ – θa) · dt = α · lp · (θ – θa) · dx · dt (1.123) rezultă că supratemperatura staŃionară are expresia:
unde s-a notat cu lp perimetrul secŃiunii transversale; P
– dQ5 este cantitatea de căldură înmagazinată în elementul infinitezimal de τs = (1.131)
α ⋅S
volum (A · dx), în timpul dt şi care are expresia:
∂θ
dQ 5 = c ⋅ dM ⋅ dθ = c ⋅ ρ d ⋅ A ⋅ ⋅ dx ⋅ dt (1.124) 1.5.2. Încălzirea corpurilor în regim de durată
∂t
unde c este căldura specifică, iar dM = ρd · A · dx este masa elementului infinitezi- Pentru determinarea ecuaŃiei încălzirii unui corp, în regim de durată vom
mal şi ρd densitatea materialului conductorului. porni de la relaŃia (1.127) şi vom neglija căderea de temperatură în conductor
Înlocuind în relaŃia (1.119) vom obŃine: obŃinând relaŃia:
∂θ dθ j2 ⋅ ρ α ⋅ lp
j2 ⋅ ρ ⋅ A ⋅ dx ⋅ dt − λ ⋅ A ⋅ ⋅ dt = = − ⋅τ (1.132)
dx dt c ⋅ ρ d c ⋅ ρ d ⋅ A
∂θ ∂ 2θ Deoarece:
= −λ ⋅ A ⋅ − λ ⋅ A ⋅ 2 ⋅ dx ⋅ dt + (1.125)
∂x ∂x dθ = dτ (1.133)
∂θ Rezultă:
+ α ⋅ l p ⋅ (θ − θ a ) ⋅ dx ⋅ dt + c ⋅ ρ d ⋅ A ⋅ ⋅ dx ⋅ dt
∂t j2 ⋅ ρ α ⋅ lp
dτ = dt − ⋅ τ ⋅ dt (1.134)
Simplificând cu A·dx·dt rezultă: c ⋅ ρd c ⋅ ρd ⋅ A
∂θ ∂ 2θ lp P α ⋅S
c ⋅ ρd ⋅ = λ ⋅ 2 + j2 ⋅ ρ − α ⋅ (θ − θ a ) (1.126) dτ = ⋅ dt − ⋅ τ ⋅ dt (1.135)
∂t ∂x A c⋅M c⋅M
ÎmpărŃind cu c·ρd şi Ńinând cont că difuzitivitatea termică are conform (1.30) P · dt – α · S · τ · dt = c · M · dτ (1.136)
expresia: a = λ / c · ρd se obŃine ecuaŃia diferenŃială cu derivate parŃiale a RelaŃia (1.136) nu este alceva decât Legea conservării energiei care se poate
transmisiei căldurii sub forma: enunŃa astfel: cantitatea de căldură înmagazinată în corp este diferenŃa dintre căldu-
∂θ ∂ 2 θ j2 ⋅ ρ α ⋅ lp ra dezvoltată prin efect electrocaloric în corp şi căldura cedată mediului ambiant
=a⋅ 2 + − ⋅ (θ − θ a ) (1.127)
∂t ∂x c ⋅ ρd c ⋅ ρd ⋅ A prin transmisivitate termică. Am dovedit astfel că ecuaŃiile de bilanŃ termic sunt
Pornind de la această ecuaŃie se pot deduce alte ecuaŃii particulare ce forme particulare ale Legii conservării energiei, în ipoteze simplificatoare.
se folosesc în practică la determinarea câmpurilor termice în regim nestaŃionar. În Deoarece P = α · S · τs relaŃia (1.136) se mai poate scrie:
practică de cele mai multe ori se studiază separat procesele de încălzire faŃă de cele α · S · (τs – τ) · dt = c · M · dτ (1.137)
de distribuŃie spaŃială a câmpului termic. De exemplu, în procesul de încălzire în Definim constanta termică de timp, prin expresia:
regim staŃionar (θ = θs), temperatura conductorului are o valoare bine determinată, c⋅M
T= [s] (1.138)
α ⋅S

29 30
 Folosind expresia constantei termice de timp ecuaŃia (1.137) se poate scrie deoarece AM = τs – τ, rezultă că AB = T. Segmentul T ca subtangentă la curba de
succesiv: încălzire, corespunzătoare punctului M, rămâne mereu constantă pentru orice pozi-
dt dτ Ńie a punctului M pe curbă. Constanta termică de timp T = c · M / α · S poate fi lua-
= (1.139)
T τs − τ tă constantă numai dacă α şi c nu depind de temperatură şi are dimensiunea unui
dτ dt timp. Cu ajutorul ei se poate trasa simplu curba de încălzire, aşa cum rezultă în fi-
=− (1.140) gura 1.13.
τ − τs T
Integrând relaŃia (1.140) rezultă:
t
− = ln(τ − τs ) + C (1.141)
T
Constanta de integrare se deduce din condiŃiile de limită:
la t = o, r = r0
Rezultă:
C = –ln(τ – τs) (1.142)
Adică relaŃia (1.141) prin înlocuire devine:
t τ − τs
− = ln (1.143)
T τ 0 − τs
t
− τ − τs
e T
= (1.144)
τ 0 − τs
t t
−  − 
τ = τ0 ⋅ e + τs ⋅ 1 − e T 
T
(1.145)
 
RelaŃia (1.145) reprezintă ecuaŃia de încălzire în timp a corpului, în cazul cel Figura 1.12. Curbele de încălzire a unui corp.
mai general. Dacă în momentul iniŃial (t = 0) temperatura conductorului este egală
cu temperatura mediului ambiant θ(0) = θa şi deci supratemperatura iniŃială este Din relaŃia (1.146) scrisă sub forma:
t
nulă (τ0 = 0), se obŃine o lege de variaŃie de forma: τ −
= 1− e T (1.149)
 t
−  τs
τ = τ s ⋅ 1 − e T  (1.146) Se poate calcula τ / τs pentru t / T ={0, 1, 2, 3, 4} ş.a.m.d. Se reprezintă
  punctele corespunzătoare (0,64; 0,86; 0,95; 0,98, etc.) şi având în vedere că subtan-
Reprezentând grafic curbele de încălzire date de relaŃiile (1.145) şi (1.146) genta la curbă T = const., se trasează curba universală a încălzirii (adimensională).
sunt reprezentate în figura 1.12 prin curbele 1 şi respectiv 2 constatându-se că am- Deşi teoretic încălzirea staŃionară se atinge după un timp infinit practic se
bele curbe au aceeaşi supratemepratură staŃionară τs. constată că regimul staŃionar se încheie după aproximativ 4 constante termice de
Pentru a evidenŃia o propietate importantă a curbelor de încălzire se ia un timp.
punct arbitrar M pe curba de încălzire din figura 1.12. Conform relaŃiei (1.140) se În cazul corpurilor cu masă mare, încălzirea în regim permanent se atinge
poate scrie: după un număr mare de ore (10 – 20), datorită inerŃiei termice mari. De aceea pen-
dτ τs − τ tru a reduce timpul necesar determinării experimentale a curbei de încălzire se fo-
= (1.147)
dt T loseşte construcŃia grafică prezentată în figura 1.14, care are la bază următoarele
Din reprezentarea grafică a curbei de încălzire din figura 1.12 rezultă: considerente:
dτ AM
= (1.148)
dt AB

31 32
 Rezultă succesiv:
t
− τ −τ
e T = s (1.151)
τs
dτ 1
= ⋅ (τs − τ ) sau: (1.152)
dt T
dτ
τ = τs − T ⋅ (1.153)
dt
Scriind relaŃia (1.153) sub forma:
∆τ
τ = τs − T ⋅ (1.154)
∆t
rezultă că la ∆t =constant, τ = f(∆τ) este ecuaŃia unei drepte, care taie axa ordona-
telor la ∆τ = 0, adică τ = τs. Astfel, prin determinarea experimentală a porŃiunii OD
din curba de încălzire, la intervale de timp egale ∆t, se determină creşterile de su-
pratemperatură ∆τ1; ∆τ2; ∆τ3, corespunzător punctelor A, B, C, se determină în sis-
Figura 1.13. Curba universală de încălzire a corpurilor. temul de axe τ = f(∆τ) punctele A', B' şi C' şi ducând dreapta ce uneşte aceste
puncte, acolo unde intersectează axa ordonatelor se obŃine încălzirea staŃionară τs .

1.5.3. Răcirea corpurilor.

Dacă într-un conductor s-a atins temperatura staŃionară, atunci întreaga căl-
dură dezvoltată ]n conductor este cedată mediului ambiant. Dacă încetează dezvol-
tarea de căldură în conductor (p = 0), din acel moment începe procesul de răcire,
care constă în cedarea căldurii acumulate în conductor mediului ambiant. Când
temperatura conductorului atinge temperatura mediului ambiant, întreaga cantitate
de căldură se consideră complet evacuată, şi procesul de răcire încheiat.
Pornind de la ecuaŃia bilanŃului termic (1.136), în ipoteza p = 0, se obŃine:
–c · M · dτ = α · S · τ · dt (1.155)
Adică:
dτ dt
=− (1.156)
τ T
Integrând relaŃia (1.156) rezultă:
t t
ln τ = − + C* = − + ln C (1.157)
T T
Figura 1.14. Deteminarea grafo–analitică a supratemperaturii staŃionare a −
dt
+ ln C −
t

corpurilor cu inerŃie termică mare. Adică: τ = e T = C⋅e T (1.158)

Considerând că la t = 0, τ = τs rezultă ecuaŃia curbei de răcire sub forma:
t
−

Derivând relaŃia (1.146) se obŃine: τ = τs ⋅ e T (1.159)

dτ 1 −
t Dacă la t = 0, supratemperatura τ are o valoare oarecare τi, atunci răcire va
= ⋅ τs ⋅ e T (1.150) avea expresia:
dt T

33 34
 −
t regim se poate aplica o suprasarcină, fără a periclita stabilitatea termică a aparatu-
τ = τi ⋅ e T (1.160) lui. Folosirea aparatului în regim de scurtă durată la o putere mai mare decât cea în
Reprezentarea grafică a relaŃiilor (1.159) şi (1.160) este dată în figura 1.15. regim permanent este recomandabilă pentru a mări eficienŃa economică a aparatu-
ProprietăŃile curbei de încălzire sunt valabile şi pentru curba exponenŃială de răci- lui şi a obŃine reducerea costurilor. Definim coeficientul de suprasarcină termică
re, adică subtangenta la curba de răcire în orice punct M al curbei, este o constantă admisibilă în regim de scurtă durată astfel:
egală cu constanta termică de timp T. τ P
Deşi matematic procesul de răcire se încheie într-un timp infinit de lung, k p = s = SD (1.161)
τSD PD
practic după 4 constante termice de timp el poate fi considerat încheiat.
Constanta termică de timp a unui corp este aceeaşi la încălzirea şi răcirea
corpului cu condiŃia ca atât încălzirea cât şi răcirea să aibă loc în aceleaşi condiŃii.
Astfel dacă răcirea este forŃată prin ventilare sau prin circularea artificială a fluidu-
lui de răcire, constanta termică de timp T se modifică.

Figura 1.16. Încălzirea unui corp în regim de scurtă durată

Scriind ecuaŃia curbei de încălzire (1.146) pentru regimul de scurtă durată:

 − i 
t
τSD = τs ⋅ 1 − e T  (1.162)
Figura 1.15. Curbe de răcire a unui corp  
Am notat cu ti timpul de încălzire în regim de scurtă durată. Rezultă pentru
coeficientul de suprasarcină expresia:
1.5.4. Încălzirea unui corp în regim de scurtă durată 1
kp = t
(1.163)
− i
Într-un regim de scurtă durată procesul de încălzire durează mult mai puŃin 1− e T

decât constanta de timp termică T. După o scurtă perioadă de încălzire alimentarea Pentru a obŃine o expresie mai simplă pentru Kp, dezvoltăm în serie Taylor
ti
aparatului se întrerupe pentru o durată suficient de mare ca el să se răcească până la −
pe e T
şi reŃinem primi doi termeni:
temperatura mediului ambiant (τ = 0). t
În figura 1.16 am reprezentat curbele de încălzire şi răcire corespunzătoare
− 1 t
e T ≈1− i (1.164)
acestui regim de funcŃionare. Dacă puterea care se dezvoltă în regim de scurtă du- T
rată (RSD) este PSD, se constată că supratemperatura maximă care se atinge în acest Rezultă pentru Kp expresia:
regim este τ SD, mai mică decât supratemeratura care s-ar atinge în regim de durată T
kP = (1.165)
şi care corespunde temperaturii maxime admisibile. Putem concluziona că în acest ti

35 36
 Deoarece pierderile specifice sunt proporŃionale cu pătratul curentului, coefi-
cientul de suprasarcină pentru curent (kI) este:
T Integrând relaŃia (1.170) rezultă:
kI = kP = (1.166)
ti
Rezultă că în regim de scurtă durată, pentru ca aparatul să nu se încălzească
peste temperatura admisibilă, el poate fi străbătut de un curent de kI ori mai mare
decât curentul din regim de permanent.
1.5.5. Încălzirea corpurilor în regim de scurtcircuit
Un caz specific al regimului de scurtă durată, de o deosebită importanŃă teh-
nică, corespunde regimului de scurtcircuit care se caracterizează prin curenŃi de in-
tensitate foarte mare, de 10 – 20 de ori mai mari decât curenŃii nominali, sau chiar
mai mari, şi o durată foarte scurtă (0,05 ÷ 2 s), deoarece aparatele de protecŃie eli-
mină defectul. De aceea, acest regim se poate considera adiabatic, întreaga căldură
care se dezvoltă în aparat, în regim de scurtcircuit, acumulându-se în aparat, nea-
vând loc cedare de căldură către mediul ambiant.
În figura 1.17 am reprezentat încălzirea unui corp în regim de scurtcircuit,
după un regim permanent (cazul cel mai frecvent întâlnit în practică).
Figura 1.17. Încălzirea unui corp în regim de scurtcircuit.
EcuaŃia diferenŃială a bilanŃului termic (1.136) devine în acest caz (α=0):
P · dt = c · M · dτ (1.167)
Deoarece:
P = α · S · rs (1.168)
T=c·M/α·S (1.169)
Rezultă:
37
dt dτ
= (1.170)
T τs
t
τ = τs ⋅ (1.171)
T
Se observă că temperatura variază liniar cu timpul. Reprezentarea grafică (fi-
gura 1.17) a regimului de scurtcircuit, declanşat la momentul t1 când corpul se gă-
seşte la temperatura staşionară τs şi care durează până la momentul t2. Deoarece
durata regimului (t2 – t1) este foarte scurtă, supratemperatura maximă τm depăşeşte
de 2 ÷ 3 ori supratemperatura în regim staŃionar. Evident, scurtcircuitul poate apare
înainte de atingerea regimului staŃionar, sau putem conecta un aparat direct în re-
gim de scurtcircuit, în care caz temperatura va varia după o curbă paralelă cu cea
din figură dar deplasată corespunzător în jos.
Conform relaŃiei (1.171) se poate da o interpretare fizică constantei termice
de timp T după cum urmează: constanta termică de timp este acel interval de timp
în care conductorul, fără încălzire iniŃială şi fără schimb de căldură cu mediul am-
biant se încălzeşte, la pierderi constante (p=ct.) până la supratemperatura τs din re-
gim staŃionar.
Conductoarele parcurse de curentul de scurtcircuit se încălzesc puternic,
ceea ce poate duce la topirea lor şi la avarii grave în instalaŃii. Rezultă că este de
dorit ca aparatele de protecŃie să elimine cât mai rapid defectul de scurtcircuit, îna-
inte ca conductoarele să fie avariate prin efectul cumulativ al căldurii înmagazina-
te.
1.5.6. Încălzirea unui conductor în regim periodic intermitent
În numeroase aplicaŃii tehnice aparatele sunt alimentate periodic deoarece
sarcina aparatului variază periodic. Astfel după o perioadă de încălzire urmează o
perioadă de răcire, ciclul repetându-se la intervale de timp egale. Regimul se nu-
meşte periodic intermitent (RPI) când alimentarea şi repaosul aparatului se succed
în mod periodic.
În figura 1.18 sunt prezentate intervale de timp de încălzire ti şi de răcire tr.
Aparatul se va încălzi treptat după o curbă în zig-zag tinzând să se stabilizeze din
punct de vedere termic între două temperaturi τmin şi τ max .
Intervalul de timp ti + tr = tc se numeşte durata unui ciclu şi trebuie să înde-
plinească condiŃia tc < 10 min.
Raportul:
ti
DA = (1.172)
t1 + t r
se numeşte durată de anclanşare (acŃionare), iar raportul:
38
 ti −
tr
D A [%] = ⋅ 100 (1.173) τ 4 = τ3 ⋅ e T
(1.177)
ti + tr
...
poartă denumirea de „Durată relativă de anclanşare“ iar valorile ei sunt standardi- tr
−
zate la: 10, 25, 60 şi 100 %. τ 2⋅n = τ 2⋅n ⋅ e T
(1.178)
Pentru a determina legea de variaŃie τ = f(t) în regim periodic intermitent, am t t
reprezentat în figura 1.18 curbele de încălzire paralele cu curba τi, şi curbele de ră-  
− i − i
+ τs ⋅ 1 − e 
τ 2⋅n +1 = τ 2⋅n ⋅ e T T
(1.179)
cire paralele cu curba τr, în ipoteza că T are aceiaşi valoare la încălzire şi răcire (lu-  
cru care este adevărat doar pentru aparatele care nu sunt cu convecŃie forŃată). După un număr suficient de mare de cicluri încălzire-răcire ale RPI, se
stabileşte un regim periodic staŃionar (supratemperatura oscilează între valoarea
maximă τmax şi valoarea minimă τmin. Rezultă că:
τ2n – 1 = τ2n + 1 (1.180)
Se observă că: τ2n = τmin, adică:
tr tc
− −
e T
−e T
τ min = tc
(1.181)
−
1− e T

Prin înlocuire în (1.179) rezultă:

ti
−
1− e T
τ max = tc
⋅ τs (1.182)
−
1− e T

Valorile determinate pentru τmax şi τmin determină domeniul în care variază

temperatura corpului după un număr foarte mare de cicluri ale RPI.
Dacă în RPI avem tr = 0, rezultă τmax = τmin = τs şi regăsim regimul perma-
nent ca un caz particular al RPI, fără intervalul de răcire.
De importanŃă tehnică este determinarea Coeficientul de suprasarcină admi-
sibilă Kp, definit prin relaŃia (1.161) şi care în RPI devine:
t  t 
− c 1 − 1 − c 
τs 1− e T  T  tc 1
kp = = ti
≅ ≅ = (1.183)
τ max −  t  t i DA
Figura 1.18. Încălzirea corpurilor în Regim periodic intermitent. 1 − e T 1 − 1 − i 
 T
Coeficientul suprasarcină în curent definit prin relaŃia (1.166) devine în RPI:
Folosind ecuaŃiile ce descriu încălzirea (1.145) şi răcirea corpurilor (1.158) 1
vom putea scrie pentru RPI prezentat în figura 1.18: kr = kp = (1.184)
t DA
 − i 
τ1 = τs ⋅ 1 − e T  (1.174) În exploatare se va avea în vedere faptul că orice aparat construit pentru un
  regim permanent poate fi supraîncărcat în RPI cu o suprasarcină cel mult egală cu
−
ti
cea dată de coeficientul de suprasarcină. Prin supraîncărcare aparatul nu va depăşi
τ 2 = τ1 ⋅ e T
(1.175) solicitările maxime admisibile şi va fi folosit într-un mod mai eficient.
t t
− i  − i 
τ3 = τ 4 ⋅ e T
+ τs ⋅ 1 − e T 
 (1.176)
 

39 40
 10 secunde, 5 secunde sau 1 secundă. Alegerea curenŃilor de stabilitate termică
pentru un aparat, se face Ńinând seama de valorile maxime ale curentului de
1.6. Stabilitatea termică a aparatelor electrice scurtcircuit (în cazul cel mai defavorabil) şi de durata maximă posibilă a acestui
curent, Ńinând cont de caracteristicile schemei de protecŃie.
Calcularea curentului de stabilitate termică pentru o valoare
Încălzirea reprezintă una din solicitările cele mai importante la care sunt su- nestandardizată a timpului de acŃionare a curentului de scurtcircuit (tx) se obŃine
puse aparatele electrice în timpul exploatării lor. Limita de încălzire şi deci tempe- din condiŃia:
ratura cea mai mare pe care o atinge un aparat electric, într-un punct al său, este I2 · t = ct. (1.185)
determinată de următorii factorii: cu formula:
– necesitatea conservaării proprietăŃilor fizico–mecanice şi chimice ale con- N
I stx = I stN ⋅ (1.186)
ductoarelor; tx
– conservarea proprietăŃilor electroizolante ale izolaŃiilor şi o durată de viaŃă în care N este cea mai apropiată valoare standardizată a duratei curentului de
cât mai mare a acestora; scurtcircuit de timpul tx, iar N ∈{1,5,10}
– conservarea propietăŃilor îmbinărilor prin lipire şi sudare;
– menŃinerea calităŃii contactelor electrice în limitele admisibile.
Limitele de temperatură (maxime şi minime) ale aparatelor electrice sunt da-
te în standarde şi trebuiesc respectate cu rigurozitate pentru ca nici una din caracte-
risticile tehnice ale aparatului să nu sufere vreo înrăutăŃire care să-i prejudicieze
funcŃionarea sau care să-i reducă durata de viaŃă prestabilită.
Putem defini „Stabilitatea termică“ a unui aparat în regim permanent ca fiind
proprietatea aparatului de a suporta solicitările termice ale unui anumit curent un
timp oricât de lung, fără ca încălzirea diferitelor părŃi ale aparatului să depăşească
temperaturile maxim admisibile, sau să producă degradarea inadmisibilă a oricărei
caracteristici tehnice a sa.
Stabilitatea termică a unui aparat este caracterizată în regim permanent de
către curentul nominal al aparatului (In), care este în c.c. valoarea maximă a curen-
tului, iar în curent alternativ valoarea efectivă maximă, denumită curent echivalent
termic. Acest curent este valabil atâta timp cât condiŃiile termice exterioare sau de
răcire sunt cele prescrise în standarde. În caz contrar trebuieşte adaptat regimul de
lucru la noile condiŃii termice.
Deoarece fenomenele termice sunt cumulative în regim tranzitoriu valorile
maxime admisibile vor fi şi în funcŃie de timpul cât aparatul va fi solicitat termic.
Astfel pentru curentul de scurtcircuit care apare, în general, după funcŃionarea apa-
ratului în regim nominal de durată încălzirea va depinde şi de temperatura avută de
aparat anterior regimului de avarie. Deoarece durata scurtcircuitului este mică se
admite o încălzire mai mare decât încălzirea staŃionară din regim nominal, fără a
exista pericolul de degradare a aparatului.
Proprietatea aparatului de a suporta solicitările termice ale curenŃilor de
scurtcircuit, pentru o durată bine precizată, fără deteriorări inadmisibile ale niciu-
neia din caracteristicile sale tehnice, se numeşte „Stabilitate termică“ a aparatelor
electrice în regim de avarie şi se exprimă prin curentul de stabilitate termică (Ist).
Valoarea lui este prevăzută în standarde, raportată la numite intervale de timp:

41 42

Test minimal de verificare a cunoştinŃelor
Pe baza noŃiunilor tehnice prezentate în capitolul „Procese termice în
echipamente electrice“ răspundeŃi la următoarele întrebări:
1. Ce surse de căldură există în aparatele electrice?
2. Ce este efectul electrocaloric?
3. Ce pierderi apar în miezurile feromagnetice?
4. Ce pierderi apar în izolaŃii?
5. DefiniŃi supratemperatura.
6. Ce subansamble ale aparatelor şi echipamentelor electrice se verifică la
încălzire?
7. Ce este o izotermă?
8. Care este ecuaŃia unei izoterme?
9. Care este Legea transformării energiei în conductoarele parcurse de curent?
10.În ce se măsoară pierderile specifice?
11.În ce se măsoară fluxul termic?
12.DefiniŃi densitatea de flux termic.
13.În ce se măsoară densitatea de flux termic?
14.Care este legătura empirică între densitatea de flux termic şi temperatură?
15.Ce măsoară divergenŃa densităŃii de flux termic?
16.DefiniŃi conductivitatea termică.
17.În ce se măsoară conductivitatea termică?
18.DefiniŃi coordonatele cilindrice în funcŃie de coordonatele carteziene.
19.DefiniŃi operatorul Laplace în coordonate carteziene.
20.DefiniŃi operatorul Laplace în coordonate cilindrice.
21.ScrieŃi ecuaŃia Poisson, în coordonate carteziene, într-un mediu izotrop.
22.ScrieŃi ecuaŃia Poisson, în coordonate carteziene, într-un mediu anizotrop.
23.ScrieŃi ecuaŃia Poisson, în coordonate cilindrice.
24.ScrieŃi ecuaŃia Laplace, în coordonate carteziene, într-un mediu izotrop.
25.ScrieŃi ecuaŃia Laplace, în coordonate carteziene, într-un mediu anizotrop.
26.ScrieŃi ecuaŃia Laplace, în coordonate cilindrice.
27.ScrieŃi ecuaŃia Fourier pentru regimul termic nestaŃionar.
28.DefiniŃi difuzivitatea termică.
29.În ce se măsoară difuzivitatea termică?
30.Câte tipuri de transmisivităŃi termice cunoaşteŃi?
31.Care este expresia căldurii cedată mediului ambiant prin conducŃie?
32.Care este expresia căldurii cedată mediului ambiant prin convecŃie?
33.Ce este convecŃia forŃată?
34.Cum se poate realiza răcirea forŃată în aer?
35.Cum se poate realiza răcirea forŃată în ulei?
36.Care este Legea lui Stefan Boltzmann?
43
37. Cât este transmisivitatea termică prin radiaŃie?
38. Care este expresia căldurii cedate mediului ambiant prin radiaŃie?
39. Cum trebuiesc vopsite carcasele pentru o răcire cât mai intensă prin radiaŃie?
40. Care este transmisivitatea termică totală?
41. Care este Legea lui Ohm pentru transmiterea căldurii?
42. Care este expresia rezistenŃei termice?
43. În ce se măsoară rezistenŃa termică?
44. Ce sunt condiŃiile de limită?
45. Pe baza căror echivalenŃe se realizează circuitul electric echivalent
transmisiei căldurii?
46. La ce bobine trebuie să izolăm termic bobinajul de miezul feromagnetic?
47. Care este ecuaŃia generală a bilanŃului termic a unui conductor?
48. Cum variază rezistivitatea electrică cu temperatura?
49. DefiniŃi regimul termic staŃionar.
50. Care este expresia supratemperaturii staŃionare?
51. Care este expresia constantei termice de timp?
52. În ce se măsoară constanta termică de timp?
53. Care este interpretarea matematică a constantei termice de timp?
54. Care este interpretarea fizică a constantei termice de timp?
55. Care este ecuaŃia încălzirii unui corp cu supratemepratură iniŃială?
56. Care este ecuaŃia încălzirii unui corp fără supratemepratură iniŃială?
57. Care este ecuaŃia răcirii unui corp?
58. DefiniŃi regimul termic de scurtă durată?
59. Cât este coeficientul de suprasarcină termică în regim de scurtă durată?
60. Cât este coeficientul de suprasarcină pentru curent în regim de scurtă durată?
61. Cum variază temepratura în regim de scurtcircuit?
62. DefiniŃi Regimul periodic intermitent.
63. DefiniŃi durata relativă de anclanşare.
64. Cât este coeficientul de suprasarcină termică în regim periodic intermitent?
65. Cât este coeficientul de suprasarcină pentru curent în regim periodic
intermitent?
66. Ce este stabilitatea termică a unui aparat?
67. Ce mărime caracterizeză stabilitatea termică a unui aparat în regim
permanent?
68. Ce mărime caracterizeză stabilitatea termică a unui aparat în regim de
avarie?
69. Ce timpi s-au standardizat pentru stabilitatea termică la scurtcircuit?
70. Cu ce formulă se echivalează curenŃii de stabilitate termică la scurtcircuit?
44